83 matches
-
frământă ideea că ea se manifestă la fel cu ei ca și cu mine; că se dezbracă la fel de pudică. Poate că face dragoste la fel, ținându-și respirația În act, ca apoi să izbucnească În acel strigăt eliberator... poate că exală aceeași transpirație iute pârjolind cearșafurile. Mă intriga dacă, după act, cade În aceeași prostrație parțială vecină cu leșinul. Când merg pe stradă, pe străzile ei, Împreună cu ea, accelerez pasul și o iau Înainte fără s-o mai aștept. Mă răzbun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a light?", îl va întreba, în 1944, Lauren Bacall pe Humphrey Bogart în A avea sau a nu avea. A cere un foc, a duce cu senzualitate țigara la gură, a-i face capătul să scânteieze roșiatic în întuneric, a exala un nor de fum învăluind chipul partenerului au devenit noi gesturi curente în arsenalul seducției. Pentru o femeie, aprinderea unei țigări permitea de asemenea aprinderea dorinței bărbatului... sau a unei alte femei. Prin urmare, în secolul XX, femeia care "aprinde
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sunt arse ca o revanșă simbolică pentru autodafeul nazist drapelele germane. După cum povestește fata, privit de la balconul ei, spectacolul era magnific. Era un minunat "foc al bucuriei". Parcă ar fi fost pus pe foc Hitler însuși, remarcă Micheline: steagurile germane exală o "duhoare infectă". Mareșalul Pétain, cândva adorat, este și el ars simbolic în seara aceea. Pe 20 august 1944, acesta fusese luat cu forța de germani și dus la Belfort, iar apoi la Sigmaringen, în Pădurea Neagră. Puterea rămasă vacantă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aceea din Paradis, extatică, ideală, fără descripție, din esențe imateriale, parfumuri, luciri, efluvii și sonuri. Poetul a intuit jubilația sacră, hora elementelor pure, și e întîiul autor de "laude": Cântați, flori, bucuria și lăudați pe Domnul Pe idioma voastră, vă exalați profumul Spre ceruri ca tămâie. Formați sublime-acorduri, Armonie d-arome. Natura este-n nuntă, serbare-universală... De la Lamartine vine groaza de surpare a lumilor, adăugată la poezia gloriei și a melancoliei religioase: Când toate s-ar esmulge din marea încentrare, Ieșind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
A-uu... A-aa!... Figurile de ceară conțin metafore în serie într-un fericit joc de artifiții: Amurg Dama cameliilor a scuipat sânge, Vulturii pe stânci Presse-papieuri pentru poeți. Boul Unu căruia i-a pus coarne soarta. Poezia lui Adrian Maniu exală un puternic miros de vopsele. Afară de asta poetul ia un aer extrem de naivitate, amestecând proza cu poezia, simulând ca într-un dicteu automat stângăcia infantilă, fără a renunța la policromie. Lângă circul alb, un țigan negru bea la o masă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În „noaptea parfumată”. Marea este principalul furnizor de substanțe adorate: Conrad soarbe cu nesaț „parfumu-ți dulce” și-și spală gîndurile negre În efluviile aromitoare ce Însoțesc voiajul său În jurul insulelor grecești. Toate corpurile din cele trei universuri (uman, vegetal, animal) exală parfumuri dulci și efectul lor imediat este dezmierdarea. „Sorbirea” deschide poarta voluptăților secrete. Natura bosforiană este, În egală măsură, incitantă și sedativă: incintă privirea, dezmiardă urechea, mărește apetitul pentru voluptate, copleșind În același timp, sufletul, moleșindu-l, silindu-l să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
textul cel mai sacru nu iese de sub această exigență : litera lui, evidența lui concretă oricît de venerabilă este poarta de intrare în straturile sensurilor lui profunde, eliberatoare. Litera, spunea André Scrima, trebuie făcută să își dea duhul 1, să își exale mireasma călăuzitoare. De ce nu s-ar proceda la fel și cu litera modernității noastre laice, fragment din marele text al lumii? Diversitatea religioasă Legată imediat de principiul libertății religioase și de conștiință apare tema diversității religioase, cu abordarea ei modernă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pentru must un fel de sirop îngroșat cu țărână: aci un alt vârtej de muște clocotește fără astâmpăr; pe jos e noroi de struguri, de prune și de spălături de tingiri. Pe niște cotloane se prăjesc la tavă niște cârnați exalând un miros puternic de grăsime arsă. Mai departe e zaanaua; miroase a hoit și sânge stătut în soare; scursorile de murdării strânse pe lângă drum îți întoarce sufletul.108 Atmosfera de primitivitate sălbatică, septică și dezgustătoare, concretizată în buchetul de senzații
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]