96 matches
-
samizdat. Dar între numeroasele răstălmăciri ce s-au ivit în actuala perioadă (după toate aparențele, nici pe departe încheiată!) de ,tranziție" sîntem în măsură a le înregistra și pe cele privitoare la literatura de sertar. Sub egida ei, resimțită ca expiatoare, n-au ezitat a se situa cîțiva autori ultramediatizați în anii regimului comunist și uneori chiar celebratori de frunte ai acestuia, de la Marin Sorescu la impudicul între impudici Adrian Păunescu. Pe de altă parte, condeie defetiste s-au străduit a
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
tu că următorul taur îl înjură pe ăsta? Velleius cască ochii mari la el. Nero încearcă cu greu să ră mână serios: — Probabil că dacă ar avea gură, i-ar zice: „Bine mă, boule, de ce trebuie să devin eu jertfă expiatoare și să dau spatele meu victimă prostiei tale?“ Tânărul hohotește înăbușit, însă râsul îi sună fals. De undeva din apropiere vine un murmur nedeslușit: — E un avertisment... Avertismentele vin întotdeauna neinvitate, suspină Tiberius. Își impune să fie calm și să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
7. Carte - solomonar în ciclul de legende populare românești referitoare la Sf. Ilie, între momentul uciderii propriilor părinți (sacrificiu uman ? ; cf. 182) și cel al apoteozei și obținerii rangului de stăpân asupra mani- festărilor atmosferice, Ilie trece prin câteva probe expiatorii. Una dintre ele este recluziunea forțată în chilia/beciul unui schimnic care, după ce-l încuie înăuntru, aruncă cheia în fundul unui iaz. „Sf. Ilie a găsit acolo, pe masă, o pâne, o cană cu apă și o carte și cât mânca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
L-a văzut cineva venind? A existat el aievea, cu fața lui necunoscută fără chip, cu care am discutat atâta pe culoarele librăriei? A reușit el oare în cădere să atingă cartea? A rostit numele ei, ca pe-o mantră expiatoare, când pământul îi aluneca de sub picioare? Cine este el și de ce m-a însoțit tocmai el pe mine aici, ca să afle despre "Poveste 'ulei"? Și oamenii din jurul meu, cu chipuri de fum, păreau împietriți; nimeni nu schița nicio mișcare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce bate curioasă la fereastră... Umbrela Tanti Eugenia. Părintele-confesional. D Tanti Eugenia era o veritabilă mireasă a lui Hristos. Taina spovedaniei corespundea cu desăvârșire spiritualității ei de duminică, atunci când apărea în fața părintelui invizibil din muntele confesionalului. Și reîncepea acel dialog expiator cu dumnezeirea, în care vocea lui de bariton pronunța malițios și deloc împăciuitor câte o sentință cu fiecare nouă mărturisire a ei. Preotul se pricepea să-i dea fiecărui enoriaș ce aștepta de la el. Cunoscând deja istoriile și profilul psihologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Nu e vorba Însă, pînă și aici, de sistem, deși... Intersant ar mai fi de remarcat că saga eului care se scrie cu viteza și forța urgenței, În spasmele agoniei, În cascada unui delir ce se vrea acela al lucidității expiatoare și ultime, apare frecvent la prozatorii francezi de origine africană, Ahmadou Kourouma (Allah n’est pas obligé) sau Farid Tali (Prosopopée), chiar și la celebrul Tahar Ben Jelloun, și În poezie. Să fie această afinitate definitorie pentru esența vitală a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ritualizat, deși aparent formal; el este absurd, inutil și inexplicabil. El se raportează la acțiunile umane, fiind În final o Încercare de „repetare reparatorie” a vinovăției comise. Aceasta o vedem În panorama tragicului, care nu este altceva decât spectacolul chinului expiator. Toate personajele tragice au fost eroi, dar, prin vinovăția lor, au devenit eroi decăzuți. Este o pierdere a statutului uman și moral. Dar lucrurile nu se pot opri aici. Umanul cere reparație, iar persoana dorește să-și recapete libertatea pierdută
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Prin chinuri și suferințe el speră că-și va redobândi starea originară, de dinaintea căderii. Orice personaj tragic este o victimă a vinovăției sale, de care trebuie să răspundă. Anularea chinului, ca situație tragică, poate fi făcută numai printr-un act expiator. Vinovatul poate fi absolvit de chinuri numai dacă victima l-a iertat. Iertarea nu este Împăcare, ci un acord moral și sufletesc. Ea este anularea pedepsei, deci și a chinului. În absența iertării, chinurile s-ar acumula la nesfârșit, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nevoie. Sunt veritabile ritualuri de Înnoire, prin care ființa umană, sau grupul, se descarcă. Trebuie Însă menționat că dincolo de semnificația psihologică și morală pe care o au aceste ritualuri, ele Îmbracă forma unor conduite culturale, veritabile spectacole colective cu caracter expiator/cathartic. Deși, de regulă, acestea sunt studiate În sfera culturii, semnificația, sau mai exact funcția lor, este psihologică și morală, motiv pentru care noi considerăm că ele fac parte din tematica Psihologiei Morale și le vom analiza În continuare. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se desfășoară, prin urmare, în mare măsură, în planul reflecției și al judecății morale, definindu-se prin aceea că am putea numi „ dezvoltarea progresivă a autonomiei” sau „primatul egalității de autoritate”. Copilul nu mai acceptă acum, cu aceeași docilitate, sancțiunile expiatoare (care pot șterge, ispăși o greșeală); singurele sancțiuni care sunt considerate într-adevăr legitime sunt cele care decurg din reciprocitate (dintr-un raport mutual, de influențare reciprocă, care angajează, în egală măsură, ambele părți). Gândirea morală teoretică a copilului ascultă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a răbufnit spectaculos la trecutul solstițiu hibernal, în forme ce au surprins oarecum lumea. Se părea însă că odată cu lichidarea vârfului dictaturii, simbolizând ce era mai aberant în vechiul regim, viața îți va relua cursul, purificată, ca după un ritual expiator. Numai că acel vârf era doar o protuberanță a unui sistem monstruos, ale cărui structuri s-au vădit redutabile. Seismul din decembrie le-a clătinat, fără să le poată dizloca. S-a observat de aceea cum, deghizate la nevoie, ele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
repara săvârșirea unui abuz. I. Termenul ebraic ḥațță’t semnifică simultan „păcatul” și „sacrificiul de reparare” (Lev 1-7, în special 4,1-5,13; 6,17-23); victima variază în funcție de posibilitățile celui care-o oferă, de la un taur la doi porumbei. Valoarea expiatoare este subliniată de rolul particular al ritului stropirii sângelui și al cărnii destinate doar preoților (nu celui care, simțindu-se vinovat, oferă jertfa), în timp ce părțile grase sunt arse pe altar. Deși s-a susținut, pe baza unei corelări greșite cu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
istoricul roman Tacitus în Istorii la V,13 care scrie despre iudei: ,,această națiu- ne, dușmană a oricărui cult religios și care se dedă superstițiilor” nu a găsit de cuviință să îndepărteze pericolul războiului cu romanii ,,prin făgăduințe sau jertfe expiatorii”. Dar nu este numai atît. În Viețile cezarilor. Doisprezece cezari, Sueto- niu care a cunoscut aproape direct evenimentele spune despre revolta iudeilor că a avut un alt motiv, cel care se găsește în manuscrisele descoperite la Qurman, cuibul fanaticilor iudei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
prezente. De altminteri, imaginea nu este singulară, ea revenind, în înfățișări ușor diferite, în poemele barbiene din ultima perioadă de creației: apare drept "lăudată seară"45 în "Steaua imnului", este "certă se(a)ra animală"46 invocată, într-un ritual expiator, în "Legendă". Printre amintiri, există unele "dominante", diferite de la un nivel mintal la altul, "comme des pointes remarquable" (italice în original) [ca niște puncte remarcabile]47, ca niște repere fosforescente, strălucitoare - "Luceferi marini, amari în vale"48 ("Margini de seară
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
repere fosforescente, strălucitoare - "Luceferi marini, amari în vale"48 ("Margini de seară"), în jurul cărora se ordonează, celelalte elementele constitutive. Cum simplă reverie nu produce însă nimic - spiritul creator trebuie să elibereze din mrejele ei, precum în "Poartă", printr-un ritual expiator: "Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, / Vindeca de noapte steaua-n tremurare"49. Aceste imagini nu constituie un "pastel cosmic"50, cum presupune Pompiliul Constantinescu, nici unul "vesperal", cum crede G. Călinescu 51, ci sunt, mai curând, alegorii / figurații
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
vieții", "mijloc de purificare", "centru de regenerescență"127 apa devine "instrument al ordaliei"128 care cântărește axiologic primordialitatea. Primenind lucrurile create, apa se înfățișează ca hierofanie, "sămânță divină", "lumină", "cuvânt, verb generator" 129. Deschiderea lumii ca potențialitate hierofanică transformă valențele expiatorii ale apei în dinamică a logosului tămăduitor. Temelie primordială a universului, simbol al vieții, apa este un element dual, reprezentând, pe de o parte, substanța din care iau naștere toate formele, iar, pe de altă parte, este și un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca acela al atârnării picioarelor într-un laț de frânghie, Dumnezeu însă își manifestă supărarea în chip de piatră la ficat și părintele se întoarce la mânăstirea unde se consumă borș de cartofi necurățiți, în prada celei mai lirice dispoziții expiatorii. Plutește peste aceste nuvele râsul blând din Floricelele Sfântului Francisc, în care călugării fac, din inocență, isprăvi grotești. Scena în care Ghervasie, năpădit de jivinele înfometate (obligate de el să postească), le citește din predicile sfântului Doroftei e de un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tradiționalismului, dar și unele forme moderniste instituționalizate. Culturi ale crizei și falimentului, avangarda și, odată cu ea, d. au ajuns curând să vadă în modernism dușmanul cultural contemporan, adversarul asupra căruia își puteau aplica tactica ofensivă, legitimându-și astfel rolul de expiator al literaturii, invocând, cu alte cuvinte, primatul autonomiei. Pe de altă parte, tocmai autonomia, caracterul antiteleologal al d. îi impun acestuia o caracterizare în termenii stazei. Mișcarea ajunge să se aservească tocmai celor pe care i-a subminat în primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
și cauze de sorginte psihologică, etichetându-se NDE-urile ca fantasme plăcute, puse în circulație de un inconștient „afabil”, care vrea să protejeze persoana de secera crudă a morții. Faptul că există și NDE -uri negative, cu o evidentă funcție expiatoare, proiectează o lumină nefavorabilă asupra acestor ipoteze. Motivațiile socioculturale care se pot invoca în același scop, deplasează centrul explicativ în altă direcție, și anume aceea care atribuie producerea lor unei religiozități consistente și active. Faptul că și persoanele atee pot
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Astfel, credinciosul nu se va mărgini să suporte durerea, lăsând-o să se reverse asupra lui, și nu va pretinde că această experiență majoră nu îl va schimba în nici un fel. De aceea, el va distinge întotdeauna ceva potențial benefic, expiator Și folositor în ea și nu Îl va priva pe Dumnezeu de oportunitatea de a-i vorbi prin această experiență. Pentru creștini, Dumnezeu lucrează la fel de mult prin eșec ca Și prin succes, prin suferință la fel de Suferința elimină iluziile de securitate
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
așa cum zaimful lui Tanit reprezintă condiția sacerdotală a lui Salammbô, în romanul omonim al lui Gustave Flaubert. Plăcerea și cruzimea se asociază în cocktailul decadent, scenariul erotic își are parcursul sado-masochist. Sărutul post mortem al ochilor sfântului are un sens expiator pentru crima din dragoste, acest sărut dizolvă senzualitatea nimfetei pentru a-i croi un alt veșmânt decât cel al vălurilor magice, de un colorit și rafinament ce indică o cosmologie subiacentă condiției regale. Asemeni Ofeliei, Salomeea se lasă să plutească
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]