2,039 matches
-
după cum ne amintim, si cu faptă. Care faptă nu apare nici ea neînsoțita de cuvânt, de reflecție. Volumul de față cuprinde fotografii ale acestei implicări - articole, interviuri, luări de cuvânt, emisiuni radio și TV. El are rezonanță sălii de dezbateri evocate mai înainte, unde autorul își schimbă succesiv locul pe diferite scaune. O dată vorbește despre Europa; altă dată despre starea învățământului românesc; despre virtuțile dialogului; despre adevăr; despre Academia Română; despre Eugen Ionescu; despre Emil Cioran; despre binele public; despre propriul traseu
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
stihia a ceea ce printr-un clișeu curent numim "sufletul slav", manifestată exploziv în trăirile ei fără rest, apare aici, spre un îndoit efect de lectură, într-o dublă ipostază: în aceea a evocatorului (Adam Puslojic), cît și în cea a evocatului (Nichita Stănescu). Și în fond, acesti poeți cu destine gemene, cum ni-i prezintă profesorul Mircea Tomus în prefață, chiar au sîngele pe jumătate slav (cel dintîi prin tata, cel de-al doilea, se știe, prin mama). Portretul de personalitate
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
i-ar fi spus că, aici, în România, nu se poate crea nimic valabil, condamnați la un etern anonimat datorită destinului de ignorare a limbii române și că o realizare posibilă e de înfăptuit numai în capitala Franței. Acest episod evocat s-o fi petrecut mai înainte sau prin ultimele luni ale anului 1936, pentru elementarul motiv că în 1938 Cioran se afla, din 1936, cu o bursă acordată de Institutul Francez din București, la Paris, de unde n-a mai revenit
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
textuale tradițional îndeplinite de articolul hotărît, de pronumele personale de persoana a III-a, de pronumele sau adjectivele demonstrative este preluat destul de des de o întreagă serie de elemente lexicale specifice. Pentru a asigura coeziunea textului, explicitînd relațiile dintre elementele evocate, un cuvînt o dată introdus reapare însoțit de un semn de recunoaștere sau e substituit de un așa numit anaforic: un doctor... doctorul/ acel doctor... el/ acela. În același scop, se folosesc și anumite participii adjectivate și substantivizate, de genul: respectivul
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
Racoviță alcătuiește, desigur, o schemă cât se poate de simplă. Aceasta este rezultatul contragerii maxime a volumului care conține - pentru prima dată în românește - jurnalul savantului. Subintitulată Filmul marii aventuri polare, cartea este un eveniment editorial nu doar pentru motivul evocat imediat mai sus, ci și datorită deosebitei transpuneri în fapt a unui proiect extrem de ambițios. Ea cuprinde aproape toate desenele din jurnal, câteva pagini în facsimil, schițe, tipărituri, fotografii (multe inedite), scrisorile legate de expediție, conferințele lui Racoviță, scurte articole
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
prea succintă carte de memorialistică (capitole din această evocare am citit în revista Vatra), apărută de curînd la Editura Humanitas. Cartea începe cu un moment tragic, moartea tatălui ei, marele critic literar, E. Lovinescu (care înseamnă, pentru mine, enorm). E evocată încinerarea marelui critic, urna cu cenușa funerară fiind păstrată, ca un sfînt relicvar,în fosta sa cameră de lucru, apoi ajungînd în cavoul familiei din cimitirul Fălticeni. Tînăra Monica Lovinescu, scriind proză încă din adolescență (acum o repudiază hotărît), fusese
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
interpretarea fenomenelor de bilingvism, în traducere, în lectura textului literar, în patologia și terapia limbajului, în analiza mijloacelor de comunicare în masă, a limbajului politic (și în genere a diferitelor forme de distorsionare a comunicării). În studiul interacțiunii comunicative, trebuie evocat mai întîi ceea ce Tatiana Slama-Cazacu a numit sintaxă dialogată (replici întrerupte, care se completează reciproc) și sintaxă mixtă (în care se combină elementele verbale cu cele non-verbale: gesturi, mimică). Lipsa de cunoaștere sau de interes pentru aceste forme reale ale
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
o fructuoasa călătorie în Germania, din care, cu îndemînarea în ale scrisului pe care o avea, isi notează și apoi descrie întîmplările. Dar înțelege să noteze totul, adică toate peripețiile, de la episodul Bucuresti-Giurgiu, călătoria pe vas, cel budapestan, vienez (amplu evocat), cel ceh și slovac, pînă ajunge în Germania, în stațiunea balneara Kissingen (pe care o va preferă, peste ani, si Titu Maiorescu). În 1859-1860 publică în Naționalul (unde a deținut și o cronică a spectacolelor muzicale) fragmente din reportajul călătoriei
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
pe o sîrmă.Cinicul se retrage uneori cu un pas înapoi, redevenind sceptic. Analiza se obiectivează, detasându-se de "pantomima grotesca" a dezgustului ușor isteroid, înscenat cu malițioasa voluptate (un academism à rebours ). Iată-l pe Cioran în stare aproape pură, evocat și mimat: "Șunt două lucruri complementare aici, îmi spun acum. Neputința de a ne rupe de noi înșine și fascinația - dorința, oroare, opacitate - a străinătății. Mulți se rup, nu mai vor să audă și chiar prin asta rămîn români - în
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
La chef ia parte și Savu Pantofaru, om cu frica lui Dumnezeu, bun meșter dar nepriceput în ale băuturii. Nenorocirea a făcut, ca ageamiu ce era în ale păharului, să se îmbete. Cu mintea aprinsă de băutură și de vitejiile evocate, vrea să ucidă și el un turc. Îl găsește într-o magazie, lovit de tifos și-l ucide cu un păr. A doua zi, cînd se trezește din abureala vinului, realizează, ca suflet cucernic ce era, marele păcat (moarte de
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
țăranii ardeleni. Firește că în cartea d-lui Vlaicu Barna defilează, cu silueta lor inconfundabila, mari personalități scriitoricești, artistice și gazetărești. Într-un loc, pe la începutul cărții, întîlnim figură lui Tonitza, căruia îi plăcea vinul, stînd, cîteodată, (că în episodul evocat aici) în restaurante cîte 24 ore într-o zi, cu aceeași mască melancolica și dezabuzata, pentru că altădată să nu părăsească atelierul cu săptămînile, ducînd un trai de călugăr. "După atari perioade de muncă, urma însă cîte o evadare de acest
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
indică cu vestitul profesor Dasgupta. Minune, maharajahul îi acordă bursă. Dar n-are bani pentru a ajunge în India, unde era așteptat. Ministerul Învățămîntului, la care apelează, îl duce cu vorba. Și vremea plecării venise. Atunci intervine salvator un unchi (evocatul, în memorii, unchiul Mitache), cu ai cărui bani ajunge la Calcutta. Își păstrează bunul obicei de a-și face notații în jurnal, care, apoi, publicat, mai întîi în presă ca atare sau în foiletoane caracteristice, a reconstituit acest itinerariu extraordinar
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
a-și face notații în jurnal, care, apoi, publicat, mai întîi în presă ca atare sau în foiletoane caracteristice, a reconstituit acest itinerariu extraordinar, în cartea, din 1934, intitulată simplu dar atrăgător India. Se instalează în pensiunea englezeasca din Calcutta, evocata, în 1933, si in Maitreyi. De o hărnicie ieșită din comun, progresează în însușirea sanscritei, apoi are norocul de a-l cunoaște pe Tagore. Între timp, cererea lui pentru dobîndirea bursei în țară, e aprobată și, în două termene (în
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
decât cel puțin după trei generații, adică, minimum de timp ca să-și poată formă puțină rădăcina an trupul neamului nostru"). Sau, alt exemplu, ăntr-o convorbire din aprilie 1944 cu Profira Sadoveanu, cumnată autorului Jurnalului și fiica lui M.Sadoveanu, este evocata intenția pe care o avusese acesta de a se ănscrie, ănainte de rebeliunea din ianuarie 1941, la legionari: <"Tata, continuă ea, nu poate ănghiti pe bolșevici și de aceea cred că el va pleca an Elveția, dacă ei s-ar
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
transmis cu certitudine. Dar, nu e inutil să o spun, întreaga atmosferă a Iașului natal și cea a tîrgului Herta, unde își petrecea vacanțele (de la numele unui sat din apropierea Hertei, Fundoaia, și-a luat și pseudonimul literar), acel neuitat tîrgușor evocat, cu nostalgie în poemele sale ("În tîrg miroase a ploaie, a toamnă și a fin") l-au îndemnat spre tematica iudaica. La această au contribuit, în mare măsură, și relațiile stabilite, la Iași, cu poetul de limbă idiș Iacob Groper
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
Pintilie, Liviu Ciulei) încearcă să explice cum și de ce era George Constantin un actor mare... "Era special/ Era unic/ Era un taifun/ Îmbină desăvîrșit comicul și tragicul/ Avea curajul de a sparge sintaxa/ Putea să joace orice"... E sugerată și evocata, în film, o întreagă epoca a teatrului românesc. Și, indirect, o epocă a filmului românesc. Citatele cinematografice sînt din Reconstituirea și O vară de neuitat, de Lucian Pintilie și din Înghititorul de săbii, de Alexa Visarion. Dacă, din peste 50
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
ascultați, programul la redacția Europei libere, unde mîncați, unde vă petreceți vacanțele? M.L.: Mi se pare ca notez, alegînd. Firește nici un meniu și nici toate vacanțele. Unele totuși există în partea întîi, altele vor fi evocate în partea a doua. Evocate doar, altfel seria de volume ar fi nesfîrșită. La urma urmei, densitatea de care pomeneați se combină în mod necesar cu elipsa. D.J.: În jurnalul Dumneavoastră de la plecarea din țară pînă în 1958, nu pare să existe nici o referire la
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
nu știe singur cât va mai face față crizelor de tot felul și presiunii revendicative a maselor populare), acea lume, prin urmare, ca aspirație irepresibilă spre mai bine, nu mai poate avea în niciun caz un chip cu trăsăturile urâte evocate mai sus.
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Gabriel Dimisianu Am în față două cărți memorialistice, diferite una de alta prin multe aspecte (construcția narativă, mediile evocate ș. a.), dar apropiate prin ceea ce numim îndeobște problematică. Mă refer la Cronica unei vieți. Internaționala mea de Ion Ianoși și la Ce a fost - Cum a fost, convorbirile lui Paul Cornea cu Daniel Cristea-Enache. Au apărut amândouă cam odată, în
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
cu accente fantasy în Întâmplări la marginea lumii), pe filieră rusească (Mihail Bulgakov). Vizita adună între copertele sale mai multe texte - de la povestiri la schițe de două pagini și chiar simple notații („momente” caragialești) - subsumate, toate, acestei categorii a fantasticului evocate mai sus. Cu deosebirea că textele din volumul de față aduc și o pronunțată latură autoficțională, afirmată însă cu o bună doză de umor și autoironie. Mai toate povestirile și schițele - la drept vorbind, un șantier de lucru al prozatorului
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
aprobe furtișagurile de tot felul la care îl făcea părtaș mama sa - căreia îi dedică, de altfel, pagini necruțătoare în secvența autobiografică Scriitor în comunism. El nu se cruță, în fond, nici pe sine - așa cum n-o face cu cei evocați -, și nu se ferește să recunoască, adesea, că în purtarea lui - în cazul convocărilor scriitoricești, la USR, în redacția revistelor etc. etc. - era inclusă și o mare doză de frică. O frică omniprezentă într-un regim opresiv, o frică pe
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
a unei ideologii aparent opuse”. Raportul dialectic dintre moarte, suferință și salvare nu e lipsit de un fundament inițiatic, alcătuit din meandrele rememorării, din experiențele revelatorii ale suferinței sau din spasmele unei dureri mereu reînnoite. Inițierea în spațiul „Jormaniei” socialiste, evocată și în cărți dinainte (Despre Clovni, Fericirea obligatorie) expune situații tragi-comice, cum ar fi postura prietenului silit să devină informator al Securității, care însă își mărturisește această calitate chiar celui urmărit. Spațiul și timpul sunt, în regimul comunist, confiscate, devin
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
în 1866, a principeului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen și cea a proclamării regatului, în 1881 - nu mai avea, înainte de toate, rațiuni de actualitate, din moment ce România este republică, formă de guvernământ asumată ferm de Constituția în vigoare. În plus, însuși momentul istoric evocat comportă discuții în stabilirea sa temporală și a semnificațiilor lui durabile la scara istoriei românești. Simpla întâmplare că mai este lună de primăvară, propice ieșirii la iarbă verde, nu constituie temei serios și, în orice caz, suficient pentru o atare
Cu ce zile a concurat 1 Decembrie ca să ajungă sărbătoare naţională () [Corola-journal/Journalistic/24344_a_25669]
-
reziduale, care ar retrimite poezia spre spațiul „mizerabilist” cam prea mult cultivat la autorii din noile promoții. „Boschetarii” adăpostiți prin cimitire, prostituatele în loc de iubite autentice, taverne de derivație bacoviană în decor actualizat, proximitatea birtului cu spațiile funerare - sunt elemente frecvent evocate, însă de fiecare dată marcate de un discret accent elegiac, ironicelegiac. Într-un Week-end, „vom aștepta sâmbăta / să ne luăm câte șase beri / și un pachet de mirabile semințe /.../ în a șaptea zi / când ai mei se vor duce de
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
Vanhese așează figura tragică a lui Paul Celan, așa cum apare el în romanul Malina al scriitoarei austriece Ingeborg Bachmann. Între scriitoarea austriacă și poetul originar din Bucovina, care s-a sinucis în 1970, a existat o relație profundă și specială, evocată aluziv în romanul apărut un an mai tîrziu. Un episod din acest roman, plasat undeva la gurile Dunării în timpuri îndepărtate și rămas obscur pentru comentatorii săi (Die Geheimnisse der Prinzessin von Kagran) „se revelă ca o ultimă tentativă de
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]