767 matches
-
internațională "Starpress", revista româno-canado-americană și colaborator la revista "Romanian-Vip" din S.U.A. Cezarină Adamescu apare și publică în următoarele reviste: revista "AGERO" Stuttgart, Germania; revista "LUMINĂ LINĂ" - New-York; revista "Iosif Vulcan", Australia; "Roumanian-American writers în New-York" - cu texte de critică și exegetica literară; "Caietele de Sud-Est" a Cercului de Romanistica Saint Raphael, revista "Spirit of România" - Sydney- Australia, revista "Observatorul din Totornto" - Canada, revista "Romanian-Vip" din Texas-Dallas - SUA; revista "Starpress" - româno-canado-americană, revista "Zemra-Sqiptare" - Albania; revista "Nou Horizont" - Valencia - Spania, "Vestea Bună", revista
Cezarina Adamescu () [Corola-website/Science/318421_a_319750]
-
Gheorghe Achiței (n. 14 februarie 1931, Bodești- Precista, județul Neamț ) suscită, tot mai accentuat, interesul generațiilor tinere de cercetători, teoreticieni și istorici ai artei care, la o lectură atentă a cărților 1 și contribuțiilor sale, surprind actualitatea și modernitatea demersurilor exegetice întreprinse de acesta timp de o jumătate de secol. Elaborarea și susținerea unui strălucit doctorat în estetică la Universitatea de Stat „V.M. Lomonosov“ din Moscova, având ca temă - Despre corelația dintre ideal și frumos, lecturile fundamentale, frecventarea și consultarea, riguroasă
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
corpus rabinic de texte juridice, sau la sistemul, în general, a dreptului religios iudaic. Rădăcina cuvîntului este semitică "aqqa", cu sensul de "a fi adevărat, adecvat". Halahá este adesea opusă textelor denumite Agada, care reprezintă o colecție de literatură rabinică, exegetică, narativă, mistică, filosofică, adica a tot ce nu este "juridic". În același timp, autorii de literatură halakhică fac referințe la Agada și la literatura mistică, astfel încât există o legătură dinamică dintre aceste genuri. Halahá constituie aplicarea practică a celor 613
Halaha () [Corola-website/Science/315364_a_316693]
-
autorii ei apar în ambele culegeri. Majoritatea conceptelor și comentariilor fac parte din Tora orală dată pe muntele Sinai. Cele mai cunoscute părți ale Midrașului sînt Midraș Raba, Midraș Tanhuma, Ialkut Șimoni, Șifra și Mehilta. Midraș este și o metodă exegetică a textelor biblice, aplicate pentru studiul sau cercetarea Torei. Cuvîntul "midraș" poate fi folosit pentru a denota comentariile legale, exegetice și omiletice la Tanah (Biblia ebraică). Etimologic cuvântul provine de la verbul "daraș", care înseamnă a cerceta, a investiga, a explora
Midraș () [Corola-website/Science/310497_a_311826]
-
mai cunoscute părți ale Midrașului sînt Midraș Raba, Midraș Tanhuma, Ialkut Șimoni, Șifra și Mehilta. Midraș este și o metodă exegetică a textelor biblice, aplicate pentru studiul sau cercetarea Torei. Cuvîntul "midraș" poate fi folosit pentru a denota comentariile legale, exegetice și omiletice la Tanah (Biblia ebraică). Etimologic cuvântul provine de la verbul "daraș", care înseamnă a cerceta, a investiga, a explora. Conform opiniei lui Marc Ouaknin, Midraș este o metodă indirectă de exegeză a textului biblic în contrast cu Mișna, care este o
Midraș () [Corola-website/Science/310497_a_311826]
-
spus cîți ani a muncit Florin Țurcanu ca să adune materialul documentar de care a avut nevoie pentru scrierea cărții Mircea Eliade. Prizonierul istoriei. Și chiar dacă bănuiești cît efort se ascunde în spatele celor aproape 700 de pagini de cercetare biografică și exegetică, impresia stăruitoare cu care rămîi după citirea lor este cea a vizionării unui documentar foarte bine făcut. Cu alte cuvinte, muntele de informație de care autorul a făcut uz în paginile tezei sale de doctorat - căci Mircea Eliade. Prizonierul istoriei
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
cronologia biografică, notele și comentariile fiecărui text, restituirile din presă și, uneori, din manuscris, dicționarul de personaje, reperele critice, bibliografia) sunt în măsură să califice pe deplin această ediție ca o ediție critică foarte bine realizată. Reușita documentară și ambiția exegetică sunt cu atât mai mult de lăudat cu cât Oana Soare se află la început de drum în dificila muncă de editare. Să notez totuși că începutul și l-a făcut, tot sub îndrumarea lui Eugen Simion, în 2004, în
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
ministru de externe poate conduce politica în afară cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea împreună vor forma luxul istoric al esistenții noastre dar acest lux nu va opri discompunerea sângelui nostru social, pieirea noastră prin pieirea muncii. [9 decembrie 1878] STUDII EXEGETICE ASUPRA UNEI PARABOLE CARE LIPSEȘTE ÎN SFÎNTA-SCRIPTURĂ Odată Afganistanul juca un rol cu desăvîșirea preponderant în primii București ale unei foi oarecari, iar Emirul Șir-Ali, relațiile cu nenorocitul om și fiul neascultător, Iacub-Han, era oarecum centrul împrejurul căruia gravita centrul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
opinie cu cultura burgheză". O bună aplicație a gîndirii leniniste evidențiază Emil Iordache în preluarea de către noua ideologie a operei eminesciene. Momentul ales este centenarul nașterii poetului, cînd "situația operei eminesciene în cultura română se află între necesitate și optimism exegetic, după cum rezultă din două titluri de articole publicate în nr. 2 pe anul 1949 al revistei "Flacăra". Necesitatea reconsiderării lui Eminescu o constată G. Călinescu, iar Ov. S. Crohmălniceanu titrează: Critica științifică are toate armele de a reconstitui pe poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
e o istorie a formelor de literatură, a ideilor literare (profesată altfel decât o face Adrian Marino), a practicilor scrisului, observate nu într-o viziune tehnicistă, ci prin corelare cu substratul ideologic și într-o perspectivă vizând revelarea valorii. Demersul exegetic este deseori, dacă e considerat pe porțiuni restrânse, unul cu focalizare apropiată, cu stăruință asupra detaliilor, dar vădește întotdeauna preocuparea pentru ideile generale, cu referiri la imaginea de ansamblu. Traseul carierei critice a lui M. începe cu succinte monografii despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
Latinist de formație, Pântea servește o lecție aprofundata de sintaxa clasică: "Un acuzativ despre care, deși e întâlnit adesea în poeme, nimeni nu va ști niciodată nimic. Cel mult, retorii, de toate vârstele. Poate și ontologii ar face oarecare exerciții exegetice. Acel acuzativ e de dinainte de textul poemului. Pare a fi un simplu element sau chiar spațiu lăuntric de manevră a imaginației. El, niciodată, nu va zice nimic. Poetic, este neutru, nul. Nimeni nu le (le simt neutre) va face pe
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
se reduce la aceste surogate". Urmează demonstrația limpede a faptului că Eminescu citise cărți serioase de egiptologie, cunoștea bine mitologia respectivă, cu alte cuvinte, își asumase această modă în profunzimea ei... Studiile despre Eliade conțin o normală schimbare de atitudine exegetică. Analiza "Domnișoarei Christina" conțiține o importantă schimbare de ton. Criticul face o descriere exactă a contextului în care a fost scris romanul (simpatiile legionare mai ales). Foarte puțini critici au analizat literatura interbelică a lui Mircea Eliade exclusiv din perspectivă
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
de veghe. Punctul de plecare al visului era ipoteza lui Crohmălniceanu că sub aparența unui secret destinat numai inițiaților, proza lui Mateiu nu ascunde, în realitate, nici un secret. Ajutat de formația sa de inginer, Croh, căruia îi plăcea să viseze exegetic, nu-și pierde rigoarea în fața textelor pe care le citea. Cînd a apărut cartea lui, Cinci prozatori în cinci feluri diferite, am fost convins că are dreptate în interpretarea lui la Mateiu Caragiale. Că secretul lui Mateiu nu e, de
Memoria lui Croh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12898_a_14223]
-
își transcende natura și devine imun în fața putreziciunii și mortalității<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 233. footnote>. Modul în care o ființă umană poate „deveni dumnezeu” prin imitarea și urmarea caracteristicilor naturii divine este urmărit în lucrarea exegetică De oratione dominica. Pentru a te adresa lui Dumnezeu, a-L ruga pe Dumnezeu în rolul de Binefăcător, bunul creștin trebuie să devină un binefăcător el însuși; pentru a-L ruga în calitatea Lui de Bine desăvârșit și Izvorul oricărui
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
său emblematic, Moș Nichifor, "autoritatea nediscutabilă în materie de viață și gândire țărănească"2), cu totul deosebit de psihologia burghezului, a orășeanului sau a artistului. Aceste serii psihologice vor fi dezvoltate în articolele următoare, unde humuleșteanul devine reper în dezvoltarea vocației exegetice. E menționat în articolul referitor la Eminescu și ediția Morțun, unde Creangă devine termen de comparație pentru proza Făt-frumos din lacrimă și semnificarea optimă a termenului de "poveste"3). Iarăși este evocat Creangă, alături de Alecsandri și Eminescu, atunci când Iorga focalizează
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
loc, într-o capodoperă de humor, limba cea mai comică posibilă în care un singur cuvânt pus bine e de ajuns ca să producă impresia dorită de dânsul, cu schimonosirea ce trebuie adusă realității pentru a deveni ridiculă"11). Întreg demersul exegetic tinde spre o atare concluzie: "rezumat al chipului de a fi al țeranului român", Creangă e un "original", un "fatalist", cu idealul "în trecut", fiind "trăit mai aproape de popor". Astfel, prima cercetare a operei humuleșteanului deschide câteva piste importante de
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 78. Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt Catehetic sau Despre învățământul religios, VIII, în PSB 30, Scrieri. Partea a doua: Scrieri exegetice, dogmatico‐polemice și morale, traducere și note de pr. prof. dr. Teodor Bodogae, București, 1998, p. 302. 3 Dumnezeu după har”. Toți oamenii care, prin credință și Botez, primesc pe Hristos ca Mântuitor al lumii devin frați și surori în
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
menținut. Anume în această perioadă discursul rabinic a luat naștere și a început să fie înregistrat în scris. Cele mai vechi legi orale înregistrate probabil au fost de formă midrașică, în care discuțiile halahice au fost structurate ca un comentariu exegetic al Torei (Pentateucului). Dar, o altă formă, organizată de subiect, în loc de versetul biblic , a devenit dominantă în anii 200 era creștină, când rabinul Judah haNasi a redactat Mișna (משנה). Legea orală, a fost departe de a fi monolită, dar a
Talmud () [Corola-website/Science/305049_a_306378]
-
București, apare vol. Eminescu și mistica nebuniei. 2011. Poetul Daniel Corbu propune la Princeps Edit din Iași reeditarea cărții Transmodernismul, iar Ed. "Ștefan Lupașcu" din Iași, prin recomandarea logicianului Petru Ioan, îi reeditează Polemici "incorecte" politic. Apare, la București, studiul exegetic Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic și la Chișinău, volumul Eminescu în captivitatea "nebuniei", pe care autorul o consideră "ediție definitivă" a cercetării despre boala și moartea poetului. 2012. Alte cinci volume de istorie și critică literară văd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se fac pe toată axa timpului de la antic la modern și contemporan. Platon stă lângă Edgar Papu, Călinescu lângă Einstein. Cartea este un discurs continuu neezitant întemeiat pe o permanentă hărțuire bibliografică; simțim o continuă vibrație ideatică, un sisific efort exegetic, pentru a-l prinde pe Eminescu în cele mai exacte coordonate. Filosofia, sociologia, fizica, matematică, istoria, filosofia culturii, etnologia, stilistica sunt convocate de autor pentru a sublinia modernitatea lui Eminescu. Eminescu ne asigură Theodor Codreanu, cu un noian de dovezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altă greutate specifică, o altă semnificație integrându-se unui sistem de argumentație critică nu numai coerent dar și convingător. Carte de înaltă probitate științifică, Eminescu Dialectica stilului evită sistematic judecata aleatorie sau "după ureche" invocând opinia de autoritate ori de câte ori argumentația exegetică riscă să se pulverizeze. Cine a citit acest amplu studiu și a traversat notele și trimiterile bibliografice de la finele cărții n-a putut să nu fie impresionat de travaliul imens și de armătura științifică a exegezei. Theodor Codreanu ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu-i fără semnificație a semnala aici "analiza stratigrafică" propusă de G. Munteanu pe care, în definitiv, o reclamă obiectul însuși. De aici pornește, de altminteri, și Theodor Codreanu în Eminescu Dialectica stilului care este și o contribuție de ordin exegetic. Perspectiva, clarificată prin disociații doctrinare, e scutită de prejudecăți și comentatorul se simte întărit în ideea lui de a comunica un Eminescu modern, între altele și prin sforțările altora de a revigora interesul pentru alți autori. Ph. Solers, zice Th.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
descoperire, București, Editura Cartea Românească, 1989 (fragment) MODELUL ONTOLOGIC EMINESCIAN, GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1992, COLECȚIA "STUDII EMINESCIENE" Ionel NECULA "Eminescu Dialectica stilului" Odată cu apariția volumelor semnate de Th. Codreanu și D. Vatamaniuc, Editura Porto-Franco din Galați inaugurează o nouă colecție exegetică de "Studii eminesciene" cu reale șanse de a dobândi rangul, demnitatea și interesul celei similare îngrijită de Editura Junimea din Iași. Virtuțile noii colecții derivă din infinitatea paradigmei eminesciene mereu descifrată dar niciodată epuizată, mereu explicată dar niciodată lămurită pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însuși spiritul românismului, oglinda originară ca embrion al stejarului. Esența arheității, spune Th. Codreanu, este încercarea, iar "numele încercării specifice omului este tocmai munca" (p. 53). Restituind muncii umane rangul de "principiu ontologic de întâia speță" autorul își trece discursul exegetic într-un alt registru de analiză, cel al "rațiunii practice". Archaeus-ul poporului român este factorul explicativ al istoriei și destinului nostru, dar și temei al devenirii și construcției naționale. "Munca este o epifanie a arheului, deci devine măsura lucrurilor, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
E și adevărul energic pe care-l impune cartea eminescologului Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, apărută la prestigioasa editură gălățeană Porto-Franco, în colecția "Studii eminesciene" care se anunță interesantă. E un volum scris cu inteligență, cu foc polemic, cu pasiune exegetică ce presupune, evident, erudiție interdisciplinară (fizica modernă nu este deloc neglijată în concertul demonstrației) și ceea ce este deosebit de important în contextul actual al analfabetismului valoric cu dragoste față de poet și față de cultură în genere concepută ca șansă existențială supremă. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]