2,012 matches
-
mai repede, și toate rechizitele acelea ce ne aminteau de ,înjositoarea" condiție de pupil la Școala Medie nr. 17 Matei Basarab (penițe, tocuri, creioane negre și colorate, cretă, burete, gumă, echer, raportor și compas) erau măturate cu latul palmei și exilate în bolgiile afunde ale servietei, alături de șapca de licean mototolită rău și de matricola smulsă de pe mâneca uniformei sau a paltonului. Or, toate acestea aveau să dispară oricum ca suflate de uragan la intrarea la Facultate. Oricât le-ar fi
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
De la 11 ani rămâne fără tată, mort în 1946 în foametea organizată de criminalii comuniști. Peste alți doi ani doi frați de-ai săi sunt deportați împreună cu familiile lor în Siberia. Pentru dragostea de neam, de valorile naționale, a fost exilat la Moscova. Despre această perioadă maestrul își amintea cu mare tristețe: „Comuniștii nu au țară, ei au teritorii... În ’71 s-a lovit în „Luceafărul”. Mie mi-a fost interzisă „Steaua fără nume” - spectacol pe care-l montasem cu studenții
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează un contur de „Vultur”exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n piatră tot caută „O floare albastră” și... un Luceafăr să îi spună: răsai, „Răsai asupra mea”. Sub teiul tău, iarna toți fulgii c-„Un farmec trist și nențeles” cad în genunchi
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
mă machiez să mă primești în dar, când ploaia se revarsă pe pământ, când ne cerșim și ne iubim plângând, când ardem în plecări și-n regăsiri, când ne-nvelim cu fum și cu uimiri, când frânt de dor mă exilezi la pol și experimentăm căderile în gol, când valul se întoarce către sine și mă alungi să fii pustiu de mine. Nesăbuită, aruncată peste stânci mă sinucid în ochii tăi adânci. Și iarăși mă întorci ca să-ți fiu dar. Se
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează un contur de „Vultur”exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n ... Citește mai mult Sub teiul tău, în primăvară,când zorii-ncep să își răsfirecu o astrală sârguințătot spectrul de lumini solare,târându-și umbrele prin iarbă,vin mânjii zilei și-nsetațidin cupa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
aburi de „ Doină”umplu pădurile de fagiși pân’ spre seară-n cânt șoptit,spre-a nu trezi în crânguri cucii,doinesc „ușure” dintr-un naitristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboarăca o plutire de egretăși creionează un conturde „Vultur”exilat pe-o stea,un râu săltând din piatră-n ... II. VISCOLIRI DE TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. Când pe umărul meu toamna fruntea-și pleacă într-o doară sufletu-mi stingher vibrează-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
extremă murdărie "Doamna Musca, rea de Mona" înseamnă a te descalifica în veci nu doar ca scriitor, ci și ca bărbat. A spune, de asemenea, că " Musca oricât de sus ar zbura, tot duhoare de gunoaie răspândește", înseamnă a te exila tu însuși în zona pestilenței otrăvitoare de unde nu te mai salvează decât dricul disprețului ultim și-al scârbei definitive. Mi-e rușine că astfel de personaje ieșite din grotă continuă să ne populeze existența, purtând la brăcinarul soios uneltele scriitorului
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
general, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație în fața misterului existenței, este recuperat de către tînăra artistă fără cea mai vagă urmă de ostentație, dar și fără
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
prozatorului român este recomandat călduros, pe ultima copertă a actualei ediții românești, de chiar Umberto Eco, unul dintre numele de referință ale literaturii mondiale actuale. Este limpede că în Italia există un interes aparte pentru destinul trist al poetului iubirii, exilat de împăratul Octavian Augustus la țărmul Pontului Euxin. Și trebuie salutat așa cum se cuvine meritul lui Marin Mincu de a fi știut să vină, prin tematica romanului său, în întâmpinarea orizontului de așteptare al celor mai importante personalități culturale din
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
foarte mare pentru publicul italian. Nu știu în ce măsură însă un asemenea roman întrunește date care să-l facă susceptibil de un succes similar în România. Pentru că, dincolo de ideea salutară de a face un roman în jurul personalității fascinante a poetului roman exilat la Tomis, romanul ridică unele semne de întrebare. La scara continentului european, memorialistica se impune ca gen literar în secolul al XVII-lea. Printre precursori sunt adesea citați Montaigne (pentru autoportretul din Eseuri) și Sfântul Augustin, care, în Confesiuni, deschide
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
chiar îi aparțin (cele care în mod evident rezidă din operă), dar comportamentul și gândurile sale cu vizibilă tentă existențială sunt cele ale unui om modern. Citind "jurnalul" lui Ovidiu ai, de multe ori, impresia că citești jurnalul unui occidental exilat în România de azi. Lexicul este și el unul al zilelor noastre, impregnat de neologisme, greu de imaginat într-un text presupus a fi scris acum 2000 de ani. Scrie poetul tomitan în "jurnalul" său: "viața mea tinde să semene
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
Constanța, portret seducător, dar nu știu în ce măsură foarte realist. Nimic nu garantează că mentalul lui Ovidiu, așa cum este el imaginat de Marin Mincu, are vreo legătură cu realitatea. Partea mai proastă este că, în afară de acest presupus univers interior al poetului exilat în Tomis, romanul nu mai conține nimic. Epicul, întâmplările exterioare aproape că lipsesc, nu este vorba despre un roman istoric, în adevăratul înțeles al cuvântului, ci de un soi de eseu fictiv a cărui miză exclusivă este reconstituirea gândirii lui
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
120 de volume, enciclopedii, dicționare sau cărți de interviuri". Bibliotecă a fost realizată prin donațiile făcute de Editură Polirom, Fundația Academia Civică, Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", Fundația Nicolae Titulescu și Editură Institutul European. În continuare, s-a desfășurat dezbaterea Exilat printre frați, coordonată de Lect.univ.dr. Constantin Ilaș, la care au participat scriitorul Romulus Rusan și patru foști deținuți politici: Tuțu Spirul, Gelu Simionescu, Dumitru Bazon și Dumitru Vacariu, care au povestit asistenței traumele prin care au trecut în închisorile
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
război mondial, Enescu se luptă cu îndârjire pentru valorile contemporane ale muzicii românești (Constantin Silvestri, Ionel Perlea), îndepărtându-se însă de propria activitate componistică. După război susține concerte cu Menuhin și Lipatti și, la venirea la putere a comuniștilor, se exilează pentru totdeauna la Paris, unde se stinge în mai 1955, lăsând diverse lucrări neterminate. Și e de neînțeles până în ziua de azi că unul dintre cei mai de seamă interpreți ai secolului 20, compozitor de asemenea, nu se bucură de
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
un aer exotic, comprimă spațiile, devoalează ritualuri uitate și privește, cu un ochi atent, cînd jucăuș, cînd reflexiv, direct în ograda postmodernității. Și dacă stăm să ne gîndim bine, avea și destule argumente, pentru că acum patruzeci de ani eram deja exilați din istorie, trăiam, adică, direct în postistorie, iar prin distrugerea industriei antebelice, atît cît a fost ea, trăiam plenar și în postindustrialism.
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
ca unici depozitari ai adevărului despre el. Marile obiecții împotriva calificării morale a lui Vladimir Tismăneanu de a prezida o comisie care să dea un verdict asupra comunismului din România sînt, cred, cel mai puțin plauzibile. Politologul care s-a exilat în 1981 nu și-a alcătuit după aceea o biografie de disident al regimului. A mărturisit, la "Europa liberă", că a scris articole prin care a susținut comunismul autohton, dar s-a dezis categoric de ele. Asta s-a întîmplat
Jos Tismăneanu! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10110_a_11435]
-
plec acasă”. Zis și făcut. Acasă, unde? Bună întrebare! Silistra nu avea cale ferată. Singura legătură era cu vaporul pe Dunăre, între Silistra și Rusciuk, și mai departe. A venit cu mine un băiat din Varna ai cărui părinți erau exilați. De ce? Varna și Sofia au fost golite de evrei. De ce? Fiindcă erau noduri de cale ferată și baze militare germane iar bulgarii ne-au ferit. Deci, am plecat cu acest băiat - coleg în același lagăr cu mine, fiindcă noi, silistrenii
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
cultivă sonurile dulci, făcute din tăceri și ecouri. Cînd, în 1855, Creangă era la vîrsta plecării la școli, se încăpățîna să rămînă acasă, în satul părintesc. Cu un secol și jumătate mai înainte, cronicarul Ion Neculce, vel-logofăt, trebuind să se exileze în Rusia după lupta pierdută de la Stănilești, se tînguia de moarte. Țăran și boier au aceeași oroare de strămutare: de-a lungul generațiilor fără număr care s-au succedat obscur spre a trage la lumină roadele pămîntuluimamă, urmînd ciclul astrelor
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
2 DECEMBRIE NAPOLEON BONAPARTE - ÎMPĂRAT În urmă cu două secole, Napoleon Bonaparte a fost încoronat împărat al Franței (1804-1814 și 1815). A abdicat de două ori - în 1814, după invadarea Franței de către armatele Austriei, Angliei, Prusiei și Rusiei (a fost exilat pe insula Elba), și în 1815, după înfrângerea de la Waterloo (a fost exilat pe insula Sf. Elena). În această perioadă au intrat în vigoare Codul Civil (1804) - principala sa moștenire, Codul Comercial (1808) și Codul Penal (1810), care au consfințit
Agenda2004-48-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283108_a_284437]
-
fost încoronat împărat al Franței (1804-1814 și 1815). A abdicat de două ori - în 1814, după invadarea Franței de către armatele Austriei, Angliei, Prusiei și Rusiei (a fost exilat pe insula Elba), și în 1815, după înfrângerea de la Waterloo (a fost exilat pe insula Sf. Elena). În această perioadă au intrat în vigoare Codul Civil (1804) - principala sa moștenire, Codul Comercial (1808) și Codul Penal (1810), care au consfințit depășirea perioadei feudale. calendar multiconfesional BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 27 noiembrie - Sf. M. Mc.
Agenda2004-48-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283108_a_284437]
-
Partidului Muncitoresc Social Democrat Rusesc. A fost arestat și deportat în Siberia de două ori. A editat mai multe publicații, printre care și „Pravda“. În Partidul Bolșevic, a ajuns adjunctul lui Lenin. A coordonat înființarea Armatei Roșii. Stalin l-a exilat la Alma Ata, apoi în Turcia. Prin scrierile sale, Troțsky s-a opus lui Stalin și a încercat să formuleze o alternativă la stalinism. În 20 august 1940, Troțsky a fost omorât în Mexico City de un agent stalinist. calendar
Agenda2004-40-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282953_a_284282]
-
decât l-am gândit. Ulterior am făcut rost de o imagine. Se găsește în librăria din Caransebeș; această carte poștală ne spune deja mai multe: «Turnul lui Ovid lângă Caransebeș»”. Ce legătură poate exista între Publius Ovidius Naso, poetul roman exilat pe viață la marginea extremă a imperiului, acolo unde, între geți și sarmați, își scrie „Tristele” și „Ponticele”, și meleagurile bănățene? Aparent nici una. Și totuși... Un lexicon de geografie din 1780, editat de Karl Gottlieb von Windisch la Bratislava, sub
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
chiar ca Tomoschwar, pe lângă cetate curgând Tomisch (Timișul), foarte apropiat așadar de Tomiswar. Să mai spunem, pentru amuzament, că în ediția a II-a a lexiconului de conversație a lui Brockhaus se poate citi despre Ovidiu că ar fi fost exilat la Tomis, „în Moesia de jos, actualul Banat Timișean”. Scaunul meu drag În timpul războiului austro-turc din 1737 - consemnează același Béla Schiff - ziarul de campanie „Geheime Nachrichten” (Știri secrete) preciza că la Caransebeș comandanții armatei imperiale au admirat scaunul lui Ovidius
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
ca și poemul epic „Metamorfozele”, prelucrare a 250 de legende despre crearea și istoria Universului. Intrat în conflict cu împăratul Augustus, care-i reproșează frivolitatea versurilor și îl consideră ca fiind unul dintre motivele decăderii morale ale locuitorilor capitalei, este exilat, la vârsta de 50 de ani, la granița cea mai îndepărtată a imperiului, pe malul Pontului Euxin, la Tomis. Având rangul de cavaler și posedând o cultură vastă, Ovidiu nu se împacă nici cu clima aspră și nici cu „chipul
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
dedicată comisarului Maigret. S-a stins din viață la 15 noiembrie 1976. Marți, 18 mai NAPOLEON I - PROCLAMAT ÎMPĂRAT În 1804, Napoleon I Bonaparte a fost proclamat împărat al Franței. În 1814 a fost silit să abdice și a fost exilat pe insula Elba. Evadând, la 20 mai 1815 a preluat din nou puterea, de data asta numai pentru 100 de zile, până la înfrângerea de la Waterloo din 18 iunie 1815. Miercuri, 19 mai JACQUELINE KENNEDY Se împlinesc 10 ani de la decesul
Agenda2004-20-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282432_a_283761]