135 matches
-
ar stoarce, s-ar inundă Valea Vlăicii cu alcool 100%.”. Asta apropo de stors! Nu putem încheia cu părerile noastre înainte de a mai cita poemul ,,Adam și Eva”, poem aflat la aceeasi adresa. ,, Nu credeam că bătălia dintre creaționiști și evoluționiști va ajunge intactă până la noi/ Sunt un evoluționist/ Mă trag din două maimuțe/Adam și Eva” Asta da „poezie”! Numai că, Doamne, iartă-ne, Adam și Eva (fără gram de misticism!), sunt personaje biblice! Sunt Dumnezeul întruchipat, pus în capul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
alcool 100%.”. Asta apropo de stors! Nu putem încheia cu părerile noastre înainte de a mai cita poemul ,,Adam și Eva”, poem aflat la aceeasi adresa. ,, Nu credeam că bătălia dintre creaționiști și evoluționiști va ajunge intactă până la noi/ Sunt un evoluționist/ Mă trag din două maimuțe/Adam și Eva” Asta da „poezie”! Numai că, Doamne, iartă-ne, Adam și Eva (fără gram de misticism!), sunt personaje biblice! Sunt Dumnezeul întruchipat, pus în capul mesei (ca să-l amintim pe tutea), sunt Dumnezeul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ar stoarce, s-ar inundă Valea Vlăicii cu alcool 100%.”. Asta apropo de stors! Nu putem încheia cu părerile noastre înainte de a mai cita poemul ,,Adam și Eva”, poem aflat la aceeasi adresa. ,, Nu credeam că bătălia dintre creaționiști și evoluționiști va ajunge intactă până la noi/ Sunt un evoluționist/ Mă trag din două maimuțe/Adam și Eva” Asta da „poezie”! Numai că, Doamne, iartă-ne, Adam și Eva (fără gram de misticism!), sunt personaje biblice! Sunt Dumnezeul întruchipat, pus în capul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
alcool 100%.”. Asta apropo de stors! Nu putem încheia cu părerile noastre înainte de a mai cita poemul ,,Adam și Eva”, poem aflat la aceeasi adresa. ,, Nu credeam că bătălia dintre creaționiști și evoluționiști va ajunge intactă până la noi/ Sunt un evoluționist/ Mă trag din două maimuțe/Adam și Eva” Asta da „poezie”! Numai că, Doamne, iartă-ne, Adam și Eva (fără gram de misticism!), sunt personaje biblice! Sunt Dumnezeul întruchipat, pus în capul mesei (ca să-l amintim pe tutea), sunt Dumnezeul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
oriunde s-ar fi uitat - culori marțiene, nuanțe pe care ochii lui nu le puteau vedea, inundându-i creierul... În august, zbură la Sydney, ca vorbitor invitat la conferința internațională despre „Originile conștiinței umane“. Avea problemele lui cu gașca psihologilor evoluționiști. Această disciplină era prea înclinată să explice totul în termeni de moduli din Pleistocen, identificând caracteristici universale primare și false de comportament uman, apoi explicând, printr-o tautologie post facto, de ce erau niște adaptări inevitabile. De ce erau bărbații poligami, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puțin de adaptare cât de exaptare. Pleiotropie - o genă care generează mai multe efecte fără legătură între ele - încercări complicate de a explica anumite caracteristici în termeni de selecție independentă. Ideea de a intra într-o sală plină de psihologi evoluționiști îi provoca mari neliniști. Dar întrunirea îi oferea șansa de a încerca un discurs pe care nu îndrăznea să-l prezinte în altă parte: o teorie despre motivele pentru care pacienții cu agnozia degetelor - incapacitatea de a numi care deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
demolări. Urmări un bărbat și o femeie de vârstă mijlocie care țipară, când se văzură, se îmbrățișară și începură să flecărească pe două voci. Se aștepta să-i vadă curățându-se reciproc de păduchi pe care să-i mănânce. Psihologii evoluționiști aveau măcar acest drept. Creaturile străvechi încă ne locuiau și nu ne vor părăsi niciodată. Dimineața plină de prezentări îi confirmă impresia că domeniul arăta un respect nemeritat unei mâini de saltimbanci abili, unii la fel de tineri ca fiica lui. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa că era dispus să aștepte până când soției sale Îi revenea vitalitatea. Casa era segregată sexual, așa cum erau casele din patrida, țara de baștină - bărbații În sala, femeile În bucătărie. Două sfere cu preocupări, Îndatoriri, și chiar - cum ar spune biologii evoluționiști - moduri de gândire diferite. Lefty și Desdemona, obișnuiți să trăiască În propria lor locuință, n-au avut Încotro și au trebuit să se adapteze tipicului noilor proprietari ai casei. În plus, bunicul meu avea nevoie de o slujbă. Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
publicat articolele despre mine și s-a rugat să nu ies la iveală niciodată și să i le contrazic. Dar nu e chiar atât de simplu. Eu nu mă Încadrez În nici una dintre aceste teorii. Nici În cea a biologilor evoluționiști, nici În cea a lui Luce. Iar natura mea psihologică nu se potrivește nici cu esențialismul propriu mișcării intersexuale. Spre deosebire de alți așa-numiți pseudohermafrodiți bărbați despre care s-a scris În presă, eu nu m-am simțit niciodată nelalocul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la care poate ajunge o entitate politică? În interpretarea mea, cazul extrem al rezilienței este acela în care un sistem socioecologic devoluează până la punctul de minimă existență și apoi se reconstruiește într-o formă similară cu cea anterioară. În termeni evoluționiști, un astfel de ciclu extrem este: fenotip-(devoluție)-genotip-(evoluție)-fenotip. Așa cum am notat deja, combinând această terminologie evoluționistă cu teoria antropologică a evoluției politice, un fenotip este un sistem socioecologic aflat într-o stare oarecare de dezvoltare. Pe de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în India se dădea să mănânce opium calului unui mesager care mergea fără odihnă vreo sută de mile. Și călărețul lua opium, dar o doză mai mică - ne asigură doctorul englez Erasmus Darwin (bunicul evoluționistului Charles Darwin), într-o lucrare publicată în 1789, Loves of the Plants (61, p. 23). în aceeași epocă, în spațiul românesc, calul mușcat de un șarpe veninos era vindecat dându-i-se să înghită tiriac, un opiaceu puternic : „Să tai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de lecturi și audiții este elocventă: Baudelaire, Edgar Poe, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Laforgue, Herédia, Samain, Villiers de l’Isle-Adam, Barbey d’Aurevilly, Rollinat, Moréas, Verhaeren, Zola, Maupassant, Flaubert, Max Nordau (cu Degenerescența și Minciunile convenționale), criticul impresionist Jules Lemaître și evoluționistul raționalist Ferdinand Brunetière, Georg Brandes și sociologul Charles Letourneau, criminalistul Cesare Lombroso, eseistul Thomas Carlyle (tradus în franceză), Nietzsche, pragmatistul american William James și polimorful Rémy de Gourmont, autorii ruși (Tolstoi, Dostoievski, Gorki, traduși și ei în franțuzește) și libertinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
republicani nu se înțeleg între ei. Urmează întocmai jocul politicienilor monarhiști. Și într-o bună zi, la 17 octombrie 1911, vechiul partid republican se dizolvă dând naștere la trei fracțiuni: Afonso Costa devine șeful democraților, Jose Antonio de Almeida al evoluționiștilor, iar Brito Camacha al unioniștilor. Cu timpul, mai apare și o a patra, fracțiune: a independenților. Pentru că nici una din aceste fracțiuni nu izbutise să dobândească sprijinul absolut al Adunării, Președintele alcătuiește, la 3 septembrie 1911, un guvern cu oameni din afara
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de război. După declararea războiului, Costa se împacă din nou cu Antonio José de Almeida căruia îi cedează locul la Președinția Guvernului, la 15 martie 1916. Era sistemul lui de a chema în ajutor pe tovarășul de revoluție împreună cu grupul evoluționiștilor săi, ori de câte ori lucrurile păreau că se încurcă serios. Și, într-adevăr, după venirea lui Afonso Costa, Portugalia trece din nou prin ceasuri grele de persecuții religioase și politice, greve, atentate. Venirea bătrânului tribun nu liniștește prea mult țara. La 13
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și mentorul său politic din tinerețe, interzise în ultimul moment membrilor grupării unioniste să participe la complotul din 5 decembrie - Sidonio Paes nu se îndoia că vor guverna împreună, dobândind poate și sprijinul elementelor conservatoare din celălalt partid republican, al evoluționiștilor. Biruitorul de la 5 decembrie era un sincer republican, cu idei liberale. Iar "decembrismul" era revolta împotriva demagogiei și anarhiei partidului lui Afonso Costa, revoltă desăvârșită prin instaurarea "Republicii Noi". Curând însă, Sidonio Paes înțelege că trebuie să guverneze singur. Captarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
începe într-un chip foarte original; redă vechiului partid monarhist toata libertatea în alegeri, și, pentru întîia oară de la declararea republicii, sunt aleși un număr destul de mare de deputați monarhiști. Paes, văzând că i se refuză colaborarea grupărilor republicane moderate (evoluționiștii lui Antonio José de Almeida și unioniștii lui Brito Camacha), încearcă să dobândească o minoritate conservatoare, a cărei simpatie s-o cucerească treptat. Minoritatea conservatoare nu putea fi dată decât de monarhiști. Dar monarhismul din 1918 nu mai semăna cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
umilirea lor, prin transfer în regim feminin. Anusul era folosit drept vagin. La fel poate fi gândită și întrebarea nostalgică a lui Cioran: la ce bun să părăsești Coasta Boacii? À quoi bon quitter Coasta Boacii? Văzând că delirul lui evoluționist lua forme paranoice, i-am spus că se făcuse târziu și trebuia să plec. - Prietena mea mă așteaptă, și am pronunțat apăsat cuvântul prietenă. - Mon petit Michel, ascultă cu atenție porțiunea aceasta: Das Grosse Tor Von Kiev, Marea poartă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu alta se scărpina la coaie. Piciorul drept îi era puțin ridicat în aer. M-am întrebat ce ar fi putut face cu o a treia mână, dacă ar fi avut-o. Nici Sabinei nu-i venea să creadă că evoluționistul mega-elegant, care părea să se fi născut în costumul acela impecabil, era omul în pulovăr grosolan de ieri din Cișmigiu. Omul pe care îl masturbasem și care-mi recitase - căci ăsta era cuvântul - o sumedenie de concepte filozofice. De la transpiratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
putorii de oaie, cu greu mai puteam simți mireasma de fân cosit. Dar era bine și așa. Mi-am adus aminte că, înainte de plecare, trecusem pe la madam Grosu, la casa de oaspeți a Universității. Îmi dăduse un plic roșu din partea evoluționistului, care decolase spre Paris. L-am scos nerăbdător din rucsac și l-am desfăcut. Eram tare curios să văd cum răspunsese la povețele mele de îndreptare morală. Am ridicat scrisoarea în dreptul ochilor, să nu mă orbească soarele. Preț de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încerca să se ferească de un coleg care-l amenința cu un bulgăre de zăpadă. Știută este, de asemenea, congruența nasului cu mădularul cel mai capricios al individului de parte bărbătească. Trăgând ultimele concluzii posibile, atât poșeta, cât și seducătorul evoluționist puteau fi doar niște găselnițe care să-l ascundă pe Leo sub un travesti suplimentar. L XL Multe după-amieze mi le petreceam la spital, cu Sabina. Uneori o găseam în vervă - voia să recupereze timpul pierdut. Alteori zăcea tranchilizată, ciufulită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Aici putem, probabil, căuta originea hainelor omului care, din timpuri străvechi, a avut nu numai scopuri raționale de a proteja purtătorul de intemperii, dar și o componentă complet irațională, aceea de mijloc de distincție și împodobire. Putem reține din relatările evoluționiștilor o serie de aspecte teoretice relevante pentru tema în discuție. În primul rând, ideea potrivit căreia formele expresive ale vestimentației și ornamentării corpului se datorează dorinței individului de a marca distincția socială. De la formele elementare ale semnalizării statutului social care
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
-i purta însemnele, sub forma automatismelor verbale și a mecanismelor mentale. Și, în continuarea acestora din urmă, am putea adăuga, desigur, și practicile expresive ale vieții sociale: îmbrăcăminte, coafură, lectură, petrecerea timpului liber etc. Așa cum am văzut în lucrările autorilor evoluționiști, îmbrăcămintea și ornamentarea corpului traduc un statut chiar și în societățile primitive: disting bărbații de femei, prin stiluri de înfrumusețare diferite, sau caracterizează doar unul dintre genurile sociale; semnalizează etapa de dezvoltare a individului; indică funcția fiecăruia în cadrul comunității; dau
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
2005, 123), ale căror rezultate au relevat existența unor procese afective specifice (self-love, self-acceptance, self-cathesis) și a unor emoții sociale (anxietate și rușine), determinate de purtarea unui anume tip de îmbrăcăminte. Există, fără îndoială, diferențe între indigenii prezentați de cercetătorii evoluționiști și indivizii societăților contemporane în modul de uzanță al vestimentației și în orientarea către schimbările modei, observație care permite să extrapolăm doar până la un punct concluziile desprinse din aceste scrieri. Caracteristica lumii primitive constă în schimbări lente, ireversibile ale stilurilor
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
ele, războaiele imperialiste aveau să fie privite favorabil datorită posibilităților oferite de ele pentru izbucnirea revoluțiilor. Ar fi fost create astfel condițiile propice preluării puterii de către partidele comuniste, avangarda proletariatului. Să observăm că acesta constituia un program revoluționar, nu unul evoluționist, și că implica recurgerea la acțiuni violente. Doctrinele coexistenței pașnice și ale destinderii, susținute de Uniunea Sovietică după 1953, aveau să fie respinse de liderii albanezi și chinezi, care preferau interpretarea clasică a doctrinei marxiste. După 1945, guvernele Albaniei, Bulgariei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
republican, nici regalist, un naționalist europenizant, un tradiționalist sincronizant cu măsură și un autoritarist atent la tot ce ține de "protecția socială". Un rural(izant) anti-proletar(izant). Un paseist organicist pentru care progresul tehnologiei nu-i decât avansare ucigătoare. Un evoluționist gradualist, antirevoluționar, antibolșevic (dar... nici menșevic). Cu un nesmintit respect pentru tradiție, pentru ortodoxie și heterosexualitate, pentru familie, onoare militară, cultul eroilor, liberalism economic și conservatism cultural, incorporabil, cred, în sfera acelui Old Whig despre care vorbea Patapievici în Omul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]