223 matches
-
târziu, în noapte, dor//”. (Tinerețe). Clasicismul prozodic al versurilor au în chinga lor vibrația surprinzătoare a metaforei care ca un voal străveziu lasă să se vadă, precum mantaua lui Gogol, îmblânzirea convulsiilor lăuntrice, domoale, toate fiind, parcă un act de exorcism: „Albă domniță, ți-ai prins viscolu-n păr/ Și ochii tăi adânci cern din priviri// Fulgi albi de nea ce jucăuși aprind/ Lumini care se pierd în străluciri”. (Iarna). Fizionomia autentică a aceste poezii nu bate totuși la ochi. Actul ei
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
târziu, în noapte, dor“.(Tinerețe ). Clasicismul prozodic al versurilor au în chinga lor vibrația surprinzătoare a metaforei care ca un voal străveziu lasă să se vadă, precum mantaua lui Gogol, îmblânzirea convulsiilor lăuntrice, domoale, toate fiind, parcă un act de exorcism: “Albă domniță, ți-ai prins viscolu-n păr/ Și ochii tăi adânci cern din priviri// Fulgi albi de nea ce jucăuși aprind/Lumini care se pierd în străluciri. “( Iarna). Fizionomia autentică a aceste poezii nu bate totuși la ochi. Actul ei
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
ceremoniale de eliberare de tensiune și consumare simbolică a nemulțumirilor și rebeliunii; d) rituri de salvare - aceste rituri au ca scop refacerea echilibrului individual și restabilirea identității și prestigiului personal: 1. rituri de posesiuni - eliberarea de sub stăpânirea unui spirit malefic (exorcismul); 2. rituri de asumare - a unei alte identității (șamanism); 3. experiențe mistice; e) rituri de revitalizare - sunt concepute pentru a reface sau a menține identitatea colectivității. În această categorie ar intra cultele milenariste Această clasificare minuțioasă nu este, din nefericire
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se bazează pe un ansamblu vast de credințe (referitoare la trup și suflet, viață și moarte, sănătate și boală, curat și spurcat, puteri lumești și puteri mistice etc.), implică numeroase tipuri de activități rituale (cum ar fi purificările, transa, consacrările, exorcismul, incantațiile, sacrificiile etc.) și creează sisteme rituale și cultice autonome (șamanismul, voodoo, cargo cult, ghost dance). Toate aceste elemente i-au Îndemnat pe mulți cercetători să considere magia un sistem cultural complex, de sine stătător, un fel de echivalent al
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
malefic ia În stăpânire sufletul și trupul bolnavului și Îi dictează cuvinte și acțiuni neobișnuite. Forțele răului trebuie gonite, evident - de o persoană care posedă puteri egale sau superioare acestora. Ritualul cel mai cunoscut de gonire a spiritului malefic este exorcismul, care, chiar și În religiile creștine, nu este practicat de un preot obișnuit, ci de un reprezentant canonic dotat cu o știință „ocultă”. Spiritul intrus este conjurat să părăsească trupul pacientului prin numeroase tehnici, făcute fie În izolare, fie În cadrul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
I, București, 1998, vol. II: Departe, în trecutul apropiat, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2000; La rădăcinile depărtării - Aux Racines du lointain, ed. bilingvă, pref. Al. Călinescu, București, 1999; Plata luntrașului. Poeme (1956-1998), pref. Gheorghe Grigurcu, București, 1999; Tinerii noștri bunici. Exorcism în șoaptă, pref. Mihai Zamfir, Botoșani, 1999; Dublul ochean, pref. Alexandru Condeescu, București, 2000; În altă parte, I-II, București, 2000-2002; Instransigență în harem, Iași, 2002; Limba imperiului - La Langue de l’empire, ed. bilingvă, București, 2003; Mulțimea singurătate, pref.
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei care se îneacă în propria-i putreziciune”. Valoarea excepțională a artei sale pamfletare vine din sugestia piezișă a unei intenții de exorcism și din potențialul de halucinare al imaginilor. El rămâne un nume printre reprezentanții de prestigiu ai genului: Jonathan Swift, P.-L. Courrier, Léon Bloy, L.-F. Céline. Tablete din Țara de Kuty experimentează un amestec de pamflet, meditație și utopie
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
moldovenesc menit să „închidă” demonul „în rădăcină, la nelumină” : „Cu grijă cum te tai,/ grijă să ai,/ să nu sai/ din coajă,/ din lemn,/ din rădăcină ;/ să stai chircit,/ înghesuit,/ turtit,/ în rădăcină,/ la nelumină...” (47, p. 173) ; sau un exorcism oltenesc menit să alunge dracul din lemnul copacului : „Bradule,/ frumosule,/ voinicule,/ cin’ te-a tăiat,/ te-a despicat,/ te-a desciotit,/ cin’ te-a bătut/ par în pământ/ ca să scoată pe dracu ;/ cin’ te-a bătut/ cu nuiele de alun
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
asemenea răgazul necesar studiului și scrisului. Deci civilizația se definește prin edificii și biblioteci, ceea ce înseamnă siguranță și răgaz. Fără aceste elemente nu e posibilă civilizația. Cultura, da; există cultură și la populațiile nomade sau la cele analfabetice, miturile și exorcismele lor, fastul, ornamentația, riturile constituind o cultură. Acele Vremi Obscure, dintre căderea Romei și Imperiul Carolingian n-au fost nici un moment lipsite de cultură. Dar civilizația se instaurează în lume pe un fundament exemplar, statornic și capabil totodată de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
caz, invectivele nimicitoare din Scrisoarea III îmi par de o frumusețe irezistibilă; forța imprecației, clocotul mâniei și gheața disprețului întrec la Eminescu toate motivările actualității și toate datele inițiale, căpătând un caracter definitiv și absolut, cu o putere perpetuă de exorcism. De asemenea, găsesc această sublimă putere a invectivei, această încântare prin violență și ultragiu, la Victor Hugo, care poate n-a fost niciodată mai inspirat decât în Les Châtiments, la Arghezi, la Léon Bloy, la Agrippa d’Aubigné și, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
De aici și urletul ce a răsunat în întreaga Europă și în care predomina cuvântul Marxism. Nu se voia - pe drept cuvânt - să se accepte inacceptabilul. Tinerii au trăit cu disperare zilele acestui urlet prelung, ce era un fel de exorcism și un adio spus speranțelor marxiste: intelectualii maturi ce erau alături de ei, în schimb, au comis, repet, o eroare politică. Eroare care, dimpotrivă, nu a fost comisă și de Partidul Comunist Italian 1. Acesta, mai realist, a înțeles încă de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Măran, O cronică de familie, RL, 1989, 20; Vasile Chifor, Lecția istoriei, T, 1989, 6; Irina Petraș, „Sokrateion”, TR, 1991, 31; Florin Manolescu, Fratele mai mare, LCF, 1991, 34; Ilie Radu-Nandra, Politică și istorie, TR, 1993, 47; Carmen Varfalvi Berinde, Exorcismul cuvintelor, TR, 1995, 35-36; Mihai Dragolea, Oamenii unor jurnale, VTRA, 1998, 1; Dicț. scriit. rom., II, 257-259; Popa, Ist. lit., I, 971. C.M.B.
FAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286973_a_288302]
-
iluzie în poem, poemul fiind de fiecare dată un semn al unei transsubstanțieri eșuate („Încerc mereu un athanor verbal din care / să prinzi ființă; o formulă mai precis / de aurum potabile sonor, în stare / să dea realitate unui vis:/ un exorcism capabil să-mi aducă în brațe vaporoasa ta nălucă.// Cuvintele - ce sunt și cui slujesc:/ urechii surde, ochilor sau minții?// Cumplit și tandru, magic lămurit / se târâie sub bolta suferindă / destinul meu - acest poem înmărmurit / de haruri, incapabil să surprindă
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
își găsește astfel un predecesor colectiv în grupările falșilor taumaturgi. Falșii taumaturgi Un alt aspect, legat de cel anterior, este săvârșirea minunilor. Evangheliile prezintă numeroase istorisiri despre minunile lui Isus și ale apostolilor, dintre care cele mai însemnate sunt vindecările, exorcismele și învierile. Ereticii, predecesori ai Anticristului, nu se lasă mai prejos. Dimpotrivă, reputația lor pare a fi întemeiată tocmai pe aceste virtuți terapeutice, de taumaturgi. În dosarul său anticristologic din cartea a V‑a (28, 2), Irineu inserează un pasaj
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fost abandonate, mitul însuși trebuind să fie reformulat și revalorificat. Chiril este obligat să reactualizeze anumite tradiții precreștine, foarte prezente încă în Asia Mică. Accentul pus pe figura diavolului este, de altfel, în perfectă rezonanță cu contextul prebaptismal, în care exorcismele jucau de asemenea un rol foarte important. Anticristul, în viziunea lui Chiril, este o entitate necorporală, cvasiabstractă, lipsită de biografie terestră, nume sau origine. Este dublul mimetic al adevăratului Cristos, un „înger de lumină” malefic, un duh rău, întrupat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de invocare a divinității, cu aceeași valoare cathartică și de restaurare psihomorală. În această categorie sunt incluse serviciul liturgic și pelerinajele la locurile consacrate divinității, la care se mai pot adăuga și alte forme de ritualuri religioase cu caracter de exorcism sau consacrare, ocazionale sau legate de comemorarea unor anumite evenimente. Semnificația lor este aceeași din punct de vedere psihomoral, de eliberare și catharsis colectiv, prin comuniunea dintre om și Dumnezeu. 2. Ritualuri care au ca obiect durerea Aceste ritualuri se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
individualității, prin mobilitatea ideatică și concepția relativistă, în cadrul acesteia esteticul fiind reconciliat cu eticul, socialul și politicul. SCRIERI: Recurs, București, 1971; Prima verba, I-II, București, 1975-1978, III, Timișoara, 1991; Biblioteca Babel, București, 1978; Confort Procust, București, 1983; Puțin, după exorcism..., București, 1991; Dubla impostură, București, 1995; Literatura română contemporană, vol. I: Promoția 70, București, 1995; Dubla impostură, București, 1995; Scriitori români din afara granițelor țării, București, 1996; Mitică și Hyperion, îngr. Aurelia Ulici, pref. Doina Uricariu, București, 2000. Antologii: Arghezi, Bacovia
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
a identifica” (G. Gusdorf). Înaintea acestui moment nebunia implica o contradicție, prin inegalitatea lingvistică și rațională pe care o opunea moralei, filozofiei, sociologiei și teologiei. Nebunia avea semnificația unei pervertiri prin păcat a spiritului fiind obiectul unor terapeutici specializate de exorcism. Psihiatria va restabili comunicarea cu bolnavul mintal, iar psihoterapia va inaugura perspectiva unei restaurări a psihicului prin mecanisme și forțe sufletești. În felul acesta, psihiatria va reevalua „nebunia” și va da „nebunului” statutul de „bolnav mintal”, reintegrându-l prin intermediul medicinei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lege. Ea este impurificare și păcat. Nebunul este „un alt fel de om”. Un damnat. În cazul acesta „nebunia” apare ca o pedeapsă pentru păcatele comise de individ, pentru abaterea acestuia de la legea morală și divină, iar terapeutica sa este exorcismul. Epistemologia psihiatrică privește nebunia ca pe o tulburare a vieții psihice, ca expresie a „fenomenelor psihice morbide” care înlocuiesc „fenomenele psihice normale”. Ea este înțeleasă ca o dezorganizare a sistemului personalității, ca o dereglare funcțională datorată unor cauze externe (exogene
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
RL, 1992, 44; Ioan Holban, Poezia ca o rană deschisă: Dorin Popa, CNT, 1993, 39; Teodor Georgescu, Salvarea prin iubire, „Timpul”, 1994, 3; Cristian Tamaș, „... pe viață și pe moarte, cu patimă dansez ...”, DL, 1994, 14; Octavian Soviany, Poezie și exorcism, CNT, 1995, 6; Nicolae Turtureanu, Un poet laureat: Dorin Popa, CRC, 1996, 13-14; Victoria Luță, Caligrafii poetice, RL, 1999, 31; Faifer, Faldurile, 111-113; Cistelecan, Top ten, 90-92; Bucur, Poeți optzeciști, 178-181; Constantin Ciopraga, Dorin Popa: măștile poetului, CL, 2002, 10
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
mult pe agresiune decât pe culpabilitate și propune denumirea de „identificare cu agresorul” pentru transformarea curentă a agresatului în agresor, prezentă atât în jocurile copiilor, cât și în viața adultă unde se derulează, dintotdeauna și pretutindeni, practici rituale sau de exorcism. A. Freud îi descrie variațiile plecând de la exemplul copiilor care au fost victime de război, întâlniți la terapie (Sandler, 1985/1989). Ea va sublinia, în plus, rolul important al acestui mecanism în constituirea supraeului. Lucrările Annei Freud aveau să deschidă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
actului Însuși comis de acesta. Pentru el, ne amintim, Iuda Încarnează a patra ispită; apostolul devine sălaș al Satanei. Prin urmare, moartea sa echivalează cu distrugerea diavolului dinlăuntru, ea trebuie să aibă „spectaculozitatea”, intensitatea dramatică și caracterul respingător al unui exorcism satanicid. Mai mult, imaginarul lucanian, de tip păgân, nu concepe ideea de punițiune divină separată de ideea suferinței fizice. Iuda trebuie să sufere Îngrozitor, să simtă mâna lui Dumnezeu asupra lui Înainte de a-și da sufletul. O faptă cumplită nu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de literatură populară) și de cărțile vechi, explicând termeni și grafii greșit interpretate (Pasagii obscure din Miron Costin, Contribuție la onomastica „Romanului lui Alexandru” și a „Romanului Troadei”), înțelesuri pierdute (În jurul „Alexandriei”. „Paștele blajinilor” și altele, O străveche formulă de exorcism în descântecele noastre, Sfinții-medici în graiul și folclorul românesc), mecanismele gândirii mitizante (Dunărea, fluviu al Paradisului), străvechi credințe (Trei probleme folclorice și aspectele lor românești). Umanismul, rod al formației de clasicist, dar și opțiune spirituală, este afirmat cu un patetism
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
de invocare a divinității, cu aceeași valoare cathartică și de restaurare psihomorală. În această categorie sunt incluse serviciul liturgic și pelerinajele la locurile consacrate divinității, la care se mai pot adăuga și alte forme de ritualuri religioase cu caracter de exorcism sau consacrare, ocazionale sau legate de comemorarea unor anumite evenimente. Semnificația lor este aceeași din punct de vedere psihomoral, de eliberare și catharsis colectiv, prin comuniunea dintre om și Dumnezeu. 2. Ritualuri care au ca obiect durerea Aceste ritualuri se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al lui Andrei Oișteanu (Grădina de dincolo, 1980) va ralia imediat prozele ce compun Cutia cu bătrâni la acel excurs erudit în simbologia magic-alchimică de acolo. Ceea ce reprezenta pe atunci sondare a fabulosului totemic animalier, ținând de imagistica ocultă, de exorcismul heraldic sau de șamanism turnat în tipare de basm românesc devine chiar acum substanță reflexivă, matriță psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe. Ceea ce era decriptat științific în Grădina de dincolo este codificat acum în numele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]