44,038 matches
-
i se mai poată opune. Îl presimțise încă de dimineață neștiind însă precis în ce va consta". Intrase în panică la ideea că e pîndit de o amenințare, ea era însă nebuloasă și abia ulterior a priceput că voise să evite să fie pus să înregistreze mărturia jenantă a judelui, legată de femeia infidelă. Să se ferească de tirania anticipărilor în somn e și dorința doctorului Marcu. Fusese odinioară în căutarea unor pastile care să-l ajute să viseze în timpul ațipirii
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
Cine ar sta să răsfoiască revista aceasta ("Vieața" lui Al. Vlahuță, n.n.), mama tuturor "Vieților" cari au apărut de douăzeci de ani încoace, ar găsi în Corespondența nu mai știu cărui număr acest răspuns: "D-lui Dadu, Loco. Mai încercați, evitați epitetele de prisos". Acest Dadu, (dacă nu cumva ați și înțeles din povața, prost urmată, ce mi se dădea acum douăzeci de ani), sunt eu, amicul și colaboratorul dvs. "Iată-l pe Teodor Vârgolici antrenat în acțiunea de depistare, adevărată
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
ansamblu, situații pe parcursul cărora cântăreții actori apar însoțiți de microfoane, de căști, de întreaga recuzită specifică locului. Puțin fericite apar însă cele câteva inserții - aparent accidentale - de vorbă, adăugiri parazitare ce se suprapun cuvântului intonat, un procedeu cunoscut și îndeobște evitat de realizatorii benzilor sonore imprimate. Există stângăcii privind lipsa de experiență în domeniu - Jacquot se află la prima sa întâlnire în zona operei. Astfel pot fi catalogate anume pleonasme, anume ilustrări imagistice ușor naive ce țin a explicita, a însoți
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
cronologia exactă și amănunțită a propriei sale existențe, amănuntul biografic, în stare să atragă după sine judecăți unilaterale, substituite riscului interpretativ în pagina de literatură. Atât Victor Corcheș, cât și Nicolae Rotund, autorul prefeței, insistă ca în lectură, cititorul să evite ispita de a identifica lumea imaginară a lui Dimitrie Stelaru în realitatea imediată, chiar în discuțiile contradictorii purtate pe marginea faptelor recognoscibile și încărcătura esențial poetică a ansamblului. Studiile lui Nicolae Rotund și Victor Corcheș excelează, cel dintâi în analize
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
simte că nu știe să cânte la pian, iar mama îi spune atunci că pianul nici măcar nu fusese dezacordat. Cum pe ea o chinuiseră părinții, obligând-o să cânte la pian, se înțelesese cu profesoara să-l mintă, voind să evite această tortură pentru copil. Oricum, muzica l-a însoțit pretutindeni, de când asculta împreună cu fratele lui, Luis Enrique, bolerourile lui Agustin Lara cântate de Toña la Negra, până la maturitate, când ajunsese să scrie ascultând Chopin și Brahms. Mărturisește Márquez că în
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
Am căutat cu speranță teritoriul Editurii muzicale. Nici vorbă de așa ceva. Ca un Ardeal ori o Basarabie a anului 1940, el a fost cedat fără luptă. Probabil din indolență și ignoranță. Altminteri ne plângem - și pe bună dreptate - că suntem evitați, chiar trădați. Că editurilor nu le priesc slovele despre sunete și, cu atât mai puțin, sunetele dăltuite în slove specifice, precum partiturile. Dar nu ne preocupă sporirea ori fie și numai etalarea propriei zestre grație căreia orice fată de măritat
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
a extins - din dorința de evitare a cacofoniei - și asupra construcțiilor în care valoarea lui ca ("în calitate de...", "drept...") e cu totul diferită. Substituția lui ca prin ca și e soluția comodă și antipatică, pe care vorbitorii ar putea să o evite recurgînd pur și simplu la reformulări ale frazei. Citatele care ilustrează abuzul se găsesc cu ușurință, în diverse registre stilistice ale limbii actuale. Numeroase exemple recente pot fi culese din Internet: în multe cazuri e vorba de texte traduse, în
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
la bloc (Scorniceștiul a fost un "model" de sistematizare), modernizarea forțată al cărei principal rezultat a fost recăderea în premodernitatea de dinainte de război o dată cu dispariția dictaturii. Cartea are un public-țintă mai larg decît cititorul autohton, stilul în care e scrisă, evitînd trimiterile la o intimitate culturală cu lectorul, o recomandă ca o lucrare adresată specialiștilor în schimbarea politică. E, apoi, și un semnal de alarmă: dacă România nu va intra în Uniunea Europeană în 2009, "evoluția ei va fi chiar mai dezastruoasă
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
ca o trompetă de la Ierihon, exprimând banal, dar necesar de spus, un text care avea în el nemulțumirea genetică a soacrelor" ș.a. Totul, chiar și gesturile sau mimica pot căpăta pondere într-un text în care grija pentru construcția frazei evită (încă) maniera supărătoare. Ironia debordantă, umorul inteligent, sadic chiar, situațiile absurde, grotești sunt substanța plăcerii lecturii acestor povestiri. Fără cusur pe spații mici, așadar, la Anatol Moraru totul e gândit și nimic nu apare în text la întâmplare, are un
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
Ștefănescu să-și cenzureze singur Glissando". Sau: "Scrisoare de la Steinhardt (încă una), tot emoționat de cronica pe care am scris-o pentru cei 70 de ani ai lui. Cînd era de fapt sub adevăr și toată în parafraze, pentru a evita cuvîntul sfințenie și pe toate ducînd spre... Mai mult din discreție decît din prudență - doar prudent nu e el însuși: ne scrie clar, de parcă n-ar exista cenzură. Cred că e singurul caz". E Purgatoriul nedrept al celor drepți. Regretabil
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
văzîndu-se la "Antologia rușinii" (mai demult, cu un articol al lui despre Ceaușescu) a recunoscut că avem dreptate". Bogata faună a oportuniștilor are în marginea ei cazurile oscilante, acele personalități care, între bună-credință și disponibilitate, între candoare (relativă!) și abilitate (evitînd de regulă consecințele dramatice ale aservirii), înfățișează, volens nolens, un capitol al pitorescului. Cel mai strălucit personaj al capitolului în cauză este, indiscutabil, C. Noica, surprins într-un episod al decepției (inclusiv de sine), exprimate cu o teatralitate ce intră
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
se crede, în mod sincer, infailibil. Cum să recunoască el că l-a "inventat" pe Arogant (deși în materie de paternitate nu e prea clar cum stau lucrurile cu "inventatorii" lui Năstase!), când puterea lui provine din știința de a evita greșelile? Teroriștii din decembrie 1989, minerii, cotonogirea opoziției, protejarea extremiștilor xenofobi și antisemiși, măcelărirea, la Târgu Mureș, a ungurilor? Simple accidente de parcurs! Enigme ale istoriei! Václav Havel iese din scenă în chip de erou. Nu știe dac-a reușit
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
de obicei, decât după ce n-o mai avem), degringolada societății n-a mai putut fi stăvilită: infracționalitate, abuzuri împotriva copiilor, etc. (totul amplificat de mass-media). Rezultatul a fost creșterea neîncrederii în comunitate etc. Fukuyama crede că Marea Ruptură putea fi evitată și, implicit, că va fi "reparată" cândva (ca să rămânem în perimetrul comparațiilor constructiviste, al prăpăstiilor și punților; ceea ce îmi amintește vorba primului ministru danez din anii cincizeci, care declara că Danemarca nu mai are nevoie de eroi, ci de constructori
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
fusese simplu rol, îi era imposibil să-l mai schimbe. După căderea cortinei și plecarea spectatorilor, Minulescu își punea hainele de stradă și se integra, fără dificultate, convențiilor sociale curente. Bacovia pornea tăcut în veșmintele lui Macbeth și, spre a evita privirile curioase, alegea străzile neumblate și locurile întunecoase. Actorul s-a confundat, treptat, cu personajul pe care și-a propus să-l întruchipeze. Ieșirea din rol era imposibilă, de vreme ce omul devenise ceea ce părea celorlalți doar personaj dramatic". Sigur că Mircea
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
Sion de la Fundulea ocupă un loc aparte. Probabil imediat după procesul de asimilare a datelor din documentele atât de variate, cel mai important aspect al unui astfel de demers de reconstituire este găsirea unui ton adecvat. Ion Iovan știe să evite obiectiv dramatismele și patetismele, are umor, este ironic și liric atât cât trebuie și, deși îi lipsesc destule piese, povestea pe care o scrie se încheagă impecabil. Totuși, prima parte a cărții, de până la moartea lui Ion Luca Caragiale (care
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
exemplu, adverbele mereu și totdeauna nu sînt perfect sinonime. O sursă a diferențelor poate fi nivelul conotativ, stilistic, în care intră în grade minimale distincții de tipul colocvial/cult, arhaizant/modern. Nu e indiferent nici factorul eufonic: unele secvențe sînt evitate, în genere sau în anumite contexte, din cauza formei lor sonore. Dincolo de toate acestea, e probabil să intre în discuție, în cazul adverbelor, nuanțe aspectuale: accentuînd caracterul repetitiv sau durativ al unei acțiuni (în cazul mereu / totdeauna această ipoteză mi se
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
din cotidianul cenușiu și constrîngător. Accentele cad, evident, pe povestea de dragoste: "E prima oară cînd scriu surdă la fala, frumusețea sau urîtul vorbei, la efectul cuvintelor. Poate fi o nerușinare intimitatea evocată, poate ar trebui spusă altfel dragostea bărbat-femeie, evitat carnalul, prea trăitul. Dar eu nu scriu, ispășesc...". Cuvintele totuși și-au făcut efectul, proza e frumoasă, are o poeticitate profundă, fără a fi liricoidă (așa cum se întîmplă la cei mai mulți poeți care scriu și proză), cît despre "carnal", în mod
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
victoria islamiștilor, frapează clarviziunea observațiilor călătorului, dintr-o perioadă în care puterea era "divizată între generali și politicieni". Ce-i drept, întrucât a decis să călătorească singur, spre a fi cu adevărat "izolat cu forțele istoriei", subiectivitatea nu poate fi evitată - dar tocmai această provocătoare subiectivitate dă farmec lecturii. Cititorul român va acorda fără îndoială atenție trecerii către București și chiar - în lumina recentelor considerații privind aderarea la UE și NATO - spre Sofia. Bulgaria e văzută (din nou îmi amintesc de
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
a ingenuității noastre de percepție, în "uitarea" deliberată și provizorie a unor fapte cu scopul recuperării altora, încărcate cu propria lor semnificație și valoare." Așadar, dincolo de dorința de a îmbunătăți, de a adânci, hermeneutica textelor lui Caragiale, autorul încearcă să evite blazarea comentatorului familiarizat până la obsesie cu obiectul sau de studiu. Volumul de față mă duce automat cu gândul la deontologia jurnalului datorită faptului că, mai înainte de a fi o carte de exegeza literară, este o mărturie a odiseii personale a
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
Îpaulgoma), și creații prin analogie: "Burtăroșimea" (titlu, în Luceafărul, 43, 1992, 3); "își bat joc de doctorime" (divers.ro / ARHIVA/ 2002). Destul de răspîndit pare a fi în ultima vreme termenul securime, format de la securist (prin substituție de sufix, pentru a evita o formă prea greoaie): "la finele ceaușismului, securimea vehicula în toată capitala zeci de videocasete" (LA&I 33, 2002, 1), "Noua Fostă Securime îi umbla la dosar" (monitorul.ro, arhiva, 6.04.2001); "foșgăiala securimii" (Cotidianul, 27.04. 2002), "securimea
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
substanța muzicală însăși. Dintre "ircam-iști", alături de Grisey sunt programați în aceeași serie de concerte finlandeza Kaija Saariaho și englezul Jonathan Harvey. Am ascultat o mostră concretă a alăturării vechiului cu noul, idee simplă și eficientă, care reușește cu succes să evite repertoriul bătătorit al secolelor 18-19. (Degeaba visez la o asemenea inițiativă în România: probabil nu ar găsi audiență...) Alternarea între vocalitatea motetelor lui Guillaume Dufay și culoarea instrumentală a pieselor lui Jonathan Harvey oferă o dublă satisfacție, pe de o
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
din import. Fenomenul dezastruos a facilitat apariția unor profitori și a adus În sapă de lemn majoritatea populației. În loc să aducă Înviorarea așteptată de muritorii de rând, acea evoluție necesară urgent, totul a devenit un haos generalizat. Justiția politizată substanțial a evitat sub diferite motive Încarcerarea marilor rechini, la fel cum a fost eludat dosarul de un milion de pagini al evenimentelor din decembrie 1989. Dosarele mineriadelor și ale marilor jefuitori ai economiei naționale stau neatinse, fără vinovați. În mod sigur vor
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
și când le afli pe toate ești unul de-al lor". Iar traducerea Danei Crăciun permite la rândul ei, în limba română, această prindere. Vitalitatea și extravaganța, elaborarea, aluziile culturale, iată principalele virtuți ale acestui roman scris "cu toată orchestra", neevitând emfaza trombonilor. Când te lasă puterile și suflul ce te mână din urmă abia se mai simte, e semn că a sosit vremea mărturisirilor... Așa că se cuvine să ridicăm în slăvi sfârșiturile; ceea ce a fost și nu mai poate fi
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
sunteți o profesoară canadiană mult apreciată. Vă rugăm să ne trimiteți biografia dvs. și o fotografie pentru a le publica în Dicționarul femeilor din învățămîntul canadian". Evident, organizatorii dicționarului cu pricina credeau că Toma este un nume de fată. Ca să evit această confuzie, am început să semnez Thomas. Pentru că între cititorii revistei noastre se află mulți studenți (unii au fost prezenți și la conferință), ce ați recomanda studenților de la Litere, de astăzi? Două lucruri: să nu admire decît autori pe care
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
o anume specializare și chiar atestare în domeniu) și ia la întîmplare o mostră de text "de interes public"; de exemplu un site oficial, cum ar fi cel al guvernului (acesta se numește www.guv. - sau gov. - ro). Printre altele, evită astfel o problemă morală (nu i-ar plăcea să smulgă milioane de lei de la persoane fizice). O rubrică evident destinată publicului e cea intitulată "Comunicate și informații de presă"; cu convingerea că acestea intră foarte bine sub incidența legii, experimentatorul
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]