460 matches
-
puternică încărcătură sexuală, sânii, care însă nu sunt în mod direct organe sexuale. Cititorul este plasat la o distanță care permite scenei reprezentate să-și păstreze un statut estetic. Această proză poetică rafinată contrastează puternic cu scriitura secvențelor pornografice, care exhibă absența punctuației și o pronunțată oralitate, redând cât mai fidel excitația sexuală pe care naratorul este însărcinat să i-o împărtășească cititorului. În următoarea scenă, de pildă, enunțătorul se masturbează elaborând o fantasmă pornind de la o fotografie publicitară înfățișând un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
și de normele de difuzare. Nu se întâmplă nimic asemănător în ceea ce privește literatura de gen, ale cărei costuri sunt scăzute ea fiind aproape gratuită, astăzi, pe Internet -, iar influența socială foarte scăzută; întrucât un film arată activitatea unor trupuri reale, el exhibă indivizi în carne și oase, actori care sunt subiecții de drept susceptibili de a depune plângere sau de a beneficia de reparații morale dacă se consideră lezați. Nu este și cazul personajelor de hârtie; în plus, în cinema tot ceea ce
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
doritor să se amestece în treburile lumii. Simți, de la primele pagini, vaga nesiguranță a celui obișnuit să piardă: un mare dezamăgit, un idealist ale cărui teorii au fost infirmate de viață. Refugiul în alcool, brutalitatea replicilor și lipsa de entuziasm exhibată cu brutalitate îl plasează în categoria inadaptabililor. Într-un alt secol, ar fi suferit, cu siguranță, de spleen, boala celor loviți de mal du siècle. Marlowe își confecționează, de fapt, o carapace de ursuzenie și cinism pentru a-și proteja
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al textului. Renunțarea la plăcerea loviturii de teatru, reprezentată de demascarea triumfalistă a făptașului, în dauna spectacolului mai reținut al drumului spre deznodământ, alcătuiește articulațiile unei modificări majore în arta romanului polițist: trecerea de la divertisment la literatura propriu-zisă. Depășirea minoratului exhibă, desigur, și traumele prin care e obligat să treacă autorul. Când Dashiell Hammett afirmă, într-un text de ziar, că „Hemingway vorbește prea mult”, el se despărțise deja - și cu el, o întreagă formulă literară - de convențiile romanului polițist (Hammett
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a pamfletarului de a defula, prin scriitură, instinctul primar al încăierării fizice, ca semn al dominației și forței masculine. Sau poate avem de-a face doar cu intenția estetizării violenței, a cărei esență arhetipală, cenzurată de morala comună, se cere exhibată în discurs. Probabil că un răspuns complex nu ar trebui să neglijeze nici unul din aspectele de mai sus, pentru că, e limpede, în rândurile care invocă violența regăsim deopotrivă umorile omului, năzuința artistului, precum și regulile "practice" ale moralistului care-și afirmă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în tranzitivitatea limbajului. Jankélévitch pune funcția ironiei în relație manifestă cu duplicitatea conștiinței, relevând "disjuncția continuu agravată dintre spirit și semnele spiritului" și, în final, dihotomia adevăr-opinie. Dacă parodia se întemeiază pe un contrast prelungit, pe care textul parodiant îl exhibă într-o manieră amuzantă, ironia se construiește pe un contrast simultan, în care exprimatul contrazice flagrant realitatea gândului prin ton, mimică, gestică sau, în scris, prin indici metatextuali. Când aceștia nu există, ironia ambiguizează demersul polemic și pretinde un grad
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mod, cu noua imagine caricaturizată. Sub pretextul că îi vinde "amicului" pontul executării rapide a unui costum de baie, care-i va garanta succesul pe plajă, Arghezi recompune, minuțios, până în cele mai mici și sugestive detalii, portretul ridicol al adversarului, exhibându-i caraghios nuditatea: "Pântecul și corespondentele lui, acoperite cu două triunghiuri, vor lăsa vizibilă grațios carnea șoldului albă, iar ombilicul cu mimica lui, reproducând în miniatură expresia de inteligență și sarcasm a figurii dumitale cu frunte abdominală, nu este imoral
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al persiflării, în pamfletul "Cu prilejul...". Mai întâi, precizează, fără echivoc, natura sublinierilor: prima, a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a retorsiunii, deconspiră nu doar excesul de orgoliu, ci și vulnerabilitatea logică a enunțului. Arghezi atrage atenția asupra paralogismului advers, continuându-l perfid: "[...] nu oricare carte e neapărat a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trei publiciști, violența limbajului, în sintagma autoarei "fratricidul lingvistic". Din unghiul cercetării mentalului colectiv, demersul său se dorește a fi o aventură a deconspirării "imaginarului violent", o "scanare" a unor stereotipii psiho-etnice pe care însuși discursul celor trei scriitori le exhibă. Reținem cu deosebit interes punctul de vedere al autoarei, însă credem că perspectiva retorico-literară va nuanța mai ales traiectoria și semnificația distinctă a publicisticii eminesciene și argheziene, iar mai departe aceeași perspectivă va decela natura contiguității caragialiene și argheziene. Evident
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
culturilor. Claude Leroy a atras atenția asupra jocului cu metafora imperialistă în teatru la Mandiargues, "acreditând ideea unei evidente analogii între chestiunea scrisului și formularea sa în termeni teatrali"271. Teatrul este un simulacru care prin repetiție are funcție de autoritate, exhibă ceea ce ar fi un sens autorizat într-un spațiu saturat al manifestării sale. În acest regim al surplusului de sens, care abuzează de "albul paradoxal al stereotipului"272, povestirea e producătoare de numeroase efecte de oglindă. Introducerea teatrului în povestire
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să dea cu adevărat viață copilului solitar prins între o mamă "foarte albă, un pic cam mândră și serioasă" cu o viață mecanică, regulată ca într-o mănăstire și un tată care trăiește într-un trecut din care nu poate exhiba decât amintiri, trofee, fetișuri. Doi părinți absenți lor înșiși și a căror singură dorință este ca Iulian să le urmeze visurile și reveriile, care sunt de altfel de atotputernicie și de cucerire (a fi un sfânt pentru mamă înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Belvédère p. 224. 268 Marguerite Yourcenar, Mishima ou La vision du vide, Gallimard, 1980, p. 26. 269 La Mandiargues referentul semnelor de multă vreme rătăcit în povestirea și în frază pare să ia Literatura drept referință: scriitorul nu încetează să exhibe modelele sale literare astfel încât dezarmează pe oricare cititor. Textul e plin de citate și de aluzii, la Baudelaire, de exemplu. Mandiargues scrie, "după" Literatură. Acest joc permite un umor elegant în care păstrarea unei anumite distanțe rămâne regula "(Iwona Tokarska
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de ani de populația care aspiră să se elibereze printr-o "pensionare" liniștită, sinonimă înainte de toate cu retragerea într-o autonomie reinventată. Cele două exemple indică în felul lor că raporturile interne întreprinderii prin aspectele de "criză" pe care le exhibă se intensifică în procese de condensare și de deplasare, de cristalizare și / sau de depășire a logicilor sociale globale în care statul și politicul sub formele lor contradictorii și simbolice de dominare și de integrare, de luptă și de supunere
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Londra, Singapore, Millau, Praga etc.) îndreptată împotriva instituțiilor care încarnează globalizarea (OMC, FMI și Banca Mondială, firme transnaționale). Schemele care structurează și fortifică opoziția față de piața globală se conformează acestui cuvânt de ordine invocat în ideea unei dezvoltări locale și exhibând trei fațete revendicative principale, mai mult sau mai puțin întrepătrunse, anume democrația, ancorarea locală, conservarea mediului și a naturii. Aceste largi ansambluri ar merita fără îndoială o analiză aprofundată și atentă. Fără a pretinde acest lucru, vom avansa aici doar
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
acesta fusese "detronat" de Marcuse. De la G. Topîrceanu, cu ale lui Parodii originale, până la Marin Sorescu și Mircea Micu (acesta cu Parodii de la A la Z, cu Cetăți-le ziua), parodia e reconstrucție amabilă, un fel de ca și cum, demers îngânător exhibând și îngroșând, punctând reliefurile, bagatelizând și ironizând ticurile. Meritul primordial al parodistului inteligent e de "a vorbi ca alții" însă rămânând el însuși; diversele moduri de expresie ale cuiva se topesc în câte o piesă nouă în care se disting
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Mica lucarnă, spuneam, are luminescența ei incorporată. De aceea cinemaul, oricât de dogmatică ar fi poziția sa de imagine, lasă să răzbată realul fiindcă nu se prezintă niciodată pe deplin drept realul însuși, spre deosebire de televiziune. În această lume unde sunt exhibați toți câștigătorii, unde cei săraci și urâți au dreptul (și datoria) de a-i privi pe cei bogați și frumoși, dar nu să fie priviți pentru ei înșiși (decât ca gură-cască sau pentru a-i pune în valoare pe ceilalți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a vedea cum se cheamă), e doar o țară catolică. Cele două lecturi zilnice: Ciocârlie e prea erudit, prea multe citate, n-are trăiri personale, e prea filtrat, prea rafinat. Să vedem mai târziu. Eliade e adesea prea frust, se exhibă prea mult, se lamentează, alteori e exaltat peste poate. Încerc să Înțeleg ce a trăit când a decis, aici la Lisabona, să nu se mai Întoarcă În țară. Ambele cărți au fost extrem de bine primite, trebuie să caut În urmă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
fantastică al cărei obiectiv e acela de a camufla tot ce ține de mysterium tremendum sub aparență profană - adică, transpus în plan lingvistic, de a da cuvintelor o substanță simultan mai ocultă și mai semnificativă decât aceea pe care o exhibă. Astfel, analiza spectrală a numelor proprii, venită dinspre semantica interpretativă, semiotică, poetică, poate sonda uneori mai adânc în această substanță decât ar putea să o facă critica literară; numele personajului ne poate duce dincolo de personaj (sau, cu terminologia mai amuzant-sofisticată
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
psihopatului, cu precizarea că observațiile vin din practică iar numărul de 10 nu e unul finit. Aceste tipuri sunt: Psihopatul lipsit de scrupule („unprincipled”Ă. S-ar dezvolta pe fondul TP narcisice; ajunge în marginea legii și rareori la psihiatrie. Exhibă un sens arogant al valorii de sine și indiferență fața de binele altora. Exploatează pe alții și așteaptă o recunoaștere și considerație socială specială fără să-și asume responsabilități reciproce, ignorând drepturile altora. Relația cu alții e lipsită de scrupule
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
trăit frecvent experiența lipsei și care, în pofida comportamentului său cotidian cu cei din in-grup (care nu poate fi pliat decît pe tiparele sărăciei inerente și cumpătării impuse), atunci cînd ajunge în fața străinului "occidental", încearcă să-și mascheze neîmplinirile și lipsurile, exhibînd o prosperitate și o disponibilitate excesivă (numită stereotip "ospitalitate"). Așadar, în culturile colectiviste, străinii (calificați astfel pe baza atributelor diferite de "culoare" a pielii, status cultural revendicat, identitate culturală prezumată), ca membri ai out-grupului, nu sînt tratați similar cu autohtonii
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și tace. Actorul este, din acest punct de vedere, un intrus, el spulberă vraja ce înlănțuie sufletul și pasiunile năvălesc, în sfârșit, pe scenă. Vorbesc în fiecare gest, trăiesc în fiecare țipăt. Astfel, actorul își compune personajele spre a le exhiba. Le desenează sau le sculptează, topindu-și propria ființă în forma lor imaginară, hrănind toate aceste năluci cu propriul lui sânge. Când spun asta, mă gândesc, bineînțeles, la marele teatru, la cel ce-i dă actorului prilejul de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cărți și a realizat afișe. Incidental a compus versuri de reflex parodic. Îl pasionează regia, și în această ipostază (ca de altfel și în aceea de umorist) a cucerit, la diferite festivaluri, multe premii. Ludic impenitent, cu febrilități postmoderne, U., exhibând disponibilități de autor dramatic, e, ca director de scenă, un inventiv pândit întrucâtva de excesul de orgoliu. Aproape nimic în romanul Saltul (1975), debutul lui U. cu un volum propriu, nu-l prevestește pe condeierul acid de mai târziu. Pusee
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
inspiră aroma tenebrelor”, „somnul e purtat prin cimitirul strepezit de gheare”, cerul colcăie „în aburii unui cazan de sânge”. Poezia arată ca o continuă expectorație verbală, descriind zonele imunde din universul înconjurător și validând metaforic o poetică a coșmarului. C. exhibă oribilul și sordidul cu o adevărată voluptate, angajând astfel un denunț extravagant al decrepitudinii vitale, al existenței contemporane maculate, ale cărei mecanisme sociale le contestă cu profund dezgust. SCRIERI: Manual de târâre, pref. Ana Blandiana, Oradea, 1992; Țara nimănui, Oradea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
uzin? ?i controlate pe parcursul fluxului tehnologic printr-o munc? riguroas? de desen tehnic. Morfologiile astfel ob?inute nu datoreaz? nimic este-ticii codificate a formulelor stilistice practicate de sus?i-n?torii istoricismului. Deci, expresivitatea arhitectonic?, adesea �ndr?znea?? ?i virtuoas?, exhib�ndu-?i ordinea structural? ?i materialele industriale, este cea care contribuie la transformarea sensibilit??îi estetice prin intermediul figurilor constituite de facto �n simboluri ale v�rstei industriale. Ceea ce-l determin? pe arhitectul H. Van de Velde s? scrie, nu f
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
B. Zehrfuss, J.�de Mailly, arhitec?i). Aceste opere au �n comun o extrem? tensiune dinamic?, care vine at�ț din c?utarea expresiv?, c�ț ?i din �ns??i natură structurilor lor. Aceast? energie, că s? zicem a?a, exhibi?ionist?, atinge paroxismul �n lucr?rile lui Catalan S. Calatrava, cu o propensiune c?tre mimetismul simbolic (gară TGV de la aeroportul Lyon Satolas, 1989-1994). O energie mai re?inut? difuzeaz? puternică citadel? de beton a aerog?rîi nr. 1 de la
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]