320 matches
-
acestea dezvoltându-se Într-o anumită direcție, În raport cu tipul de valori care contribuie la formarea lor. În general, tipurile imagologice pozitive sunt rezultatul unei supraevaluări exemplare a Eului, fapt care face ca ele să se remarce, să aibă caracter de exemplaritate. Le vom prezenta În continuare. a. Tipurile exemplare practice Această categorie cuprinde tipurile psiho-morale care acționează asupra sferei subiective, a intimității indivizilor, creând o anumită relație interpersonală bilaterală particulară de cunoaștere, deschidere, apropiere și ajutor. În această categorie sunt incluse
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca propria sa viață să fie remarcată. Fie că șterg, fie că subliniază anumite situații, mitografiile sunt expresia adevărului sufletesc și moral interior al persoanei respective. În plus ele fac ca etapele vieții să aibă un anumit sens, o anumită exemplaritate. Este, incontestabil, un punct de vedere subiectiv personal, dar tocmai de acest aspect se interesează domeniul Psihologiei Morale. Dincolo de aceste aspecte, cu un pronunțat aspect formal, trebuie să vedem interioritatea persoanei, motivele care au dus la construirea mitografică a propriei
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de transcendență, sau atitudinea de transsubiectivitate, de autodepășire de sine și de trecere Într-un registru superior, atât ca natură, cât și ca existență individuală. Această atitudine de egodepășire, de autoproiectare, care vizează atingerea registrului ideal al existenței, perfecțiunea și exemplaritatea persoanei respective, are la bază mecanismul transcendenței. A tinde către mai bine, către mai mult, către mai sus este o aspirație morală fundamentală a Eului personal. Reversul ei este prăbușirea, descurajarea, defetismul, absurdul, depresia melancoliformă și, ca ultimă și extremă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să reprezinte un moment de conversiune În viața agresorului, să-l desprindă pe aceasta de vechea sa condiție, de dinaintea actelor sale negative, să-i redea un nou statut social, moral și sufletesc. Orice pedeapsă trebuie să aibă un caracter de exemplaritate pentru toți membrii societății, dar, În esența ei, aceasta trebuie să fie paidetică, să contribuie nu la distrugerea prin răzbunare a agresorului, ci la restaurarea personalității sale, ca efect psihologic și moral cathartic. Prin aceasta, pedeapsa devine, din supliciu, o
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plată și unități mici; accesibilitatea liderului; răspunderi financiare și operaționale; orientarea spre oameni. Organizațiile autentizotice insuflă inovațiilor de viață AER-ul necesar, adică Autonomia oamenilor, Echilibrul interacțiunilor dintre departamente, Recunoașterea contribuțiilor individuale. Totodată, ele sunt orientate spre echipă; încredere, diversitate, exemplaritate, sinceritate și deschidere (vezi Kets de Vrie, 2003, pp. 337-338, 347-350). Pornind de aici, nu este greu să ne dăm seama prin ce anume se caracterizează organizațiile „bolnave “. O altă comparație la care recurge Kets de Vrie este cea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
surprinse în manieră pe cît posibil exhaustivă caracteristici ale populației vizate în cercetare: vîrstă, profesie, calificare profesională, expertiză în domeniul de interes pentru cercetare etc.). Persoanele incluse într-o anchetă realizată prin tehnica interviului trebuie să îndeplinească un criteriu de exemplaritate pentru fiecare dintre posibilele subcategorii ale populației (De Singly et al., 1998). Volumul eșantionului depinde în mare măsură de volumul populației vizate și de structura acesteia (mai diversă sau mai puțin diversă), însă trebuie să fie destul de larg pentru a
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
construite părțile unui eseu, sintetizate în două sintagme preluate din Homer: „bărbații Ares” și „fabricanții de ecouri”. „Bărbații Ares”, metaforă pentru tipologia eroica, subsumează personaje ale vârstei mitice (Ghilgameș, Ahile, Ulise) și istorice (Alexandru Macedon, Cezar). Țintă vieții lor este exemplaritatea și dobândirea nemuririi. Nemurirea înseamnă înfrângerea limitelor temporale, precum în scenariul inițiatic din Epopeea lui Ghilgameș sau din basmul Tinerețe fără bătrânețe si viata fara de moarte, fie perpetuarea unui „nume bun după moarte” - țelul personajelor din eposul homeric. Este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
Un Dumnezeu punitiv veghează, și hotărârea lui, neștiută oamenilor, va răzbuna inocența violentată „până la al treilea neam”. Om fiind, monarhul poate cădea în culpă, dar fapta neconformă cu norma nu își pierde caracterul pilduitor, în selecția autorului asemenea situații alcătuind exemplaritatea negativă, comportarea ce trebuie evitată. A greșit și Solomon (cel care va exemplifica și figura monarhului în stare să îi covârșească prin înțelepciune pe supuși și pe vecini), marele stăpânitor, regele regilor (făptuitor al celebrei „judecăți”, pe care Învățăturile... o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
et liberabo te et glorificabis me” (traducerea românească din prima jumătate a secolului al XVII-lea sună fermecător: „Chiamă-mă în ziua grijii tale, și te voi izbăvi și mă vei proslăvi”), secvența găsirii relicvelor sacre de către împărăteasa Elena. Face ca exemplaritatea personajului să coboare dintr-un absolut creștin pe pământ și să accepte modulări către împlinirea unor țeluri particulare și naționale. Pilda este sublimată și recapitulată într-un rezumat sugestiv către sfârșit: „Vezi, iubitul mieu fiiu, că Constandin, marele împărat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
un anacronism produs probabil de Eftimie al Târnovei, împăratul luptă adesea contra turcilor. Gândul protejării patriei, a valorilor amenințate de cotropitorii desemnați de zugravii din Moldova drept principali candidați la flăcările iadului contribuie decisiv la definirea unor sensuri pentru care exemplaritatea canonizată propusă drept model era numai un îndepărtat punct de plecare. Tot din Panegiricul... lui Eftimie al Târnovei (mai precis din Rugăciunea latină a lui Constantin și a lui Licinius) și probabil din ruga înălțată de Ezechia la împresurarea Ierusalimului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
o rugăciune-crez, o declarație de aderare la principiile păcii făcută de voievodul unui popor silit adesea să ducă războaie împotriva feluriților cotropitori. Textele parenetice clasice (bizantine, în primul rând) trudesc, toate, la elaborarea modelului monarhic (coincident, în codul timpului, cu exemplaritatea). Învățăturile... nu exclud acest țel și ajung să îl atingă într-un chip care seamănă cu al vechilor autori, dar învederează și deosebiri față de sugestiile antice. Diferențele constituie și impun evoluția pe care o produce textul lui N.B., marchează rezultatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
o poziție care-i îngăduie a remorca existentul. Se rumegă pasiuni, resentimente, ambiții livrești, se vorbește în citate, se jonglează cu titlurile și cu sintagmele aluzive. Strict tematic vorbind, prozatorul stăruie asupra marginalului, a cotidianului lipsit de orice elan spre exemplaritate. Opțiune polemică, procurând o alternativă modelelor oficiale de reprezentare a realului, axiomelor triumfaliste, dictate de sus (perifericul sau „secundarul”, în termenii lui Virgil Nemoianu, este întotdeauna subversiv în raport cu paradigmele centrale ale unui timp anume). Existența anodină a unor inși de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
domul primar susținând că nu acesta-i spiritul Crăciunului. Marșul ultramediatizat este, pur și simplu, o manipulare a sărbătorii sacre pentru creșterea popularității primarului și câștigarea unui nou capital de simpatie. Spiritul Crăciunului ține de asumarea discretă și profundă a exemplarității întrupării Fiului lui Dumnezeu pentru măntuirea oamenilor. Spiritul Crăciunului presupune moartea simbolică a vechiului an, însoțită de nașterea promițătoare a celui nou. În joc este reiterarea pe toate planurile, inclusiv social, a scenariului cosmogonic privind disoluția lumii vechi și instituirea
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ceea ce presupunea un control al calității de adevăr sau fals exercitat asupra procesului imitativ, și mimesis al formei (sau a expresiei), ca idealizare și depășire a realității, întrucât reprezentările, cel puțin în poezia nobilă a tragediei, pot să întreacă prin exemplaritate realitatea"96, astfel explica Gabriela Duda definirea mimesis-ului ca imitație și model al realității. Diferențiind "acțiunile" imitate de poezie în "nobile" și "vulgare" și denumind modurile de reprezentare "stil narativ" și "stil dramatic", Aristotel separa genurile poetice astfel: tragedia (acțiune
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cum au dus ulterior la imaginarul medieval creștin. Comunitatea cetății, pentru că a recurs permanent în procesul de memorare a existenței sale la schemele narative ale mitului, la arhetipuri/figuri și la simboluri, a dezvoltat un imaginar cu vocație formativă, de exemplaritate, dar a și creat, pentru acest scop, noi reprezentări ale vieții, "oglindă" pentru modul comun de înțelegere din fiecare perioadă istorică. Memoria colectivă tinde permanent să rețină, dinamic și creator, o imagine coerentă a existenței comunității, pentru ca aceasta la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cele materiale. Poate fi înțeles, în continuarea viziunii apostolice și patristice, drept: 1. manifestarea deplină în istorie a spiritului divinității, prin transfigurările sale; 2. diseminarea cuvântului sacru în rândul umanității, salvate prin sacrificiul christic; 3. dispunerea în spațiu, taxonomică, a exemplarității creștine; 4. administrarea bunurilor materiale și simbolice proprii ecclesiei și instituției bisericii în ansamblu (pe linia moștenirii aristotelice, pentru un profit util și un bine suveran, ce asigură coeziunea și eficiența în istorie a comunității). Intervine acum, diferit de viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
real, dar sacralizat, precum Constantin I - și, pe de altă parte, produsul fanteziei, negarea adevărului, non-divinul (mai exact, imaginea negativă, precum cea a demonicului). Numeroasele modele de conducători, de întemeietori sanctificați, de monarhi constructori, dar și "oglinzile principilor" și întreaga exemplaritate prescrisă de "literaturile" medievale (de orice tip ar fi ele) atestă obsesia puterii creștine de a se erija în singurul și cel mai îndreptățit agent al împlinirii destinului umanității, printr-o guvernare perfectă, într-un stat perfect. Relația dintre arta
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un holist practician prin excelență 102, deși cei mai mulți teoreticieni ai mediului îl consideră un holist etician. Reprezentativ pentru a această interpretare etică a holismului lui Leopold este J. Baird Callicott. Callicott pornește de la land ethic a lui Aldo Leopold ca exemplaritate și identifică etica mediului cu holismul. Pe această bază, el vede o contradicție intolerabilă între individualism și etica holistă a mediului deoarece bunăstarea comunității ecosistemice ca atare nu este reductibilă la suma bunăstării indivizilor. Dimpotrivă, în anumite împrejurări, bunăstarea comunității
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sau nu acoperite de câmpul conștiinței. În principiu, o entitate care nu este niciodată interesată întrucât nu are capacitatea de a se raporta astfel la lume, poate avea totuși interese. După Regan, plantele și artefactele au interese în măsura în care le considerăm exemplarități ale genului lor sau ale tipului lor de prezență în lume. Astfel am deschide discuția cu privire la semnificația morală a acestei distincții. Replicii lui Regan la conceptul restrâns de interes propus de Feinberg i s-au alăturat Arbor, Taylor și Goodpaster
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
într-unul dintre sensurile ei consacrate în filosofia științei, și anume, acela de caz exemplar. Cred că în etica mediului putem identifica mai multe asemenea cazuri exemplare de agregate teoretice care au determinat coeziuni specifice la nivelul comunității științifice. Aceste exemplarități nu sunt neapărat lucrări propriu-zise ale unui anumit autor, ci și contribuții simultane ale mai multor autori, dar, în toate cazurile, ele inițiază o direcție de abordare a domeniului și fixează cadrele conceptuale în care sunt formulate întrebările și se
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
noile elite - artiști, intelectuali, cadre politice și muncitori de șoc (udarnici) - sunt beneficiarii societății socialiste. Relativ privilegiate în anii 1920, ele devin, în anii 1930, o clasă recompensată la nivel oficial. Această schimbare mărturisește despre trecerea la o cultură a exemplarității. Recunoașterea lor de către putere traduce misiunea care le revine în calitate de avangardă. Primindu-și legitimitatea exclusiv din partea puterii, aceste elite profită de funcția de distribuție a unui stat care deține monopolul proprietății și gestionează penuria. în acest context, accesul la bunuri
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
considerată o sumă de inscripții, un text. Textul-obiect, în calitate de rezultat și sursă a cunoașterii, conservînd tot ceea ce s-a scris într-o limbă sau în mai multe limbi în succesiune cronologică, obiectivă, revendicîndu-se în sine de la o anumită tradiție și exemplaritate, în comunicare intertextuală, generează, în abordările noi, aprofundări complexe, focalizate pe traseul determinării mecanismelor procesului de comunicare/ cunoaștere care fundamentează producerea, dar și receptarea de sensuri. Se admite, în general, că textul se caracterizează printr-o coordonată constantă - fixitatea, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Deocamdată, în asemenea istorisiri cu profil incert, Maupassant și Flaubert își dau mâna cu Edmondo de Amicis. Schițele din „Revista copiilor”, reluate în volumul Moș Stan (1923), par concepute sub semnul lui Cuore, prin candoare și sentimentalism, prin nimbul de exemplaritate. Lumea nuvelelor și schițelor lui B. se mișcă într-o lentă, definitivă circularitate. Ambianța este aceea a orășelelor de provincie, unde monotonia se împânzește peste tot. O existență căzută în plictis, instalată - la fel ca în proza lui I. Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
înseamnă secret de viață; este la mijloc un fel de pact cu Dumnezeu, adică o subiectivare a religiei [...]. Dorința sa era și voința lui Dumnezeu. Pe care nimeni nu poate s-o schimbe"52. Criticul forțează granițele acestui concept de "exemplaritate" pe care îl propune: se oprește la datele biografice și amintește de Șaguna și Miron Cristea; de Iosif al II-lea și Franz Josef. Credem că aceste paralelisme depășesc chiar și limitele psihocriticii lui Charles Mauron. Monografia lui Cornel Ungureanu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mai întunecat, dă cu mâna pletele în dreapta și în stânga de pe frunte, și atunci ți se pare că vezi un bâtrân din sfatul împăratului. Asemănarea între portretele fizice ale celor doi e izbitoare, dar nu și întâmplătoare. Nevoia de unicitate și exemplaritate a celor doi eroi l-a determinat pe scriitor, evident inconștient, ca la distanță de treizeci de ani să ofere atribute similare eroului de basm și celui tragic, ales să fie în centrul primului său roman istoric. Ambele personaje sunt
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]