343 matches
-
punând în desenul liric tentacule vibratorii, pretimpuriu dispărutul, la doar cincizeci de ani (decembrie 1983), imprima realului și oniricului o grație ingenuă. Melancoliile poetului ridicându-se la metafizică, reacțiile lui ținând de centralitatea Eului intim, liniile în acvaforte și stările evanescente, toate acestea îi punctează mitologia subiectivă, profilul de veșnic personaj unduitor. Singurătatea interioară a acestuia e o succesiune de miraje, de neliniști și suspensii, o alergare fără odihnă între centru și margine, între plenitudine și vacuitate, între iluzionism pasager și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și sculptori. Dicționarul Academiei, în ediția din 1694, definește astfel artistul: "cel care lucrează într-o artă. Se spune îndeosebi despre cei care fac operații chimice". Arta dinaintea nașterii artei, preluare a Ordinii Lumii, pură reflectare în oglindă, este fantoma evanescentă a unui În-sine ale cărui adevăr și universalitate sunt singurele importante. Nu se discută așadar de gusturi și culori: ele fie sunt o manifestare a Ordinii inițiale și atunci țin direct, în creștinism, de o teologie sau, în Antichitate, de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nostalgică prin care actele nu se consumă, oamenii nu se uită, durerile și bucuriile însămânțează alte acte inutile. Învățați deci să ignorați timpul, să nu vă temeți de implicațiile lui. Suprimați cu desăvârșire orice urmă de memorie sentimentală, suprimați contemplațiile evanescente, amintirile din copilărie, regretele, toamnele, florile presate, nostalgiile. Încercați să concepeți viața așa cum e: sub semnul întâmplării"807. Problematica esențială a basmului, aceea a darului, se regăsește la Eliade prin vehicularea acelorași motive: călătoria, probele inițiatice, cucerirea condiției paradisiace (timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
creștine, toate acestea poartă încărcătura spirituală a trecerii dinspre viața lumească, efemeră, spre cea eternă, imaginile create producând "un transfer de suflet între reprezentat și reprezentare"275. Régis Debray justifică această idee prin însăși atitudinea specifică determinată de conștientizarea firii evanescente a omului, care, în încercarea sa de dăinuire, imortalizează în imagini tot ceea ce este supus trecerii și dispariției 276. În aceste condiții, ne punem întrebarea ce anume motivează reprezentarea vizuală a sacrului, această categorie a sensibilității nesupusă limitărilor materiale sau
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și cu natura înconjurătoare. Așa se explică probabil de ce, fondul aurit al icoanelor bizantine este înlocuit cu detalii de arhitectură și peisaj, smulgând personajul pictat din spațiul sacru care-i era destinat, și aducându-l în cel concret al existenței evanescente, în mijlocul naturii din care face parte 412. După cum este deja bine știut, numeroasele studii istorice, artistice sau științifice asupra acestei perioade descriu o extraordinară efervescență a creației artistice. Renașterea a remarcat personalități în toate domeniile culturale, în special însă, în
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de imperceptibile ar fi la început, adaugă un dram de putere într-o parte și slăbesc puțin cealaltă parte. Pe relativ stabila bază a geografiei, trecând prin diferite grade de instabilitate, piramida puterii naționale ajunge la apogeul său în elementul evanescent al moralului național. Toți factorii menționați, cu excepția celui geografic, se află într-o continuă schimbare, influențându-se reciproc și fiind influențați, la rândul lor, de intervenția imprevizibilă a naturii și a omului. Împreună, ele alcătuiesc curentul puterii naționale, ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un amestec delicat de gratitudine, de admirație și de încă ceva, abia perceptibil, ca un parfum evanescent: dragostea ei pentru Hector. Hector însuși nu i-a vorbit vreodată cu asprime și o apăra de vorbele dușmănoase ale celor din jurul ei. S-a instituit astfel între ei, fără vorbe, o intimitate care, neumbrită de nici o vină și împrejmuită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
există operă mare care să nu reziste la această analiză, și doar ele, operele cu adevărat mari, rezistă, lăsându-se apoi citite, ascultate ori privite cu o mai deplină pătrundere și cu o plăcere mai bogată, ca ori de câte ori marele joc evanescent dintre aparențe și esențe este întrucâtva deslușit. Ceea ce este de rang mai mic, oricâte merite ar avea, odată demontat, rămâne așa. Poți însă demonta oricât o închipuire din sferele de sus, efortul analitic îi este prielnic operei, iar ea îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Dintre toți factorii, impactul războiului asupra dezvoltării activității creative a stârnit probabil, interesul majorității cercetătorilor (Cerulo, 1984; Price, 1978; Simonton, 1976b, 1976e, 1976g, 1980a, 1986a, 1986e, 1987a). O astfel de formă de violență sistematică nu are doar o influență deprimantă evanescentă asupra dimensiunii și naturii produselor creative ale vremii, ci poate avea consecințe și asupra creativității în deceniile ulterioare. Literatura istoriometrică despre teoria ciclurilor creativității culturale se conturează în joncțiune cu cele patru categorii (Gray, 1958, 1961, 1966; Klingemann, Mohler și
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
înțelege și controla mediul (acesta fiind compus din ,,obiecte'' reprezentate) și relațiile lor cu altul. 1.1.2. Discursuri ale simțului comun și enunțuri volatile Opinia extrasă de sondaje poate fi în principal definită prin variabilitatea sa și prin caracterul evanescent sau labil. Orice încercare de a o măsura presupune mai întîi formularea unei întrebări legate de un fenomen de actualitate, asupra căruia mijloacele mass-media, jurnaliștii, grupurile sociale, instituțiile au o influență structurantă importantă. Sînteți de acord cu ultima măsură privitoare
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
dacă am avea un învățământ „centrat” pe valori, cum s-ar putea realiza evaluarea acestora? Printr-o pluralizare a reperelor în concordanță cu care se face evaluarea. Aceasta ar deveni mult mai bogată luând în seamă conduite „atipice”, „nedidactice”, difuze, evanescente. Ne-ar interesa nu numai că un elev nu știe, dar și de ce nu știe ceea ce nu știe; i-am pune adevărul în față și l-am ruga să-și spună părerea despre el; i-am da adevărul doar pe
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Această complementaritate de validare poate asigura, până una-alta, un pasaj către o rafinare a tehnicilor de explicitare a calității prin parametri mult mai exacți. Căci nu atât exactitatea contează, cât calitatea în sine - care, ce-i drept, este destul de evanescentă și greu de distins! Temă de reflecție Imaginați-vă și alte forme și metode de evaluare în procesul de pregătire de nivel universitar (altele decât evaluările curente prin seminarii sau examenele din sesiune). Avansați și variante la examenul sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
suport digital se supune acelorași determinări expuse mai sus, având în plus o determinare esențială: el cere un echipament și o transpunere informatică, digitală. Nu se mai prezintă sub forma unui obiect identificabil, material, voluminos; are o prezență virtuală, „imaterială”, evanescentă. Presupune manipularea unui computer și utilizarea eficientă a unei rețele „garnisite” cu multiple informații. Ca suport, acesta nu mai contează atât de mult: poate fi o dischetă, un CD, un hard disk ce se poate afla oriunde. Important este ce
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
cu alte cuvinte activitatea spontană a eului creator, uitând non-eul, natura, întregul univers, chiar și pe Dumnezeu, pe care aceștia ajung să-l reducă la nimic. Dar când, aproape ca un soare care apune, până și Dumnezeu dispare și devine evanescent pentru o întreagă epocă, atunci lumea întreagă se prăbușește în întuneric 28. Ateismul fragmentează tot universul într-o miriadă de euri izolate, fără unitate și legătură, în care fiecare stă singur în mijlocul acelui Nimic datorită căruia chiar și Hristos, la
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o rupi cu lumea și să te prăbușești în tine, ai alternativa singurătății absolute depresia și alternativa Prieteniei absolute - credința în Persoana devină. Întâlnirea cu Hristos nu este directă, simplă ci trudnică. Chipul lui Hristos se ștersese în el, devenise evanescent, fusese ecranat de lumesc. Abia după ce se arde priza lumescului, chipul lui Hristos se adună, se reface până ce poate fi redat material printr-o bucată de lemn. Mihelis se rupe și mai greu de lume pentru că el este feciorul unui
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
profunde, elegia erotică agresează din ce în ce mai mult cosmosul, tinzând spre simboluri fundamentale [...]. Este în poezie și un element de sarcasm, există o fină sensibilitate la grotesc, la tenebrosul și morbidul din viață. Privirea descoperă ușor golurile din lucruri, inconsistența lumii, formele evanescente ale materiei. EUGEN SIMION SCRIERI: Pasărea tăiată, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1967; Către Ieronim, București, 1970; Inima reginei, București, 1971; Crini pentru domnișoara mireasă, București, 1973; Poezii, București, 1973; Ardere de tot, București, 1976; Vina tragică, București, 1978; Peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
un chip, să îi dea forme și conținuturi asemănătoare părții, și toate acestea pentru a avea sentimentul dăinuirii, întrupării și păstrării relației, care va fi astfel redusă la un „obiect“ asemenea tuturor celorlalte. Eșecul de a păstra relația sub forma evanescentă a legăturii instantanee, spontane, vii și unice în fiecare instanță a ei naște formele memoriei „salvate“ în și sub diferite chipuri. Dorința de a păstra contactul și privirea înnoitoare ajunge să dea întruchipări Unului și legăturii cu acesta. întruchipările, ca
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
specializare, ea asigură o largă reproducție a copiilor de intelectuali în universități, în vreme ce egalitarismul fondat pe apartenența de clasă și pe fidelitatea față de idealurile inițiale reclamă o mai echitabilă împărțire a veniturilor și respectarea unei politici de „discriminare pozitivă” din ce în ce mai evanescente. Criza finală din 1989-1991 reflectă în mare măsură această dublă insatisfacție, atât a intelectualității tehnice, cât și a muncitorilor, punând în evidență cei doi poli revendicativi, al eficacității și al justiției. INFORMARE/ DEZINFORMARE în universul leninist și stalinist, noțiunile tradiționale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de bătrân / de bunic de mume venerate / cu mâini aurite / nu și-a așteptat smerită logodnicul / nu s-a făcut mireasă, fără a-și fi cunoscut dinainte mirele”, va rămâne străină de o lume ce a fost cândva imaculată moral, evanescentă, o lume parcă din întâia dimineață a lumii. Se întâlnesc în carte poeme ale extincției, ale închiderii orizontului vieții, în așteptarea clipei tainice a comuniunii cu cosmosul (Oara a-nsirăril’ ei), o lume întoarsă de la rosturile ei. Abia la senectute poeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
anotimp, al penumbrei, al ploilor dezolante, provinciale, cu unda abia perceptibilă de melancolie, ce spiritualizează decorul. Mai încăpător, dar eterogen, volumul postum, Anotimpuri (1980), îl dezvăluie pe poet mai puțin apăsat de canoane, mai expansiv și „vulnerabil”. Lirismul e difuz, evanescent, versul lăsat să vibreze acum și pe coarde intime. Întrebările conduc meditația (moartea, vanitatea vieții și a creației) în texte cu turnură vag argheziană, alteori B., discret confesiv, secondându-i pe Otilia Cazimir sau pe Demostene Botez. SCRIERI: Pământ și soare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
unui izomorfism definitoriu pentru viziunea poetului. Iar În final, corespondentul În plan afectiv al senzației tactile generatoare de euforie, - mireasma - domină discursul, construit din modulații ale acestui singur motiv, În cîteva versuri ce atribuie În chip insolit obiectului parfumul - stare evanescentă a materiei, permițînd sugestia deplinei osmoze Între eu și univers peste orice limită, de unde și structura anaforică a ultimei secvențe, ce precipită ritmul asocierilor: dar e mireasma ca un fior e mireasma sunt oglinzi cu parfum de garoafe sunt oglinzi
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unul suprafiresc, deasupra competenței și voinței forțelor reunite ale comisarului, procurorului, judecătorului de instrucție, grefierului, doctorului, avocatului ș.a.m.d. În fond, întreaga viață a protagoniștilor, "ciupiți" de morbul ficțiunii și problematizării, pivotează în jurul cazului declanșat de victimă, ubicuă și evanescentă, umană și angelică, identică și multiplă. Întru decelarea acestui vânat miraculos se întrec personajele romanului, probându-și fiecare permeabilitatea la dimensiunea invizibilă a realului, și implicit credința într-o nouă descindere a sacrului printre oameni. Ce-ar fi însemnat pentru
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Héiduques). Câteva eseuri și însemnări vorbesc, cu o fină aplicație analitică, despre personaje din teatrul lui Shakespeare, Molière, Racine și Corneille. În afara acestora, de la H., care se gândise să compună și câteva romane, au rămas două scrieri pentru copii, duioase, evanescente, fermecătoare și astăzi: La Princesse Papillon („conte bleu”) și Mademoiselle Maussade, un roman miniatural, amintind de literatura lui Edmondo De Amicis. SCRIERI: Oeuvres posthumes, I-III, pref. B.P. Hasdeu, Paris-București, 1889-1890; Mademoiselle Maussade - Domnișoara Ursuză, tr. B.P. Hasdeu, îngr. Crina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un amestec delicat de gratitudine, de admirație și de încă ceva, abia perceptibil, ca un parfum evanescent: dragostea ei pentru Hector. Hector însuși nu i-a vorbit vreodată cu asprime și o apăra de vorbele dușmănoase ale celor din jurul ei. S-a instituit astfel între ei, fără vorbe, o intimitate care, neumbrită de nici o vină și împrejmuită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
există operă mare care să nu reziste la această analiză, și doar ele, operele cu adevărat mari, rezistă, lăsându-se apoi citite, ascultate ori privite cu o mai deplină pătrundere și cu o plăcere mai bogată, ca ori de câte ori marele joc evanescent dintre aparențe și esențe este întrucâtva deslușit. Ceea ce este de rang mai mic, oricâte merite ar avea, odată demontat, rămâne așa. Poți însă demonta oricât o închipuire din sferele de sus, efortul analitic îi este prielnic operei, iar ea îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]