148 matches
-
de ușoară și datorită faptului că aici erau majoritari ca religie miafizitii) și Nordul Africii, iar în secolul al VIII-lea aceștia au cucerit și regatul vizigot din Spania ajungând pana în Francia. În 751, lombarzii vor cuceri Ravenna (capitala exarhatului roman din Italia), acest lucru a fost grăbit și datorită confruntărilor religioase din cauza iconoclasmului care duseseră la rebeliunea (vechii) Rome. Deși, iconoclasmul a fost condamnat în 787 la al șaptelea sinod ecumenic de la Noua Romă, imperiul nu va mai recăpăta
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
numele Marelui Vizir Ismail al Imperiului Otoman. În 1538 a fost construită aici o importantă cetate otomană. De la începutul secolului al XVI-lea a fost cetatea principală a turcilor din Basarabia/Bugeac. Creștinii din regiune, pe atunci Moldoveni, depindeau de exarhatul “Proilaviei” cu sediul la Brăila. În 1569, sultanul Selim al II-lea a expulzat o mare parte din populația creștină și a repopulat Bugeacul și Ismailul cu supușii săi, tătarii nogai, originari din Caucazul de Nord. În 1633, fortăreața a
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
convocat un sinod al episcopilor Bisericii Ruse din Străinătate, piatra de fundație a "BORR". În luna noiembrie a aceluiași an, Biserica Ortodoxă Rusă din America de Nord a convocat un sinod în timpul căruia l-au ales pe mitropolitul Platon ca primat al exarhatului autonom rus din America. A apărut astfel în SUA un conflict cu trei părți participante: exarhatul Americii, "BORR" și Biserica Vie, aceasta din urmă considerându-se singura proprietară legitimă a averilor bisericii ortodoxe din America, de vreme ce era singura recunoscută de
Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei () [Corola-website/Science/299657_a_300986]
-
noiembrie a aceluiași an, Biserica Ortodoxă Rusă din America de Nord a convocat un sinod în timpul căruia l-au ales pe mitropolitul Platon ca primat al exarhatului autonom rus din America. A apărut astfel în SUA un conflict cu trei părți participante: exarhatul Americii, "BORR" și Biserica Vie, aceasta din urmă considerându-se singura proprietară legitimă a averilor bisericii ortodoxe din America, de vreme ce era singura recunoscută de guvernul sovietic. În 1927, "BORR" s-a declarat "... parte a Bisericii Ruse care se află peste
Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei () [Corola-website/Science/299657_a_300986]
-
Exarh al Plaiurilor, Mitropolitul Basarabiei are jurisdicție canonica asupra diasporei ortodoxe române din răsărit (fosta Uniune Sovietică și diaspora Republicii Moldova). Potrivit propriilor date, Mitropolia Basarabiei numără 4 episcopii istorice sufragane, 15 protopopiate, 278 parohii și 10 schituri sau mănăstiri. În calitate de Exarhat al Plaiurilor (extrateritorial), Mitropolia Basarabiei include mai multe comunități din Federația Rusă, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, precum și două parohii și o mănăstire de călugări în SUA. Potrivit primului articol al Statutului Mitropoliei Basarabiei, înregistrat la 30 iulie 2002 și modificat
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
în 2004), Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Episcopie a Cetății Albe - Ismail, în 2006) și Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă Română din Transnistria, în 2006). Din octombrie 1995 Mitropolia Basarabiei are rangul superior de Exarhat al Plaiurilor și la ea pot adera, extrateritorial, comunități ortodoxe române din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor este recunoscut de autoritățile Republicii Moldova. Potrivit tradiției heraldice bisericești, Mitropolia are o stemă proprie care este utilizată în antetul Mitropoliei, sigiliul Mitropoliei
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă Română din Transnistria, în 2006). Din octombrie 1995 Mitropolia Basarabiei are rangul superior de Exarhat al Plaiurilor și la ea pot adera, extrateritorial, comunități ortodoxe române din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor este recunoscut de autoritățile Republicii Moldova. Potrivit tradiției heraldice bisericești, Mitropolia are o stemă proprie care este utilizată în antetul Mitropoliei, sigiliul Mitropoliei, ștampila personală a Mitropolitului, pe frontispiciul publicațiilor bisericești și pe foaia de titlu a tipăriturilor bisericești
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
Plaiurilor și dreptul de jurisdicție extrateritorială asupra diasporei ortodoxe române din spațiul ex-sovietic și asupra diasporei basarabene din întreaga lume. Deoarece Patriarhia Română a recunoscut Mitropoliei Chișinăului doar dreptul de jurisdicție asupra diasporei ruse din Basarabia, prin reciprocitate a înființat Exarhatul Plaiurilor pentru Federația Rusă, pentru a avea drept de jurisdicție asupra diasporei române (moldovenești) din spațiul ex-sovietic. IPS Petru și-a perfecționat pregătirea profesională, absolvind în anul 1998 cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Pitești. A participat la Congresul Mondial
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
la 6 februarie 1689. Cel mai important act al scurtei păstoriri a lui Gherasim că mitropolit al Proilaviei l-a constituit readucerea în cadrul mitropoliei a orașului Reni (Tomarova) cu zona înconjurătoare, care de la reînființarea Mitropolie Proilaviei la 1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o decizie sinodala a Patriarhie Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând a Mitropolie Proilaviei, așa cum a fost întotdeauna”" Mitropolitul Părtenie I-ul () a condus mitropolia pentru scurtă vreme
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
l-a constituit readucerea în cadrul mitropoliei a orașului Reni (Tomarova) cu zona înconjurătoare, care de la reînființarea Mitropolie Proilaviei la 1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o decizie sinodala a Patriarhie Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând a Mitropolie Proilaviei, așa cum a fost întotdeauna”" Mitropolitul Părtenie I-ul () a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive că patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de Părtenie al IV-lea
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Plaiurilor și dreptul de jurisdicție extrateritorială asupra diasporei ortodoxe române din spațiul ex-sovietic și asupra diasporei basarabene din întreaga lume. Deoarece Patriarhia Română a recunoscut Mitropoliei Chișinăului doar dreptul de jurisdicție asupra diasporei ruse din Basarabia, prin reciprocitate a înființat Exarhatul Plaiurilor pentru Federația Rusă, pentru a avea drept de jurisdicție asupra diasporei române (moldovenești) din spațiul ex-sovietic. Mitropolitul Vladimir Cantarean îndeplinește și funcțiile de rector al Seminarului Teologic de Chișinău (din 1995) și rector al Academiei și Seminarului Teologic de
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
598 avarii au făcut pace, iar în 601 slavii au suferit o înfrângere umilitoare la nord de Dunăre. Mauriciu a organizat provinciile din Italia și Africa în exarchate, conduse de un exarch (de Ravenna, etc.), începând din 584. Prin creearea exarhatelor din Italia, Mauriciu a încetinit invazia lombarzilor. Mauriciu i-a ridicat pe fii săi la rangul de co-împărați: Teodosiu, fiul cel mare, guverna provinciile apusene, iar Tiberiu, provinciile balcanice. Această împărțire a conducerii aduce aminte de Tetrahia lui Dioclețian. A
Mauriciu () [Corola-website/Science/306637_a_307966]
-
s-a revoltat sub conducerea generalului exilat Philippikos Bardanes. Rebeliunea a luat amploare și în Constantinopol, iar armata l-a proclamat pe Bardanes împărat. Iustinian a fost prins și executat în afara orașului în Decembrie 711. Împotriva oponenților săi din Italia (exarhatul de Ravenna), Iustinian a avut mai mult succes. El i-a ordonat papei Ioan al VII-lea să recunoască deciziile Sinodului de la Constantinopol (respectiv, cele 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea și al șaselea Sinod Ecumenic). Ordinul împăratului a
Iustinian al II-lea () [Corola-website/Science/306842_a_308171]
-
iar oamenii din provinciile apusene nu le-au respectat. O revoltă în Grecia a fost zdrobită în 727, iar în 730, patriarhul Germanos I a fost înlocuit cu Anastasios. La Roma, papii au excomunicat iconoclasmul (730, 732), iar în 727, Exarhatul de Ravenna s-a desprins definitiv de imperiu. Cu soția sa, Maria, Leon III a avut patru copii:
Leon al III-lea Isauricul () [Corola-website/Science/306856_a_308185]
-
schimbărilor, și sprijinul instituțional pentru sclavie a dispărut aproape complet. Lombarzii, care au intrat pentru prima oară în Italia în 568 sub Alboin, au creat un stat în nord, cu capitala la Pavia. Inițial, ei nu au reușit să cucerească Exarhatul de Ravenna, "Ducatus Romanus", Calabria și Apulia. Următoarele două sute de ani ei au încercat să ia aceste teritorii de la Imperiul Bizantin. Statul lombard era diferit de statele germanice precedente din Europa occidentală, fiind considerat cu adevărat barbar. Inițial, era puternic
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
a angajat să actualizeze promisiunea făcută la Quierzu-sur-Oise în 754 papei Ștefan al III-lea, conform căreia domeniile pontificale trebuiau să se întindă la ducatele de Spoleto și de Benevento, la Tuscia (dincolo de ducatul Romei), la Ducatul de Pentapolis, la Exarhatul de Ravenna, așa cum era mai înainte de „uzurparea” lui Liutprand al longobarzilor. Trebuie precizat că multor istorici convențiile de la Quierzy și de la Roma li se par neverosimile, alții tind să le considere autentice, fără umbră de îndoială, deși toți admit că
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
cu primul doge cunoscut cu numele Paulutius. Urmașul său, regele Ratchis (744-749) este înlăturat și trimis la mănăstirea Monte Cassino de propriul frate, Aistulf care a domnit între anii 749-756. Acesta reușește să înlăture definitiv dominația bizantină din Ravenna, desființând exarhatul și alungând pe ultimul exarh Eutychus în anul 751. În 774, Carol cel Mare, viitorul împărat, îl învinge pe ultimul lor rege, punând capăt istoriei lombarde. Mici formațiuni statale lombarde, precum ducatele de Benevento și Spoleto, și-au continuat existența
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
unei alianțe, dar acesta nu a răspuns pozitiv, ce era interesat să se alieze cu longobarzii împotriva arabilor. În 751, papa l-a numit pe Pepin ca "princeps" în contextul amenințării longobarde asupra Italiei ce au cucerit o parte din exarhatul de la Ravenna. Papa a preferat să se adreseze lui Pepin, nu împăratului de la Constantinopol, Constantin al V-lea, cu care avea relații încordate din cauza convingerilor iconoclastice ale acestuia. În 753-754, Papa Ștefan al II-lea a întreprins o vizită în
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
la Saint-Denis, desemnându-i ca protectorii Romei. Regele franc nu mai era doar un conducător al unui regat, ci un rege creștin care acționa în numele puterii divine. Pepin a promis că va restitui urmașului Sfântului Petru, adică papei Ștefan, întreg exarhatul Ravennei prin "Donația pepiniană". Obținând acordul nobililor, Pepin a întreprins două campanii împotriva longobarzilor în 754-756, silindu-i să cedeze papei Ravenna și alte 22 de orașe, ce vor formă viitorul Stat Papal. Papa s-a îndepărtat de puterea bizantină
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
al Parohiei Greco-Catolice Românești St. George din Aurora (Illinois). La 4 decembrie 1982 papa Ioan Paul al II-lea a scos toate cele 17 parohii românești catolice de rit bizantin (unite) de sub jurisdicția ierarhiei romano-catolice americane și a constituit un Exarhat Apostolic, dependent direct de "Sfânta Congregație Orientală" și l-a numit ca primul Exarh pe părintele Louis Vasile Pușcaș, cu titlul de "Episcop titular de Leuce". La 26 iunie 1983 părintele Pușcaș a fost hirotonit episcop titular de Leuce de către
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
al Congregației pentru Canonizarea Sfinților din Curia Romană, asistat de către PS Emil John Mihalik, episcop greco-catolic de Parma, statul și de PS Michael Joseph Dudick, episcop greco-catolic rutean de Passaic, statul . Episcopul Pușcaș a fost instalat ca primul Exarh al "Exarhatului Apostolic Românesc de Rit Bizantin din America" la 28 august 1983 în Biserica Saint George din Ohio, de către Arhiepiscopul Pio Laghi, Pro-Nunțiu Apostolic în Statele Unite ale Americii. La 26 martie 1987 papa Ioan Paul al II-lea a ridicat "Exarhatul
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
Exarhatului Apostolic Românesc de Rit Bizantin din America" la 28 august 1983 în Biserica Saint George din Ohio, de către Arhiepiscopul Pio Laghi, Pro-Nunțiu Apostolic în Statele Unite ale Americii. La 26 martie 1987 papa Ioan Paul al II-lea a ridicat "Exarhatul Apostolic" la rangul de "Episcopie", luând astfel naștere "Eparhia română-catolică de rit bizantin Saint George the Martyr" având reședința în Canton, statul și cu Catedrala "Sfântul Mucenic Gheorghe", iar Monseigneurul Louis Vasile Pușcaș a fost numit episcop titular al Eparhiei
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
patriarhii greci cer sinodului ecumenic să ia decizii, în privința bulgarilor, deoarece nu mai doreau să fie responsabili de doleanțele Bisericii Bulgare. Problemele continuă până când în 12 martie 1870, Poarta dă un decret care oferă bulgarilor șansa de a avea un exarhat independent. Ei formează un Sinod, în care îl aleg de mitropolit pe Iilarion, dar acesta fiind excomunicat, este ales ca exarh al Bisericii bulgare Antim, (adică o funcție superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh, funcție oferită de
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
la Constantinopole. Antim (1872-1877) a păstorit într-o perioadă destul de dificilă, deoarece majoritatea episcopilor bulgari, au fost trimiși în teritorii grecești, iar în Macedonia nu s-au putut instala episcopi bulgari, decât în 1890, datorită perioadei războaielor contra turcilor. Înființarea Exarhatului bulgar și lupta pentru independență bisericească a oferit bulgarilor un nou statut politic și religios. Nu după multe zile de la desemnarea lui Antim ca exarh al Bisericii Bulgare, mai exact în 25 mai 1872, patriarhul Antim al VI -lea, declară
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
întemeiind în 1836 seminarul la Belgrad, iar în 1827 a întemeiat Catedrală, dorinduse promovarea unui cler instruit. Mitropoliții Mihail Jovanovic și Teodosie al Belgradului au continuat opera lui Petru, mitropolitul Mihail fiind obligat să facă față crizei declanșate de formarea Exarhatului bulgar și puternicei propagande catolice. Episcopii greci care i-au păstorit pe sîrbi în epoca fanariota (1766-1830) au lăsat o proastă imagine în popor. Lupta pentru un cler național a fost dusă atât de simplii credincioși sîrbi, cât și de
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]