36,782 matches
-
din 1945 intitulat “The Use of Knowledge în Society”). Reamintim interogația de la începutul studiului ‚Folosirea cunoașterii în societate’ : „Care este problema pe care vrem sa o rezolvăm atunci cînd încercăm construirea unei ordini economice raționale ?” Noi abordăm chestiunea dezvoltării durabile exact în spiritul acestei întrebări. Frederick August von Hayek, laureat al premiului Nobel pentru economie în anul 1974, readuce ca punct de plecare în dezbaterea asupra construirii ordinii economice raționale o temă epistemologica inițiată în Epoca Luminilor de către filosoful scoțian David
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
plăcere. Un film care răspunde unui anumit "moment psihologic" general; un fel de: "Am și uitat ce actori buni avem! Mai avem! Iată-i!" În direcția reapropierii publicului nostru de cinematograful românesc, Turnul din Pisa e filmul potrivit, care vine exact la momentul potrivit.
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
într-un exces de vanitate, își pierde capul. Nu e de mirare că, în unele variante, Midas (același sau altul, nu contează), are, în cele din urmă, urechi de măgar. Așa arată și Bottom, cînd se îndrăgostește de Titania. Mai exact, atunci cînd își imaginează că Titania s-a putut îndrăgosti de el. Midas nu e altceva decît un mic-burghez de sine însuși epatat. Hybrisul lui Midas e totala-i lipsă de umor. Iar asta, în lumea ideală a legendelor și
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
într-un exces de vanitate, își pierde capul. Nu e de mirare că, în unele variante, Midas (același sau altul, nu contează), are, în cele din urmă, urechi de măgar. Așa arată și Bottom, cînd se îndrăgostește de Titania. Mai exact, atunci cînd își imaginează că Titania s-a putut îndrăgosti de el. Midas nu e altceva decît un mic-burghez de sine însuși epatat. Hybrisul lui Midas e totala-i lipsă de umor. Iar asta, în lumea ideală a legendelor și
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
Iulia Popovici Tocmai a apărut la Editura Humanitas ediția a II-a a Notelor și contranotelor lui Eugen Ionescu, publicată pentru prima dată, în franceză, acum exact 40 de ani, în 1962, moment în care dramaturgul Ionesco, autor al Cîntăreței chele, al Scaunelor, Lecției, Rinocerilor, era deja apreciat și contestat concomitent - începea deci să fie considerat un mare creator de teatru. Volumul cuprinde scrieri dintre cele mai
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
a semnat pe scene celebre. Și, mai ales, credința profundă în dans, în mișcare: "O bucățică de lemn poate să devină și înger, și drac, poate fi vrăjitorul și bagheta magică. Se poate obține orice fantasmagorie cu o nimica toată. Exact ca și cu gestul. Cu mișcarea. Asta îmi place. Este un fel de lume, așa, care e a mea, în care mă simt acasă."
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
susținători ai relativismului postmodern, ce înțelegeți Dvs. prin adevăr și prin adevăr literar și artistic? - Nu înțeleg, Daniel, la cine se referă pluralul din paranteză (bune și ele, să nu fim ipocriți). Banii nu mă interesează, niciodată n-am știut exact ce salariu am, am trăit la fel și cu puțin, și cu mult. Cât privește onorurile, să fim serioși, pe mine, "naționalistul", m-au premiat mai degrabă străinii. În România mă bucur de onorul simpatiei simplilor cetățeni, "lumea bună" fie
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
complică în mod artificial, introducîndu-se un criteriu mecanic, arbitrar și străin spiritului limbii române: acela dacă un sunet se află în interiorul cuvîntului sau la una din extremitățile sale. Ar trebui, e.g., să scriem a târî (cu două litere diferite pentru exact același sunet), dar eu târâi (schimbînd din nou litera, pentru că e în altă poziție)... A scrie un sunet într-un fel dacă e-n corpul cuvîntului și-n alt fel dacă e la unul din capete e o procedură care
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
lucrurile prin plasarea istoriei jurnalului în anii dificili și fascinanți ai modernității vieneze (1880-1938). Demersul său se desfășoară, așa cum ne-am obișnuit în cazul său, pe cel puțin două planuri: este unul teoretic - tratând cu problemele de fond ale genului - exact în măsura în care este și unul expozitiv, prin detalierea psihologiei, stilisticii și intenționalității jurnalelor avute în vedere. Treptat, se conturează mai multe categorii și raporturi ale temei - iar, prin acestea, un program în fapt foarte clar al cărții (performanță notabilă, dat fiind
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
Al. Cistelecan, O. Soviany) și cîțiva tineri pe cale de consacrare, precum Daniel Cristea-Enache, Luminița Marcu, C. Rogozanu, Paul Cernat, Mihaela Ursa și Horia Poenar. Al doilea lucru relevabil este o personală clasificare morală a scriitorilor din deceniile de comunism, mai exact de după 1964-1965 (înainte nu exista decît o singură categorie: obedienții în mod necondiționat): clovnii roșii, adică figurile dezonorante și schimonosite ale adulatorilor regimului, precum E. Barbu, Adrian Păunescu, M. Ungheanu, C.V. Tu-dor, Dinu Săraru, Paul Everac ș.a., și clovnii albi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
Pavel Șușară AȘA arată foaia de zestre, mai exact doar capitolul ei care se referă la bunurile imobiliare pe care Ștefan, cel de-al doilea fiu al lui Constantin Brâncoveanu, le primește ca dar de nuntă la căsătoria sa cu Bălașa Cantacuzino, fiica boierului moldovean Iordache Cantacuzino: PARTEA FIIU
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
cu șapte ani înainte de a face obiectul darului de nuntă și de a intra în patrimoniul lui Ștefan, al acestui diplomat subtil și scriitor cu un rafinat simț liric, adică în 1702, în acest an, adică în 2002, ele împlinesc exact trei sute de ani. Pentru a marca momentul, altfel destul de rar, pentru că nu sînt multe monumentele pe care cei trei sute de ani le prind în picioare pe aceste meleaguri, Muzeul Satului și Centrul Cultural Palatele Brâncovenești au organizat la Mogoșoaia un
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
Bibescu și a Reginei Maria. Veșmintele lor opulente și suave în aceeași măsură, strălucitoare și austere asemenea modelelor pe care le încorporează, nici nu știi ce pot fi pînă la urmă: piese istorice, expresii artistice sau doar borne fosforescente așezate exact în punctul în care fetișul amăgitor se intersectează cu disperarea și cu melancolia neagră. Orice ar fi pînă la urmă, ele vin spre noi purtînd mesajul viu al zestrei pe care expoziția Zestrea îl comunică într-un mod exemplar.
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
fel ca filmul acela. Ea s-a apropiat de mine, surâzătoare, și mi-a Întins lista cu Întrebările ei, În franceză. E o limbă pe care n-o stăpânesc prea bine și o clipă m-am Întrebat dacă voi Înțelege exact ce vrea de la mine. Dar n-am avut prea mult timp să mă gândesc la asta, pentru că, pe neașteptate, m-a nvăluit o boare abia simțită, un fel de briza parfumată (nu, nu e bine zis „parfumată”, pentru că mireasma venea
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
între trei jurnale. Greu, foarte greu, mai ales că niciunul nu e strălucit. Un șoc a fost știrea că s-a renunțat la jucarea în nocturnă a derbiului etapei a 6-a de la fotbal, ca să nu concureze Surprize, surprize. Mai exact, pe dos: ca să nu fie concurat.
Ratingul are sex by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14736_a_16061]
-
de spectacol, își depășeșete, în album, datele sale enunțate și, prin cumul, redescopră bucuria barocă a revărsărilor de semne, de forme și de mesaje. Puse așadar alături, într-o ordine pe care Ilfoveanu însuși o stabilește, imaginile refac, prin discurs, exact acea dimensiune pe care pictorul o ascunde cu multă abilitate. Dar dincolo de locvacitatea imaginilor însele, de voluptățile exilate pe care memoria imaginii o conservă subtil, cu o anumită perversitate chiar, natura barocă a albumului stă și în concepția sa grafică
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
memorialistice (Pisica ruptă, cel puțin, este o autobiografie străvezie), sînt un punct de reper pentru anii '90, perioadă în care am fost mai mult preocupați să deplîngem absența romanului sau a nu știu cărui gen literar, decît să descoperim și să apreciem exact ce aveam sub ochi. Trebuie precizat că, înainte de a deschide o carte scrisă de Mircea Daneliuc, trebuie să renunțăm la cîteva prejudecăți de receptare. Mai întîi, trebuie să scăpăm de reflexul fetișizării textului. în fața unei priviri critice pur estetice o
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
cei trei metri fuseseră prevăzuți de constructorul care sistematizase zona! în scurtă vreme, dreptunghiul verde a fost mutilat de cinci brazde bătătorite, indicând direcțiile de deplasare ale vecinilor. Va rămâne una din enigmele vieții mele rostul potecuței ce se oprea exact în mijlocul spațiului verde. Un timp ce mă uitam, zilnic, de-a lungul blocului sperând în van să-mi descopăr emuli, am mai constatat un lucru: tot mai mulți locuitori de la alte scări veneau să-și petreacă timpul pe banca din fața
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
iar apoi în epoca lui Carol I, și după 1918 și iată, din nou, după 1989, România a împrumutat forme noi din Occident. Principală furnizoare, Franța. Titu Maiorescu avea, se știe, o teorie despre aceste forme fără fond (sau, mai exact, care n-ar fi fost, după părerea lui, corespunzătoare fondului nostru), pe care le combătea, ca și Eminescu, dar sociologii și istoricii culturii din secolul XX au demonstrat că se poate evolua și de la formă spre fond. nu este altceva
Societatea civilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14739_a_16064]
-
într-un plan mult mai adînc, în substratul unei sensibilități și al unei viziuni care îi definește esențial starea lirică și capacitatea de articulare, adică înseși resorturile intime ale expresiei sale poetice. Toate aceste dimensiuni ale sensibilității bacoviene reies foarte exact dintr-o carte a cărei carieră n-a fost nici pe departe la nivelul pe care o asemenea performanță editorială ar presupune-o. Este vorba de ediția bibliofilă George Bacovia, Stanțe Burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului și
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
Banu, tradusă din franceză absolut superb de Anca Maniutiu și publicată la Cluj, la Bibliotecă Apostrof. Cartea mea nu are coperta întîi, așa încît intrarea în materie este directă, abruptă, neintermediată de nimic. O parte din text îmi era cunoscută exact de acum un an, de la premiera lui Mihai Maniutiu de la Teatrul Național din Cluj cu spectacolul L'Oublie/ Uitarea, după un scenariu purtînd semnătura lui George Banu. "Brusc, n-am mai simțit nevoia să acumulez și am inceput sa tînjesc
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
trei a plecat cu gară cu tot, la un personaj care a plecat din Caracal și a ajuns (cu căruță cu tot) în același loc, la altcineva care are (acum) numai certitudini (ferice de el!) din cauză că pantalonii s-au rupt exact în locul responsabil de unele păreri de care nu mai are nimeni nevoie, precum și la un altul bântuit de accese catafazice (subiect și predicat, logic, nu știu dar zic, ș.a ), dar și afolat de ideea că cineva ar putea crede
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
de sărituri semnificative, o înzorzonează la Anul Nou sau a clonat-o drept suport pentru tăiat lemne, dar sí că scaun al birjarului. Este sí o avuție de om sărac, un animal domestic fundamental: dovadă și moștenirea cuvântului, la noi, exact ca în latină - capră. Însă "după -", zicală a devenit mereu mai frecvent folosită, s-a transformat chiar în slogan, aș zice într-un cliseu-emblema-tic. Ne-a dovedit, treptat, transformarea unui neam relativ blajin, deștept dar lesne de prostit, pleznind de
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
se scria, de-a lungul a cinci secole, dar și de ce și cum se citea. În fiecare epocă există motivații și modalități specifice. Nici oamenii, nici cărțile nu rămîn aceleași. Schimbările sînt evidente, dar nu neapărat explicabile. Nu știm totdeauna exact de ce au loc și de ce tocmai atunci cînd au loc (și nu mai devreme sau mai tîrziu). În povestea mea, așa cum mi-o închipui, se amestecă o mulțime de lucruri precise, demonstrabile, și altele care par iraționale, în orice caz
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
acea stearpă deșteptăciune, nesănătoasă și ea poate, care atinsese o așa înaltă stepenă de agerime la vlăstarul cel din urmă." Vlăstarul cel din urmă e craiul Pașadia, cu "nimic balcanic, nimic țigănesc" ne asigură Povestitorul într-alt moment al romanului, exact atunci cînd nimic nu sugera vreunul din cele două cuvinte. Se cuvin tocmai de aceea explicate. Tigănesc la Pașadia nu putea fi decît prieteșugul de neiertat pentru Povestitor cu Pirgu. Există în craiul Pașadia o latură mereu ascunsă în roman
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]