595 matches
-
direcția sursei de gălăgie: — Liniște! Nu ne putem odihni! Faceți băiatul să tacă! Băiatul, cu mersul lui împleticit, atârnat de gâtul tatălui, urlă, plânge, cu ochii dați peste cap. Părintele își vede de mersul lui resemnat, de mângâieri și alintări. Exasperată, femeia își lungește gâtul peste pervaz și vocea stridentă plesnește din nou, fără mila: Faceți băiatul să tacă! E prea multă gălăgie și nu putem dormi! Abia acum părintele pare s-o audă. Cumva mirat, uluit de agresivitatea femeii, își
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Se declanșă într un hohot de plâns pe care, pentru a-l înăbuși, își înfundă capul într-o pernă, ascunzându-și în acest fel lacrimile și neliniștile. Când pătrunse Alex în dormitor și o găsi pe Ina într-o stare exasperată, intră în panică. Nu bănuia că soția lui poate suferi atât de mult din pricina celor aflate la spitalul din Pitești. Nu știa că ea purtase tot drumul spre casă spaima destăinuirilor. Îi fusese imposibil să se despovăreze de mărturisirea Olgăi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acord! A venit la părinții mei, le-a spus intenția lui, a mărturisit că mă iubește sincer și că este convins că vom face o casă în care dragostea să-și facă un cuib statornic. - Cine dragă, cine? spuse Olga exasperată și ca scoasă din pepeni, se ridică de pe scaun, semn că nu mai suportă toate aceste învelișuri ale poveștii. - Aaaaa, scuză-mă scumpo, scuză-mă, m-am luat cu vorba și nu ți-am spus numele. Asta voiai să afli
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Nimic nu mai conta! Fiecare gând întrupat în cuvânt se topea și trecea dincolo de zidurile încăperii în care o adusese boala. Bănuielile se transformaseră în certitudini și clipele treceau și treceau... Olga încropi zorită un text lapidar pentru o telegramă exasperată: „Ina, vino urgent, mă sfârșesc! Olga Ina bănuise tot timpul, în forul ei intim, după ce se căsătorise cu Alex, că Olga purta ascuns în cutele inimii un cui înnegrit de invidie. La unii oameni, acesta nu se topește decât o dată cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zis să plece, altfel cheamă poliția...Mda. Mai trece puțin timp și citesc, În Petre Pandrea, cum că marele Marin Preda ar fi devenit, din „costoboc, xenofil : unealtă oarbă a confreriei șablonarde Tertulian (sibarit sfertodoct), G.Horodincă ( savantă cocoțată), nimfa exasperată și crudelă Nina Cassian, elegiacul bașbuzuc Jebeleanu” ș.a.m.d. Morala ? Nu credeți În nimeni : Într-o zi, cineva vă va demonstra că bine faceți... Citeam, nu de mult, o cronică a domnișoarei Mihaela Michailov, apărută În Suplimentul de Cultură
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Instrumentarul e pregătit?" "La zece îl scosese de la autoclavă Tudora. Totu-i ok!" "Bine. Dacă-i ok, adu-l încoace, te rog." "Pe măsuța aia?" "Nu, domnișoară, pe un scăunel de bucătărie, eventual într-un lighean." Oftă cu o figură exasperată: Da, duduie Ștefania, pe măsuța aia." Femeia dădu din umeri: "Întrebam și eu, dom' doctor. La noi, la dermato, nu era așa. Mai bine întreb decât să greșesc, nu?" Absolut corect, dragă! Bravo!" Asistenta se reîntoarse în cealaltă încăpere dând
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Bineînțeles, de vreme ce e cerc! E ceva rotund care nu există. Ceea ce e rotund nu are nevoie de vreo dimensiune pentru a fi astfel. Dr. Thomas fu atît de uimit de răspunsul ei, Încît uită ce voise să spună. Strigă aproape exasperat: — Aha, tu ești o idealistă! — Ba nu s idealistă deloc. Spun ce gîndesc. De fapt, pe ea o preocupa spirala, nu cercul. Numai că, printr un șiretlic propriu formei sale neterminate, spirala se dovedea a fi, În cele din urmă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cărări printre manifestanți, lăsînd prăpăd în urma lor, oase zdrobite, carne tocată, băltoace de sînge. Unde erai la momentul ăsta? se trezește să întrebe brusc Bătrînul poticnindu se parcă în ultima frază, repetîndu-și în gînd aceleași expresii, masele de manifestanți devin exasperate și măcelul sălbatic se răspîndește în oraș. Păi unde să fiu, dom’ Colonel, dacă nu la filaj, zice Poștașul cu nonșalanță de parcă totul i-ar fi intrat pe-o ureche și i-ar fi ieșit pe cealaltă. „Pui de lei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trupul lui va reveni la viață. -Chiar Îți este indiferent În ce lume trăiești? Chiar nu-ți pasă de ce este În jurul tău? Chiar crezi că Europa știe exact cine suntem și cum suntem În clipa de față? Bărbatul vorbește aprins, exasperat, apelând la propriul spirit politic ca la o instanță. Partenerul de discuție, un domn În vârstă, distins, cu o oarece febrilitate În privire, prieten vechi probabil cu bărbatul exasperat, nu-i răspunde. -Uite, Sibiul este Capitală Culturală Europeană și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
suntem și cum suntem În clipa de față? Bărbatul vorbește aprins, exasperat, apelând la propriul spirit politic ca la o instanță. Partenerul de discuție, un domn În vârstă, distins, cu o oarece febrilitate În privire, prieten vechi probabil cu bărbatul exasperat, nu-i răspunde. -Uite, Sibiul este Capitală Culturală Europeană și sunt mândru de lucrul ăsta. Nu te interesează? -Drept să-ți spun, sunt prea bătrân ca să mă mai intereseze. Poate, dacă aveam cu zece ani mai puțin aș fi mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
privirea pe Sophia. Ea păși fără zgomot pe culoarul dintre strane, cu rochia legănându-i-se romantic În urmă. Cred că toți cei prezenți s-au uitat la ea. Aceasta nu este nunta ei, spuse Lauren dezaprobator. Foarte deplasat! oftă exasperată și Își aplecă din nou capul În rugăciune. Eu, pe de altă parte, nu mă puteam abține să nu privesc cum Sophia a mers cu tupeu la o strană chiar În față. Toată lumea trebuia să se Înghesuie ca să-i permită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la un moment dat, vocea și-o amenință că va lua măsuri drastice. Luana continuă să se împotrivească. Simțind furtuna plutind în aer, ceilalți copii o zbughiră în casă și pândiră de după geamuri. Luana, cuprinsă de furia oarbă, urla asurzitor. Exasperată, bătrâna o somă să intre în casă. Râzând și sărind, când pe un picior, când pe altul, fetița îi răspunse obraznic: Nu vreau. Lasă-mă în pace! Luana, intră în casă! repetă femeia cu un glas care îngheță inima fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-a păstrat poziția de ingrat a fost Rosti. Luana se pregătea pentru Cântarea României și stătea după ore cu Victor pentru repetiții. Câteodată, fetei nu-i plăcea cum sună chitara. Victor încerca zadarnic s-o convingă că e bine. Exasperată, fata striga: Aici vreau să sune ca un pian, înțelegi? Vreau pian. Și "pian" ieșea. Nu puteai s-o contrazici, nu găseai resurse pentru a lupta cu tenacitatea și forța ei. Aveai nevoie de o răbdare de fier ca să reziști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fată? Dă-mi pace! Luana scâncea rușinată, în timp ce Marian o strângea cu putere de mână. Te-a sărutat vreodată un băiat? Du-te naibii! Dă-mi drumul! Zile în șir Marian o hărțui și râse de ea, amărându-i sufletul. Exasperată, fata ceru ajutorul Marei. Fără să se complice cu discuții savante legate de amor, din care Luana să tragă concluzia greșită că ea ar fi oarece expertă în asta, Mara îi aduse o cărticică a cărei titlu o umplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care și le dorea soțul ei. Dar ceva anume stătea de-a curmezișul năzuințelor familiei Escu. După o lună de speranțe, încercarea lor se dovedi zadarnică. La adăpostul încurajărilor lui Ștefan, cei doi încercară din nou. Iar și iar până când, exasperată, femeia izbucni în lacrimi. Trebuie să mergem la doctor. Avem nevoie de ajutorul unui specialist. Ștefan nici nu voi s-audă. Toată lumea face copii, Luana. Fir-ar să fie, ce mare lucru? Trebuie să ne relaxăm și să ne detașăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Rebeca își smulse lenjeria intimă și îl făcu să fie al ei. Îl duse apoi acasă și-l lăsă în fața locuinței. Aerul rece îl trezi. Își aminti scena din mașină și cerul întreg, cu toată greutatea, căzu asupra lui. Încercă, exasperat, să nege. Nu făcuse așa ceva. Fusese beat și visase. Nu era învățat cu alcoolul și avusese, cu siguranță, viziuni. Se clătină și se așeză pe bordura trotuarului. Văzu, atunci, urmele actului său. Confirmarea îi luă mințile. O luă la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
intrat în viața fetiței ei doar să-i aducă nenorocirea, se agita prin casă spumegând de furie. Micuța Aniela, rănită de vorbele grele aruncate împotriva părintelui său, turna gaz pe foc luându-i apărarea, plângând și cerându-l înapoi acasă. Exasperată, Sanda îl sună pe Ștefan. Speriată, alarmată, fără să explice ce catastrofă se întâmplase, strigă după ajutor cu o vehemență care-l făcu pe acesta să-și amâne ultima ședință de terapie și să dea fuga să oprească dezastrul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Să stăm la aceeași masă, cot lângă cot, să văd ce face, cum face, să-i dau de lucru pentru că eu, vă spun, în ritmul ăsta voi claca. Ea și familia ei, dar nu mai avu timp să spună pentru că, exasperat, Liga strigă la ea: Doamnă, opriți-vă! Nuța Cordel probabil că-și lăsase mătura la ușă pentru că aducea tare bine cu un anumit personaj. Se uită spre Luana. Vei face numai ce spun eu, ai auzit? M-am spetit, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
își permisese să întrevadă că te poți lecui de o dragoste numai înlocuind-o cu alta... Nu-i plăceau femeile învinse, pline de langoare, cu expresie de câine bătut pe figură. Auzi, și pentru cine să suferi, își spuse ea exasperată, pentru un titirez care se învârte după cum bate vântul. N-am absolut nici o contribuție, îi mărturisi bărbatului, strângându-și în mâini poșeta. Sunt convins! Până la sfârșitul părții a doua nici unul nu mai făcu nici o mișcare, parcă erau făcuți din piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capăt de luncă, o șosea, umbra unei prelate care cade pe o masă rotundă din fier forjat, și pe două scaune, un gard, o căsuță pentru porumbei. Lipsea cu desăvârșire elementul uman. Atunci care e sensul vieții, i-a întrebat exasperată Carmina și ar fi vrut să o arate clar, așa ca și cum ai despica un măr în două și ai dezgoli căsuța cu pereții ațoși, rezistenți, ce închide în cămăruțe sămânța. Se săturase de abstracții, de vorbe goale, voința ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știu, mă întreb de ce continui să mă bălăcesc în mocirlă, m-am săturat de asigurări și dezmințiri, în tine nu pot să am nici o bază, ești mai rău decât nisipurile mișcătoare, cu mult mai rău! Femeia se lăsă să cadă exasperată în fotoliu. Iar începea! Gestul îi era cu adevărat teatral. Ridică și spre tavan ochii. Ce-am mai făcut, pentru Dumnezeu, zise și-și ridică palmele. Cămașa străvezie de noapte i se lipise de picioare. Așa cum stătea în fața lui, prăbușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scoată o vorbă. La desert, femeia s-a alertat. În curând urmau să se despartă. Nu-i plăcea plăcinta cu brânză, dar a consumat-o fărâmă cu fărâmă numai ca să mai amâne plecarea. De unde sunteți? l-a întrebat, în sfârșit, exasperată și imediat s-a gândit că folosirea pluralului o să ducă la o trenare a relației. El i-a răspuns ca la școală, nici o vorbă în plus. Tocmai terminase felul doi și acum începea să atace plăcinta. Poftă bună, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un fir de drum, trebuie să pornească pe el fără să se mai uite în dreapta, în stânga, în urmă și va alege direcția binecuvântată. I-a zâmbit încrezător, foarte sigur pe ceea ce-i spusese. Care drum, s-a întrebat în urma lui, exasperată, Carmina, care drum să găsesc? Ce sătulă sunt de atâtea șarade. Pe urmă a cuprins-o remușcarea. Desigur, nu știa că ea se împotmolise cu Ovidiu într-un cotlon al voluptății, și ceas de ceas, tot mai sâcâitor, trivialitatea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Bărbatul tocmai își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa! se indigna Eleanor. Continuă să citească în gând câteva clipe, scoțând suspine exasperate și chicote înăbușite, după care vorbi din nou: — Doamne Dumnezeule, ascultă aici: „Eroina ultimului film de televiziune al lui Samuel Sharp, Întunericul, este prezentată în reclamă BBC ca fiind o «nimfomanăă. L-am întrebat pe autor dacă a avut de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-i ieși în întâmpinare. Se povestește că, într-una din zile, unul dintre bolnavii neumblători a sărit în picioare din căruciorul împins de guru și s-a năpustit cu toată furia asupra lui Jorge spre a-l putea atinge. Bolnavul, exasperat, își lua ultima șansă după atâtea încercări ratate în care cutreierase pe aleile grădinii, cu un guru epuizat, gâfâind tot mai resemnat în ceafa lui. Odată ridicat în picioare, a început să alerge după el spre propria lui stupefacție, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]