551 matches
-
1.3. Studiul experimental al rețelelor de schimb Paradigma de cercetare utilizată în majoritatea studiilor asupra rețelelor de schimb constă în colectarea datelor potrivit unor designuri experimentale în care: (a) configurația relațiilor de schimb (forma rețelei) este stabilită inițial de experimentator și nu poate fi modificată de acțiunile subiecților, (b) relațiile de negociere a unui stoc de resurse înlocuiesc (operaționalizează) relațiile de schimb, (c) ocupanților pozițiilor din rețea li se permite să facă un singur schimb sau mai multe (în funcție de tipul
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
la cantitatea de resurse ce urmează a fi împărțite în relațiile de schimb la care nu sunt conectați (de exemplu, în figura 4.2, A nu cunoaște forma rețelei și resursele pe care D și E le pot negocia). Astfel, experimentatorii restricționează posibilitatea subiecților de a-și compara câștigurile personale cu ale altora și elimină efectele produse de principiul echității. Potrivit lui Burgess și Nielsen (1974), dacă raportul dintre inputuri și outputuri pentru un actor i diferă în mare măsură de același
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
exprimă diferite emoții: surpriză, frică, supărare, bucurie etc.; - „limbajul” ochilor (contactul vizual); Stass și Willis (apud Hayes, Orrell, 2003) au efectuat un experiment în care subiecții trebuiau să aleagă un coleg de lucru dintre două femei, una fiind instruită de experimentatori să-l privească în mod direct pe subiect, în timp ce cealaltă trebuia să privească în altă parte atunci când era prezentată subiectului- alegerea subiecților s-a orientat în direcția persoanei care-i privise direct în timpul prezentării. Knapp, Kendon sau Argyle, Ingham, Aikens
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
5-4 m) și distanța publică (aproximativ 4 m), distanțe pe care oamenii le definesc în funcție de prezența interlocutorului. Russo (apud Hayes, Orrell, 2003) a inițiat un experiment care a intenționat observarea conceptului de spațiu personal: într-o bibliotecă, o colegă a experimentatorului a pătruns deliberat în spațiul personal al altor cititori (se așeza fie în fața unui cititor atunci când erau multe alte locuri libere, fie foarte aproape de acesta, apropiindu-și scaunul la aproximativ 30 de centimetri). Concluziile experimentului au specificat că 70% dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
oră, alții și-au schimbat poziția în direcția opusă, iar alții au adoptat un contact vizual ostil. Totuși, cu toate că cei vizați de experiment încercau în mod evident o stare de disconfort, doar un student din opt i-a cerut colegei experimentatorului să plece. Observarea distanțelor folosite poate indica tipul și intensitatea relaționării dintre o persoană și altele. Astfel, faptul că un director rămâne după biroul său în momentul în care vă invită să comunicați ce aveți de spus presupune mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
important în comunicarea nonverbală este atingerea. În plan general uman, atingerea reprezintă un cadru fertil pentru dezvoltarea unei atitudini pozitive. R.V.Joule și L. Beauvois (apud Mucchielli, 2002) au efectuat un experiment în acest sens: într-un campus studențesc, un experimentator cerea studenților întâlniți să fie îndrumat spre o destinație anume. Pe unii dintre aceștia îi atingea, ca din întâmplare, pe braț, cu ceilalți nu avea acest comportament. Toți studenții opriți îi arătau drumul spre destinația dorită. Puțin mai departe, un
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
studenților întâlniți să fie îndrumat spre o destinație anume. Pe unii dintre aceștia îi atingea, ca din întâmplare, pe braț, cu ceilalți nu avea acest comportament. Toți studenții opriți îi arătau drumul spre destinația dorită. Puțin mai departe, un alt experimentator solicita acelorași tineri un serviciu similar. S-a observat că 40% dintre tinerii atinși pe braț au acceptat să-l îndrume și pe cel de-al doilea experimentator, față de numai 5% dintre cei care nu fuseseră atinși. O explicație oferită
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
opriți îi arătau drumul spre destinația dorită. Puțin mai departe, un alt experimentator solicita acelorași tineri un serviciu similar. S-a observat că 40% dintre tinerii atinși pe braț au acceptat să-l îndrume și pe cel de-al doilea experimentator, față de numai 5% dintre cei care nu fuseseră atinși. O explicație oferită de autori ar fi aceea că, în cultura noastră, nu suntem obișnuiți să-i atingem decât pe cei pe care-i cunoaștem foarte bine, atingerea corpului unei persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
adresează unui număr extins de elevi). Aici, avantajele și dezavantajele fiecărei categorii de metode sunt complementare, dar evidența acestui fapt apare mult mai direct în utilizarea tocmai a unui astfel de conflict „în oglindă”. Utilizarea în cadrul conflictului sociocognitiv de către adultul experimentator și a unui alt adult complice ne trimite cu gândul la două metode aparent opuse: expunerea cu oponent și focus-group-ul. Expunerea cu oponent presupune utilizarea în cadrul activității și a unui alt cadru didactic sau student cu care, în prealabil, lectorul
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
socială - texte alese, 1996, p. 231). Studiul, efectuat pe femei casnice, pornea de la ideea semnării unei petiții referitoare la conducerea prudentă a autoturismelor, majoritatea celor intervievate fiind de acord cu acest lucru. La un interval de câteva săptămâni, un alt experimentator a chestionat subiecții în privința acordului la amplasarea unui indicator mare, grotesc pe pajiște cu inscripția: „Conduceți cu grijă”. Concluziile cercetării au relevat că 55% dintre femeile care au semnat petiția au fost de acord, față de doar 17% dintr-un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Revenind la studiul propus de către M. Deutsch, ideea de la care a pornit autorul este, în esență, una simplă: zece grupuri de studenți de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (compuse din patru-cinci persoane, dintr-o clasă numeroasă) s-au întâlnit săptămânal; experimentatorul a stabilit, fără ca studenții să știe, că cinci grupuri vor fi competitive și cinci cooperative și că fiecare grup cooperativ va fi comparat din punctul de vedere al scorului cu un grup competitiv, membrii grupului având abilități asemănătoare în ceea ce privește realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
avea media cea mai bună lua nota maximă și era scutit de lucrarea semestrială. În mod similar, ei trebuiau să propună și o soluție ca grup privind relaționările interumane. În toate sesiunile, primele prezentate erau puzzle-urile, apoi relaționările interumane; experimentatorul cerea cooperarea studenților de a nu discuta topicul în afara grupului. După cinci săptămâni, toți participanții au răspuns la un chestionar care urmărea criterii ca: interesul, „sentimentul de grup”, cantitatea de cooperare în grup, productivitatea grupului, productivitatea individuală și alte probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
s-a explicat cum să se poarte, lăsându-i-se fiecărui participant opțiunea definirii modului în care își conceptualizează rolul (au primit doar „uniforme” de gardieni și de prizonieri și a fost interzis orice act de violență fizică). Chiar dacă, inițial, experimentatorii proiectaseră durata experimentului pe intervalul a două săptămâni, acesta a trebuit întrerupt după doar șase zile. „Gardienii” își puneau rolul în practică într-o manieră extremă, care ar fi putut să prejudicieze psihic „prizonierii” în urma acestei experiențe (spre exemplu, „gardienii
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
1994) ne oferă un exemplu de construcție a învățării bazându-se pe tehnici de modificare comportamentală (individul urmărind să-și schimbe propriul comportament). Astfel, în cazul învățării autodirecționate, cel care învață îndeplinește simultan roluri de subiect al experimentului și de experimentator. Pentru realizarea procesului se vor alege răspunsul pe care dorim să-l întărim și motivatorul acestuia. Cei trei autori își sprijină demersul pe un exemplu frecvent întâlnit în tehnicile de schimbare comportamentală cotidiană: cel al dorinței unei persoane de a
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de exprimare conservatoare nu mai are nevoie de a se declara în mod clar împotriva socialismului, pentru că acesta este deja infirmat de istorie și declarat ca un proiect eșuat. Lucrurile nu stau, însă, chiar așa. Utopiile sunt printre noi, iar experimentatori de ocazie se găsesc oriunde și oricând. Evoluțiile politice din Europa ultimilor ani, de după criză, vin să confirme aceste lucruri. Este bine să dezbatem cu argumente științifice, specifice tuturor științelor sociale, și este bine să ne pronunțăm clar, ori de câte ori avem
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cuprinsă de ticuri și crize de nervi. Se trage fără încetare de lobul urechilor și-și frânge mâinile. Continuă să execute toate instrucțiunile ce i se dau, deși penibile, supunându-se până la sfârșitul experimentului. Incapabili să se revolte contra tiraniei experimentatorului (acesta îi trata cu impulsuri electrice), subiecții lui Milgram se explicau apoi: nu credeam că e posibil să refuzi, făceam ce mi s-a cerut. Ei își declinau astfel orice responsabilitate. Milgram explică: supunerea la autoritate este mecanismul psihologic ce
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
birou de anchetă, birou prin care au trecut toți deținuții și au consemnat în scris mărturiile lor, era liber în cadrul închisorii și monitoriza întreaga activitate, ajutat de apropiații lui. A.N.: În experimentele psihosociologice există așa-numiții subiecți-complici. Prin urmare, experimentatorul are în consemn să se comporte într-un anumit fel, ca să-i vadă pe cei ce sunt subiecții adevărați pe care îi urmărește. Ei, ăștia sunt subiecții-complici. N.I.: Da, între noi au fost asemenea „subiecți-complici” și, din păcate, mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
valorea mărimii fizice măsurate (numită măsurand). În aprecierea corectitudinii unei măsurări trebuie să se Țină seama de o serie de factori: * metodele de măsurare adoptate; * mijloacele de măsurare utilizate; * condițiile în care se desfășoară măsurarea; * pregătirea profesională, atenția și experiența experimentatorului. Procedeele raționale de executare a operațiilor de măsurare reprezintă metodele de măsurare, care se bazează pe un fenomen fizic ce determină procesul de măsurare. Rezultatul unei măsurări, care este reprezentat de o valoare măsurată, sau care este calculat pe baza
Cântărirea în mişcare a vehiculelor by Irina Mardare () [Corola-publishinghouse/Science/558_a_1119]
-
înconjurător: temperatură, umiditatea aerului, câmpuri electrice și magnetice, presiunea aerului, vibrații etc. (erori datorate mediului ambiant); * influenței celui care efectuează determinările: atenție, acuitate vizuală, exercițiu etc. (erori personale); * modelului asociat măsurandului (erori de model); * influenței mijloacelor de măsurare sau ale experimentatorului asupra măsurandului (erori de ineracțiune). În ceea ce privește erorile datorate mediului ambiant. Sunt prezentate condițiile standard de referință pentru încercări și măsurări (STAS 6300-74). Pentru influența vibrațiilor, zgomotului, iluminării, componenței aerului etc. nu sunt stabilite încă nivele de referință, deoarece nu se
Cântărirea în mişcare a vehiculelor by Irina Mardare () [Corola-publishinghouse/Science/558_a_1119]
-
Pentru reprezentarea datelor prin corelații se utilizează formule raționale și formule empirice. 4.2 Tipuri de erori de măsurare Dacă se măsoară aceeași mărime fizică de valoare nominală cunoscută, în condiții identice, cu aceleași mijloace de măsurare și de către același experimentator, se constată că erorile care însoțesc măsurările respective au caracter diferit. Astfel, unele rămân constante, unele variază de la o măsurare la alta, iar altele sunt foarte mari, depășind erorile tolerate de mijloacele de măsurare utilizate. Acestă constatare a condus la
Cântărirea în mişcare a vehiculelor by Irina Mardare () [Corola-publishinghouse/Science/558_a_1119]
-
analiza substratului fiziologic; împarte comportamentul în: comportament de răspuns (când un stimul cunoscut produce un răspuns -schema condiționării clasice pavloviste) și comportamentul operant (când apare un răspuns spontan pentru un stimul care nu se cunoaște sau nu este controlat de experimentator - condiționarea este instrumentală sau operantă). Aplicând această teorie, experimentând pe animalul care învață să acționeze pentru a obține hrana, și aplicând-o pe individul uman, Skinner a construit mașinile de învățat de tipul programării lineare. E.R. Gutherie prezintă teoria condiționării
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dorește verificarea ipotezelor unei cercetări sau când se dorește obținerea unor date precise și obiective cu privire la un fenomen sau o situație‑tip, atent controlate și înregistrate prin intermediul variabilelor dependente și independente. Aplicarea acestei metode necesită o mare documentare din partea cercetătorului/experimentatorului, folosirea unor instrumente și condiții de lucru atent elaborate și verificate și folosirea unui aparat statistic adecvat. Marele avantaj al acestei metode este relevanța crescută a datelor obținute, fapt ce permite efectuarea unor generalizări și predicții cu privire la fenomenul sau situația
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sociabil; pe versantul opus, rațiunii i se supune un control al inimii, încât polaritățile contrarii vorbesc de aventura cuvântului și autoexil, de revelații fulgurante și închidere în dezolare. Conștient că gravitatea gânditoare din Elegii frizează retorismul, ducând inevitabil la frigiditate, experimentatorul, truditul de căutări fără răspuns izbucnește în apostrofe, descărcându-se; câte un interludiu ironic sugerează alteori o fugitivă detașare. Câte o mostră de discurs frânt (brisé), ca acesta din A unsprezecea elegie, rupe brusc ritualul lamentatoriu: Totul e simplu, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
urechilor, Își frânge mâinile), dar continuă să execute toate comenzile ce i se dau, deși acestea sunt penibile și umilitoare pentru demnitatea sa, supunându-se până la sfârșitul experimentului. Subiecții lui Milgram s-au dovedit incapabili să se revolte Împotriva tiraniei experimentatorului (deși acesta Îi trata cu impulsuri electrice și-i umilea), nu credeau că se pot opune acestei autorități. Când li s-au cerut explicații, ei și-au declinat orice responsabilitate, crezând că e de datoria lor să continue. Milgram explică
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
HPLC sunt: timp de analiză scurt, modificarea receptorului este minimă, rezoluția determinărilor este crescută, iar reproductibilitatea este înaltă, permițând și determinări cantitative [267]. Din păcate, studiul HPLC este obositor, pretențios și necesită un echipament scump, o tehnicitate extrem de avansată a experimentatorului [268]. De aceea analize HPLC ale proteinelor receptoare sunt realizate, în mod curent, numai în cercetare și mai rar în determinări curente [269]. . Metoda absorbției pe cărbune acoperit cu dextran (DCC Dextran coated chorcoal assay) sau metoda dozei unice saturate
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]