725 matches
-
concept: „Cuprinzătorul este, așadar, ceea ce doar se anunță în gândire. El însuși nu apare niciodată, ci tot ceea ce ne apare se ivește înăuntrul lui”. Pentru ca două pagini mai departe să ni-l prezinte ca pe un Ianus al subtilității cugetării existențialiste: „Este suficient dacă voi menționa că atunci când cuprinzătorul este conceput ca ființa însăși, el este numit transcendență (Dumnezeu) și lume; atunci când este gândit ca ceea ce suntem noi înșine, el ia numele de ființare factică, conștiință în genere, spirit și existență
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
Adrian Marina, Adrian Amarina și Cristian Marina) e o reluare, la alt nivel temporal, a tematicii din Plăcerile tineretului. În prim-plan evoluează o "societate secretă", un releu subteran format din boema vremii noi, poeții suprarealiști și eseiștii "iraționaliști sau existențialiști". Scopul principal al bandei este "să strice jucăria" comuniștilor. Membrii ei - în special Georgică Scarlat și Dan, cărora li se alătură, fără voie, Adrian Marina, îndrăgostit de Lena - sunt blazați în exces și, sartrieni declarați, propun teorii absconse ale neantului
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
torturează nervii obosiți și derutați ai lui Romano nu-l determină să se alăture cauzei muncitorești, să părăsească adică ideologia de clasă; mai mult, acesta respinge fățiș filosofia marxistă și consecințele ei în plan politic, pe care le asociază celei existențialiste a lui Heidegger și nazismului și, în genere, mișcărilor de extremă dreaptă - două fațete opuse ale aceleiași utopii plăsmuite prin abateri nepermise de la logică. (Scriitorul va reveni asupra acestei opinii în Au Dieu inconnu). Șerban Romano este o adaptare a
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
e evazivă. Marea și, uneori, amurgul îndeplinesc rolul de rezonatori sufletești pentru o stare depresivă, realizată stilistic la modul elegiac, cu o virtuozitate a mijloacelor împinsă până la limita artificiului poetic. Se simte un învins, eșecul îl amenință, ca în proza existențialistă. Anchetatorul și informatorii îl obsedează. Pentru a scăpa de presiunile unei lumi detestabile caută un fel de terapeutică a evaziunii sau a neutralității, "un mod de a ignora realitatea". Proza din Punctul de inflexiune devine astfel un dens poem al
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
în prima lui fază, pecete de sub care nu poate să iasă decât târziu. Antidotul clasicist nu e radical sau exclusivist. În euphorionism, I. Negoițescu imaginează o combinație între clasic și romantic, între spiritul grec și cel faustic. Ne atrăgea filosofia existențialistă, dar tunam și fulgeram împotriva existențialiștilor" - ar fi a treia contradicție explicită. Scrisorile celor doi arată, într-adevăr, că-i preferau pe mistici, iar în această ecuație existențialiștii nu putea fi decât repudiați. Aviditatea noastră de clasicism era legată, teoretic
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
care nu poate să iasă decât târziu. Antidotul clasicist nu e radical sau exclusivist. În euphorionism, I. Negoițescu imaginează o combinație între clasic și romantic, între spiritul grec și cel faustic. Ne atrăgea filosofia existențialistă, dar tunam și fulgeram împotriva existențialiștilor" - ar fi a treia contradicție explicită. Scrisorile celor doi arată, într-adevăr, că-i preferau pe mistici, iar în această ecuație existențialiștii nu putea fi decât repudiați. Aviditatea noastră de clasicism era legată, teoretic, de repudierea celor două curente literare
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
clasic și romantic, între spiritul grec și cel faustic. Ne atrăgea filosofia existențialistă, dar tunam și fulgeram împotriva existențialiștilor" - ar fi a treia contradicție explicită. Scrisorile celor doi arată, într-adevăr, că-i preferau pe mistici, iar în această ecuație existențialiștii nu putea fi decât repudiați. Aviditatea noastră de clasicism era legată, teoretic, de repudierea celor două curente literare: sămănătorismul și tradiționalismul" - a patra contradicție. Tradiționalismul și sămănătorismul sunt, în fond, false forme de clasicism. Dar în conservatorismul comun celor trei
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
Femeii îi rămâne interzisă până și efemera fericire de a-și reconstrui, departe de țară, o viață și așa sleită: cei doi sunt uciși la graniță, chiar de călăuzele lor. Mor fără să se zbată. Recviemul este dublat de viziunea existențialistă: înstrăinați de ei înșiși și de trecutul lor, cei doi rămân încremeniți în propriul zid; călătoria salvatoare îi trimite, sadic, la moarte. Recitind romanul dinspre Vântul de martie, întreaga perspectivă se schimbă fundamental. Vântul de martie reprezintă, în structura romanului
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
pe dedublare și oglindire. „Un cer sus și unul sub ei, ca într-o sală a oglinzilor dintr-un circ pustiu”, așa arată potopul lui A. R. Deleanu. Iar romanul e, într-adevăr, un circ domestic, unul infernal, o scenetă existențialistă întreruptă de plonjări onirico-poetice. Suspansul cărții ține de mormanul de refulări dintr-o familie nefericită. Deși instabilitatea vine din dispariția Femeii, tot ea este percepută ca un agent al răului. În jurul misterului creat se țes, sistematic, ambiguitățile unei tensiuni întârziate
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
după ce-o vom fi rezumat, cum spuneam, cu farmec, vom supune acest rezumat unui elementar test al adecvării. Vom constata, dacă suntem într-adevăr onești, că discursul se potrivește de minune aproape oricărui poet român contemporan sensibil la tentațiile existențialiste (sau, cum sunt numite îndeobște, expresioniste). Nu e nici un strop de rea-credință în observația mea. Și îmi doresc să fiu înțeles cum trebuie. Întâmplător, subscriu de astă dată fără ezitare la recomandarea de pe coperta a patra, semnată de Al. Cistelecan
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
schimbat în uimitor pretext de elogiere a sterilității și de exaltare a neputinței congenitale de a crea“. Acest existențialism nu e altceva decât impotență. Nota e traversată de o pasiune polemică vrednică de cauze mai nobile. Astfel, el scrie: „Unii existențialiști îți declară cu grave jurăminte că sunt gata să moară pentru «adevărul» lor (care niciodată nu e al lor, căci e plagiat) pentru ca să-i vezi servind într-o singură zi alte câteva adevăruri opuse între ele, contra onorar firește, dar
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
elogiu al beatitudinii unei vieți interioare desăvârșite" și Arșavir Acterian semnase Jurnalul unui leneș. Lenea era, deci, o valoare nu numai materială, dar un lux al spiritului. O aspirație. În plus, ea duce la o disoluție a eului, de sorginte existențialistă. Este o disoluție în alienare, ce s-ar datora senzației de a fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
luate în discuție trilogia lui O`Neill, Din jale se întrupează Electra și piesa Muștele, de J. P. Sartre; prima oferă o interesantă actualizare a teatrului antic grec a legendei Electrei, a doua reia problematica destinului implacabil din perspectiva filozofiei existențialiste, Sartre, plecând de la premisa că resortul principal al tragediei grecești este libertatea, ideea de fatalitate fiind doar un revers al acesteia. Temele mari ale existențialismului, ca vina, decizia, opțiunea, responsabilitatea se găsesc reunite în această 5 capodoperă ce propune o
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
în care se afirmă teatrul epic de factură brechtiană și teatrul absurd, pe care Sartre îl consideră prin excelență burghez, el se declară partizanul teatrul de situații, formulă adecvată genului de angajare susținută de autor, dar și întregului sistem filozofic existențialist. Interesant este că atunci când, în 1943, Gabriel Marcel a pus în circulație conceptul de „existențialism”, Sartre preciza că nu știe ce este acesta, el fiind preocupat de filozofia existenței. Premisa fundamentală a filozofiei sartriene este de natură existențială, căci vizează
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
o adevărată ceremonie. Problemele dezbătute vizează culpabilitatea individuală sau colectivă. Spațiul însuși este claustral: oraș închis, sufocat de prezența muștelor - simbolul eriniilor din tragedia antică, camere refugiu - camera tronului, în care se ascund vinovații. În Muștele Sartre dezbate, în spirit existențialist, vechea problemă a destinului uman. Modelul de la care pleacă îl constituie Choeforele lui Eschil, ce are ca personaj central pe Oreste, dar aici nu mai apare problema responsabilității eroului pentru fapta sa; autorul francez modifică sensibil intriga piesei, semnificația personajelor
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Eschil, ce are ca personaj central pe Oreste, dar aici nu mai apare problema responsabilității eroului pentru fapta sa; autorul francez modifică sensibil intriga piesei, semnificația personajelor și motivația actelor acestora, de unde modernitatea și originalitatea operei, al cărei suport ideatic existențialist este evident. Când vine în Argos, însoțit de pedagogul său, Oreste nu este un personaj cu un caracter definit, ci un ins în devenire; el nu a fost încă pus în situația - limită de a opta pentru un anumit act
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
viziune metafizică. Trebuie să precizez încă că aceste rânduri stau și sub semnul unor preocupări de "gândire sistematică" (de fapt de scriere sub această formă), desfășurându-se în paralel cu scrierea lucrărilor Heidegger și rostirea ființei și Tragicul în filosofia existențialistă franceză, publicate între timp, și cu Structura conștiinței, care își așteaptă finalizarea; inevitabil, există un oarecare transfer de teme între aceste lucrări, diferind însă modul de abordare. Toate acestea au constitui motive suficiente pentru a avea curajul să-mi așez
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Albert Camus), a preocupării față de individ, a grijii pentru realizarea idealurilor colective numai prin respectarea persoanei, atunci putem spune că în Occident această orientare a existențialismului și-a atins în bună măsură dezideratele. Poate că faptul de a relua meditațiile existențialiste ca temă a gândirii noastre ne va aduce la același nivel, aceasta fiind partea necesară a drumului către ceea ce înseamnă bunăstarea Occidentului. Sub influența metafizicii tradiționale, care vizează imuabilitatea ființei, nu putem gândi la modul absolut telos-ul acestei lumi decât
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
prin extrapolare: cum poate fi un om așa? Cogitațiile pe teme etice ale protagonistei, fin ironizate în prefața volumului, vin din asemenea repetate și brutale contacte preliminare cu o realitate umană respingătoare. Reflecțiile respective, realmente abundente, nu sunt niște teme existențialiste tratate de autor după paravanul personajului său principal; sau nu sunt doar atât. Ele sunt provocate de experiențele succesive, mai toate dezamăgitoare, ale Ioanei Olaru, pentru care nu spitalul psihiatric, ci lumea din afara lui este infernul. Rând pe rând, ea
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
dragoste, cît va fi frumusețe în lume și ochi care s-o vadă". Referentul prozei lui Gheorghe Crăciun este cartea; personajele gîndesc cum "ar fi spus cineva într-un rînd dintr-o carte", altul e un "personaj aleatoriu din cărțile existențialiștilor", plimbările se fac "ca în bunele romane", între faptul din viață și cel din literatură sînt "coincidențe consternante", salvarea e căutată "prin cuvinte", norii au o sintaxă a lor, ca într-o carte de Petru Creția, Longos însuși devine "contemporanul
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
o "oglindă nebună", care se-apropie să-l îmbrățișeze și să-i acorde un sărut funerar, înregistrează o reflexie deloc complezentă (eșecul narcisismului se adaugă celorlalte). Neputința stabilirii unei identități personale, o marginalizare nativă, o greață de sine îl specifică existențialist: "Vii în lume și în locul tău găsești/ pe altcineva. ți-ai trăit deja jumătate/ de viață (mai mult sau mai puțin, nu/ mai contează) te privește ca pe un uzurpator// te somează să mai aștepți într-o margine/ pînă ce
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
cronicarul egiptean nu mai credea în nimic. Care vor fi fost însă mentorii săi nu vom ști - din păcate. Dacă Emil Ivănescu ar mai fi avut puțină răbdare l-ar fi cunoscut pe Sartre, s-ar fi complăcut, eventual, printre existențialiști. Cele mai multe cazuri de sinucidere nu suferă de complicații. Dependenți de presă, de televiziune, suntem copios serviți cu sinucideri la toate ceasurile zilei și nopților. Sinucideri, violuri, asasinate, scene de violență, buchete - scuze - de accidente auto și moto, nu ducem lipsă
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
ale artistului, modul său de a gîndi, simți, crea, ce se află într-o matrice structurală din care decurg inovațiile sale și prin care se explică pecetea sa stilistică. într-un asemenea înțeles sîntem în măsură a vorbi despre drama existențialistă pe care o trăiește creatorul baroc, căutînd mereu un echilibru pe care-l poate realiza doar fugar, angoasat în permanență de conștiința eșecului pe care, asimilîndu-l, se străduiește a-l recicla. Iar "revalorizarea eșecului" (Adrian Marino) se bizuie pe efectul
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
boemă a pictorilor din Montmartre, buchiniștii înșirați pe malul Senei, florăresele, cafenelele de pe bulevardul Saint-Germain, șansonetele cântate de Edith Piaf, Charles Trenet, Aznavour, Yves Montand sau Juliette Greco, trompeta lui Boris Vian, Jean-Paul Sartre și mișcările studențești din mai 1968, existențialiștii și noua filosofie, noul roman și noul cinematograf. Pentru cei mai mulți oameni de pe pământ Paris este orașul iubirilor romantice, al curtoaziei și al bunelor maniere, al vinurilor pour les connaisseurs și al mâncărurilor sofisticate, al fetelor vesele din Pigalle și al
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
situația de a se alinia permanent la problematica afișată de autoare. Limbajul de comunicare nu e nici simplu dar nici Încriptat În formule cu mesaj abscons. Ca stil, scrierea sa este bogată În subtilități semantice, mai ales cu caracter filosofic existențialist, spre care autoarea are o aplecare specială. Teme și noțiuni ca: existența, neantul, angoasa, aventura, frica de ceva, uneori metafizic, Jertfa (de seară), metafora din titlul romanului, revin ca niște motive permanente În țesătura creației sale, nu pentru a da
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]