108 matches
-
Emmanuel Frémiet a folosit doar câteva desene ale lui Gheorghe Asachi, făcute din imaginație. El susținea că înfățișarea reală a domnitorului este cea din pictura de la Biserica Sfântul Ilie de la Voroneț, ridicată chiar de Ștefan cel Mare, dar și în Evangheliarul de la Humor. Întors în anul 1881 dintr-o călătorie în Bucovina, el a sesizat și Academia Română despre grava eroare care era pe cale să se petreacă la Iași. După cum precizează prof. Adriana Ioniuc, ""chiar Bogdan Petriceicu Hașdeu s-a opus inițial
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
de la Atena. În ritul bizantin, liturghia cuvântului este împletită fie cu tipicele, fie cu vecernia. În cazul în care e împletită cu tipicele, conține o pregătire, o formulă trinitară, trei antifoane intercalate cu două sinapte, o procesiune de intrare cu evangheliarul, un isodicon, rugăciunea trisagiului și trisagiul, prochimenul, citirea apostolului, cântarea aleluii, citirea evangheliei, eventual predica, și ectenia stăruitoare. În cazul în care liturghia cuvântului este împletită cu vecernia, se procedează în modul următor: se începe vecernia în mod solemn, ca
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
evangheliei, eventual predica, și ectenia stăruitoare. În cazul în care liturghia cuvântului este împletită cu vecernia, se procedează în modul următor: se începe vecernia în mod solemn, ca pentru liturghie. Aceasta continuă până la procesiunea de intrare, care se face cu evangheliarul. Se cântă imnul «Lumină lină», după care se trece direct la citirile din Vechiul Testament, urmate de prochimene câte trei în parte. Apoi urmează rugăciunea trisagiului și trisagiul, un ultim prochimen, apostolul, evanghelia, predica și ectenia stăruitoare. Aici ne vom ocupa
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
tot. În zilele obișnuite, la români se cântă Fericirile (textul din Evanghelia după Matei), una după alta, fără stihiri și fără doxologie minoră la sfârșit. Dacă proestosul și conslujitorii sunt în naos, se alinează în procesiune spre presbiteriu, diconul ducând evangheliarul ridicat în mod solemn, în așa fel încât învierea lui Iisus, întipărită pe copertă, să fie în văzul lui și al poporului. Episcopul se pune ultimul în procesiune. Dacă slujitorii se află deja în presbiteriu, trebuie să ia evangheliarul de pe
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
ducând evangheliarul ridicat în mod solemn, în așa fel încât învierea lui Iisus, întipărită pe copertă, să fie în văzul lui și al poporului. Episcopul se pune ultimul în procesiune. Dacă slujitorii se află deja în presbiteriu, trebuie să ia evangheliarul de pe antimis (care se află pe altar), să înconjure altarul, apoi să iasă prin ușa din stânga (cea dinspre nord, dacă altarul se află îndreptat spre est). La greci și melkiți procesiunea merge până la ușa bisericii, revenind pe solee, pe când la
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
află îndreptat spre est). La greci și melkiți procesiunea merge până la ușa bisericii, revenind pe solee, pe când la slavi clericii trec direct pe solee. Proestosul rostește rugăciunea intrării: Diaconul strigă cu voce tare: «Înțelepciune! Drepți!», apoi intră în presbiteriu, așază evangheliarul pe altar, iar ceilalți clerici merg după el. Ïntre timp, poporul cântă isodiconul, care are de obicei conținutul următor: Acesta e urmat de refrenul: «Mântuiește-ne pe noi...», ca la antifonul al II-lea. Între timp, se pot cânta troparele
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
au avut loc în 1342 și 1606. Ei au biserici în Moldova, dintre care cele mai vechi sunt cele din Botoșani, construită în 1350, și cea din Iași, care datează din 1395."" Faptul că în această biserică se păstraseră două Evangheliare copiate la Caffa în 1351 și 1354 poate fi încă o dovadă a vechimii lăcașului și, implicit, a coloniei din Botoșani. În orice caz, lăcașul reprezintă dovada existenței târgului Botoșani la 1350, deci cu un veac mai devreme decât atestările
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
slavonă și 126 în limba greacă, din care 26 pe pergament. Mai are peste 10000 de cărți tipărite, printre care și românești cu literă chirilică, dar și multe documente. Tezaurul păstrează odoare și obiecte de cult din argint, icoane vechi, evangheliare cu miniaturi și broderii din sec. XI-XIV. Un loc de cinste între obiectele de preț ale mănăstirii îl ocupă steagul de luptă al lui Ștefan cel Mare. Gala Galaction, care a parcurs acest drum pe catâr, ne oferă următoarea descriere
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
a secolului al XV-lea, literatura este scrisă în slavona croată. Perioada culminantă a acesteia sunt secolele al XIV-lea și al XV-lea, reprezentată de lucrări precum "Cartea de rugăciuni a cneazului Novak" (1368, regiunea Lika din nord-vestul Croației), "Evangheliarul din Reims" (1395, denumit după orașul din Franța unde a ajuns până la urmă), "Cartea de rugăciuni a cneazului Hrvoje" (1404, Split din Dalmația) și prima carte de rugăciuni tipărită (1483). Croații erau singurii catolici din Europa care erau scutiți de
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
arta imperiului franc, în secolele al VIII-lea și al IX-lea, în încercarea împăratului Carol cel Mare de a continua și înnoi tradițiile Imperiului roman. Printre cele mai însemnate realizări ale Renașterii carolingiene se numără ilustrațiile de carte din "Evangheliarul lui Carol cel Mare", păstrat la Viena, sau Capela Palatină din Aachen, care amintește de "Bazilica San Vitale" (sec. al VI-lea) din Ravenna, precum și Capela Sankt Michael din Fulda, în stilul bisericii "Santo Stèfano Rotondo" (sec. al V-lea
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
de zugravul Dobomir din Târgoviște. După toate probabilitățile, la Târgoviște a activat primul meșter tipograf din Țara Românească, Macarie, care a tipărit, începând cu anul 1508, primele trei carți în limba slavonă cunoscute la noi: „Liturghierul” (1508), „Octoihul” (1510) și „Evangheliarul” (1512). către mijlocul aceluiași secol activitatea tipografică este reluată la Târgoviște de ucenicul lui Macarie, Dimitrie Liubavici, cu un „Molivelnic” (1545) si un „Apostol” (1547). În anul 1585 Petru Cercel a ctitorit Biserica Domnească din Târgoviște, construcție din cărămidă, de
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
Bârsana care au executat lucrarea au ridicat și o troiță și o nouă poartă de intrare. În biserică se păstrează obiecte de mare valoare artistică și istorică: icoane pe lemn, 7 icoane pe sticlă, 4 cărți vechi: Octoihul Mare (1742), Evangheliar (1770), Cazania (1768), Minologion (1781), ultimele trei fiind tipărite de Mitropolia Moldovei.
Biserica de lemn din Straja () [Corola-website/Science/312912_a_314241]
-
prima carte în Țara Românească, Liturghierul (în limba slavonă); b) Dimitrie Liubavici, împreună cu ucenicii Oprea și Petre, tipărește în 1547 Apostolul, din porunca lui Iliașcu-voievod; c) diaconul Coresi tipărește între 1559 și 1583 nouă cărți în limba română: Întrebare creștinească, Evangheliarul, Praxiul, Cazania I, Molitvenicul, Psaltirea, Cazania II, Liturghierul, Pravila Sfinților Apostoli. El a mai publicat în Brașov Psaltirea slavo-română, în al cărei epilog își exprimă profesiunea de credință referitoare la istoria culturii românești și evoluția limbii literare, afirmînd că destinația
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
monument istoric, cu codul . Se consideră că prima mănăstire cu acest nume ar fi fost construită de Nicodim de la Tismana. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Pe la jumătatea secolului XVI, ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
ctitorii laici ai locașului. Nu se poate vorbi, cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihăstrie din secolele XIII-XIV. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Lui Nicodim tradiția i-a pus în seamă un lung șir de alte mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea mai mică
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
anatema aruncată asupra bisericii sârbe. Se întoarce în Țara Românească unde va întemeia Mănăstirea Tismana, la 1378. Între 1399 și 1405 se va retrage la mănăstirea Prislop din Transilvania ca urmare a unui posibil conflict cu Mircea cel Bătrân. Pe Evangheliarul său, există o adnotare a lui Nicodim, care, dacă este intrepretată așa: "„Această Evanghelie a scris-o Nicodim în Țara Ungurească, în anul al șaselea al prigonirii lui, 6913 (1405)”", P. P. Panaitescu nu exclude ipoteza ca Nicodim să se
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
și Metodiu în secolul al X-lea, care au creștinat popoarele slave din răsăritul Europei și au introdus limba veche slavă în scrierile bisericești. Prin creștinarea slavilor a pătruns și influența culturii bizantine. În limba slavă veche s-au scris evangheliare (Evanghelia din "Ostromir", 1056-1057), liturghii, predici, "Viețile sfinților", și s-a tradus epopeea populară ""Alexandria"". În secolul al XI-lea apare colecția de predici ale mitropolitului Ilarion (1037-1050) și primul codice de legi (1019-1054). În această perioadă începe să circule
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
cu ortografie etimologizantă (în coloana din stânga) și același text transcris cu ortografia actuală (în coloana din dreapta): Prima tipăritură românească a fost un "Catehism" tipărit la Sibiu în 1544, care s-a pierdut. Prima tipăritură care s-a păstrat a fost "Evangheliarul slavo-român" a lui Filip Moldoveanul (Sibiu, 1551-1553). Prima tipăritură română cu litere latine este culegerea de "Cântece religioase calvine" din 1560 a episcopului român Pavel Tordasi. Migrația pecenegilor și a cumanilor in spațiul din jurul Mării Negre a impins o parte din
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
germană (1771), rusă (1789), românească (1825); Trebnicul lui Petru Movilă, editat în 1646 și ilustrat de gravorul Ilie. Fondul de manuscrise include cca 200 de unități, 43 din ele fiind ediții facsimile. Semnalăm celebrul monument de cultură și artă românească, Evangheliarul slavo-grecesc, copiat la mănăstirea Neamț în 1429 de călugărul Gavriil Uric (microfilm). Dintre celelalte manuscrise: De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, scris în anii 1680-1691 în limba română de către Miron Costin (microfilm); copiile manuscriselor Aritmologhion (1672
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
în România a fost o carte religioasă în slavonă, în 1508, "Liturghierul" lui Macarie, iar prima carte imprimată în limba română a fost Catehismul de la Sibiu din 1544, care însă s-a pierdut. Prima tipăritură care s-a păstrat este "Evangheliarul slavo-român" a lui Filip Moldoveanul (Sibiu, 1551-1553). Prima tipăritură română cu litere latine este culegerea de "Cântece religioase calvine" din 1560 a episcopului român Pavel Tordasi. Alte traduceri grecești și slavone au fost tipărite în secolul al XVI-lea. Dosoftei
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
arta imperiului franc, în secolele al VIII-lea și al IX-lea, în încercarea împăratului Carol cel Mare de a continua și înnoi tradițiile Imperiului roman. Printre cele mai însemnate realizări ale Renașterii carolingiene se numără ilustrațiile de carte din "Evangheliarul lui Carol cel Mare", păstrat la Viena, sau Capela Palatină din Aachen, care amintește de "Bazilica San Vitale" (sec. al VI-lea) din Ravenna, precum și Capela Sankt Michael din Fulda, în stilul bisericii "Santo Stèfano Rotondo" (sec. al V-lea
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
distruse sau s-au risipit. Au mai fost păstrate doar câteva cărți liturgice în manuscris: un Octoih de la sfârșitul secolului al XVI-lea și un Minei pentru lunile septembrie-decembrie, din secolul al XVI-lea, ambele predate muzeului bisericesc, precum și un Evangheliar în limba slavonă din secolul al XVI-lea, dăruit Bisericii Cuvioasa Parascheva, azi dispărută. Pe lângă acestea, în altar se află o serie de obiecte de cult precum un epitaf (1763), un felon, un antimis sârbesc (1708), un tetraevanghel și o
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
aflau numeroase tipărituri vechi românești. Trei dintre ele s-au distrus: Evanghelie, Blaj,1765. Penticostar, Râmnic, 1768, Octoih,Blaj,1770. Azi se află la biserică următoarele titluri de cărți: ”Învățătură pentru rânduiala slujbelor de obște”, București,1726. Chiriacodroion, București,1732. Evangheliar,București,1746. Apostoli, Blaj,1767. Penticostar,Blaj,1768. Octoih, Râmnic,1770. Strastnic,Blaj,1773. Minologhion,Blaj, 1781. Triod, Blaj, 1800. Octoih, Buda, 1826.
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
în cadrul lectoratului înființat în anul 1921 acolo. Doi ani mai târziu, postul său era preluat de ilustrul om de cultură Petre P. Panaitescu. Își ia în 1922 doctoratul în filologie cu teza "Postacie czasownika w Evangeliarium Putnanum" ("Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna"), lucrare din care va publica mai târziu în primul număr din „Codrul Cosminului”. Întors în țară, funcționează ca profesor la Colegiul Pregătitor din Cernăuți, iar în toamna lui 1923 primește o bursă de doi ani la Școala
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
perifrastic atât în exprimarea aspectului nesăvârșit, cât și săvârșit (cu auxiliarul буду). Scopul cercetătorului este să stabilească de când a început această generalizare a viitorului perifrastic și la aspectul săvârșit. Contribuția sa la cunoașterea vechii slave bisericești este astfel remarcabilă, căci "Evangheliarul slav de la Putna" nu a mai făcut obiectul unei cercetări de o asemenea anvergură. Lucrările lingvistice ale lui Gr. Nandriș sunt orientate, cu precădere, asupra relațiilor româno-slave: "Les diphtongues à liquides dans les éléments slaves du roumain", Cernăuți, 1925; "Contribuție
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]