1,030 matches
-
cea mare a literaturii. Cu atât mai mult, cu cât, biograficului i-a fost refuzat pașaportul din cauze minore, începând cu neliteraritatea lui. Faptul ca atare va avea încă de înfruntat reticența unora de specialitate, dar și a altora care exaltă astăzi cinematograful ca și televiziunea. Ne pronunțăm și scriem convingător: cultura imaginii nu va putea înlocui cultura scrisă. Ca să nu mai spunem axiomatic că imaginile fără text reprezintă o întoarcere la filmul mut. Ceea ce nu va fi niciodată posibil! N.B.
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
descris locul care a somat-o să-i născocească povestea. E vorba din nou despre un anume dramatism al naturii norvegiene, despre povestea pe care orice colț de pădure o poate găzdui sau inspira. Detalii fine, psihologii în filigran sunt exaltate de aceeași privire scandinavă pentru care fiecare linie valorează. Planurile romanului se imbrică neobosit până când fragmentele de puzzle existențial compun un desen. Dar e doar unul dintre desenele posibile. Proza norvegiană posedă și această artă a mesajelor deschise. Personajele au
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
atare prăpastie, încerc să găsesc măcar criteriul de selecție. Departe de a fi un estet, Bacalbașa e un pragmatic. Caută, în literatură, nici măcar referentul, ci ecoul la public, audiența, impactul, succesul (fie el și scandalos). Îi plac poemele ocazionale. Cantabile. Exaltă, de asemenea, în fața poeților ocazionali. Grație lui, știm astăzi cu toții de un State Prudănescu, autor al rizibilelor: „Ștefan, Mihai și cu Mircea/ Trei biliarde sunt aicea”. Ceea ce, revenind la ce scriam la începutul acestei cronici, n-ar trebui nici să
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
anvergura lui Eminescu, pentru care fundamentele Europei sunt formate indubitabil, în mare măsură, din clasicismul greco-latin. Treptat însă, mai ales după atingerea maturității creatoare, lucrurile se schimbă, iar dimensiunea „vârstei de aur” devine mult mai complicată. Astfel, în „Epigonii”, sunt exaltați Eliade, Bolliac, Vasile Cârlova, Alexandrescu, Bolintineanu, Andrei Mureșianu și Costache Negruzzi[8], adică aceia care au ilustrat romantismul, mulți dintre ei prin evocarea și invocarea Evului Mediu, cu boieri și țărani supuși, cu domni autoritari și puternici, cu ruine și
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
existența adevărată, animată de un ideal în această lume. Revelator e în această privință chiar textul de debut al volumului, Înfrângere: „vanitos / necunoscutul de lângă mine / își savurează filozofia / fără îndoială / și convingerea / că reuește / să-și probeze / omnisciența / care-i exaltă goliciunea” În fața unui asemenea ipochimen, ne dă de înțeles poetul, suferi spontan sentimentul neputinței, al înfrângerii, al dezarmării, exasperat să constați că suficiența, orgoliul îndrăznesc cu insolență să ți se opună ție, celui chemat să trăiască drama cunoașterii, a repetatelor
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
se dau, nu mai e nici o speranță să se însănătoșească.” Emilia Humpel relatează aceleași informații în scrisoarea adresată de la Iași lui Titu Maiorescu ( 2 iunie 1887, dar trimisă la 3 iunie). Deplângând maniera în care Hanrietta alarmează toată lumea prin telegrame exaltate despre soarta lui Eminescu, sora lui Titu Maiorescu admite fără echivoc că Eminescu ” nu-i vorbă, e bolnav, e o recrudescență a boalei; o recidivă nu se poate numi, nu numai fiindcă el nu a fost sănătos în toți acești
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
numai până la scenă și public pietruindu-și cărarea sa, cu pietre rare de iubire, de har, de trude, de jertfe...! Anume potrivire a actriței cu frumusețea umană, pentru anume alcătuire a frumuseții între rosturile vieții estetice, armonioase și optimiste care exaltă pe scena Teatrului de Revistă „Conatantin Tănase”, unde joacă minunata actriță Cristina Stamate! Ea e un dram de duh scump și putere magică, un dram și un crepuscul de taină și de stea a scenei teatrului românesc peste care planează
CRISTINA STAMATE. DACĂ MAREA AR FI LUMEA DINTRE NOI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377117_a_378446]
-
și criticul să existe. Lor le-am mulțumit și prin fiecare am mulțumit teatrului. Nu aș dori însă ca vorbele mele să pară cumva ocazionale. De circumstanță. Adevărul e că "viața criticului în teatru" nu a fost numai un țopăit exaltat de entuziasm. Pe lângă întâlnirile cu minunații la care m-am referit nu am fost ocolit și de întâlniri cu inși de o infamie ce mi-a depășit orice imaginație.Desigur, aceștia din urmă au reușit să mă facă să sufăr
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
de Balcic. Peisajul fizic și uman al Dobrogei era spectaculos în toate privințele. Lumina strălucitoare îl făcea comparabil cu zonele meridionale care după părerea lui van Gogh constrâng în mod salutar paleta pictorului, obligându-l să izgonească griurile și să exalte culorile. În natura mai degrabă aspră și săracă decât luxuriantă, redusă la confruntarea între cer, apă și pământ, artiștii intuiau un sens al originarului. Nu întâmplător Tonitza își intitula una din imaginile sale dobrogene - o fâșie de apă între stânci
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
etic al acestei poezii, el rămîne la fel de atipic în literatura pașoptistă, precum este și poezia însăși. Morala lui Pann nu e cea a aristocratului, nici a omului bogat (spre care scriitorul privește cu respect invidios), nici măcar cea a țăranului, uneori exaltat la modul vergilian, în Povestea vorbii, dar cu care Pann nu se identifică; ea este morala clasei medii în formare, la București și în alte cîteva orașe, morala micilor negustori, a meșteșugarilor, a dăscălașilor, a preoților săraci, morala servitorimii de
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Trimite mingea cu o singură mână, cu ambele mâini, pe sub mână, direct, cu spatele, din săritură și de pe loc. Mingea se ridică în aer, netedă și mătăsoasă la atingere. Faptul că senzația atingerii e încă vie în mâinile lui îl exaltă. Se simte eliberat dintr-o lungă și apăsătoare posomorală. Dar trupul s-a îngreunat și respirația i-a devenit mai scurtă. Îl enervează că gâfâie. Când cei cinci copii din echipa adversă încep să bombăne și s-o lase mai
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
din punctul de vedere al conținutului și al tempoului, lucrarea constituie un adevărat tur de forță pentru pianiștii care sunt solicitați să facă față unor provocări și dificultăți incredibile, spectaculoase. În dubla sa calitate de compozitor și pianist, Dan Dediu exaltă magnificența instrumentului preferat, destinat să întruchipeze un caleidoscop cuceritor de imagini muzicale și de stări sufletești. Muzicienii au desfășurat un adevărat arsenal pianistic, cuprinzând tehnica de bravură în octave și acorduri masive, alături de numeroase pasaje rapide strălucitoare și salturi plasate
Recital-eveniment la Ateneul Român by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84210_a_85535]
-
muzicii și la puterea ei extraordinară de a influența trările noastre. Structura ei efemeră, care dă și melodiei și ritmului un sens unic, o curgere atât de firească, în stare să umanizeze întreg domeniul sonor, să ne copleșească și să exalte tot ce este uman în om, n-a fost înțeleasă de nimeni în toate arcanele și amănuntele sale. Muzica este un mister, pentru că are atâtea laturi necunoscute...Tocmai caracterul imprecis, nedeterminat, al emoțiilor provocate și întreținute de muzică îi dau
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
nimeni. Nu tu bătălii canonice, nu tu postmoderni versus reacționari, Céline apare în Pléiade, pe de o parte. Pe de alta: în Franța, Pierre Jourde scrie o carte, La Littérature sans estomac, în care acuză lipsa de vlagă a minimalismului, exaltă câțiva scriitori care-i sunt prieteni, rămâne circumspect cu Houellebecq, mătură cu autoficționarele gen Christine Angot. Cartea este continuată de o alta, cu titlu oarecum polemic, dar ai cărei autori nu fac decât să caute literatura franceză Ťcu sângeť exact
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
cum distanța de poezie îl apropie de proza artistică. Criticul, cum spuneam, îi statornicește renumele câștigat, chiar așa ocazional și dihotomic. E, cum am spune noi astăzi, empatic și intuitiv, când nu-i ironic și sarcastic în chestiunile de limbă. Exaltă rolul folclorului și recriminează aristocratismul clasic. Clasicismul la care el aderă nu e unul ortodox, i s-ar putea spune chiar "laic", mai aproape de realism. Ca o dovadă a conștiinței scrisului, critica literară pe care o practică absolut incidental se
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
Admirator înmănușat al lui Caragiale, pretinsul său emul e incapabil de cinism, nu numai prin ținuta scriiturii, ci și printr-un vector de "naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît realmente revoltată, impregnată de curenți simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
sigla secerii și ciocanului, nonvaloarea a fost benevol asumată și mistificarea a fost conștientă. Est modus in rebus. Monsieur Homais era, desigur, un munte de egoism, meschinărie, filistinism, un cinic perfect. Oricît pare sedus de bravada lucidității, a inteligenței mereu exaltate sub raportul lor de inconformisme performante, Alexandru Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său prieten, N.Steinhardt pe care l-a admirat. Autorul Interlocuțiunilor ni
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
spre jumătatea secolului al XIX-lea, un tip inedit de proză ce și-a pus amprenta pe o bună parte a literaturii epocii. De inspirație fundamental romantică, dar posesoare a unui stil ce transcende deja romantismul, această proză începe să exalte valori umane pînă atunci neglijate: bucuria de a trăi în acord cu principiile vieții creștine, apologia familiei și a spiritului familial, împăcarea cu existența așa cum ni se oferă ea, împlinirea datoriei ca realizare etică supremă. Acțiunea se petrece într-o
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
miere plină de promisiuni faste: "Adun de-a valma într-o mapă, cale de trei săptămâni, tot ce mi se lipește de suflet și de vedere, tot ce-mi zgândăre nervii, mă revoltă sau mă bucură, mă întristează sau mă exaltează, după care, în cele câteva zile dinaintea predării articolului, intru Ťîn transăť, torn totul ca-ntr-o centrifugă și încerc să ghemuiesc forfotirea culturală a lunii precedente în 25 000 de semne, detectând - sau nu - câte un numitor comun." (pag
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
continua existența În comunicare. Iar după aceea, sub apăsarea tragică a politicii roșii - care a cuprins pe unele țări din Europa de Est, limbii române i-au cam secat izvoarele comunicării, fiind obligată să formuleze doctrine, să deformeze istoria trecută și să exalte În ditirambi prezentul năucitor! Pe bună dreptate, francezii i-au spus limbă de lemn (detalii În docta carte Limba de lemn, de Françoise Thom, ediția din 2005, În traducerea doamnei Mona Antohi, cu un studiu introductiv de Sorin Antohi, Humanitas
DESPRE PREFAŢA LUI GABRIEL STĂNESCU. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_388]
-
Regele Mihai al României întrunește astfel de virtuți și le-a dovedit exemplar de-a lungul împrejurărilor presărate cu vicisitudini în care și-a călit - ca rege și ca român - caracterul. Cartea lui Ivor Porter nu mitizează, nu idealizează, nu exaltă. Tonul ei este factual și precis, scutit de hiperbole și formule encomiastice. Prin însăși directețea și simplitatea ei expozitivă, scrupulos documentată, ea invită la scrutarea câtorva crâmpeie importante din trecutul apropiat al României pre-totalitare, în îngemănarea acestora cu etapele acestei
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
cărții. Cel puțin de la un punct încolo, primii săi ani se confundă cu preparativele Unirii Principatelor, pe care le supralicitează. Din zece capitole, cinci se referă la acestea sau la anii de domnie ai lui Cuza. Cam mult. Adeseori, adultul exaltă o decizie politică democratică, încercând în van să pună o atare stare de spirit pe seama celui care-a fost. E improbabil totuși ca pentru un copil de abia de zece ani reforma agrară sau un anume discurs (remarcabil sub aspect
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
nu subscriem: valoarea modestă a unui istoric supraapreciat la noi, precum Dennis Deletant (p.301); excelenta paralelă Gulag - Auschwitz și, totodată, detabuizarea ei (p.350); denunțarea „păcatelor” specific românești, precum terfelirea și denigrarea, a mioritismului pe care, oricât l-ar exalta, de pildă, N. Steinhardt pe urmele teologiei lui Hans Urs von Balthasar, tot o categorie românească negativă” rămâne (p.414); contestarea, ca și Steinhardt, a celebrei butade a lui Nae Ionescu cu privire la opoziția dintre „a fi Român” și „a fi
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum muntele. Această formă de relief devine simbolul unui gest încremenit de rugăciune. Dumnezeu, prea "obosit" ca să dea un răspuns, dezamăgește orice așteptare. Ironia amară, care exaltă, de astă dată, solitudinea cosmică și melancolia fără sfârșit, provine dintr-o disperare nedisimulată. Versurile "Râuri, nu vă mai prosternați" și "lemnele varsă lacrimi pentru voi" pun în evidență "un aspect secundar al apei nocturne și care poate juca rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Hortensia PapadatBengescu aduce aici înainte de orice, o mărturisire interesantă asupra feminității, restrângând câmpul observației la planurile unde existența gravitează exclusiv în jurul gineceului.” ¹ `Literatura scriitoarei aduce o notă de francă senzualitate, de exaltare păgână cu aspecte de narcisism. Când nu se exaltă pe sine, ea se apleacă asupra misterului feminin pentru a-l sfâșia. Analitică, sub raportul cercetării tulburărilor psihologice și fiziologice ale amorului, opera ei este pur lirică deîndată ce se apropie de forța misterioasă din care pornește. Privit ca o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]