140 matches
-
broască țestoasă, ori să imit mizantropia ariciului” (II, 210). Sunt momente în care marea împlinire constă în renunțarea totală la agitație socială: „Ideea de a trece pe pământ fără să lași nici o urmă este, în sine, cât se poate de exaltantă. În răstimpul în care o gândești te simți mai pur și mai înțelept decât ceilalți” (III, 144). Numai că, împotriva tuturor acestor dorințe, Cioran n-o poate rupe cu lumea. „Regret, spune el, că nu am forța de a mă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
202), Cioran are momente în care chiar această soluție se transformă în reversul ei, tot așa cum singurătatea implica aproximarea abisului. Notează Cioran într-un loc: „Duminică. Șase ore de mers între Dourdan și Étampes. Plimbare cum nu se poate mai exaltantă peste câmpuri, pe cărări noroioase.” (147). Imediat urmează însă inexplicabila metamorfoză: „Seara, anxietate cumplită” (idem). Așadar, singurătate, uitare de sine, extaz, pace originară. Cioran ajunge la aceste stări și prin contemplație. Prilejul ei, natura. Notează Cioran: „Ziua de ieri (6
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri și de trădări. Mizerabilul calvar numit comunism a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar și firesc, cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, aceasta nu înseamnă că rănile psihice
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
stînga, inspirat de idealurile lui Sorel, reprezintă o manifestare în plus a acestui eșec înregistrat de socialism, față de problema națională: dezgustat de practica reformistă a socialismului ortodox, el concepe tot mai mult socialismul ca pe o noțiune morală, un ideal exaltant pe care încearcă apoi, într-o a doua etapă, să-l concilieze cu idealul național, căutînd astfel să realizeze sinteza dintre socialism și naționalism. Ideile sale, a căror influență rămîne limitată în Franța, găsesc o audiență mult mai largă în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sublimă în act eficient, este laitmotivul operei maniene: alianța cu Faraonul sau respectiv Diavolul, pact umanist, benefic, ceremonios în "Iosif și frații săi", sumbru, fatal, tragic până la pierderea sufletului, în "Doctor Faustus". Trecerea de la proiect la practică, de la imposibila utopie exaltantă la ordinea supunerii la obiect, de la hiperbola voluptuoasă la inițierea în prozaicul concret, nu este doar un invidiabil ambitus tematic și stilistic, ci și o permanență a viziunii manniene despre lume și istorie. Dezmințind imaginea falsă a unui Thomas Mann
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
stesse calli (p. 14) substantivul feminin le calli se referă strict la ulițele pietruite de-a lungul lagunei din Veneția, astfel că în contextul dat ar fi fost preferabil masculinul aceluiași substantiv, i calli; Venere și Madonă cuvântului gaudii (bucurie exaltantă, jubilație) folosit de traducător pentru a echivala românescul "raiuri", i-am fi preferat eden; nu ne este clar de ce traducătorul folosește de câteva ori orto (grădină de zarzavat) pentru genericul "grădină"; versul "fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal" este tradus prin la fronte
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pe Fernando Savater, scriind, Cioran este fidel față de ce-i furnizează cea mai mare fericire, aceea de a denunța caracterul aleatoriu și superfluu al scrisului, act prin care se ferește să renunțe la propria vocație de autofagie și evită mirajul exaltant al creației. Cioran nu-și extrage plăcerea doar din pură lamentație, el nu se limitează la protestul plângăreț al resentimentului, pentru ca, iată-l spunând: "mă nimicesc, este ceea ce vreau; așteptându-mi sorocul... respir, respir în felul meu. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
al imaginației exaltate, iar narcisele reprezintă unul dintre simbolurile vanității. Sensurile acestea nu dobîndesc un sens veridic decît dacă sînt interpretate din punct de vedre psihologic: dorința (Persephona) este supusă refulării (răpirea) atunci cînd prima se lasă sedusă de imaginația exaltantă și vanitoasă. Semnificația aceasta este subliniată și justificată de un întreg ansamblu de alte detalii. Persephona răpită, dorința exaltată și refulată devine soția lui Hades, divinitate-rege, simbolul legalității subconștientului. (Hades partă casca cu ajutorul căreia devine invizibil, simbolul refulării.) Copiii Persephonei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să nu fie pierdut printr-o viziune falsă a sublimării, curajul aflat la baza agresivității instinctive, reziduu al animalității. Pericolul inerent vieții umane nu provine din acest fond inconștient, ci din deformarea lui subconștientă sub cele două forme ambivalente și exaltante ale sale: violența intimidantă și suavitatea, blîndețea ipocrită, care nu sînt decît forme ale angoasei vitale, ale lașității. Salvarea constă în curajul de a aborda și a revalorifica tendința spre pervertire, motivația subconștientă, în combativitatea spirituală și sublimă. Datorită acestui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care a devenit acesta celebru (religie, arte, politică etc). Nimic nu este mai util chiar mai important în acest context decît înțelegerea procesului de agravare a motivațiilor vanitoase susceptibile să facă din orice personaj-călăuză o imagine, o fantasmă exaltată și exaltantă, putînd în ultimă instanță duce la identificarea delirantă, care are în nebunia mistică sensul identificării cu Iisus. Este suficient ca respectivul credincios să înceapă să VREA să-l imite pentru ca acesta să-și traseze sarcina exaltată, motiv central al nerozităților
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imagineze că este sfînt și pretinde de la ceilalți admirația pe care o acordă ei sfinților și pe care și-o acordă chiar el sie însuși. Este evident că nici una dintre toate sarcinile vanitoase nu este atît de exaltată și de exaltantă ca dorința transformată agravant în datorie sau chiar în certitudinea că ești la fel de perfect ca un sfînt, astfel încît meriți să fii venerat ca el. Trebuie si subliniem faptul ca fraza din Evanghelia după Matei, 5,48 "Voi fiți dar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
perfect ca un sfînt, astfel încît meriți să fii venerat ca el. Trebuie si subliniem faptul ca fraza din Evanghelia după Matei, 5,48 "Voi fiți dar desăvîrșiți, după cum și Tatăl vostru ceresc este desăvîrșit" -, reprezintă pentru credincioșii cu tendințe exaltante un pericol patogen. Invitația aceasta la perfecțiunea irealizabilă constituie o interpolare, deoarece ea este în totală contradicție cu sensul simbolic al evangheliilor. Ea nu are nimic comun cu mesajul salvării. Obligația impusă textual credincioșilor de a fi "desăvîrșiți precum Tatăl
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mod rațional. Incapacitatea de a schimba situațiile variabile duce în principiu la eșecuri, a căror acumulare descurajează forța de acceptare și o scindează ambivalent în accese de resemnare care alternează cu o iritabilitate agresivă, și care, reținută la nivelul imaginației exaltante, se descarcă în meditații ce nu fac decît să intensifice furia neputincioasă. Sub forma banalizării, maladia psihică constă într-o sarcină exaltată de arivism cu orice preț, care distruge forța de acceptare și creează tulburări zadarnice în toate domeniile, confundate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unei Înțelegeri intuitiv empatice. Dragostea, sentiment de mare intensitate se conturează În perioada pubertății ca trăire tainică, neliniștitoare, mai puternică decât simpatia, uneri cu manifestări de conduită bizare. In adolescență, dragostea se contureză ca o trăire complexă de atașament, emoționalitate exaltantă pentru persoana iubită, cu forțe absorbante, și cu eforturi ca acest sentiment să nu pară neînsemnat (și să se neglijeze sau să se transforme toate Împrejurările dificile În drumuri ce trebuie Învinse pentru a fi la Înălțimea dragostei (personal construită
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
se desfășoară într-un joc nebun al vitalității naturii dezlănțuite. Separat, în josul paginii, trasat într-un medalion, iubita goală plânge lângă trupul, de asemenea gol, al iubitului ei. Patetismul imaginii vine să reflecte sentimentalismul poeziei și un contrapunct dramatic scenei exaltante de mai sus. Poezia care servește de libret imaginii relevă dimensiunea sa simbolic-rituală. "Sunt Adonai, la viață întors din Iaduri iară!... / Astarte, trup de spume, pe cari s-au fost prelins / Petalele de roze și crini, felina fiară/ Te chiamă-n
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
continuității anunță o reevaluare masivă a istoriei naționale, iar în anii imediat următori, vizitele "de lucru" în județe, marile spectacole de butaforie istorică, primele romane și filme ale noului val își unesc forțele pentru o recuperare selectivă, dar pentru mulți exaltantă a unei istorii recente până de curând ocultate, pe care Programul PCR lansat la Congresul al XI-lea o va anexa de fapt ca prolog al epocii ceaușiste. În 1976, istoria "patriei și partidului" înlocuiește oficial marxism-leninismul (rebotezat "socialism științific
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nivel internațional. Escalada de neliniște și de panică provocată de virulența acestui bizar episod al "teroriștilor" a putut servi, în fine, și drept justificare pentru lichidarea Ceaușeștilor la 25 decembrie, cum a servit fără niciun dubiu difuziunii unui sentiment popular exaltant, de participare colectivă la o glorioasă faptă istorică. Procesul care se petrece în România în decembrie 1989 nu poate fi înțeles, de aceea, în afara recunoașterii modului în care dubla sa realitate, cea a revoltei spontane și cea a loviturii de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
muzicienii rock sau rap se inspiră, de fapt, dintr-o memorie comună, resimțită ca pregnantă și perfecționată îndelung și în diverse moduri: discurile, sunetele, ritmurile, experiența trăită, videoclipurile, cinematografia, literatura panegirică despre vedete, poezia sau plăcerea concertelor sau situațiilor publice exaltante. Aceste cunoștințe stilistice se organizează în reprezentări sociale ale căror sunete și ritmuri formează partea emergentă și "tangibilă". Elementele iconice și muzicale, paraverbale, se inserează în entități semantice și figurative, materializînd ideea de stil. Ele "fac parte" dintr-o RS
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
dată când l-am văzut a fost într-o toamnă, toamna lui '76, când, întors dintr-o armată extenuantă, începusem cursurile facultății. N-am să uit niciodată acele zile de octombrie. Pe lângă soarele strălucitor din vitrinele din centru, pe lângă sentimentul exaltant că eram, iată, student, mă bucuram și că puteam merge, în fine, la cenaclul lui Croh, despre care Nic Iliescu îmi scrisese în nu știu câte scrisori. La una dintre primele ședințe ale "Junimii" au apărut trei "veterani" ai cenaclului, deja absolvenți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
au avut, la începuturi, teatrul și cinematografia). De ce "imaterialele" n-ar da naștere într-o zi unei estetici originale, după exemplul materialului fotofilmic de altădată? "Noile imagini", cantonate până acum în efectele speciale, genericele televizate sau jocurile video, oferă, indiscutabil, exaltante posibilități ludice, ironice și fantastice, reînviind miraculosul vechilor texte prin trucaje impecabile. Integrând abstracția în audiovizual. Un nou baroc la orizont? Invocarea acestor noi imagini împotriva vechilor tabuuri ale autenticității, misterului și sufletului nu ar fi un ritual fără rost
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
poetizat, ci și aspectul unui prezent în cadrul căruia o situație conflictuală trebuie depășită, precum și proiectele pentru un viitor ce trebuie împlinit", mai spune Diel, amintind că simbolurile corespund celor trei instanțe care se suprapun în psihicul omenesc inconștientului animal: imaginația exaltantă și refulantă (subconștient), intelectul (conștient) și spiritul (supraconștient). ibid., p. 54. 438 Roger Caillois, Mitul și omul, p. 19. Autorul consideră că este vorba mai degrabă de funcția de flatare a individului, decât de catarsis. 439 Toate mișcările contemporane cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
luminoase, sute și mii de pagini ca de cristal, acoperite de buclele unui scris indescifrabil... Sânt atât, atât de aproape! Doar placajul subțire al unei uși mă desparte de mine însumi, sau de ceva, poate, mai... monstruos? grotesc? trist? Sau exaltant, ca un drog injectat în venă? Deja simt ceea ce încă nu înțeleg, poate printr-o intuiție suprafirească, așa cum e suprafiresc să existe simultan totul în intricarea de cercuri și pătrate a mandalei. Cu fiecare rând pe care-l scriu mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
interior pentru artă și că nici o meditație n-o s-o ducă în lumea de miracole. Ea zicea că e nevoie să fii puțin nebun. Se poate să aibă dreptate. Dar toate acestea la un loc nu erau decât exagerările exterioare, exaltante și exuberante care nu izbucneau decât cu puține prilejuri și mai mult de față cu Andrei Vlădescu. Atenția ei se îndrepta întotdeauna mai curând spre lucrurile concrete și palpabile. Se simțea cum vibrează. Probabil din timiditate sau dintr-o slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu o sărbătoare civilă, iacă ce sărbătorim astăzi 24 Ianuarie 1859!" (p. 5). După ce stabilește cadrul de referință definit de coordonate mistice înlăuntrul căruia se va desfășura discursul său, Delavrancea își formulează miezul interogativ la care va aduce un răspuns exaltant: "Copii, ce e Patria, ce e patriotismul?". "Ce este" se întreabă mai departe cărturarul, încercând să pătrundă mai adânc în vălurile care înfășoară acest fenomen enigmatic "acest sentiment care răscolește toate puterile unui om, și în anumite clipe, îl ridică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o tonalitate specifică, dată tocmai de această pasionalitate a adeziunii, de ardența participării la idealul colectiv. Ea va rămâne o constantă atitudinală a poetului, marcându-i luările de poziție nu numai din faza constructivist-integralistă ci și de mai târziu, când exaltantul peisaj mașinist spre care eul e gata să se deschidă cedează în fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum în datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]