132 matches
-
Am vorbit uneori și câte trei ceasuri fără pauză: despre relația globalism-naționalism, despre criterionism, pansexua lism, suprarealism și paseism, am făcut ateliere suigeneris de traduceri (întrebându-ne dacă româna are limbaj porno sau nu), despre lectură ca formare spirituală, bovarism, evazionism, dulce inutilitate sau, dimpotrivă, ca suită de răspunsuri la tot ce ține de deficitul sufletesc al postmodernității, despre actualitatea lui Eminescu, „adolescentul miop“, virilizarea feminității și efeminarea masculinității la teenagerii de azi, despre nevoia de frumusețe și armonie într o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
troțkism, guevarism și maoism, când afli că bolșe vismul ceaușist e catalogat drept „capitalism de stat“?!? Să știe tânărul de la Universitatea Româno-Americană, cel care, cu tot respectul, m-a acuzat de fugă de responsabilitate, că noi am fost educați întru evazionism și dulce împlinire estetic-metafizică, echivalând activismul cu autoa nihilarea. Pentru noi, idealismul va fi fost o rupere strategică de capacitatea de decizie. Sinuciderea ca salvare. Pri matul esteticului. Pentru cei de azi, pragmatismul, relativismul, fripturismul sunt cadre eficace pentru amestecul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aventura”, asigurînd neoromantismului „caracteristice similare clasicismului”. De cealaltă parte, „pentru spiritul american deșteptat de elanul lui Fairbanks, chaplianismul (ilustrat de filmul Goana după aur) înseamnă un nou îndemn pentru o viață alta”. Amănunt important: visul nu mai e privit ca evazionism romantic, ci ca formă de acțiune. Unul dintre cele mai interesante articole din Integral ale lui B. Florian („Suprarealismul în cinematograf”, ibid., nr. 8) stabilește - pe urmele lui Tzara, Freud, Breton - o legătură între cinematograf și „vagabondajul” oniric eliberator: „Vagabondajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
val (Sașa Pană, Geo Bogza, Gheorghe Dinu, Virgil Teodorescu, M.H. Maxy, S. Perahim, Miron Radu Paraschivescu, Gellu Naum ș.a.) au optat pentru „avangarda” politică a proletariatului revoluționar, în virtutea vechilor opțiuni de stînga; unii dintre ei abandonaseră încă din anii ’30 „evazionismul” anarhic al avangardei estetice în favoarea militantismului antiburghez și antifascist, uneori explicit comunizant (Gh. Dinu, Sașa Pană, Miron Radu Paraschivescu, Perahim fuseseră chiar membri ai Partidului Comunist în ilegalitate; Geo Bogza, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul Păun, Maxy, Gellu Naum ș.a.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ovid Densusianu și revista Vieața nouă, apoi - foarte repede - contestată de către tinerii „independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și boem - nu reprezintă însă decît un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților” și „învinșilor”; pe alte coordonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1913-1915 de către Ion Vinea și Tristan Tzara, dublată de un examen al corespondenței purtate de cei doi între 1916-1921, vine să ilustreze, suplimentar, complexul periferic al lui Vinea - rămas în țară - în raport cu „evadatul” Tzara, fostul companion devenit celebritate mondială; un evazionism melancolic, elegiac și dezabuzat, opus unui evazionism activ, agresiv și deconstructiv, orientat atît împotriva formelor, cît și a temelor tradiționale. Procesul de constituire efectivă a avangardei românești este, desigur, legat de acțiunea „inaugurală” și promoțională a Contimporanului (1922-1932) condus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dublată de un examen al corespondenței purtate de cei doi între 1916-1921, vine să ilustreze, suplimentar, complexul periferic al lui Vinea - rămas în țară - în raport cu „evadatul” Tzara, fostul companion devenit celebritate mondială; un evazionism melancolic, elegiac și dezabuzat, opus unui evazionism activ, agresiv și deconstructiv, orientat atît împotriva formelor, cît și a temelor tradiționale. Procesul de constituire efectivă a avangardei românești este, desigur, legat de acțiunea „inaugurală” și promoțională a Contimporanului (1922-1932) condus de Ion Vinea și Marcel Iancu. Expozițiile internaționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în termenii lui Carl Schmitt, distincția politică dintre „prieteni” și „adversari”. Aceste întrebări spinoase dau nu doar sens dezbaterilor intelectuale, ci prepară un climat salubru pentru angajamentul civic și testează sentimentul apartenenței fiecărei persoane la o anumită tradiție. Din păcate, evazionismul nu este mimat doar de campionii ideologiei seculare, care ar dori să scoată creștinismul de pe scena dezbaterii publice. Se găsesc numeroși teologi „creștini” care, din conformism sau curiozitate, sunt gata să accepte invitația la uitarea esențialului. Evident, teologii universitari vor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
avid de metafore cu mare putere de acoperire. Totuși, este oarecum exagerat să vorbim în cazul lor - așa cum s-a făcut în ultimul timp - despre un fenomen de „teratologie literară”329. Li se pot reproșa, e adevărat, inofensivele tentative de evazionism în raport cu cultura oficială (atât de des invocata atemporalitate a creației constituie, în acest sens, un exemplu peremptoriu) sau, pe plan estetic, întârzierea procesului de sincronizare cu literaturile din vest, unde perioada de glorie a modernismului apusese deja, dar nu trebuie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
împotriva distincțiilor de mare mare hotărâre prin care v. înnopteanu va rezolva și această încercare (...) (fals examen de conștiință) Însă majoritatea poemelor, tocmai prin abundența detaliilor ieșite din comun și prin livrescul rafinat, reușesc să convertească în cele din urmă „evazionismul” într-o strategie subversivă, pe cât de discretă, pe atât de redutabilă. Ironia joacă și ea, desigur, un rol însemnat în această întreprindere. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un „pisicâine” care îl
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
le cunoaștem, putem fi devorați de „amintiri mocnite”, ce preschimbă gândurile în „mari remușcări” ș.a.m.d. Așadar, chiar dacă nu sunt relatate fapte la fel de cumplite ca în povestirile lu Kafka, efectul nu este cu mult diferit. Și în acest sens, „evazionismul” lui Mircea Ivănescu se dovedește într-adevăr „subversiv”. Avem de-a face nu numai cu o pledoarie implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci și cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor ficționale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să-i certăm prea tare. S. A. : Pe de altă parte, toți aceștia au prelungit în bună măsură viziunea inerțială rămasă din perioada comunistă: statul trebuie să finanțeze și să controleze cultura, care e în esență un instrument de condiționare, propagandă, evazionism și defulare. Deci, existau așteptări mult prea mari de la Ministerul Culturii, care trebuia redus după "Revoluție" la funcțiunile pe care numai statul le poate exercita, în special cele legate de noțiunea de patrimoniu, oricum ar fi ea definită. La noi
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
teme precum închisoarea, colectivizarea, ancheta. Această generație neagă predecesorii compromiși. "Regimul ar fi trebuit să admită această evaziune în literatura pură, în care răul devenea alegorie și simbol. Mai mult, să fie încântat de ea. S-a produs însă contrariul. "Evazionismul" a fost suspectat și a sfârșit prin a fi condamnat. Și probabil că nu ne-am putea explica acest fenomen de-a-ndoaselea, dacă nu ne-am aminti că pentru o mentalitate comunistă cuvântul are forță magică. El nu exprimă obiectul, el
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
într-adevăr cred că numai atunci apele tulburi ale istoriei se vor limpezi, dar din nefericire eu nu voi mai fi acolo să te aștept"76. De ce 1989, rămâne o enigmă, o prorocire stranie. Pe 4 iunie 1970, vorbind despre evazionismul din literatura română, autoarea avertizează asupra consecințelor asumării generale a acestui stil: "reînghețul ce amenință din nou tărâmul literaturii, și nu numai al literaturii, riscă să facă tardivă și polemica dintre evazionism și literatura de reacție și de conștiință"77
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
prorocire stranie. Pe 4 iunie 1970, vorbind despre evazionismul din literatura română, autoarea avertizează asupra consecințelor asumării generale a acestui stil: "reînghețul ce amenință din nou tărâmul literaturii, și nu numai al literaturii, riscă să facă tardivă și polemica dintre evazionism și literatura de reacție și de conștiință"77. Evazionismul se află pe terenul politicii de înfruntare a comunismului, manifestat în prima perioadă de liberalizare. Dar într-o perioadă de liberalizare, scriitorii nu ar trebui să folosească imaginarul, metafora, sensurile alegorice
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
din literatura română, autoarea avertizează asupra consecințelor asumării generale a acestui stil: "reînghețul ce amenință din nou tărâmul literaturii, și nu numai al literaturii, riscă să facă tardivă și polemica dintre evazionism și literatura de reacție și de conștiință"77. Evazionismul se află pe terenul politicii de înfruntare a comunismului, manifestat în prima perioadă de liberalizare. Dar într-o perioadă de liberalizare, scriitorii nu ar trebui să folosească imaginarul, metafora, sensurile alegorice, nu ar trebui să se citească printre rânduri. Numai
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
teorii ale cunoașterii. Autoarea analizează comparativ atributele literaturii române cu cele ale literaturii exilului, luând în considerare contextele evoluției lor. Printre temele emblematice din Unde scurte se numără romanul politic, specia scriitorului-delator, subversivitatea, reabilitarea și recuperarea generațiilor, conflictul dintre generații, evazionismul, cenzura, disidența, retrospectivele la sfârșit de an, imaginea comunismului din România, totalitarismul, originalitatea cazului românesc. "Este greu să se certifice o corelație între situația de exilat și temele alese de fiecare autor în parte. Cu siguranță, sunt de depistat asocieri
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
obișnuite. Întrebările se pot naște doar într-o țară unde omul nu este un obiect, iar viața nu e controlată prin lege. Emil Cioran are libertatea de a scrie pentru că nu trăiește în România. Aici, scriitorii sunt nevoiți să adopte evazionismul, una dintre cele mai dezbătute probleme în cronici, ca efect al subversivității literare: "Rezultatele evaziunii estetice sunt remarcabile. Avem poate literatura cea mai evoluată din Răsărit. În timp ce în alte țări, pana alerga prea repede pe hârtie pentru că avea prea multe
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
fericire, chiar și această mică deschidere, asigură păstrarea identității spirituale românești. Încifrarea se reflectă în supraviețuirea materială a literaturii, în producțiile culturale, ele fiind în același timp și dovada obligativității folosirii acestei tehnici. Prin urmare, și cronicile conțin urme ale evazionismului, mai ales când se simte nevoia protejării unui subiect sau când se dorește transmiterea de mesaje codificate. Cronicile nu pot spune tot, sunt subordonate prudenței, deoarece pot deveni probe în dosarele Securității. Începând cu anii '80, se duce în România
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pe scena comunistă, momentele cu importanță istorică și contextul implementării "Declarației de independență politică a României față de Moscova" și a "Tezelor din iulie 1971", urmărind felul în care sunt tratate de Monica Lovinescu. De exemplu, am lămurit părerea autoarei despre evazionismul manifestat în prima perioadă de liberalizare și consecințele uzitării acestui stil. Într-o perioadă de liberalizare, folosirea imaginarului și cititul printre rânduri nu își au rostul. Numai că autonomia creatoare în această perioadă înseamnă a scrie pe temele politicii oficiale
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
politică, reînnoirea prozei și a formelor literare, relaxare ideologică. Un mediu propice literaturii, s-ar putea spune. Însă persistă teama de retractare a proaspetelor libertăți. Prigoana literaților din anii '50, procesele publice, decăderea civică pot oricând reveni. Ca să renunțe la evazionism, scriitorii trebuie să fie siguri de permanența liberalizării. "Tezele din iulie" schimbă total peisagistica din cultura românească: ideologia ia, din nou, locul competenței, literatura redevine spațiu al propagandei, cărțile, spectacolele, programele de radio și televiziune reintră în atenția cenzurii. Intelectualitatea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Călinescu" (21 februarie 1961), tratează aceeași temă, demonstrând printre altele ce presupune în România curajul literar. Temele mari pe care le-am identificat în seria Unde scurte sunt romanul politic, specia scriitorului-delator, subversivitatea, reabilitarea și recuperarea generațiilor, conflictul dintre generații, evazionismul, cenzura, disidența, retrospectivele la sfârșit de an, imaginea comunismului din România, totalitarismul, exilul, condiția intelectualului, originalitatea cazului românesc. În prezent, emisiunile autoarei nu mai sunt ascultate, ci se citește rezultatul convertirii înregistrărilor audio în text tipărit. Din acest motiv apar
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și a perioadei postfranchiste, așa cum vom vedea, nu poate fi evitată nici măcar de personajele grupate în jurul clubului "Amicii crimei perfecte", care chiar își propuseseră să excludă la întâlnirile lor orice subiect legat de politică. În acei primi ani de tranziție, evazionismul era încă o soluție înțeleaptă, probă fiind chiar viața protagonistului Paco Cortés, autor de romane polițiste în serie și publicate sub pseudonim anglo-american pentru o mai mare credibilitate pe piața spaniolă. Paco, așadar, este un evazionist de profesie, un romancier
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fileu, intră în scenă acum comisarul-șef al unei secții madrilene de poliție franchistă, Don Luis, nu altul decât socrul lui Paco, truculentul și alcoolicul personaj ce va ocupa un rol important în economia romanului, golindu-l de livresc și evazionism, spre a face loc obsedantei teme realiste: abuzurile și crimele de război fratricid, cu autori în viață, activi încă sau trecuți în rezervă, departe de a fi supuși unor procese de lustrație sau penale. Don Luis reprezintă exponențial trecutul Spaniei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unui cartier grecesc al Istambulului, numit Fanar. Loghi vizează mai puțin acest eteroclit greco-bizantin, cât imaginea ideală a unei Grecii, răsfrântă pitoresc într-un cromatism viu, senzual. Karnabatt vede în peisajele lui Loghi reflexe onirice și cultul artei, adică un evazionism cu deschidere spre depărtări, cu mirajul Orientului și estetismul dublat de mister, care învăluie viziunile sale solare. Poetul delicat și sensibil care domină în Loghi domolește culorile prea calde, subtilizează contururile, învălue natura într-o atmosferă de mister și de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]