132 matches
-
literatura era gândită în epocă etc." Nu departe de această viziune - dar oarecum din interior și cu argumente mai curând sociologice - se situează, în celălalt interviu tânărul prozator Dan Lungu. Răspunzând întrebărilor lui Marius Chivu, acesta atinge vechea problemă a evazionismului literar local din ultimii 50 de ani. Și, o dată atingând-o, n-o lasă netranșată: "La noi se discută foarte mult despre compromisul scriitorului cu publicul, dar nu se conștientizează defel cel cu critica literară. A scrie pe placul criticii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
rămășițelor mic-burgheze”). Revista are un aspect destul de liniar, ies în evidență accentele antiestetice, Maiorescu este ținta favorită, canonul, așa cum reiese din premii și elogii, este dominat de scriitori partinici, cele mai curajoase intervenții sînt, de fapt, cele care apelează la evazionism sau apolitism, în limbajul epocii (Tudor Vianu este realmente excentric scriind despre „munca lui Perpessicius” la o aniversare Eminescu, unde ceilalți colegi de număr caută cu înfrigurare sursele marxiste ale filosofiei eminesciene). Subordonarea și convenționalismul merg în crescendo și culminează
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
efortul de materializare, parcă pentru a face să se confirme spusa lui Baltag despre "concretul" care "salvează"". Criticul nu se lasă conturbat nici de excelența "atitudinii" autorilor care, întorcînd spatele nu doar clișeului totalitar, de uz vulgar propagandistic, ci și "evazionismului" insidios, propus pe sub mînă de către trecutul regim, își compun "țesuturile poemului" din "fierbinte actualitate", netrucată, nedrămuită. Singură, corectitudinea reacției moral-civice nu e în stare a acorda o mare valoare textului suferind de o carență estetică. E corect diagnosticat, în anume
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
performanța expresivității și a simbolicului, chiar dacă, din punct de vedere etic ar putea fi considerată vinovată pentru evitarea confruntării cu puterea. Dar literatura neaservită era ea însăși o contraputere, o alternativă, cu atât mai mult cu cât a evoluat de la evazionism spre subversivitate și uneori chiar spre disidență internă. Acest efort de recuperare este opera revizurilor critice. Era de domeniul evidenței că literatura română din perioada comunistă nu putea fi nici acceptată în bloc, nici condamnată în bloc. Era nevoie de
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
aceleiași generații. E ciudat, dar lucrurile așa stau: am scris la debutul lui, îi scriu astăzi necrologul. Poezia lui Doinaș a debutat sub semnul clasicismului. A devenit treptat din ce în ce mai pronunțat barocă. S-a încărcat de podoabe. Și-a radicalizat morala. Evazionismului sau parabolei clasiciste i-a luat locul pamfletul liric. Dintr-un tînăr echilibrat, Doinaș s-a transformat într-un bătrîn furios. Și care privea înapoi cu mînie. Dacă mă gîndesc bine, poezia lui a stat, conștient, mai ales după epoca
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
trupa Sacru întâmpină reale probleme de adaptare în lumea citadină. Orice ar face, colegii de liceu îl iau drept ,țăran", iar profesorii îl consideră ,idiot". Cum procedăm, atunci? Afectăm cinismul, mimăm lipsa de inteligență, replicăm prin neimplicare și printr-un evazionism sui-generis și ne construim, la distanță protectoare de ironiile și mojiciile celorlalți, o lume a noastră, o scenă imaginară, ridicată deasupra unui public în delir. Și, evident, fugim de acasă. Dar unde? În miezul romanului scris de Sorin Stoica stă
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
Harry Potter. Acum literatura de tip „fantasy" domină listele de bestsellers iar în Germania s-au creat două tabere: cea a partizanilor și cea a adversarilor așa numitului escapism.Miturile, basmele, poveștile au fascinat dintotdeauna copiii și adulții - susțin adepții evazionismului. Principiul plăcerii primează, beletristica pentru toate vîrstele poate satisface la urma urmei și unele exigențe estetice și nevoi cognitive. Dimpotrivă, imaginea simplistă a unei lumi în care lupta dintre bine și rău se poartă în baza unor scenarii narative standardizate
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
Am putea spune că e vorba de o in-diferență necesară, atitudine din care iese victorioasă tocmai diferența. Dacă Dicționarul onomastic reușe8ște să fie acceptat de ESPLA, scriitorul, recent promovat în ierarhia funcțiilor publice, va fi stigmatizat de "tovarăși" cu emblema evazionismului, imediat după apariția volumului. O parte din învinuirile aduse pot fi considerate însă punctele "tari" care permit sustragerea autorului de la retorica doctrinei politice și care evidențiază noutatea estetică a primelor două volume din Ingeniosul bine temperat. Autorul însuși vorbește despre
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
puțin în anumite grupări ideologice radicale, o întoarcere la sociologismul lui Gherea, ceea ce presupune un refuz al esteticului maiorescian și călinescian. Preeminența acordată de criticii generației șaizeci esteticului e corect interpretată (ca politică!) de unii (Alex. Goldiș), dar refuzată (ca evazionism) de alții (C.Rogozanu). Vom trăi și vom vedea.
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
Ioan Stanomir (Reacțiune și conservatorism. Eseu asupra imaginarului politic eminescian, Nemira) și de Nicolae Balotă (Eminescu, poet al inițierii în poezie, Cartea Românească) în anul 2000. Sigur, s-ar putea spune ușor că elitismul acesta este o nouă formă de evazionism și de ocolire a problemei. Pur și simplu nu cred că este așa - și nu mai caut nici un fel de argumente. Dacă în discuție se aduc, totuși, nume precum Nichita Stănescu sau Cezar Baltag, Marin Preda sau Eugen Barbu, problema
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
această filiație.) Grupul activ la începutul deceniului opt și care a dat scriitori ca Rolf Bossert, Richard Wagner, William Totok, Herta Müller i-a oferit remarcabilei autoare "optzeciste" modelul unei implicări reale, în și prin poezie, dincolo de bariera protectoare a evazionismului estetic și a textualismului postmodernist. , inervat de ticăloșiile și mizeriile livrate ca hrană spirituală, scandalizat de dispersia Răului și alcătuit pe un întreg portativ al protestului, este în fond unicul ei spațiu de siguranță. O pagină rugoasă, un text plin
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
mecanic, tezele comunismului: "Lumea în care există inegalități pe glob nu e o lume dreaptă, pentru că majoritatea roadelor creșterii economice a țărilor capitaliste au luat drumul bogatului și o redistribuire rațională a bunurilor se impune". Maladia literaturii timpului său este evazionismul, scriitorul trebuie să rămână lipit de realitate (trecută sau prezentă) și să vehiculeze poncifele totalitarismului (spunem noi, acum. Preda ar fi zis "să insufle spiritul revoluționar"). Multe articole sunt transcrise integral în Marele singuratic care, printre altele, prezintă un peisaj
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
defini prin „mesaj înaintat, mobilizator” etc.), ci prin ceea ce punctează ca preocupări ale forurilor politice ce guvernează actul artistic. În acest caz, poezia tinerilor este preocuparea principală. Ea trebuie „ajutată” de critici, ea trebuie să se rupă de manifestările de „evazionism și intimism bolnăvicios” - optimist și încrezător în valoarea propagandistică a realității proclamate care creează realitate, raportul dă deja ca sigură reformarea în sens realist-socialist a tinerilor poeți. Raportul arată cu degetul acuzator și înspre tinerii cronicari care, se înțelege, nu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5460_a_6785]
-
au creat-o dintr-un neobișnuit instinct al falsei memorii. Interbelicul, prea actual, nu-l mai interesează pe stilist. Iar postbelicul, trăit la temperaturi înalte, nici atât. Singura trimitere explicită la acesta derivă dintr-o pagină însoțitoare a pieselor de teatru. Evazionismul temporal e, o dată cu o astfel de confesiune, interpretabil: În acest timp, socialismul înainta victorios și pe Calea Moșilor. Din cauza acestei înaintări, evreii și armenii au părăsit respectiva cale și s-au dus care în Israel, care în America. În locul lor
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
și de a discuta literatura. În esență, mesajul e același ca și la Eugen Simion: diversificare a literaturii (...) și „prejudecăți restrictive” în zona receptării (...). O foarte frumoasă poezie de Petre Stoica, „Duminica veselă”, în pagina 6, un articol de un evazionism aproape demonstrativ despre iarna în deltă, de A.E.Baconsky (la rubrica „Carnetul scriitorului”), întregesc acest număr 3 al Gazetei literare, un număr dintre cele mai artistic orientate de pînă acum. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5108_a_6433]
-
spre accidentele de parcurs care fac o biografie și în care tern cu adevărat este mariajul Ferminei. Florentino trăiește în schimb parfumul fiecărei aventuri numerotate scrupulos, fiecare femeie reprezintă atît un pansament al dragostei neîmplinite, cît și un fel de evazionism. În tot acest timp, Florentino numără clipele celuilalt, iar momentul decesului îl găsește la post, acționînd prompt, trecînd peste respingerea inițială a văduvei îndurerate pentru a ajunge la inima ei cu răbdare și prin experiența amantului versat. Scena de dragoste
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
răzbate și un soi de lirism moldovean, dar numai pe alocuri și în cantități corecte. Dragostea dintre doamna Pelaghia și domnul necunoscut nu e doar un adulter între vecini, ci și o instabilă, precară, dar reușită de fapt formă de evazionism sentimental. Trăirile amorfe ale acestei femei produc mici insule de modernism analitic de bună calitate: "Avea impresia că, în drum spre casă, străbătuse un tunel. Amintirile zilei pe cale de a se încheia îi ațineau calea, punîndu-i întrebări, o însoțeau ca
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
perioada cea mai fastă a literaturii a fost deceniul 1965-1975. În cazul literaturii pentru copii este câte ceva de reținut și din deceniul 1954-1964 (e de părere Maria Șleahtițchi, p. 174), dar cultura se emancipează vădit în anii '60-'80, prin evazionismul ideologic și perfecționarea expresivității. Pentru dramaturgie, Valentina Tăzlăuanu consideră că nu are nimic de luat în considerare înainte de 1960 (p. 95). În acest fel, o sută de ani de literatură basarabeană se reduc la patru decenii, dacă nu chiar la
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
situația cea mai fericită: aceea a non-apartenenței literaturii la politic, pentru că ea nu se conformează logicii puterii de a fi un "rezultat obedient", cum observă același Virgil Nemoianu. Formalismul estetic se eschivează de la plătirea tributului politic, adoptând calea unui suspect evazionism ideologic, inadmisibil pentru puterea comunistă aflată la începuturile ei. De aici iritarea regimurilor totalitare față de literatura evazionistă, considerată "artă degenerată". Evazionismul este un limbaj deviat, iar deviaționismul se face vinovat de lipsă de solidaritate cu scopul dictaturii. Iritarea merge în
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
rezultat obedient", cum observă același Virgil Nemoianu. Formalismul estetic se eschivează de la plătirea tributului politic, adoptând calea unui suspect evazionism ideologic, inadmisibil pentru puterea comunistă aflată la începuturile ei. De aici iritarea regimurilor totalitare față de literatura evazionistă, considerată "artă degenerată". Evazionismul este un limbaj deviat, iar deviaționismul se face vinovat de lipsă de solidaritate cu scopul dictaturii. Iritarea merge în regimurile fasciste dincolo de interzicerea unei astfel de arte, până la incendierea ei publică, rezultat al unei condamnări fățișe, "purificatoare". Nu numai în
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
evazioniștilor demonizați, dar și în România legionară, când au fost arse cărțile lui Mihail Sadoveanu. Apolitismul este indezirabil și în regimurile comuniste. Sunt bine cunoscute campaniile de persecuție din anii '50 a intelectualilor neînrolați, ca V. Voiculescu sau Lucian Blaga. Evazionismul și formalismul estetic erau marotele destabilizatoare ale regimului stalinist, declarate "arme" periculoase în mâna dușmanului de clasă. Erau considerate expresia unei literaturi decadente, de origine burgheză. Virgil Nemoianu plasează la originea persecuției formalismului estetic "principiul utilitarismului", conform căruia arta și
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
bine cunoscută. Pe de altă parte, dintr-un punct de vedere exterior și ulterior (unul moral și moralizator), formalismul estetic este acuzat de pasivitate și conservatorism, de neimplicare civică și abandon al speranței de schimbare. Pentru unii, tăcerea politică a evazionismului e o separare vinovată de regimul politic și de colectivitate prin lipsa de participare la construcția comunistă, pentru alții, retrospectiv, aceeași tăcere e o neimplicare anti-comunistă la fel de culpabilă, o consimțire la rău printr-o complacere în estetism. În fond, ambele
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
lua sapa./ Și tuturor echipamentul de protecție." (Ce povestește muncitorul, 2). Raiul și Iadul se conformează realității noastre cenușii, se... comunizează. Revenind la acest plan real din care nu există, de fapt, scăpare, partea frumoasă constă tocmai în particulele de evazionism din desfășurătorul social. O oră de somn în plus ne împinge în plin oblomovism. Chiar atelierul de lucru se poate transforma într-o casă primitoare, un spațiu închis narcotizant în care muncitorul devine una cu decorul: "Aroma piliturii îmbibate de
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
foarte puține derapaje în artificial, răzbate dincolo de convenția în care îl instala procustian scenariul. Este un exemplu-școală de ceea ce poate face un regizor autentic cu materialul cel mai viu, împotriva a tot ceea ce-i contrazice flagrant libertatea. Majoritatea cadrelor ilustrează evazionismul și versatilitatea cineastului, camera degajă din fundal detalii care impresionează altfel scena - imaginea vulcanilor noroioși scufundă optimismul fluvial al clasei muncitoare într-un naturalism mizerabilist -, motivațiile personajelor se sustrag angajamentului ideologic explicit, pentru a focaliza un pariu personal. Filmul este
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
Poantă o dezvoltă dintr-o formulare a lui Laurențiu Ulici e aceea conform căreia "promoția "70" ar fi un efect al Echinoxului. Dacă ar fi să extragem cîteva din acele elemente care definesc spiritul echinoxist, am începe cu valorizarea esteticului ("evazionismul") și, corolar ei, nostalgia arhetipului cultural (Biblioteca - Universitatea - Cultura ca spații formatoare, înțelese elitar). Apoi constatăm un anume conservatorism și inapetența pentru teribilism sau avangarde: "nu-i vorba de o rezistență la ideile inovative, ci de un soi de sensibilitate
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]