551 matches
-
Revenind la studiul propus de către M. Deutsch, ideea de la care a pornit autorul este, în esență, una simplă: zece grupuri de studenți de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (compuse din patru-cinci persoane, dintr-o clasă numeroasă) s-au întâlnit săptămânal; experimentatorul a stabilit, fără ca studenții să știe, că cinci grupuri vor fi competitive și cinci cooperative și că fiecare grup cooperativ va fi comparat din punctul de vedere al scorului cu un grup competitiv, membrii grupului având abilități asemănătoare în ceea ce privește realizarea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
avea media cea mai bună lua nota maximă și era scutit de lucrarea semestrială. În mod similar, ei trebuiau să propună și o soluție ca grup privind relaționările interumane. În toate sesiunile, primele prezentate erau puzzle-urile, apoi relaționările interumane; experimentatorul cerea cooperarea studenților de a nu discuta topicul în afara grupului. După cinci săptămâni, toți participanții au răspuns la un chestionar care urmărea criterii ca: interesul, „sentimentul de grup”, cantitatea de cooperare în grup, productivitatea grupului, productivitatea individuală și alte probleme
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
s-a explicat cum să se poarte, lăsându-i-se fiecărui participant opțiunea definirii modului în care își conceptualizează rolul (au primit doar „uniforme” de gardieni și de prizonieri și a fost interzis orice act de violență fizică). Chiar dacă, inițial, experimentatorii proiectaseră durata experimentului pe intervalul a două săptămâni, acesta a trebuit întrerupt după doar șase zile. „Gardienii” își puneau rolul în practică într-o manieră extremă, care ar fi putut să prejudicieze psihic „prizonierii” în urma acestei experiențe (spre exemplu, „gardienii
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
1994) ne oferă un exemplu de construcție a învățării bazându-se pe tehnici de modificare comportamentală (individul urmărind să-și schimbe propriul comportament). Astfel, în cazul învățării autodirecționate, cel care învață îndeplinește simultan roluri de subiect al experimentului și de experimentator. Pentru realizarea procesului se vor alege răspunsul pe care dorim să-l întărim și motivatorul acestuia. Cei trei autori își sprijină demersul pe un exemplu frecvent întâlnit în tehnicile de schimbare comportamentală cotidiană: cel al dorinței unei persoane de a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
proză de finețe, cu valențe simbolice și parabolice. După nuvela - sau micul roman - Reîntoarcerea posibilă (1966) și volumul de schițe și povestiri Valsuri nobile și sentimentale (1967), apare Dejunul pe iarbă (1968), tot un microroman, care îl consacră, întrucâtva, ca experimentatorul en titre al procedeelor Noului Roman în literatura română a momentului. Un ecou destul de important avea să aibă Lunga călătorie a prizonierului (1971), roman parabolic, kafkian, cu sens evident antitotalitar. Un comentator avea să remarce mai târziu: „Citit azi, Dejunul
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
Aceasta implică o diferențiere a metodologiei în două mari direcții ale activității medicale: laboratorul și clinica. Laboratorul este spațiul intervenției asupra fenomenului morbid, cu mijloace experimentale. Aici suferința, starea de alteralitate, anormalul sunt „produse” sau „provocate” în mod dirijat de experimentator care, „imitând modelele naturale”, caută să le descifreze mecanismele. În felul acesta domeniul experimental trebuie înțeles ca reprezentând o „clinică dirijată” sau controlată în mod voluntar de către experimentator, după criterii anterior propuse metodologic și urmărind niște obiecte precise, ca realizare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
starea de alteralitate, anormalul sunt „produse” sau „provocate” în mod dirijat de experimentator care, „imitând modelele naturale”, caută să le descifreze mecanismele. În felul acesta domeniul experimental trebuie înțeles ca reprezentând o „clinică dirijată” sau controlată în mod voluntar de către experimentator, după criterii anterior propuse metodologic și urmărind niște obiecte precise, ca realizare finală. Clinica este spațiul observației unei suferințe naturale, apărută în interioritatea normalului și care trebuie „descifrată” sau diagnosticată de către medicul clinician care o observă. Ea reprezintă un tip
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simțuri, avea un caracter relațional perceptivo-afectiv direct (Laenec). Astăzi, introducerea laboratorului și a investigațiilor multiple și complexe ale bolnavului fac ca investigațiile paraclinice și de laborator să treacă pe primul plan, în detrimentul clinicii. În cazul acesta, medicul se transformă în experimentator, iar bolnavul devine un „obiect” al investigațiilor medicale de ordin tehnic. Relația „medic - pacient”, se modifică și prin „trecerea bolnavului” de la o specialitate la alta și de la un medic la altul. O relație pozitivă „medic - bolnav” are în primul rând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
subiectivități umane”, a două „conștiințe”, aspecte absolut esențiale și specifice cercetării științifice în aceste domenii de cunoaștere. Din acest motiv cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie, dincolo de „rigoarea științifică” trebuie să țină seama și de „normele morale” ale „întâlnirii subiect/experimentator”. Or, tocmai aceste aspecte particulare constituie „etica cercetării” în aceste domenii. Primul lucru la care trebuie să ne gândim, în cazul proiectării unei cercetări în psihologie sau psihopatologie este dacă ne putem permite sau nu să facem o anumită cercetare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
funcțiilor psihice (bizarerii, automatisme, crize de diferite aspecte, puerilism etc.) constă în utilizarea inducției sugestive în cursul somnului hipnotic. În cursul hipnozei se produce o permeabilizare a conștiinței subiectului, care devine extrem de receptiv la „ordinele” care i se dau de către experimentator. Acesta poate „manipula” personalitatea subiectului său, obținând „tablouri clinico-psihiatrice” dintre cele mai diferite, cu un mare polimorfism, așa cum sunt ele realizate în cursul crizelor isterice. Metoda a fost utilizată, în sensul acesta de J.M. Charcot. Ea are însă și avantajul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
subiecților supuși experimentului. Aceste experimente au o valoare deosebită întrucât ele ne oferă posibilitatea de a înțelege și urmări într-o manieră dirijată apariția, evoluția și disoluția unor tablouri psihopatologice produse în condiții de laborator, în mod dirijat/controlat de experimentator. Prin aceasta se poate face o corelație, sau o analiză comparată între psihozele clinice și psihozele experimentale sau între modelul natural și modelul experimental. Nebunia și ritualurile culturale Între ritualurile culturale și nebunie există o relație specială, cărora psihanaliza și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologic, sindromul catatonic, are două forme clinice de manifestare: stupoarea catatonică și agitația catatonică. Le vom prezenta în continuare. a) Stupoarea catatonică se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin următoarele manifestări: imobilitatea bolnavului, hipertonie musculară, păstrarea atitudinilor impuse de experimentator (flexibilitate ceroasă, catalepsie), negativism (împotrivire sau opoziție activă sau pasivă la mișcări), mutism. Stupoarea catatonică poate fi de trei feluri: - stupoarea cu flexibilitate ceroasă, negativism, imobilitate, mutism; - stupoare cu hipertonie musculară cu imobilitate, mutism, hipertonie musculară, poziții bizare; - stupoare negativistă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Einstein-Podolsky-Rosen Paradox”12. Teorema lui Bell era exprimată sub forma a două inegalități matematice care permit să se testeze experimental, într-o manieră riguroasă și precisă, ideile cele mai generale privind cauzalitatea locală și separabilitatea. Să presupunem că există doi experimentatori separați în spațiu și timp care își aleg, independent unul de altul, condițiile propriei experiențe. Ideile de „cauzalitate locală” și de „separabilitate” ne obligă să presupunem că rezultatele obținute de unul din experimentatori ar trebui să fie complet independente de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și separabilitatea. Să presupunem că există doi experimentatori separați în spațiu și timp care își aleg, independent unul de altul, condițiile propriei experiențe. Ideile de „cauzalitate locală” și de „separabilitate” ne obligă să presupunem că rezultatele obținute de unul din experimentatori ar trebui să fie complet independente de rezultatele obținute de celălalt. Este dezideratul fundamental al obiectivității științifice. El impune absența oricărei conexiuni nelocale. Dar teorema lui Bell susține cu totul altceva. Bell a demonstrat că în mecanica cuantică lucrurile stau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
științifice. El impune absența oricărei conexiuni nelocale. Dar teorema lui Bell susține cu totul altceva. Bell a demonstrat că în mecanica cuantică lucrurile stau diferit. Teorema lui Bell afirmă că predicțiile mecanicii cuantice sunt ireconciliabile cu independența rezultatelor celor doi experimentatori: rezultatele se influențează reciproc. Această teoremă stranie a fost confirmată experimental în 1972 de către John Clauser (Berkeley University), stârnind stupoare în rândul tuturor cercetătorilor, din toate științele. Se părea că marele deziderat al obiectivității științifice era abolit. Henry P. Stapp
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cuprinsă de ticuri și crize de nervi. Se trage fără încetare de lobul urechilor și-și frânge mâinile. Continuă să execute toate instrucțiunile ce i se dau, deși penibile, supunându-se până la sfârșitul experimentului. Incapabili să se revolte contra tiraniei experimentatorului (acesta îi trata cu impulsuri electrice), subiecții lui Milgram se explicau apoi: nu credeam că e posibil să refuzi, făceam ce mi s-a cerut. Ei își declinau astfel orice responsabilitate. Milgram explică: supunerea la autoritate este mecanismul psihologic ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
birou de anchetă, birou prin care au trecut toți deținuții și au consemnat în scris mărturiile lor, era liber în cadrul închisorii și monitoriza întreaga activitate, ajutat de apropiații lui. A.N.: În experimentele psihosociologice există așa-numiții subiecți-complici. Prin urmare, experimentatorul are în consemn să se comporte într-un anumit fel, ca să-i vadă pe cei ce sunt subiecții adevărați pe care îi urmărește. Ei, ăștia sunt subiecții-complici. N.I.: Da, între noi au fost asemenea „subiecți-complici” și, din păcate, mulți dintre
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
analiza substratului fiziologic; împarte comportamentul în: comportament de răspuns (când un stimul cunoscut produce un răspuns -schema condiționării clasice pavloviste) și comportamentul operant (când apare un răspuns spontan pentru un stimul care nu se cunoaște sau nu este controlat de experimentator - condiționarea este instrumentală sau operantă). Aplicând această teorie, experimentând pe animalul care învață să acționeze pentru a obține hrana, și aplicând-o pe individul uman, Skinner a construit mașinile de învățat de tipul programării lineare. E.R. Gutherie prezintă teoria condiționării
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dorește verificarea ipotezelor unei cercetări sau când se dorește obținerea unor date precise și obiective cu privire la un fenomen sau o situație‑tip, atent controlate și înregistrate prin intermediul variabilelor dependente și independente. Aplicarea acestei metode necesită o mare documentare din partea cercetătorului/experimentatorului, folosirea unor instrumente și condiții de lucru atent elaborate și verificate și folosirea unui aparat statistic adecvat. Marele avantaj al acestei metode este relevanța crescută a datelor obținute, fapt ce permite efectuarea unor generalizări și predicții cu privire la fenomenul sau situația
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
experimentale și de control. Folosindu-se de exemple, acesta analizează valoarea design-ului experimental, atât în lumea reală, cât și în condițiile de laborator. Cursul continuă apoi cu cvasi-experimentele, a căror atribuire de valori pentru observații nu este la latitudinea experimentatorului. Se introduc conceptele de tendință centrală, putere și semnificație. Primele două dintre aceste concepte se discută făcându-se referire la analizele univariate și bivariate. Stephen Toulmin susține că o argumentație trebuie să conțină în mod necesar trei părți - o afirmație
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
în ceea ce privește rolul cercetătorului. Uneori este posibil să avem un control complet asupra situației de testare. Aceasta se poate referi nu doar la selectarea de observații, ci și la desemnarea acestora pentru testare, sau pentru grupul de control. În caz extrem, experimentatorul poate decide dacă și cât se aplică variabila independentă fiecărui grup din testare. Astfel, acesta poate asigura variația extensivă a variabilei independente, care să-l ajute să discearnă în mod clar orice impact corelat tipizat asupra variabilei dependente. Totuși, deseori
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
așa fel încât caracteristicile grupului experimental și cele ale grupului de control să fie exact la fel (sau foarte probabil la fel), cu excepția aplicării variabilei independente a testului. Totuși, atunci când actorii din lumea reală se comportă în mod autonom față de experimentator și își determină astfel propriile valori pentru variabila independentă, apare întotdeauna riscul ca alte cauze potențiale ale variabilei dependente să covarieze și ele cu variabila independentă. În acest caz, experimentatorul trebuie să introducă verificări - prin statistici multivariate, prin selecție intenționată
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
actorii din lumea reală se comportă în mod autonom față de experimentator și își determină astfel propriile valori pentru variabila independentă, apare întotdeauna riscul ca alte cauze potențiale ale variabilei dependente să covarieze și ele cu variabila independentă. În acest caz, experimentatorul trebuie să introducă verificări - prin statistici multivariate, prin selecție intenționată de observații, sau prin imaginarea unei situații ipotetice identică realității în toate privințele, cu excepția aplicării variabilei independente a testului. În esență, există patru tipuri de teste empirice: experimentele formale, cvasi-experimentele
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
rezultatele experimentului. Modelele de jocuri se pretează cu ușurință la testarea în laborator, deoarece situațiile de decizie și matricele de recompense pot fi astfel structurate încât să se încadreze în cerințele lor formale. În laborator, complexitatea poate fi simplificată de către experimentator pentru a izola dinamica specifică a alegerii sociale în studiu. Modelele de relații internaționale sunt folosite adeseori de către consultanții în problemele de afaceri externe, care consideră utilă cunoașterea modului în care reacționează diferiți lideri din lume în anumite condiții de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
au emis ipoteza că indivizii umani răspund în mod inconștient la anumite expresii faciale, ceea ce le poate afecta reacțiile pozitive, sau negative față de individul care prezintă aceste expresii. Într-o serie de teste de laborator cu studenții de la Colegiul Dartmouth, experimentatorii au prezentat studenților imagini video cu leaderi politici care indicau trei feluri de semnale faciale neverbale - fericire-asigurare, supărare-amenințare și teamă-eschivare - care fuseseră identificate în prealabil într-un experiment ce avea ca subiecți primatele. S-a constatat că subiecții umani au
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]