566 matches
-
definitive" care ar putea fi și suicidul: Nu mai e loc în viața mea decît pentru sinucidere sau pentru o plecare definitivă, undeva, în singurătate". Realitatea psihică e îngroșată de poză. Altfel spus, Sebastian e un tip atent acordat la existențialismul ce se înfiripa în Occident, nu fără tangențe la fenomenele spiritualității băștinașe de-o factură înrudită, de la "trăirismul" lui Nae Ionescu la "autenticitatea" lui Camil Petrescu. Nu putem omite nici complexul său etnic care, într-o perioadă a antisemitismului recrudescent
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
eternul conflict (...) dintre doi oamnei diferiți, care nu pot trăi nici împreună, nici separat" (p. 135), într-o manieră de abordare care scoate la lumină "adevărate crize de factură existențială"(p. 136). Cum se vede, predilecția lui A. Holban pentru existențialismul în curs de constituire pe plan european spre finele epocii interbelice este confirmată și în acest domeniu. Studiul se deschide cu un lung preambul consacrat opțiunilor estetice ale romancierului (Coordonatele unui crez artistic) și se încheie cu o selecție riguroasă
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
vag și mai degrabă formal spre marile învățături biblice sau către lecțiile morale care se desprind din ele. Revelația, atâta câtă este, vizează exclusiv adâncimile sufletului uman (sufletului femeii, de fapt) și sentimentul covârșitor pentru cititor este cel de intens existențialism. Proza Danielei Rațiu ar putea deveni o biblie a mișcării feministe de la noi. Un strigăt de revoltă și un manifest care ne obligă pe noi, bărbații, să acordăm mai multă atenție și înțelegere ființelor din jurul nostru, prea adesea judecate din
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
puține la număr, astfel că deliciul lecturii, cel puțin sub acest aspect, este asigurat. Cât despre tinerii intelectuali de atunci, aceștia se resincronizau din mers cu civilizația și cultura Occidentului, generația lor fiind "contaminată de toate curentele epocii, printre care existențialismul" (p. 289). Pledoaria făcută pentru muzica rock (Elvis Presley, Buddy Holly, Chuk Berry, Ray Charles și mulți alții) este legitimă și firească, dar și convingătoare, având în vedere că muzica occidentală a "generației beat" a avut partea ei de contribuție
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
deja aici, gata creat, ei urmând a da naștere unui alt neant și mai mare. Singura șansă pentru a filosofa despre nemurirea noastră este trecerea trenurilor! îi spuse Prunilă lui Hagiu. Nilă se trezi din gropile tăcerii sale mustind de existențialism negru, ca urmare a înclinațiilor psihodepresive transmise ereditar de garniturile de trenuri-cisterne pline cu vodcă perfuzată de destin în venele strămoșilor și plănui, împreună cu apologetul strivirii omului sub șenilele vieții, Prunilă, un poem strălung închinat irefutabilului cauzal. Deși mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
când trebuie aport și sacrificiu. // S-au pus de la ivire pronosticuri / sub ale titlurilor auspiciu; / nu cadențezi grăbit spre beneficiu / formule tip introducând în plicuri.“ Lista este mult mai lungă: „vacarm“, „mapamond“, „cernoziom“, „ascensor“, „eufemism“, „limfatic“, „condensat“, „fenomen“, „fizician“, „neurastenie“, „existențialism“ etc. etc. Dacă toate aceste cuvinte ar fi așezate într-o ordine alfabetică, volumul de versuri al lui Mihai Munteanu s-ar transforma într-un dicționar de neologisme. Iată și un autoportret al autorului, compus din același material lingvistic: „Eludând
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ajunge să amintesc câteva titluri marcante: Être et avoir, de Gabriel Marcel, L’Être et les êtres, de Maurice Blondel, ambele apărute în 1935. Atât Marcel, cât și Blondel vor deveni nume de referință pentru ceea ce se va numi ulterior „existențialismul ontologic creștin”. Ambii vor influența „sub mantou” noua generație de teologi catolici, constituindu-se și într-o alternativă fecundă, pe de o parte, la existențialismul sartrian, iar pe de altă parte, la marxismul althusserian. În 1937, Yves Congar publică o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Marcel, cât și Blondel vor deveni nume de referință pentru ceea ce se va numi ulterior „existențialismul ontologic creștin”. Ambii vor influența „sub mantou” noua generație de teologi catolici, constituindu-se și într-o alternativă fecundă, pe de o parte, la existențialismul sartrian, iar pe de altă parte, la marxismul althusserian. În 1937, Yves Congar publică o carte de pionierat în materie de ecumenism, Chrétiens désunis, și tot în același an apare manifestul lui Marie-Dominique Chenu, Une école de théologie: le Saulchoir
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a găsi o perspectivă sigură și o bază de cunoștințe solidă. Studiasem timp de șase semestre cursurile de filozofie și istoria filozofiei ce includeau o excelentă introducere în gândirea lui Kant și Hegel, terminând cu o lucrare de licență despre existențialismul înțeles ca umanism în gândirea lui Jean-Paul Sartre, temă la modă în anii '50. La Roma am învățat lucruri la care nu aș renunța sub nici o formă: claritatea limbii latine, precizia terminologiei, argumentarea coerentă în sine și mai ales exigența
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Ființa într-adevăr nu este Non-Ființă? Fiecare existență ca atare are în proprietate identitatea, adevărul și bunătatea. Dar existența nu este deseori contradictorie, neadevărată și lipsită de bunătate? Cum se judecă răul prezent în lume? În epoca nihilismului și a existențialismului, principiile clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu a descris oare omul ca pe un trou d'être
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lipsită de bunătate? Cum se judecă răul prezent în lume? În epoca nihilismului și a existențialismului, principiile clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu a descris oare omul ca pe un trou d'être, o gaură a ființei care trebuie să se proiecteze de la sine? Iar Nietzsche nu a insistat asupra suspiciunii, bănuielii, neîncrederii în tot ceea ce există și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Child in His Family, John Wiley, New York, 1970. Rutter, Michael, „Parent-child separation: Psychological effects on the children”, Journal of Child Psychology and Psychiatry and Allied Disciplines, vol. XII, 1971. Sartori, Giovanni, Teoria democrației reinterpretată, Editura Polirom, Iași, 1999. Sartre, Jean-Paul, „Existențialismul este un umanism” (1946), în Umanism și libertate. Caiet documentar, Cluj-Napoca, 1977. Schaffer, E., „Consolidation of softwood artifacts”, Studies in Conservation, 15 (3), 1971. Schaffer, H.R.; Emerson, P.E., „The development of social attachments in infancy”, Monographs for the Society for
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe niște "cîrpaci care trăiesc ca niște semiplagiatori din munca altora (p. 46)" -, cum nu pune preț pe lumea universitară franceză, umplută cu figuranți care "sunt perfect convinși de faptul că sunt de neînlocuit" (p. 36). Așijderea, privește cu mefiență existențialismul francez, pe care îl consideră o pastișă după "exaltarea mistico-literară a gîndirii hölderliniano-heideggeriene" (p. 56), și nu-și ascunde rezerva față de "prestigiile contrafăcute" ale majorității numelor care domină scena culturală. Mai mult, își exprimă prețuirea pentru sarcasticul Karl Kraus, în
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
sistem, ale căror semnificații rezultă din oscilațiile, din jocul de penumbre ce le caracterizează. Astfel cum aprecia Mircea Eliade, mișcarea de la Criterion, al cărui program se bizuia pe năzuința spre o "nouă spiritualitate", ar putea fi socotită o prefață la existențialismul francez. "Trăiriștii" noștri cultivau frecvent un soi de jurnal baroc, care consemnează o problematică nedeslipită de emoție, de impulsurile umorale diverse care pun în chestiune ideile curente, valorile acceptate. E o infuzie de viață, un lirism speculativ în aceste pagini
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
circuit închis. între frica de moarte și vaga posibilitate a grației divine cu care se înfruntă protagoniștii săi, în spiritul protestantismului liberal al lui Paul Tillich, Updike nu pledează pentru posibilitatea transcendenței, ci la fel ca Norman Mailer în manifestul existențialismului american, pentru "Curajul de a fi" (titlul cărții lui Tillich), care la Updike înseamnă "pentru descoperirea urmelor grației divine în universul material, a sacrului în profan". Cele patru romane din seria Rabbit avându-l drept protagonist pe Harry Angstrom (sublinierea
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
pergament și face riduri fine și subțiri ca un chinez bătrân. Aleargă și RÂDE. E mereu cu o nedumerire-n ochi. Mă înduioșează acest VULNERABIL TOTAL. In imaginația mea fiecare om are o melodie care-i face ilustrația muzicală a existențialismului.Când îl văd, TONOMATUL din capul meu cântă PA-DAM cu vocea lui EDITH Piaf. Are un înscris TRAGIC și un UMOR RUSESC din perioada N.E.P.-ului. Are un trup plăpând dar bine lucrat. Printre cei tineri, el chiar este un
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
pe pozne. De aici încolo, delirul exegetic se declanșează în voie: „Prin nume, Goe își pune pecetea definitivă pe universul banal, meschin în care evoluează și căruia tinde să-i devină centru. Ar mai fi de adăugat aci că fondatorul existențialismului, filosoful danez Sören Kierkegaard, descriind în opera sa omul în fața lui Dumnezeu, considera egoismul drept un foarte mare păcat. Omul egoist întoarce spatele fundamentului divin al vieții.” Așadar, sinele lui Goe, îndepărtat de Dumnezeu, e claustrat, e constipat, adică e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4925_a_6250]
-
parcă dintr-o închisoare și nu știam ce să fac cu libertatea mea. M-am simțit brusc ca personajul lui Kafka, domnul K., dar trăind o traumă în sens invers, altfel spus, nu șocul arestării, ci șocul eliberării." (p. 6) Existențialism temperat așadar, nu realism. Încadrarea e departe de a fi surprinzătoare. Proza autorului prelungește direcțiile trasate de poezia și de teatrul său. Interesant în schimb e felul în care Vișniec se folosește, pe un asemenea fond deloc permisiv, de un
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
de peste drum,/ trecând prin dulapuri și scaune,/ prin copii și gospodine.” Evident că până la urmă: „imaginea noastră a decupat iar orașul/ și peretele opus al cârciumii și imaginea noastră/ s-a năpustit asupra noastră/ fără noi în ea.” (pp. 39-40) Existențialismul, expresionismul și celelalte etichete de care s-a prevalat o bună parte din critica noastră literară în cazul lui Ion Mureșan nu se mai justifică în cartea Alcool. Pe măsură ce-și cultivă artificiile manieriste (fiindcă despre asta e vorba
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
la parapsihologie (prin testament, a lăsat bani pentru înființarea unei catedre consacrate acestei pseudoștiințe), trecând prin sumedenie de mișcări politice, religii și discipline științifice, de la sionism la catolicism și chiar budism, de la antifascism la comunism și anticomunism, fără să omită existențialismul, l-au preocupat genetica, antropologia, cercetările în domeniul cancerului, al creierului și al radiațiilor pentru ca, în final, să se entuziasmeze pentru trăzneli și mistificări precum negarea lamarckiană a evoluționismului, levitația, telepatia, percepția extrasensorială, proiectul inteligent, ocultismul, totul culminând cu ideia
Maniheism la două capete (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6266_a_7591]
-
schița și nu Velea.” „O specie epică nouă: romanul pisălogic.” „Stilul criticii de azi: o formă postmodernă a beției de cuvinte.” „Criticul negativist praftică o critică de anihilare.” „Ce-i lipsește culturii române? Cei șapte sute de ani de-acasă.” „Evoluția existențialismului român. De la angoase la aghioase.” „Stilul poeziei lui Ioanichie Olteanu s-a dovedit a fi cu totul ieșit din comună.” „Cum ți se pare stimabilul? Un adevărat semidoctician.” „Culmea inconsecvenței scenice: ca o voce din off să exclame văleu.” Și
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
față. Cum face Țepe, cum făcea Gombrowicz. Gombrowicz: „...viața își râde de rațiune. Și asta e ceva ce rațiunea nu poate suporta.” E și motivul pentru care cine a vrut să gândească asupra vieții nu de rațiune s-a folosit. Existențialismul a făcut-o, spune G. A făcut-o, e drept, dar ce a avut cu adevărat de spus a intuit.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5121_a_6446]
-
același tipar face parte și Baudrillard, căci traseul pe care l-a urmat în viață e cel de care au avut parte mai toți intelectualii postbelici (Derrida, Deleuze, Lyotard, Bourdieu): s-au școlit sub auspiciile mimetismului marxist, au trecut la existențialismul plat de inspirație sartriană, au explodat în etosul revoluționar al anului ‘68 și apoi s-au stins într-o critică acerbă a societății contemporane. Critica lor e de fapt o reacție hrănită de o dezabuzare tardivă: nu e ușor să
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
din unghiul celorlalte personaje participante la criză (umorul lodgian atinge cotele lui tradiționale în "mărturiile" acestor naratori inventați). Ulterior, el începe să-și controleze trăirile, devenind tot mai conștient de rațiunile nebănuite ale dramei declanșate pe nepusă masă. Preocuparea pentru existențialismul morbid al danezului Soren Kierkegaard (și mai ales obsesia pentru Cutremurul și spaima) îl ajută, de asemenea, să aibă acces la luciditatea masochistă a spiritelor autoscopice, împingîndu-l, într-un tîrziu, spre o revelație ultimă: Laurence Passmore nu mai există decît
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
literaturii cu... sine însăși. Privind fie și numai secolul al XX-lea, constatăm că jocul conceptelor pe panoplia menționatei relații operă/autor s-a desfășurat, complementar sau în opoziție, sub semnul tuturor direcțiilor metodologiilor susținute de structuralism și semiotică, de existențialism și fenomenologie, de hermeneutică, psihologie și psihanaliză, de sociologie și informațional, alimentînd apoi psihanaliza textului, teoria personajului, teoria receptării, teoria imaginarului, naratologia etc. Au apărut, în consecință, dublete conceptuale contrastative sau doar paralele, înglobante sau limitative, modelatoare sau rigidizante, în
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]