1,036 matches
-
doua parte voi căuta să înfățișez ceea ce a făcut din el un cugetător referențial în filosofia secolului XX și, totodată, unul distinct și de calibru în filosofia universală. Trebuie spus că din cauza poziției filosofice adoptate și a căsătoriei cu o evreică, în anul 1937 guvernul național-socialist i-a retras lui Karl Jaspers dreptul de a mai preda în vreo universitate din Germania, fapt care îl va decide în 1948 să accepte invitația Universității din Basel (universitate unde predase și Nietzsche), iar
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
multiple și trasând în viteză scheme elegante într-o materie extrem de greu de penetrat. Va să zică, în cel din urmă an al vieții, Mateiu cade într-o dragoste matură pentru o scrupuloasă angajată a Bibliotecii Fundației Carol al II-lea. Ema, evreică deja ieșită dintr-un mariaj tragic, îi va umple întreagă această ultimă perioadă, la capătul căreia, post-mortem, fiul lui I.L. va deveni, circular, tatăl micuțului Jean Mathieu. Alt bastard, de data aceasta fără remușcări freudiene, se adaugă șirului aproape ereditar
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
răspunsul oficial redactat de Serviciul Special de Informații se precizează că scriitorul este "de origine etnică română", iar soția sa, Rodica M. Burileanu, este de "religie ortodoxă și naționalitate română", chiar dacă documentul recunoaște că mama ei a fost de origine evreică. Imediat după război se cer din nou referințe despre Eugen Ionescu, ca urmare a faptului că acesta ar fi solicitat numirea sa pe un loc vacant la Școala de limbi orientale din Paris. Siguranța trimite la Ministerul Educației un raport
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
și Hans Adolf Bediner (Axel Moustache), un fel de Castor și Polux, își confruntă prietenia cu tocsinele propagandei naziste, iar dragostea se încarcă de accentele dramatice ale urii sau frustrării developate pe fondul rinocerizării serenei comunități. Gisela Glückseling (Alicja Bachelda-Curus), evreica și prietena ei Alfa Sigrid Binder (Iona Teodora Iacob), provenind dintr-o familie aristocratică, alcătuiesc un alt cuplu de forțe pe care însă războiul nu le antagonizează radical, dar pe care le separă conjunctural. Scenariul semnat tot de Radu Gabrea
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
voi bate pentru mîntuirea mea! Îi voi vorbi Domnului ca de la ovrei la ovrei ...". Așadar o judecată mutuală. Nu putem a nu ne-o aminti pe Simone Weil, acea "sfîntă a exclușilor și marginalizaților", după cum a denumit-o André Gide. Evreică, franțuzoaică și creștină, ființă contradictorie, oscilînd violent între contraste, modestă și orgolioasă, smerită și arogantă, a criticat dur Biserica Romei, dar și Israelul. Aidoma Simonei Weil, al nostru N. Steinhardt a trecut de la o confesiune la alta și s-a
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
și dinamic să fie în prim plan. Foarte interesantă și binevenită a fost abordarea, după cele două concerte clasice, a Suitei din muzica de scenă la Sărbătoarea lui Belshazzar de J. Sibelius. Alcătuită din patru părți ( Marș oriental, Cântecul fetei evreice, Nocturnă și Dansul lui Khandra ) lucrarea a fost scrisă de compozitorul finlandez în 1906. De mici dimensiuni, concentrată, cu inflexiuni modale, creând o atmosferă mai degrabă de basm, suita are o sonoritate camerală, cu intervenții solistice din orchestră, care au
De la Haydn la Sibelius by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84012_a_85337]
-
avut loc în vechea sală a Conservatorului de muzică, unde de altfel se dădeau toate concertele soliștilor. O sală nesimpatică și un pian Steinway mediocru, care cu greu l-am găsit într-un magazin de muzică ținut de o metresă evreică a prințului Lubomirski. De altfel pe scenăse mai aflau încă alte 3 piane de concert, unul mai prost ca altul. Bunii mei prieteni Brzezinski au fost cât se poate de drăguți cu mine, așa că am plecat din Varșovia și de
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
de 16 ani neîmpliniți, voi mai vorbi și mai târziu. Înainte cu un an am avut conflicte din pricina decernării premiului meu, pe care colega mea Florica Musicescu dorea în ruptul capului să-l dau elevei absolvente a clasei sale, o evreică rusă, un talent tehnic, însă cu totul lipsită de personalitate. M-am împotrivit cu hotărâre, deși s-ar fi putut da acest premiu și unui bun elev al meu, care cântase perfect Concertul în F moll de Chopin, dar având
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
în Occident, Țehnovițer s-a schimbat radical: a devenit dintr-odată un patriot evreu, mândru, înțelept și cam arogant. Se întâlnea cu reprezentanți ai diferitelor organizații evreiești, purta o stea în cinci colțuri și visa să se însoare cu o evreică. Țehnovițer și-a îndeplinit cu conștiinciozitate angajamentele căsătoriei convenționale. El și-a adus soția în Occident, iar Marusea a suportat toate cheltuielile și chiar i-a cumpărat o valiză. Curând urmau să se despartă. Țehnovițer pleca cu avionul în Israel
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
4) etc. Și tot dl Robicsek este un martor al vremurilor când actualele granițe nu aveau nici o semnificație. Rudele din Mako, Debrețin sau Cehia sunt de religie catolică. Doar bunicul, ceh care locuia în Debrețin, s-a căsătorit cu o evreică. Părinții s-au cunoscut la Bocșa Română, acolo unde nea Robi a stat până pe la 6 ani; mama era din Vinga și mai avea doi copii dintr-o primă căsătorie. Apoi familia s-a mutat în Timișoara, în Fabric, la
Agenda2006-04-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284675_a_286004]
-
1959). În realitate calitatea de „țigănci” are puțin de-a face cu personajele. Profesorul de pian Gavrilescu ajunge într-un bordel din centrul orașului și e pus să aleagă dintre trei femei. Numai una este țigancă, celelalte fiind grecoaică și evreică, și are ca miză să determine etnia fiecăreia ceea ce nu reușește, așadar semnele exterioare ale țigăncii sînt vagi. Baba care conduce stabilimentul e și ea țigancă, de unde numele locului. Dar atît. Mobilul autorului pare să fie exotismul etniei, care teoretic
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
ademenirile lor! Să-i îndepărteze, să-i smulgă de la inima ei! Ticăloasele! Ușernicele! Egoistele! În răzbunarea neputincioasă pe cealaltă, care i-a luat băiatul în Germania să-l nenorocească sau să se salveze prin el, pentru că se știa că-i evreică și el român curat, din moment ce n-a găsit nici un prost de neamț s-o ia, de care să nu se lege nimeni, s-o scape de lagăr intrând el în locul ei, o pândea și era-n război cu astălaltă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Căzu din nou. Se-ngropă-n grâu. Un dezertor! Să nu fie rănit! Ce ne facem, mamă? Înainte de-a o lua și-a o duce m-a-ntrebat dacă-s supărat pe ea. Ce vină are ea că s-a născut evreică și eu m-am îndrăgostit de dânsa, de ce să fiu supărat? Sunt supărat c-am ajuns ce-am ajuns și unde-am ajuns, dar nu pe dânsa care-i cenușă acum și nici cenușă... Repede! Ce te mocoșești? Aleargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zestre. Pe Catrina o dezmierda mereu cu frânghia udă. Rarița mergea primăvara la Iași la treabă la evrei, mai ales când aceștia se pregăteau de sărbători. Pe la 1923 a văruit la niște evrei și din vorbă în vorbă cu o evreică căreia îi văruia în prăvălie (că evreul era mare negustor, deținea cea mai mare brutărie din Iași și era plecat de ceva timp după negustorii), Rarița s-a plâns că iaca a îmbătrânit și nu a făcut și ea o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
deținea cea mai mare brutărie din Iași și era plecat de ceva timp după negustorii), Rarița s-a plâns că iaca a îmbătrânit și nu a făcut și ea o fată ca să o ajute la bătrânețe, că are numai băieți. Evreica avea o fată a unui evreu de prin părțile Romanului, care era vânzătoare în prăvălie și care născuse de vreo trei luni o fată, căci evreul o îngrămădise pe fată în timp ce lucra la prăvălie și aceasta, adică Dochia Rahin, a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe fată în timp ce lucra la prăvălie și aceasta, adică Dochia Rahin, a rămas însărcinată cu evreul. Și cum Lupu, căci așa se numea patronul, nu avea copii, urma s-o alunge pe soția lui și să se căsătorească cu Dochia. Evreica a chemat slujnica și i a spus: Vezi femeia asta? Nu are fete, are doi băieți mari și își dorește să aibă o fată. Dacă vrei să mai rămâi la mine la prăvălie trebuie să dai fata, iar de nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu evreul Lupu și de frica părințiilor a dat fata cu actul de naștere. Cum Rarița era din neamul țigănesc, a luat fata și pe aici ți-e drumul, bucuroasă că a făcut rost de o viitoare slugă și că evreica nu i-a cerut adresa, că i a poruncit să nu-i mai calce pragul în vecii vecilor. Ce-i drept, Rarița a mai venit la Iași, dar de la casa familiei Boldescu nu a mai coborât în oraș. Casa era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
65 de ani sau mai mult. Autoritățile române ajunseseră să improvizeze găsirea de candidați evrei la emigrare pentru a-și îndeplini cota. În 1989, Ceaușescu a ordonat să se permită și persoanelor de etnie română căsătorite cu evrei sau cu evreice să plece în Israel, cerând sume mai mari de persoană. Astfel, în acel an, 941 de evrei români au plecat din țară, Israelul plătind pentru ei 2,2 milioane dolari SUA. În general sumele de bani încasate intrau în diferite
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
Popovici, venea vinerea în zi de târg la Lespezi și efectua asemenea „operații” și în anii de după război. Moașe și asistenți medicali În 1877, era moașă la Lespezi Elena Lupu, care o reclamă la Consiliul Sanitar Fălticeni pe moașa empirică evreică Clara Haricle, din târgul Lespezi, acuzând-o de incompetență profesională. Din cauza unor manevre greșite la naștere, moașa îl asfixiase pe nou-născutul lui Leiba Gotfrid din Lespezi. Îi cere trimiterea în judecată. Soția vaccinatorului Herman Fenster se numea Sora Fenster și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
numea Sora Fenster și era moașă diplomată cu studii la Institutul Gregorian. A locuit și profesat la Lespezi. Intră în conflict cu organele bisericii creștin - ortodoxe pe motiv că nu putea boteza nou-născuți în iminență de moarte prematură, ea fiind evreică de cult mozaic. După 1945, cea mai cunoscută moașă a fost Ecaterina Neagu, fiica lui Dumitru Oprea, fost primar al Lespezilor, motiv pentru care Ecaterina Neagu era cunoscută de toți locuitorii comunei ca moașa Oprea. Ea și-a desfășurat întreaga
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
oameni care au suferit o viață întreagă de superstiția ploii li se spune acum că, în realitate, ploaia este cel mai benefic fenomen al naturii. "Ploaia este zeflemisită și înjosită, este eleva stingheră din curtea școlii, copilul străzii, palestiniana sau evreica. Ea este dată la o parte. Îmi place pentru că displace majorității. Ploaia este pusă pe aceeași treaptă cu fărădelegile, sărăcia și bolile. Alături de tot ce e urît sau negru, ea simbolizează răul. Dezgustul de ploaie ascunde o ură față de cei
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
convingerile politice ale celor două doamne: Elfride Heidegger, o nazistă incurabilă și fanatică din cauza căreia naivul și credulul filozof fusese atras într-o aventură politică pe care el de fapt nu și-o dorise defel, și Hannah Arendt, o intelectuală evreică răzbunătoare a cărui intransigență ideologică o supune pe biata Elfride unor ședinte de veritabilă tortură psihică. Fiecare îi reproșează celeilalte efectul malefic pe care l-a avut asupra lui Heidegger, cum tot astfel fiecare pretinde că prezența ei a avut
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
acum cu douăzeci de milioane în buzunar. Și-mi spunea: "Uite, monșer, mîine îți dau, taie aia, e o prostie partea a doua". Eu, neavînd nici ce să mănînc ca lumea, nici unde să stau, stăteam în chirie la o evreică.) Ei, și țoapa aia trebuia pusă într-un fals roman burghez, un fals roman expresionist, că e foarte expresionist, ca după aceea să apară cezura, tăietura, și să apară răsturnarea, partea cealaltă, charismatică, christică a lui Grobei, pe care și
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
e pe deplin confirmată de o galerie întreagă de personaje, principale și secundare, create cu mână sigură și cu o peniță extrem de fină. Vlad, tânărul cu înfățișare porcină înfiat de Leo, Marga și Gheorghiță Negotei, frații acestuia din urmă, Sara, evreica salvată de la moarte de Babis, și Mita, fata simplă care-l însoțește în marșul ispășirii comandat de frați: sunt, cu toții, oameni în carne și oase, în trei dimensiuni, părând că respiră și transpiră în paginile romanului. Un personaj episodic, precum
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
o mamă de origine iudaică, fapt care a făcut contestabilă identitatea lor evreiască. Situația lui Solomon sau Șlomo, personajul principal al dramei este cu totul ieșită din comun. Mama, creștină din Etiopia, încearcă să-l salveze încredințîndu-l unei alte mame evreice, care și-a pierdut propriul copil, sacrificiu care rămîne traumatic în memoria fiului de numai 9 ani, precum și cuvintele ei de adio care dau titlul filmului. Șlomo ajunge la Tel Aviv, unde după ce-și pierde mama adoptivă care agonizează
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]