103 matches
-
sau lăsați să se retragă și să trăiască în continuare în pace. E posibil ca unii să fi fugit în teritorii ce nu erau sub controlul papei, precum Scoția excomunicată. Acolo, au luptat pentru regele Robert Bruce (la acea vreme excomunicat și el). Templierii au avut o influență importantă asupra istoriei Scoției, inclusiv în încercările de restaurare a dinastiei Stuart în Regatul Unit. Organizația templieră din Portugalia doar și-a schimbat numele, din Ordinul Templului în Ordinul lui Cristos. În 2001
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
Biserica a avut parte de persecuție gravă din cauza poligamiei, dar mormonii au perseverat deoarece credeau că se supuneau unei porunci a lui Dumnezeu. Biserica a interzis căsătoria multiplă în anul 1890; astăzi, oricare membru al Bisericii care practică poligamia este excomunicat. Există acum niște grupuri apostate care s-au rupt de Biserica principală din cauza discuției despre poligamie; Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă dezaprobă aceste grupuri și se detașează de ele, dar cu toate acestea, unii oameni confundă
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
altfel ciobanii l-au atacat alături de alți clerici. Au fost atacați și studenții din oraș. După ce au ajuns în Amiens și Bourges, ciobanii au început să atace și comunitățile de evrei. Blanche a ordonat ca turbulenții să fie arestați și excomunicați. Ordinul reginei-mamă a fost îndeplinit fără mare greutate, ciobanii rătăcind fără o direcție anume prin nordul Franței. Le Maître a fost ucis într-o încăierare. Cruciada a părut mai degrabă o revoltă împotriva bisericii franceze și a nobililor, despre care
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
în inferioritate numerică, învinge trupele regale ale lui Henric al III-lea. Sixtus al V-lea îl excomunică și pe Henric al III-lea, la sfîrșitul anului 1588, cauza fiind uciderea ducelui de Guise în noaptea de Crăciun. Ambii regi excomunicați pornesc împotriva Ligii catolice care ocupase Parisul. Henric al III-lea, ultimul din dinastia Valois, este asasinat de călugărul dominican Jacques Clément în Saint-Cloud. Fiind fără urmași, pe patul de moarte, Henric al III-lea îl numește rege al Franței
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
excomunicarea lor de către patriarh. În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranți, decizie contestată în fața instanțelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005 o curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Evacuarea călugărilor excomunicați este în curs.
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
feudali. A intrat în conflict direct și cu Papa Grigore al VII-lea în chestiunea acordării investiturii episcopilor germani. Victorios asupra marilor seniori feudali, l-a demis din funcție pe Papa Grigore al VII-lea la Worms în anul 1076. Excomunicat, la rândul său, de Papă, Henric al IV-lea a fost nevoit să se umilească, așteptând ridicarea excomunicării, timp de trei zile, fără încălțăminte, în zăpadă, la Canossa (până la 21 ianuarie 1077). Profitând de slăbiciunea aparentă a Regelui Rudolf of
Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312114_a_313443]
-
II-lea a ordonat ca rămășițele lui Formosus să fie mutate la Roma și înmormântate cu ceremonie solemnă în bazilica Sfântul Petru. În 898, în timpul papei Ioan al IX-lea, „conciliul cadavrului” a fost anulat iar unii dintre organizatorii procesului excomunicați. Pentru ca doar câțiva ani mai târziu papa Sergiu al III-lea să anuleze tot ce fusese stabilit de predecesorii săi în apărarea lui Formosus.
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
al Sfintei Scripturi și cel care a împărțit Biblia pe capitole. Regele a refuzat să-l accepte, iar papa a pus, în anul 1208, Anglia sub interdict. Regele a încercat să constrângă clerul prin violență. Atunci papa l-a declarat excomunicat și depus, încredințând regelui Franței îndeplinirea sentinței (1212) și aceasta din cauza teritoriilor pe care Anglia le avea pe continent. Pe de altă parte, Filip al II-lea August al Franței abia aștepta un moment potrivit pentru a invada Anglia. În fața
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
Trebuie să-l mărturirească pe Ieșua (Iisus) ca Mesia lui Israel și singurul mântuitor. Cei care sunt de origine ebraică să păzească poruncile lui Dumnezeu conform Tora iar cei dintre neamuri au ca "jug", pentru a nu fi "tăiați" ori excomunicați, poruncile date la Conciliul Apostolic al Adunării din Ierusalim, iar celelate porunci din Tora devin cerințe doar pentru cei care vor să se integreze ca o ramură naturală în Adunarea lui Israel. În comunitățile mesianic-apostolice există din acest motiv tendința
Mesianism () [Corola-website/Science/320485_a_321814]
-
unde o aștepta logodnicul ei, dar Jack Woodley, mai puțin scrupulos, a hotărât să încheie o căsătorie cu forța apelând la un preot căruia îi promisese o parte din bani. Holmes remarcă faptul că o căsătorie săvârșită de un preot excomunicat nu este valabilă. La final are loc un proces în care Woodley este condamnat la 10 ani de închisoare, Williamson la 7 ani, iar Carruthers la o pedeapsă mult mai mică. Prima versiune a povestirii a fost refuzată de editorul
Biciclistul singuratic () [Corola-website/Science/324004_a_325333]
-
nazism și creștinism poate fi descrisă ca fiind complexă și controversată. Hitler folosea simbolistica creștină în scopurile sale, Unii autori creștini îl considerau ateu, ocultist sau chiar satanist, deși Hitler a fost botezat creștin catolic și nu a fost exclus (excomunicat) niciodată din Biserică, și nici n-a declarat vreodată că renunță la religia creștină în care s-a născut. Din eseul politic al lui Hitler, "Mein Kampf" ("Lupta mea") reiese că Hitler se considera creștin (cel puțin la începutul anilor
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
cu regulile stricte ale ordinului călugăresc, este nevoit în 1575 să fugă din mănăstire, pentru a scăpa de acuzațiile de erezie ce îi erau aduse. Se stabilește pentru o scurtă perioadă la Geneva, unde devine calvinist, dar este și aici excomunicat și se refugiază în Franța. În Franța rămâne timp de șapte ani, la Toulouse și Paris, apoi la Londra între 1583 și 1585, sub protecția ambasadorului francez și a poetului englez Philip Sydney. În acești ani are o activitate prodigioasă
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
coastă, precum și o pace de 10 ani. Prin diplomație, Frederic a realizat mai mult decât oricare cruciadă de până atunci. Și-a îndeplinit pelerinajul personal la Ierusalim, unde s-a încoronat, în 18 februarie 1229, ca rege. Însă, fiind încă excomunicat, erai evitat de clerici și de ceilalți regi. Papa chiar a ordonat o cruciadă împotriva împăratului, confiscându-i domeniile din sudul Italiei. Frederic a plecat din Țara Sfântă și a ajuns în Italia, în mai 1229, unde a înfrânt trupele
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
nazism și creștinism poate fi descrisă ca fiind complexă și controversată. Hitler folosea simbolistica creștină în scopurile sale, Unii autori creștini îl considerau ateu, ocultist sau chiar satanist, deși Hitler a fost botezat creștin catolic și nu a fost exclus (excomunicat) niciodată din Biserică, și nici n-a declarat vreodată că renunță la religia creștină în care s-a născut. Din eseul politic al lui Hitler, "Mein Kampf" ("Lupta mea") reiese că Hitler se considera creștin (cel puțin la începutul anilor
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
că Iisus Hristos, conform Doctrinei Trinitare, că este unul și același cu Tatăl Sfânt și cu Duhul Sfânt, formând Sfânta Treime. Tot aici, arianismul (doctrina lui Arie), a fost condamnată ca eretică (idee greșită), iar Arie a fost și el excomunicat (exclus din comunitatea bisericii) și condamnat ca eretic. Au mai apărut apoi și alte erezii, dar toate au fost combătute. Cea mai însemnată erezie poartă numele de monofizism, și a apărut mai târziu și a avut consecințe grave asupra Lumii
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
1765 care interzicea cimitirele în oraș, Parisului încep să îi lipsească locuri de înmormântare. Napoleon Bonaparte, pe vremea aceea consul, a decretat că "fiecare cetățean are dreptul de a fi îngropat, indiferent de rasă sau religie", stabilind astfel situația necredincioșilor, excomunicaților și a celor săraci. La începutul secolului al XIX-lea au fost create astfel mai multe cimitire noi în afara limitelor orașului: cimitirul din Montmartre în nord, cimitirul de Est, cimitirul Montparnasse în sud, si, în vestul orașului, cimitirul Passy. Prefectul
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
era numele emirului), care dărui lui Andronic o citadelă puternică în țara Coloneei, foarte aproape de frontiera bizantină. Comnenul se stabili acolo cu familia, ducând o existență de cavaler-tâlhar, bântuind, cu invaziile lui, teritoriul imperial și vânzând turcilor pe prizonierii prinși, excomunicat desigur de biserică pentru legăturile cu verișoara lui, ca și pentru șederea sa la necredincioși și nepăsându-i decât foarte puțin de aceasta. Manuel, înfruntat astfel, era furios. Zadarnic încerca el prin fel de fel de mijloace să prindă pe
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
că pleacă atunci când vrea, nu când i se poruncește. Papa, furios la culme, nu mai avea ce face decât să-i excomunice pe cruciați. Astfel se producea un lucru nemaipomenit. În pământul sfânt intra, în vara anului 1228, o cruciadă excomunicată, condusă de un împărat excomunicat, ce părea că nu se simte deloc stânjenit de postura în care se afla și nici intimidat că, făcând un popas în Cipru, fusese prost primit, iar regentul Jean d’Ibelin nu-i recunoscuse nici un
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
când i se poruncește. Papa, furios la culme, nu mai avea ce face decât să-i excomunice pe cruciați. Astfel se producea un lucru nemaipomenit. În pământul sfânt intra, în vara anului 1228, o cruciadă excomunicată, condusă de un împărat excomunicat, ce părea că nu se simte deloc stânjenit de postura în care se afla și nici intimidat că, făcând un popas în Cipru, fusese prost primit, iar regentul Jean d’Ibelin nu-i recunoscuse nici un drept asupra insulei. Nici la
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
un popas în Cipru, fusese prost primit, iar regentul Jean d’Ibelin nu-i recunoscuse nici un drept asupra insulei. Nici la Acra nu a fost întâmpinat cu mai multă plăcere. Clericii nu voiau să se compromită colaborând cu o persoană excomunicată, baronii erau bănuitori, căci nu uitaseră purtarea împăratului față de Jean de Brienne, apoi îl suspectau de o plitică islamofilă și chiar de a fi tratat cu Malik al Kamil. Fredric al II-lea se afla într-o situație deosebit de delicată
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
de templele lor. Încoronarea unui împărat creștin la Ierusalim a produs o bucurie de nedescris în rândul pelerinilor. Erau oameni simpli, modești, ne spune Alberic des Trois Fontaines. Împăratul a fost aclamat, iar prizonierii creștini eliberați au văzut în el, excomunicatul, un semn divin. Clerul, însă, a sărbătorit evenimentul fără zarvă, fără ca împăratul să fi fost măcar invitat. Frederic al II-lea spera că succesul obținut îl va mai îmblânzi pe papa Grigore al IX-lea. El îi scria o epistolă
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
se spune și Sheol (denumirea ebraică a lumii morților), "moksha"/Scrijelitorul în Carne este cunoscut și ca "Jehannum" (similar ebraicului Gehinnom și arabului Jahannum, care desemnează Iadul sau Purgatoriul), iar "turiya"/Ucigașul Neamului este și Herem (ebraicul pentru proscris, exilat, excomunicat). Numele poporului Elohim reprezintă termenul ebraic pentru Dumnezeu. În 1986, David Langford a publicat un eseu al lui Nick Lowe, în care acesta propunea "un mod de a găsi plăcerea în cărțile lui Donaldson. (Inutil să spun că asta nu
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
prin interzicerea de a participa la Sf. Liturghie și oprirea de la Sf. Împărtășanie. a este cea mai grea pedeapsă pentru un membru al Bisericii creștine. Potrivit canonului 13 stabilit la Primul conciliu de la Niceea, Sf. Euharistie se împărtășește și celor excomunicați sau aflați sub alte pedepse bisericești care-i opresc de la împărtășanie, însă numai în cazurile că aceștia se găsesc aproape de obștescul sfârșit. Sfântul canon 95, stabilit la Al treilea conciliu de la Constantinopol mai prevedea că și anumiți eretici, care se
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
Mică, care constă în oprirea de la primirea Sfintei Împărtășanii și Mare, care constă în oprirea de a mai participa la orice slujbă și scoaterea (fizică) din biserică. În anumite condiții un evreu poate fi marginalizat de către comunitatea evreiască sau chiar excomunicat ("herem") de către rabin. Un evreu aflat în herem nu va putea astfel participa la ritualul sinagogal, nu va putea contracta o căsătorie după legea mozaică și, în general, nu va fi recunoscut ca evreu de către comunitate. În acest caz, excomunicarea
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
asupra Capuei și a mers la Roma, după alegerea ca papă a lui Adrian al II-lea la 13 noiembrie 867. La 13 decembrie, Lambert a comis unele jafuri în Roma în timpul ceremoniei papale, drept pentru care a fost imediat excomunicat și, dat fiind că împăratul îl susținea pe Adrian ca pontif, lui Lambert i s-a retras protecția lui Ludovic. Trei ani mai târziu, Lambert s-a răsculat pentru a doua oară. Astfel, în 871, după ce împăratul și-a sporit
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]