442 matches
-
Dumézil. Într-un studiu anterior, am încercat să arăt diferența de tematizare între discursul mitologic-comparativ și cel propriu-zis istorico-religios în raport cu problematica eshatologică 1. Focalizând exclusiv asupra tramei dramatice a epopeilor indiană și iraniană, comparatistul care este Wikander rămâne captiv secvențelor evenimențiale și neglijează, în cele din urmă, semnificația internă a teologumenelor pe care, din premise, le consideră camuflate în canavaua mitică, anume, potrivit contextului de mai sus, caracterul specific al concepțiilor arhaice iraniene cu privire la timp, omogenitatea dintre „origine, început” și eschaton
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și a stelelor. Pe de altă parte, în 1932, în articolele pentru Simiand și în apărarea concepției de istorie de lungă durată (apropiată de cea a lui Marc Bloch), împotriva istoriei făcute din date și locuri, el anticipează critica istoriei evenimențiale atribuite lui Blondel în Memoria (capitolul 2) în opoziție cu istoria contemporană apropiată, prin durata lungă de trăire a memoriei colective. Reapariția politicii ca premisă a Memoriei colective Am arătat în postfața din 1994 la ediția Cadrelor sociale că opțiunea
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
o suplinire a memoriilor colective prea numeroase sau dispărute, universul artificial al reconstrucției făcute de istoric. În acest capitol 3 al Memoriei colective, intitulat " Memorie colectivă și memorie istorică", putem data trecerea de la critica față de concepția lui Blondel, a istoriei evenimențiale și superficiale în care datele și locurile istorice sînt exterioare în raport cu realitatea memoriei individuale, la generalizarea criticii la nivelul întregii istorii, în afară de cea contemporană. După acest moment raționalist din 1938-1939, putem localiza în Memoria colectivă, în jurul capitolului despre timp, un
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fapt, ultima) a mitului despre Londra, istoria este o cultură, la fel ca economia sau literatura; nu există nici o restricție în ceea ce privește valoarea istoriei. Continuarea textului va dezvolta o respingere a istoriei false care, așa cum o concepe Blondel, este o istorie evenimențială a secolului al XIX-lea, făcută din date și locuri. Halbwachs pornește de la Bergson și Blondel, nu de la Cadrele sociale, pentru a regîndi dimensiunea istoriei. În Cadrele, el se folosea intens de istorie, așa cum era istoria științifică a epocii sale
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în schimb, ca într-o călătorie, o corespondență între timpul exterior al istoricului (care descrie călătoria) și timpul memoriilor colective interioare ale grupurilor care participă la călătorie. La finalul capitolului doi, consacrat refutării criticilor lui Blondel, istoria nu este una evenimențială, ci o reconstrucție fondată pe viziunile asupra lumii ale fiecărui grup, ale fiecărei memorii colective. Există totuși un ultim tablou al istoriei (în capitolele trei și patru) pe care trebuie să încercăm a-l lămuri, deoarece corespunde respingerii voalate a
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
al istoriei (în capitolele trei și patru) pe care trebuie să încercăm a-l lămuri, deoarece corespunde respingerii voalate a criticilor din 1925 ale lui Marc Bloch pe care Halbwachs o dezvoltă în Topografia legendară a Evangheliilor. După proasta istorie evenimențială a lui Blondel, după istoria pe durată lungă considerată potrivită cel puțin pentru istoricul contemporan, ultimul cuvînt pare să însemne condamnarea oricărei istorii. Cea de-a treia concepție a istoriei este expusă în capitolul despre timp ca o premisă pentru
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
caracterizat prin plăcere/durere, ar urma cel al aclimatizării ecologice - pasivitate versus modificare ecologică (activitateă - apoi cel al identității de sex puberale, cu polarizare între sine și altul, urmat de cel al raționării intelectuale (gândire/simțireă. Influențele familiale, educative și evenimențiale acționează în tot cursul ontogenezei, putând conduce la tulburări de personalitate. Tulburările de personalitate sunt înțelese într-un continuum al tulburărilor psihice, la celălalt pol aflându-se „simplele reacții”, iar la mijloc „sindroamele complexe”. Acestea din urmă sunt într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
să se aplece asupra prezentului. Dacă mutațiile contextelor sociale au jucat rol important în emergența crescândă a neregularităților, imprezibilităților și reorientărilor, trebuie ca și viziunile asupra acestor realități să se schimbe. Paradigmele evoluează"59. William Sewell trasează conturul unei "sociologii evenimențiale". Viața socială poate fi conceptualizată ca fiind compusă din nenumărate fapte (happenings) [...]. Majoritatea faptelor reproduc structuri sociale și culturale fără schimbări semnificative. Evenimentele (events) pot fi definite ca subcategorii relativ rare ale faptelor care transformă semnificativ structurile"60. În ultimii
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Să trăim nu numai în compania lucrurilor, a oamenilor, dar și a ideilor. Pare că deținerea puterii ne îngustează accesul la pulsul veritabil și profund al vieții. Unii, vrem ca oamenii să nu-și uite istoria, înțelegând prin aceasta istoria evenimențială, politică. Alții, vrem ca oamenii să nu-și uite istoria, înțelegând prin aceasta istoria culturală, a marilor realizări creatoare ale omenirii. Mereu prinși în rostogolirea vieții... până plonjăm în abis... Unii cred că ideile sunt pentru a ne descurca cu
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
mai multor informații despre principalele evenimente parcurse de individ în existența sa, despre relațiile prezente între ele ca și despre semnificația lor în vederea cunoașterii istoriei personale a fiecărui individ, atât de necesară în stabilirea profilului personalității sale. Este prin excelență evenimențială, concentrându se asupra succesiunii diferitelor evenimente din viața individului, a relațiilor dintre cauză și evenimentele efect, dintre evenimentele scop și evenimentele mijloc. Variantele mai noi ale metodei biografice - cunoscute sub denumirea de cauzometrie și cauzogramă, își propun tocmai surprinderea relațiilor
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
Stephen Behrendt, printre alții, susține o teza asemănătoare: "În America, Europe și The Song of Los, Blake reconstituie istoria lumii umane" (1992, p. 105)182. Figură paradigmatica a acestui ciclu revoluționar este Orc, al cărui rol este acela de catalizator evenimențial. Damon susține că "Orc este Revoluția din lumea materială" (1988, p. 309), insă formularea este incompletă. Pe scurt, Orc incarnează, într-adevăr, ideea blakeană de "revoluție" în universul fizic, iar caracterul agresiv și incontrolabil al personajului izvoraște chiar din această
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
totuși, nu-i greu de sesizat, la modalitatea aceasta de construcție narativă Lovinescu a ajuns mai degrabă intuitiv, grație metodei sale de lucru descrise mai sus, metodă tributară, la rându-i, imaginației melodramatice care-l îndemna să "romanțeze" documentul, istoria, evenimențialul. Ținând cont și de observațiile privind procesul de transpunere și exteriorizare a "formei conținutului" (adică a "ficțiunii elementare"/ "fantasmei deja romanțate" supuse analizei, pe urmele lui Freud, de către Marthe Robert), rezultă că, la rigoare, putem "citi" toate romanele criticului într-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
copulativă, de exemplu, nu-și pot schimba poziția în plan sintagmatic. În enunțul „Mihai a ieșit imediat și a alergat la tramvai.” nu este posibilă schimbarea ordinii termenilor tocmai pentru că aceasta este izomorfă unei situații semantice reflectând o anumită succesivitate evenimențială obligatorie. Întrucât termenii implicați în desfășurarea lor nu depind unul de altul, relațiile de coordonare nu dezvoltă funcții sintactice. Termenii pot, însă, actualiza solidar aceeași funcție sintactică dacă își coordonează dependența față de același regent sau dacă intră în relații de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de etica moștenirii pe care o presupune estetica "cuvintelor potrivite", o poezie a resurselor seculare, bazată pe culegere, recontextualizare, combinare. E însă ceva mai mult în ideea lui Fundoianu. Ceea ce vrea să sublinieze e faptul că materia poetică nu apare evenimențial, printr-o ruptură în ordinea universului, ci e permanent disponibilă. Pentru cel care trăiește din cules tot timpul există ceva util în mediul înconjurător. Gesturile umile ale conservării și agoniselii arată caracterul permanent accesibil al resurselor. Poetul se mișcă într-
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
spațiu de dezvoltare deschis"63. Revenind la literatură, în această categorie intră textele care exploatează jocurile de cuvinte, permutațiile sau alte forme ale variațiunii într-un cadru dat: productivitatea lor, depinzând strict de posibilitățile de combinare, nu mai are relevanță evenimențială. Al o sutălea text produs prin recombinarea unei baze de elemente date nu se înscrie într-o istorie a poeziei, nici prin ruptura față de variantele care l-au precedat, nici prin posibilitățile pe care le deschide variantelor ulterioare. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
se va face combinând ceea ce există. Tabula rasa nu e un gol, ci o coprezență nestructurată a plinului, o "băltire" a lui. De aici a doua observație pe care o face Judith Schlanger. De vreme ce niciun model, nicio intenție, nicio succesiune evenimențială nu l-a focalizat, acest "plin" e neregulat: Dacă se creează când lacune, când redundanțe; dacă anumite puncte sunt de o mie de ori reluate în vreme ce alte posibilități rămân complet neilustrate; dacă sunt anumite zone foarte dense, chiar bătătorite, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în spatele creației s-ar găsi un soi de program, imperativul unei necesități istorice, execuția inevitabilă a unei legi secrete, ocuparea obligatorie a unei poziții predeterminate. Or, în opere noi căutăm omul, animați de o iluzie a singularității radicale, imprevizibile și evenimențiale. Reducerea lui Cărtărescu la o simplă funcție istorică, iată ce e dificil de acceptat. Putem reveni acum la Heliade Rădulescu și la problemele literaturii române pe care încearcă să le rezolve cu ajutorul pluralului. Există un "gen" al lui Văcărescu? I
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
calea literară, așa că astăzi este cu drept cuvânt recunoscut ca eminent prozaist, ce poate servi de model"97. Dorința națională face posibile două narațiuni existențiale care distribuie valori complementare și - aș remarca - în egală măsură nesatisfăcătoare: una care e profund evenimențială dar lipsită de libertate (tiparul creației prin retragere). Cealaltă, care e liberă să se exprime activ și care domină câmpul acțiunii, dar monotonă, fără relief, indiferentă în raport cu tipurile și planurile activității umane (tiparul creației prin muncă). Ceea ce lipsește e o
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
rapiditatea alterării reperelor sale și a modului în care subiectul o experimentează: Țara mea, Dorul meu, Rumânul, Dorul țării, La fericitul George Lazăr, Răsunet, Cântec ostășesc etc. Evident, conținutul biografiilor organizat în jurul zelului național nu e străin de această articulare evenimențială a operelor. Important e faptul că astfel se fixează condițiile unei experiențe diferite a textului literar. Ochiul e silit să se întoarcă dinspre real, spre mărcile auctorialității. Ceea ce se încurajează aici e lectura anumitor proprietăți ale "dicțiunii" și corelarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Actorii interni\: procesul politic în societatea românească în tranziție" O ipoteză explicativă a procesului politic în perioada tranzițieitc "O ipoteză explicativă a procesului politic în perioada tranziției" În explicarea procesului politic postrevoluționar sunt, de regulă, invocați factori plasați la nivel evenimențial: acțiuni politice și interacțiuni dintre actorii politici. O asemenea perspectivă este importantă, dar ea nu oferă acces la logica profundă a procesului politic. Pentru construirea unei teorii a proceselor politice, este necesar să fie explorate trei niveluri structurale: structura socială
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
detaliată de analiză a secvențelor discursive de referință (sdr) printr-o anumită "cronologie" necesară a unor scheme. Având în vedere efectele intenționate ale unui mesaj/ unei promisiuni (electorale), conținutul conceptual este compus, după cum menționează Pottier (1992: 224), din linii majore evenimențiale (SĂ = schemă analitică axată pe tipuri de evenimente statice sau evolutive) și din alegeri de intenții enunțiative (SAC = scheme analitice construite), care însoțesc și controlează permanent enunțarea. Acest model al parcursului enunțiativ al lui Pottier depășește analiza lexicala descriptiva pentru
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
de adâncime un statut acțional. 2. PLANUL 2 = CF (FRD) = planul de determinare a condițiilor de formare a unui proces discursiv în mijlocul unei formațiuni discursive de referință Procesul discursiv pe care își construiește Ion Iliescu discursul pornește de la următoarea schemă evenimențiala, unde principalul eveniment este posibilitatea existenței unui pact: Conceptual, orice pact se bazează pe un transfer între ființe umane. În cazul de față, avem, pe de o parte, H1 = Ion Iliescu și H2 = macro, nivelul societății românești (cetățenii votanți). Alte
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
președinte între 1992 și 1996) ne poate conduce către un parcurs discursiv greșit. Cel care a fost președintele României pe timpul celor patru ani a fost Ion Iliescu. Antidiscursul lui Emil Constantinescu, după cum singur îl definește, se axează pe următoarea schemă evenimențiala: Diferența politică între un partid la guvernare (PDSR) și unul în opoziție (CDR) se poate observa și la nivelul parcursului discursiv: în mare parte, cele două dispuneri ale predicațiilor sunt în oglindă (a se observă poziția procesului identitar). Contextul social
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
inedit, textul încorporează documente oficiale orientale traduse de Amiras. La rândul său, letopisețul este unul dintre izvoarele unei compilații anonime păstrate în limba greacă, numită Cronica Ghiculeștilor, referitoare la istoria Moldovei dintre 1695 și 1754. Cronica urmărește, într-o succesiune evenimențială și portretistică, domnitorii pământeni și fanarioți, relațiile lor cu boierimea autohtonă și cu noua clientelă adusă de la Țarigrad. Figură întunecată, Gheorghe Duca, „prea vrăjmaș și plin de toată răutatea”, asuprea cu „dăjdii” deopotrivă norodul și boierimea - lezare a privilegiilor, aspru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
cunoaștere a Persoanei reprezintă o analiză a existenței, idee dezvoltată și de către alți specialiști (R. Kuhn, A. Zutt, V.E. von Gebsattel etcă. Analiza existențială are ca obiect psihobiografia Persoanei, mai exact istoria vieții interioare a acesteia. Aceasta presupune o analiza evenimențială din care se constituie, prin Înșiruirea evenimentelor, psihobiografia individului. Acest punct de vedere este extrem de interesant și are capacitatea de cuprindere lărgită, comparativ cu uzuala anamneză a cazului. În plus sunt explicate efectele pe care evenimentele vieții trăite de individ
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]