327 matches
-
de altfel, o transmisie către SUA (în viitorul îndepărtat) a spiritului florentin, după cum se afirmă în postfață: „Fără îndoială, puțini oameni din zilele noastre intuiesc inefabila dar profunda legătură între America și Florența; printr-o lege misterioasă a istoriei, frumusețea evanescentă a Simonettei Vespucci este evocată de fiecare dată când se intonează imnul american” (p. 377). O altă expresie a râsului, sardonică de această dată, privește interpretarea ambiguă a finalului fericit: în virtutea principiului dualității (fiecare creație își evocă simultan contrariul, pentru ca
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
învăluite în aburul nostalgiei. O geografie aparte, privilegiată se desprinde din paginile Amintirilor, tributară unei sinestezii care are darul de a reînvia o lume, grație unui talent literar autentic: „Spre deosebire de văzul captator și tactilul posesiv, mirosul și auzul sunt simțurile evanescentului, ale diafanului și reveriei. Definitiv livrată fascinației olfactive, Zoe Cămărășescu are o senzualitate fascinată deopotrivă de miniatural și de respirația largă, de peisajul intens și detaliul strălucitor“; pe lângă acestea, sunt de savurat suculentele portrete, uneori acide, alteori admirative, mereu percutant
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
de teatru nu se vede pe scenă, deși personajele se mișcă la indicațiile sale întipărite în memoria actorilor. Rămas fără un răspuns clar de la Ziditor (și, aparent, fără teren de luptă), poetul îl mai „înțeapă” o dată trecându-l în denominațiunea evanescentă a pronumelui demonstrativ: „în capetele lor e/ ca-n într-un apartament,/ sparg pereți, fac ziduri noi /nimic nu mai e cum a fost.// când gândurile lor se-ntâlnesc/ turnurile gemene devin două torțe. //suntem mici. vine toamna. pădurile sunt
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
atât experienței de dascăl și cărturar, cât și solicitării spiritului sau de a face vădit sensul construcției poematice drept reflexie a celui din subterană existenței. Realitatea de zi cu zi îl obturează, ea se mulțumește cu precaritatea formelor și cu evanescenta proprie. Rar ajunge sesizabil sensul ce mișcă lumea - și atunci, viclean, surprins conceptual de viclenia rațiunii. Este însă în sarcina celorlalte forme ale spiritului să se încerce, să-l caute și să-l lumineze în instituirile de sine, proprii și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a luat ochii de la stelele fixe ale culturii, cel puțin un set de contestații. Importante pentru ființă poeziei. Mai întâi, împotriva propriei sale poezii scrisă la vârsta “artistului la tinerețe”, când lumea este privită în categoriile Idealelor și a substanței evanescente, iar poezia ca fiind un dulce și ireal joc de imagini. În genere, aceasta poezie acoperă lumea și o „înfrumusețează” cu metaforizări cât mai spectaculoase, crezându-se că-i adaugă sens. Dar ele nu duc nicăieri, cel mult, încântă gândul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a fost parțial abandonată și pictorul descoperă acum, cu o bucurie gravă și ludică, în același timp, modelul, pretextul, obiectul preexistent. Compoziția se relaxează, formele se distribuie cu lejeritate, devin gracile în mod spontan și respiră aceeași atmosferă cordială și evanescentă. în întregul discurs imagistic se insinuează o anumită melancolie și se manifestă tot mai pregnant dorința de a rupe contractul gravitațional pentru instalarea într-o pură stare de levitație. Forme indescriptibile, încorporarea în cod artistic a unor fantasme, par a
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
mod de-a te aminti:/ cum pierzi un nasture/ și locul acela devine vizibil/ mai mult/ decît ai vrea" (Chipuri, chipuri, imagini ale amintirilor). Semnificativă e cu toate acestea stăruința în climatul concretului chiar dacă acesta se deșiră, se arată echivoc, evanescent. Aidoma unui amfibiu, poetul continuă a trăi în două medii, întrucît nici nu părăsește definitiv tărîmul contactelor lumești, nici nu se decide a se rosti consecvent descărnat, extatic, cufundat în lumina transfigurării mistice: ,dacă mă rogi dacă/ te rog/ nu
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
Nu te mișca: mă risipește/ oricare gest când luna se pornește./ Eu sunt doar bruma de pe crizanteme,/ timp îngroșat pe vechi desen de steme./ În preajma ta sunt ceață, brumă, rouă,/ povară de uitare veșnic nouă - / supus iubirii, grabei și erorii, evanescent ca norii și ca zorii" (Plata luntrașului). Sentimentul pascalian de fragilitate a ființei umane la scara Universului devine abisal odată cu trecerea poetului în spațiul francez. Destinul său este cel al unui anti-Ovidiu. Dacă poetul iubirii a fost un patrician roman
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
identitare, apartenența românilor din Ardeal la conștiința națională. Tot ceea ce este cuprins în cele două lucrări acumulează valențe speciale de pildă și îndemn, înscriindu-se într-o exemplară etică a ne-uitării. Ele cultivă, în esență, tocmai fenomenul fragil și evanescent, astăzi aflat în gravă eclipsă, Memoria! În istoria românilor au fost, nu puține, momentele în care deținătorii puterii au instrumentat o concertată manipulare a Memoriei și a Uitării. Într-un memorabil eseu, Paul Ricoeur abordează problema „memoriei instrumenta lizate” subliniind
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
Andeea Deciu, profesor universitar român, acum profesor de teoria literaturii în Statele Unite, analizând scrierile filozofului Lévinas, scrie: „Celălalt există pentru mine, susține filozoful, ca figură, chip, sfâșiind orizontul subiectivității mele prin simpla sa apariție. Chipul Celuilalt e vizibil și totuși evanescent, accesibil, dar intangibil. Prezența sa are menirea de a pune însăși existența mea sub semnul întrebării, de a mă obliga să înțeleg mai întâi alteritatea care mocnește înăuntrul meu, înainte de a încerca măcar să mă apropii de cel din fața mea. În
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
cîte orașe te-am silit să naști, făcîndu-te părtașă la crimele mele zilnice. Deliciile Îngurgitării, gălbenușurile băute dimineața pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clănțăneau dinții asurzitor, atât de tare tremura de frică. Într-adevăr, nimic nu era bine, de asta își putea da seama și Michael, din care numai ochii mai rămăseseră, înaintând întunecați asemeni unor planete verzi colosale, de un verde pal, evanescent, cu excepția interiorului, stingându-se ușor în așteptarea morții termice. Bolborosea vorbe înspăimântătoare, vrăji sinistre ce o făcură pe biata copilă să capete strălucirea morții pe măsură ce înghițea culoarul, neîndrăznind să mai întoarcă nicicum capul spre domnul director, a cărui fantomă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vii la mine și am să-ți explic cîte ceva despre Încuietori. L-am urmat prin coridoarele pe care mi le aminteam cu fresce de Îngeri și himere. Isaac ținea opaițul ridicat, proiectînd o bulbucire intermitentă de lumină roșiatică și evanescentă. Șchiopăta ușor, iar pardesiul de flanel destrămat pe care Îl purta semăna cu un văl funebru. Mi se păru că individul acela, situat undeva Între Caron și bibliotecarul din Alexandria, s-ar fi simțit de minune În paginile lui Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ca toate celelalte instituții. Și atunci, exact ca Imperiul Roman de odinioară, imperiul american va dispărea, fără a lăsa vreo autoritate politică la cârma noii Rome. Statele și națiunile vor mai avea încă un rol: acela de aparențe nostalgice, fantome evanescente, neputincioși țapi ispășitori îușor de manevrat) ai transformării absolute a timpului în marfă. Transformarea absolută a timpului în marfă Capitalismul va merge atunci până la capăt: va distruge tot ce nu este capitalism. Va transforma lumea într-o imensă piață, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cerne ploaie -din nuc- Peste-anotimp ... Silabele zefirului foșnind în lumină Nu îndrăznesc să-nchege , Cel puțin, un cuvânt Le spune sacadat pe bolta senină Ducându-le însingurat În murmur-fluier ca un cânt. Printre vise și-ngreunate raze fierbinți Ne risipim în evanescenta suflare A clipelor ce trec Privindu-ne, din ceas, cuminți Cu-o arșiță lascivă în mișcare ... Roșește șoapta, timpul fulgeră iubire, Un tremur trece iute prin suflu', vara-i ștearsă!.., Poate,.. de frică ne ascundem în privire!? Am luat câmpii
DISPERSARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349530_a_350859]
-
2012 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin Țene Claudia Voiculescu Sudul târziu O simțire autentică găsim în lirismul volumului Sudul târziu, Editura Vremea, București, 2008, cu o prefață de Liviu Grăsoiu. In poemele acestui volum eul trăiește în latura evanescentă a evenimentelor, iar versurile în învelișul lor spumos și stilizat evidențiază o presimțire și o amintire a numenalului: Revino, cum o blândă atingere de vânt/ Pe un alint de lacrimi se-așterne drept veșmânt ... Vei reuși,tu,oare,să limpezești
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
pentru ea. De fapt, pentru noi, pentru a ne face mai buni, mai frumoși. Și reușește să ne facă viața mai bună. Nu mult, doar atât cât trebuie pentru a cunoaște străfulgerarea crâmpeiului de fericire, cea atât de efemeră, de evanescentă, ba chiar mirobolantă... Mirarea de a ne descoperi altfel, pe noi și lumea înconjurătoare, e de ajuns pentru a ne face fericiți. Poezia și muzica sunt lecțiide mirare. Ne mirăm că suntem, în ciuda a toți și a toate. Ne mirăm
AMANTA LUI FUEGO de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366647_a_367976]
-
o anumită stabilitate, în timpul în care le dă posibilitatea să fie considerate drept temelie a durabilității, pe când interesele naționale sunt supuse istoriei, sunt dependente de evenimentele trecătoare ale scenei internaționale, de aceea dau impresia că sunt stabilite „adhoc”, în funcție de criterii evanescente, interpretabile conjunctural. Acest echilibru a fost menținut și de societate, o societate „obosită” de ateism ce a regăsit valorile morale căutându-le, în mod reflex, în valorile creștine. Biserica reușește să-și recapete locul într-o societate multiculturală, postmodernă și
PARTEA A IV A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361488_a_362817]
-
începu să citeze câte ceva din cele două cărți ce le avea cu el, despre marea de care recunoștea că este definitiv îndrăgostit și pe care o vedea ca pe un„spațiu enigmatic cu aura de taină, cu orizontul fugind către evanescente[1] întinsuri de ape în care se oglindesc orașe bătrâne încât îți par eterne... Pescarii își trimit gândul și privirea către ușoara vibrație rămasă în urma unor aripi arătându-se o clipă și dispărând într-o coloratură de legendă, la picioarele
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
preludiu al faptelor delicate, ce validează plăsmuirea și construcția migăloasă de închegare a poemelor cu suflet nemărginit. Experiențele personale sunt metamorfozate și încifrate într-un joc superior, joc ce proclamă o maturitate, o valoare emblematică a cuvântului scris, într-o evanescentă meditație furișată de sub poala unor paradigme sau axiome filozofice. Masa sa de scris e pristolul din odaie unde stau, alături, îngeri. Atunci când scrie, pe umeri, i se așează păsări. Nu-i e teamă să iubească. Îi e teamă să spună
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
întâmplărilor măsurabile, într-o lume a veșniciei onirice sau, altfel spus, în tărâmul de basm al copilăriei fără sfârșit, a vietii fără de moarte. Este o stare mistica pe care o așteptăm din an în an, dar nu cu un sentiment evanescent al repetabilității, omenesc de altfel, ci cu un sentiment pur și mult mai profund...inefabil, care ține de trăirea metafizica, fiind sinonim cu plutirea ireiterabila prin aerul sfânt, cu mireasma de smirna și tămâie, în lumina stelei vestitoare de pe cerul
MIREASMA NOPTII DE CRACIUN de FLORINA PETRE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350938_a_352267]
-
totalității (Al. Condeescu); - „centri pulsatili din a căror variată și fină întrepătrundere de efecte se compune obiectul liric (o fenomenologie a iubirii), se proiectează pe o pânză atât de subțire, încât obiectul se aplatizează, până într-acolo că poate deveni evanescent.” (Dan C. Badea); - „cuante de energie re-semnificantă” care „traduc ritmul respirației interioare”, „nodurile unei ordini ascunse, într-o continuă și discretă reașezare, care scapă controlului nostru” (Florin Caragiu); Acum pot să-mi etalez viziunea mea asupra poemelor și textelor-bloc din
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
să nu vă deranjeze. Și/ Temperatura de Descompunere se învinovăți că/ n-a făcut încă nimic de seamă...". O mare mobilitate caracterizează imaginația poetului. Amestecul imaginilor antologice, a reglărilor dintre metafora diafană și realitatea agasantă, sudarea hiperbolelor obiectivităților cu trăirile evanescente sunt elemente ale unor paradoxuri și înscenări ce frizează eul: "Slabe speranțe, ouă în cuib. Doamne/ o toropeală generală". Citește/ la fereastră, mirat de imaginația ei: "azi dimineață am fost din/ nou la ospiciu". Închide Jurnalul, e/ al femeii care
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
trecutului asaltează prezentul imaginației:” Se făcea că am dat de o insulă netrecută în hărți,/ bântuită de cuvinte rostite o singură dată în viață, ori/ izgonite sau chiar evadate. Ele m-au înconjurat/ precum canibalii omul-pradă.(...)(Insula cuvintelor). Totul pare evanescent în acest volum.Poemele curg ca un râu limpede,val după val, „curg unul după altul.Fără ostentație. Firesc, așa cum ploaia se scurge din orbitele zeilor fără nume, așa cum iarba poate fi numită iarbă numai dacă este păscută,din timp
ANDREI FISCHOF IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351020_a_352349]
-
trecutului asaltează prezentul imaginației:” Se făcea că am dat de o insulă netrecută în hărți,/ bântuită de cuvinte rostite o singură dată în viață, ori/ izgonite sau chiar evadate. Ele m-au înconjurat/ precum canibalii omul-pradă.(...)(Insula cuvintelor). Totul pare evanescent în acest volum.Poemele curg ca un râu limpede,val după val, „curg unul după altul.Fără ostentație. Firesc, așa cum ploaia se scurge din orbitele zeilor fără nume, așa cum iarba poate fi numită iarbă numai dacă este păscută,din timp
IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356957_a_358286]