340 matches
-
cu crize grave, care se cereau urgent rezolvate: rețele sanitare decimate de război, lipsuri, sărăcie, foamete cumplită — în special în Moldova unde seceta și iarna aprigă făcuseră ravagii — și care la rândul lor au contribuit la devastatoarele epidemii de tifos exantematic în Moldova și de malarie în Dobrogea Dr. Paul Cortez, cunoscutul psihiatru, și epidemiologul Mihai Ciucă au lucrat direct cu ministrul Sănătății — Florica Bagdasar — în campaniile de combatere ale acestor epidemii În 1949 Florica Bagdasar a fost numită conferențiar universitar
Florica Bagdasar () [Corola-website/Science/303847_a_305176]
-
refacere a armatei române din toamna și iarna anilor 1916-1917, pe teritoriul acestui sat au campat următoarele unități militare: "Regimentul 36 Infanterie", "Regimentul 5 Obuziere" și "Cartierul Diviziei a-9-a Infanterie, partea sedentară și partea administrativă". Datorită molimilor cumplite de tifos exantematic și febră recurentă foarte active în acea perioadă plină de aglomerare umană și de mizerie fizică, un număr de 86 de militari au murit, fiind îngropați într-un cimitir special, aflat la 500 m sud de stația CFR Bârzești. Satul
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
Cancicov, care se înrolează ca infirmieră la Spitalul de răniți Nr. 360 (numit mai târziu Spitalul Regina Maria) din București, de sub conducerea Clotildei Averescu. La 15 noiembrie 1916 spitalul se retrage la Tecuci, unde Elena Cancicov se îmbolnăvește de tifos exantematic. Spitalul se retrage în continuare la Iași, unde boala ei se agravează și unde moare la 22 ianuarie 1917.
Elena Cancicov () [Corola-website/Science/332917_a_334246]
-
n. 28 ianuarie 1878, Paris - d. 3 aprilie 1917, Iași) a fost un medic francez, membru al Misiunii Militare Franceze în România în timpul Primului Război Mondial, medic-șef al Spitalului de Boli Infecțioase din București, mort la datorie, îngrijind bolnavii de tifos exantematic din Moldova. Pierre Édouard s-a născut în 1878 la Paris. Tatăl său, Édouard Clunet (1845-1922) a fost una din figurile baroului parizian, avocat specializat în drept internațional care a fondat în 1874 revista "Journal du droit international", revistă care
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
de la Berry-au-Bac. Ulterior a făcut parte din Corpul expediționar francez și a participat la bătălia de la Gallipoli. Aici s-a îmbolnăvit de dengue; după vindecare s-a întors la Paris și a lucrat un timp la . Declanșarea epidemiei de tifos exantematic în rândurile armatei serbe refugiate în insula Corfu l-a determinat pe Jean Clunet să ceară trimiterea sa în Grecia. Împreună cu 1700 de soldați ai Regimentului 3 colonial, pe 23 februarie 1916 Clunet s-a îmbarcat la Toulon pe nava
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
în satul Sedd-ul-Bahr. În acest laborator, dirijat de medicul militar Sarrailhé și în care l-a avut coleg pe dr. Richet, fiul lui Charles Richet, Clunet a participat la lupta contra bolilor contagioase care făceau ravagii în rândul trupelor: tifos exantematic, icter, dizenterie. Contaminat el însuși de dizenterie, Clunet a continuat și-a continuat totuși activitatea de medic revenind în Franța doar după stingerea epidemiilor. În anii 1916-1917, doctorul Clunet a făcut parte din Misiunea Militară Franceză trimisă în România pentru
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
medic-șef al Spitalului de Boli Infecțioase din București. Împreună cu dr. Imbert, el a publicat articole în presa vremii, în care a dus o campanie de educare sanitară a populației în ceea ce privește câteva aspecte esențiale, cum ar fi contaminarea cu tifos exantematic și tratarea acestei boli . După refugierea Regelui, Guvernului și Parlamentului României la Iași părăsind Bucureștiul ocupat de armatele Puterilor Centrale, peste Moldova s-a abătut o epidemie de tifos exantematic, boală cauzată de mizerie și inaniție. Din cauza ei, mii de
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
în ceea ce privește câteva aspecte esențiale, cum ar fi contaminarea cu tifos exantematic și tratarea acestei boli . După refugierea Regelui, Guvernului și Parlamentului României la Iași părăsind Bucureștiul ocupat de armatele Puterilor Centrale, peste Moldova s-a abătut o epidemie de tifos exantematic, boală cauzată de mizerie și inaniție. Din cauza ei, mii de români au murit. În aceste condiții, în decembrie 1916, doctorul Clunet a înființat un spital de campanie la Vila „Greierul” din Bucium (satul Bucium se afla pe atunci la 9
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
industrializate, iar din anul 2004 prin „Convenția de la Stockholm” s-a interzis folosirea lui pe tot globul pentru agricultură, dar este în continuare folosit pentru combaterea insectelor care sunt vectori ai unor boli transmisibile, ca de exemplu malaria sau tifosul exantematic. Pentru prima oara DDT-ul a fost sintetizat în anul 1874 de chimistul austriac Othmar Zeidler. Efectul sau insecticid a fost observat în anul 1939 de elvețianul „Paul Hermann Müller” care va primi pentru această descoperire, în anul 1948, premiul
DDT () [Corola-website/Science/313543_a_314872]
-
lagăr de triere din Transnistria unde, peste două treimi dintre deportați au pierit. Evreii au fost duși în marș forțat la două lagăre de muncă iar martori oculari i-au povestit lui Celan că tatăl sau a murit de tifos exantematic în iarna anului 1942, iar mama sa a fost împușcată în cap, pentru că era epuizată și nu mai putea munci. În noaptea în care i-au fost ridicați părinții, Celan nu era acasă. Prietenii își amintesc imensa sa suferință și
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
au trecut Nistrul și ne-am stabilit În Moghilev, pe strada Adolf Hitler. Ne-au pus acolo. Acolo foametea, mizeria... În fiecare dimineață venea căruța cu clopotul și scotea oamenii care mureau În timpul nopții. A izbucnit și epidemia de tifos exantematic... Și eu am avut tifos exantematic și m-au dus Într-un spital, așa-zis spital... Am avut noroc cu maică-mea, Dumnezeu s-o ierte, că mi-a adus gheață din Nistru și mi-a pus gheață la cap
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
stabilit În Moghilev, pe strada Adolf Hitler. Ne-au pus acolo. Acolo foametea, mizeria... În fiecare dimineață venea căruța cu clopotul și scotea oamenii care mureau În timpul nopții. A izbucnit și epidemia de tifos exantematic... Și eu am avut tifos exantematic și m-au dus Într-un spital, așa-zis spital... Am avut noroc cu maică-mea, Dumnezeu s-o ierte, că mi-a adus gheață din Nistru și mi-a pus gheață la cap și așa am scăpat probabil de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Într-un spital, așa-zis spital... Am avut noroc cu maică-mea, Dumnezeu s-o ierte, că mi-a adus gheață din Nistru și mi-a pus gheață la cap și așa am scăpat probabil de boala asta, de tifos exantematic. Taică-meu a fost repartizat la muncă la prefectura Moghilev. Tăia lemne pentru prefectură și pentru cantină. Și m-a luat și pe mine, ca să nu mă ia În altă parte. Și m-am dus cu el, la tăiat lemne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trăiască”. Au făcut socoteala cu ce mănâncă ei și au zis că cu aia nu se poate trăi. Nu luptau pentru viață: ei au murit primii. Medicamente nu existau, nu era nimic. Nu știu cum am scăpat noi. Eu am avut tifos exantematic - erau două tifosuri, dracu’ știe, le-am avut pe amândouă. Mama mea a venit cu mine Într-o cameră, că erau camere destule goale, și Îmi fierbea niște apă, nu știu ce... Nici eu nu mai știu ce, că, după ce am scăpat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ăsta și oamenii se duceau să mai mănânce din ăla. Cât de cât, și să știi că avea ceva substanță hrănitoare În ea. Ei, frig, foamete, fără mâncare, fără apă, fără nimic, a venit iarna și a apărut și tifosul exantematic. Păduchi - slavă Domnului, roiau păduchii. Nu aveai nici cu ce să te speli, nimic. Păduchi, tifos exantematic, murea lumea pe capete. În fiecare dimineață se scoteau Încă 10-20 de oameni afară, pe zăpadă. Cine mai avea câte ceva ieșea la gard
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
avea ceva substanță hrănitoare În ea. Ei, frig, foamete, fără mâncare, fără apă, fără nimic, a venit iarna și a apărut și tifosul exantematic. Păduchi - slavă Domnului, roiau păduchii. Nu aveai nici cu ce să te speli, nimic. Păduchi, tifos exantematic, murea lumea pe capete. În fiecare dimineață se scoteau Încă 10-20 de oameni afară, pe zăpadă. Cine mai avea câte ceva ieșea la gard să mai schimbe. În rest... Cam 2.500 de evrei au fost acolo - bătrâni, femei, copii, bărbați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost trimiși toamna și am apucat o iarnă groaznică acolo și oamenii mureau pe capete. Se cărau dimineața cu roaba cadavrele Înțepenite - le căra cine mai putea să ajute la treaba asta. Iar molima care a măcinat lumea era tifosul exantematic. Păduchi, păduchi... Mă scuzați, poate nici n-ați văzut dumneavoastră cum arată un păduche, eu cred că nu (râde). Multă lume nu știe cum arată un păduche. Îmi amintesc că tata stătea lungit pe jos... Asta după ce trecuse prin acel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
păduchi... Mă scuzați, poate nici n-ați văzut dumneavoastră cum arată un păduche, eu cred că nu (râde). Multă lume nu știe cum arată un păduche. Îmi amintesc că tata stătea lungit pe jos... Asta după ce trecuse prin acel tifos exantematic - a fost o fire mai robustă, mai rezistentă de nu s-a pierdut, pentru că medicamente nici vorbă, igiena era la pământ... În timp ce era bolnav, din cauza febrei și a stării groaznice, Își făcea nevoile pe dânsul, și-n momentul când s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ani este greu să-ți amintești tot felul de amănunte. Ce-a Însemnat pentru dumneavoastră acea perioadă petrecută În ghetourile din Transnistria? - Transnistria a Însemnat foame, frig, păduchi, boli și moarte. Din cauza mizeriei În care se trăia a apărut tifosul exantematic. Tatăl meu a contractat această boală. Timp de 14 zile, având febră foarte mare, a delirat, dar a supraviețuit. O mătușă de-a mea care s-a molipsit a decedat. Eu am fost bolnavă de febră tifoidă. A fost mizerie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mari - nu-l lăsam pe tata să iasă, de frică să nu fie Înhățat și trimis undeva la muncă. Era foarte frig - atât de frig, Încât pe pereți era mereu un strat de gheață. Mama s-a Îmbolnăvit de tifos exantematic, nu prea aveam bani pentru medicamente și hrană. Alergam cât puteam pe la dentiștii care o duceau mai bine, lucrau chiar, dar primeau și ajutoare de la rudele din țară. M-a ajutat mult dentistul Mohr, deportat din Vatra Dornei - m-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
M-a ajutat mult dentistul Mohr, deportat din Vatra Dornei - m-a ajutat să pot vinde puținele materiale dentare pe care le mai aveam. Când mama era În convalescență după această boală istovitoare, s-a Îmbolnăvit sora mea de tifos exantematic. Rugămințile noastre adresate domnului Nussbaum, care controla cazurile de Îmbolnăvire, de a o lăsa pe sora mea să fie Îngrijită acasă au rămas fără ecou. Ea a fost internată la spitalul de izolare, având și o bronșită acută. Cumpăram de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
deasupra mamei. Noaptea mama, Împreună cu Jigun Smil, desculț, În zăpadă, În frig, reușeau să fugă pentru a aduce hrană pentru ceilalți, care nu se puteau deplasa. Astfel am supraviețuit Într-o luptă nemaipomenită pentru viață. M-am Îmbolnăvit de tifos exantematic, ca și ceilalți din Încăpere. Ne-am Îmbolnăvit toți În afară de mama, care, fiind imună la boală, pentru că a avut-o În celălalt război mondial, a reușit să-i salveze și pe ceilalți, cu minimele mijloace pe care a putut să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-o În celălalt război mondial, a reușit să-i salveze și pe ceilalți, cu minimele mijloace pe care a putut să le folosească. Foarte mulți evrei au murit În acel lagăr, Înainte de eliberarea de către armatele rusești, În 1944, de tifos exantematic, boală și frig. Am trăit În permanență sub frică. Se perindau mereu trupe române, partizani, trupe nemțești. Odată niște soldați români au scos toți evreii din lagăr, pentru a ne Împușca. Erau deja pregătiți să tragă. Noroc că au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo, ne tratau bine, nu aveam ce să spunem de rău despre populația civilă. Numai primarul și persoanele din administrația locală cred că aveau rolul ăsta de a ne Îngrădi și de a face toate alea. În orice caz tifosul exantematic a măcinat foarte mulți oameni. Era chiar lângă noi o familie de medici care au murit, toți. Chiar medici fiind, n-au putut să se salveze. Asta a fost salvarea noastră, că mama și cu Jigun, care trăiește și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
introdus limba rusă. Și cu limba rusă am mers până În anul II de facultate. O perioadă foarte grea, cu secetă și cu tot felul, după război, plus tarele care și-au spus cuvântul după atâta suferință de copil. În afară de tifosul exantematic, care este o boală mortală, mai ales pentru un copil, foarte mulți au murit. În afară de asta am avut și scarlatină, la 11 luni... aici, În Iași, am stat cu mama. Poate din cauza asta v-ați făcut medic. Cred că din cauza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]