315 matches
-
unul, ce altul? Deși înșine am formulat o asemenea idee, când era vorba de-a preântâmpina preponderanța marei monarhii vecine pe Dunăre, cată să recunoaștem 179 {EminescuOpXIII 180} că, substituind unui termen străin un altul tot atât de străin, poate fi un expedient minunat de-o însemnată valoare momentană, dar rămâne un expedient, o măsură preventivă care nu va folosi tocmai mult răspândirii gustului de navigațiune între români. Ar fi dar practic ca confrații să ne spuie ce cred în privirea aceasta. Am
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
când era vorba de-a preântâmpina preponderanța marei monarhii vecine pe Dunăre, cată să recunoaștem 179 {EminescuOpXIII 180} că, substituind unui termen străin un altul tot atât de străin, poate fi un expedient minunat de-o însemnată valoare momentană, dar rămâne un expedient, o măsură preventivă care nu va folosi tocmai mult răspândirii gustului de navigațiune între români. Ar fi dar practic ca confrații să ne spuie ce cred în privirea aceasta. Am făcut drumuri de fier cari, după lege și natura lucrului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
extraordinare de război, numai Parlamentul n-a găsit încă resursele pentru a acoperi anuitățile unei asemenea datorii. Comisiunea credea că ministrul de finanțe ar putea realiza suma anuităților necesare, șase milioane pe an, prin economii din alte paragrafe, însă acest expedient pare cu neputință. Astfel, în toate unghiurile continentului lumea e neliniștită prin grija unui viitor încărcat de furtună și numai solicitudinea dovedită de unii monarhi de a apăra și susține interesele păcii ne pot da încredințarea că și în cursul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
apar în față pe drumul atât de întortocheat al cunoașterii, pentru a nu se bloca și rămâne pe loc, ea evadează elaborând un mit. Producția mitică este cea care salvează gândirea dintr-un impas ce pare fără ieșire printr-un expedient care, în fond, este o poveste, o fabulă, care invită, mai mult, chiar obligă, să extragem din ea o învățătură, de cele mai multe ori, de factură morală. Datorită avântului mitic primit, gândirea platoniciană poate merge mai departe, sărind la altitudinea unei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
surprindem în cele din urmă și simpatia lui Montaigne pentru opțiunea stoică: a-ți decide sfârșitul este un lucru bun pentru că este vorba nu de a trăi ceea ce trebuie. Pentru a evita suferința, o moarte mai rea ori dezonoarea, acest expedient păgân oferă un adevărat întăritor. Chiar aceasta este ideea avansată de epicurieni. Epicur primul, Lucrețiu mai târziu. Iar Montaigne îi cunoaște bine pe ambii autori, ca și pe poeții elegiaci din perioada celui de-al doilea epicurism, roman, mai puțin
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se întâmplase deja în timpul crizei ariene); să ne gândim la mărturisirile solemne făcute de Flavian la Constantinopol sau la interpretarea Crezului de la Niceea făcută de Teodot din Ancyra. Dialogul e utilizat în repetate rânduri, însă e mai degrabă un simplu expedient literar pentru organizarea expunerii propriei doctrine și a propriei polemici, ritmând-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) și introdusese acolo un interlocutor personal
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Teodor din Mopsuestia. La sfârșitul tratatului și înainte de obișnuitul florilegiu patristic, Leontie citează și respinge numeroase texte ale acestuia. Rezolvarea (Epilysis) silogismelor propuse de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori n-au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. aici, p. ???; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog ne avertizează că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme tratate deja în trilogia precedentă, în urma cererii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Săptămâna Sfântă, de marți până în Duminica Paștelui, sau în cazul omiliei 10, consacrată unei sărbători plasate la jumătatea perioadei dintre Paști și Rusalii a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leontie îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai vii și să mențină trează atenția; de exemplu, dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
carte de Tr. Tzara, piesa de teatru Fuga, după ce mai înainte scrisese despre un volum al aceluiași autor, Morceaux choisis, din 1947. M.R. Paraschivescu, în comentariul Traducerile de poezie, subliniază că „a fi traducător și localizator nu e doar un expedient oarecare, ci o treabă de creație proprie, și nu numai creație, dar de vocație și de cultură”. Într-adevăr, revista face loc frecvent unor traduceri, orientându-se în special spre literaturile țărilor vecine. Elena Eftimiu, o bună cunoscătoare a acestui
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
se întîmplase deja în timpul crizei ariene); să ne gîndim la mărturisirile solemne făcute de Flavian de Constantinopol sau la interpretarea Crezului de la Niceea făcută de Teodot din Ancira. Dialogul e utilizat în repetate rînduri, însă e mai degrabă un simplu expedient literar pentru organizarea expunerii propriei doctrine și a propriei polemici, ritmînd-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) introducînd un interlocutor personal, însă trecuse imediat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Mopsuestia. La sfîrșitul tratatului și înainte de obișnuitul florilegiu patristic, Leonțiu citează și respinge numeroase texte ale acestuia din urmă. Rezolvarea (Epilysis) silogismelor propuse de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori nu au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. p. 000; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog afirmă că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme tratate în trilogia precedentă, la solicitarea cîtorva credincioși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Săptămîna Sfîntă, de marți pînă în Duminica Paștilui, sau din omilia 10, consacrată unei sărbători plasate la jumătatea perioadei dintre Paști și Cincizecime, a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leonțiu îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai dinamice și să mențină trează atenția; de exemplu, dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de suicid, consumul de alcool, prostituția sau homosexualitatea, sustragerea de la executarea serviciului militar, dezertări din armată, stări reactive etc.; - la adultul sociopat remarcăm următoarele trăsături de personalitate: accentuarea stării de instabilitate, dificultăți considerabile de integrare socio-familială sau profesională, traiul din expediente, acțiuni delictuale nete, un mod de viață parazitar, egoism și instabilitate afectivă, tendința la emigrație și aventuri, fuga de responsabilitate. Pe acest fond de personalitate, la deviantul sociopatic pot apărea diferite forme psihopatologice pure, manifestate prin următoarele: crize de agresivitate
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
serviciul de presă al Legației Române din Berlin, unde va lucra alături de Horia Stanca și Gherasim Pintea. Revenit la București în noiembrie 1944, va fi funcționar în Ministerul Informațiilor, pentru ca în 1947 să se vadă „epurat”. Trăiește o vreme din expediente. În 1956 este angajat documentarist, iar din 1964 cercetător în cadrul Institutului de Cercetări Economice al Academiei RSR, de unde în 1970 trece la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”; se pensionează în 1975. Își începe publicistica în 1929 la
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
cu lecturi dictate de afinități și de aspirații creatoare: Edgar Allan Poe, poeții decadenți avangardiști. Duce o viață de boem, în compania câtorva colegi din „generația pierdută” (între ei, Dimitrie Stelaru și Pavel Chihaia), subzistând din îndeletniciri temporare și din expediente. După însemnările autobiografice, în 1939 era funcționar la Direcția Generală PTT, iar în 1943-1944, când a fost disponibilizat, lucra în calitate de diurnist dactilograf la Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor. Ca poet, începe prin a-și publica încercările în revista „Bărăganul
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
serviciul militar (dezertare, insubordonare, stări reactive, suicid; c) profilul personalității la adult este marcat de următoarele aspecte: persistența instabilității, dificultăți de integrare socio-profesională (schimbarea frecventă și nejustificată a locului de muncă, a profesiei, activități temporare de factură marginală); traiul din expediente; acțiuni delictuale și infracționale; existență parazitară; egocentrism și instabilitate emoțional-afectivă (separare, divorț, abandon familial, relații efemere, etc.); fuga de responsabilitate și tendință către aventuri. Dezechilibrul psihic al personalităților psihopatice, prin natura instabilității sale, se asociază în mod frecvent cu „accidente
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
semiologia și cu ultimele achiziții literare europene, are imaginație și strunește bine o seamă de procedee scripturale. Excelent observator, își focalizează discursul îndeosebi asupra a două categorii sociale: noua „intelighență” (studenți, candidați la admitere, absolvenți feneanți sau în căutare de expediente) și lumea „pălăriilor cenușii”, alcătuită din muncitori navetiști, o umanitate care țâșnește din pendularea haotică între sat și oraș, o lume dislocată ce își caută identitatea. „Curtea interioară” e o metaforă rafinată, trimițând la cotidianul disecat cu luciditate ironică. În
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
drepturile omului la drepturile câinelui, anything goes) fără vreo încercare de a o „indigeniza” în funcție de contextul local, dacă „schimbarea la față” le aduce foloase -, uneori persoane cu bună formație academică sau universitari condamnați de salariile modeste la cele mai felurite expediente - inclusiv la cele onorabile -, cumul, vânătoare de burse și moonlighting, au avut și ei o contribuție la cristalizarea noului spirit public, beneficiind câteodată de masive resurse financiare - ca Fundația Soros, sub diversele ei nume și în diversele ei alcătuiri, din ce în ce mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
când unii „dușmani de clasă” au trebuit „reciclați”, iar vanitosul cinic Maxim Gorki a fost readus din exil -, încercând să-și formeze sau „reeduce” elitele intelectuale, educative, științifice, tehnocratice și literar-artistice, Occidentul a fost nevoit să recurgă o vreme la expediente și strategii dubioase. „Scopul scuză mijloacele” - iată ce aveau în comun dușmanii încleștați, după toate aparențele epocii pe o durată indeterminată, în Războiul Rece. Un „Război Rece cultural” s-a declanșat astfel încă de la sfârșitul anilor ’40. Ca și în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să intervină brusc într-un moment hotărâtor al acțiunii, cum însă până atunci aceste personaje rămăseseră în afara acțiunii, cum nimic nu justifica intervenția lor hotărâtoare, ne aflăm, de fapt, în fața unui procedeu artificial, care reeditează într-o formă modernă vechiul expedient, «deus ex machina» (...). Sunt cazuri când un anumit conflict este transportat mecanic dintr-o carte într-alta, construindu-se subiecte similare, numai cu minimale modificări de rigoare, dată fiind schimbarea decorului, a mediului (...). Așa de pildă, multe dintre cărțile care
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care l-ar netezi și ar îndepărta toate ierburile ude sau scoicile prea tari. Căci pe ce și-ar clădi Marcu construcția fidelității Irinei când ea a avut atâta ușurință față de mine, care-i fusesem o dragoste, și nu un expedient? Și ce fel de viață e aceea fără de nici o încredere? Ne-am despărțit stângaci. Mi-a aruncat Irina o ultimă privire piezișă și eu mi-am fluturat mâna, încetișor. Apoi a dispărut în noapte. A doua zi eram la Gina
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mori. Chiar nefiind filozofi, cel puțin În sensul cel mai comun al termenului, unii reușiseră să Învețe drumul. Paradoxal, nu atât să Învețe să moară ei Înșiși, pentru că Încă nu le sosise ceasul, ci să păcălească moartea altora, ajutând-o. Expedientul utilizat, așa cum se va vedea În curând, a fost o nouă manifestare a inepuizabilei capacități inventive a speciei umane. Într-un sat oarecare, la câțiva kilometri de granița cu una dintre țările limitrofe, era o familie de țărani săraci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care au procedat așa ar putea alege În apărarea lor motivele oarecum respectabile, chiar dacă evident discutabile, prezentate de cunoscuții și chinuiții noștri agricultori care, departe de a-și imagina consecințele, inițiaseră traficul. Unele familii n-au vrut să vadă În expedientul de a se duce să se debaraseze de tată sau de bunic pe teritoriul străin decât un mod curat și eficient, radical ar fi un termen mai exact, de a se vedea eliberați de autenticele poveri moarte care erau muribunzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
prima lună. Alții au urmat în serie. Numai ea a aflat precis despre cinci, ultimul Raul Brumaru, cu care s-a plimbat astă-vară și prin străinătate, nu se știe pe ai cui bani, căci unii spun că Brumaru trăiește din expediente de club, iar alții că ar fi bogat și Nadina îl toacă îngrozitor. Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile. De vreme ce s-a hotărât să se despartă, i-e indiferent ce face și cu atât mai mult ce a făcut Nadina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
facă singură rost de bani pentru costisitoarele avorturi. Undeva, pe parcurs, s-a căsătorit pentru scurt timp cu acel Sedley. Bărbații au fost niște bestii. S-a apucat de prostituție ca de o meserie vremelnică, așa se gândise ea, un expedient într-un moment de mizerie, și nu atât pentru bani, ci ca un fel de sinucidere morală, pentru că nu-i mai păsa de nimic. O doamnă Belton, pe care o întâlnise la Băi, îi spusese că există un „loc liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]