102 matches
-
sau în afara omului, determinate de simpla întâmplare sau explicabile prin răspunderi de ordin moral și spiritual, Sofocle recurge la noi decupaje în clasicele mituri. El demontează opțiunile personajelor care duc la sfârșituri tragice și restabilesc armonia universului prin moarte și expiere, prin împlinirea legii, prin sacrificiu de sine sau prin înțelepțire (p. 45). Reale sau iluzorii, aceste alegeri exprimă capacitatea de răspundere morală a eroilor dependentă de treapta pe care ei se află pe calea spre desăvârșire (p. 46). Autoarea stabilește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înaintea tuturor, Lucas visător în urmă, Rosanna ca întotdeauna călcând cu sârg pe picioare de barză, Luisa mai întâi ezitant, iar Ronja cu privirea sigură de somnambul, au găsit chihlimbare cât firimiturile în iarba de mare, noi doi am apreciat expierea în public a ultimului papă, cel polonez, ca pe o exhibare lipsită de orice rușine. Eu am spus „dezgustător“, ea, „lipsit de bună cuviință“. Mie mi-au mai trecut prin minte adjective și mai rele; ea a înghițit câteva, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dincolo de clișee patriotarde. Africa italiană este cimitirul inimilor sfărâmate. Ca și Fanfulla, ofițerul ros de lepră ce se ascunde în fortul scufundat în deșert, Pietro Bronzi primește misiunea de luptă ca pe o ocazie de a căuta moartea, ca pe expiere. Geniul lui Pratt este vizibil în maniera în care reușește să combine simplitatea narațiunii cu decupajul decadent și cinematografic. Pe câmpul abandonat dintre liniile italiană și engleză, Pietro Bronzi și Melrose contemplă urmele trecutului care se duce, spre a nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aici mă urăsc. Sunt opusul nereușitei lor. Am știut ce vreau. Știu. Le-am făcut numai bine. Chiar și Actorului; Romancierul zice că numai rău. Părerea unui scrib obsedat de posteritate. Un scârța-scârța pe hârtie care visează să existe, după expiere, încă un secol sau două și să urmărească din cărțile de citire nu știu câte generații de copii cu balivernele lui, până la obsesie, zăpăcindu-le și pe ele. Trebuie instituită Ordinea; în parte, am reușit! Pentru asta m-am opus, mereu, Legilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lor mîntuită de către chiar Isus. De ce, acum, nu ar fi fost și ele izbăvite de acesta? Sau peste o vreme. Spre cincizeci de ani, chiar mai tîrziu; pe patul de moarte, și Încă era bine; ar fi plutit, Îndată după expiere - Îngerași -, spre Paradis, Doamne, ce bine se așeza totul! Dacă Thomas ar fi știut că Antonia zăbovea din cînd În cînd la televizor după miezul nopții, la cîte un film deocheat de tot, n-ar fi fost prea mirat. Rusoaica
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În golul tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea este cu atât mai de nevindecat cu cât unica formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă, pierdut vâslaș...Și jalea de-a nu mai putea face un vers.../ Sunt cel mai trist din acest oraș". Octavian Goga evocă în poezia Noi neliniștita așteptare a îndreptării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
are tendința să-l deprecieze, pentru că nu a fost el obiectul lui. Mai există, desigur, categoria visătorilor, a celor ce cred că pot deveni ușor obiectul miracolelor, a celor înclinați către alternative magice. Aceștia sunt cei care cred în salvare, expiere, în reîncarnare sau dintre cei ce mor în somn cu brațele încrucișate pe piept în semn de rugăciune, după ce, în prealabil, își vor fi anunțat moartea cu câteva zile mai înainte. Celor mai mulți dintre ei li s-a dat cândva undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ghinion. Ghinion neghinion ar mai fi, domnule Albăstrui... Albăstrel. Așa, Albăstric, ar mai fi o soluție: declarați animalul dizident politic și cereți azil politic la ambasada din Maragonga. Conform teoriei circumstanțelor atenuante, Domnul Albăstrel avea de ales fie coparticiparea la expierea javrei particulare, fie trecerea prin sita măruntă ca și ploaia care abia începuse a hypocratismului canin. Iată-l ca atare în antecamera cabinetului particular al doctorului Euthanasie Polidor, reputat specialist în râie și timbre obliterate. Demnă dar amabilă, domnișoara asistentă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sentimente, în iubire și întru lege, în disciplină și echilibru, în ordine și în credință pentru că, prin muncă, vom merge spre prosperitate. Să fim pregătiți". Spectacolul oferit pentru întreaga Românie în această zi de septembrie este acela al unei vaste expieri indispensabile oricărui elan înnoitor. Căci Antonescu vrea să reconstruiască totul. La 21 septembrie, în Consiliul Miniștrilor, el declară: "Trebuie să recîștigăm tot timpul pierdut de predecesorii noștri". Acest timp pierdut este timpul irosit în alianța cu Franța și Marea Britanie. Trebuie
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
să nu mai fie ale românilor. Aceasta ar însemna pierderea independenței noastre economice și imposibilitatea dezvoltării structurii noastre sociale după cum o cer interesele specifice ale poporului nostru." Maniu recuză în mod egal ideologia care susține patriotismul lui Antonescu: chemarea la expiere nu merită decît reprobare. Antonescu rămîne însă ferm și denunță în continuare politica incertă a predecesorilor săi, care în 1940 a împins Berlinul să aibă încredere în Budapesta pe cheltuiala Bucureștiului: "Am pierdut teritorii din cauza erorilor din politica externă". Germania
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
caz, chinul este acceptat ca fiind o cale absolut obligatorie de parcurs. Nu poți spera În mântuire dacă nu treci tu Însuți prin nenorocirile pe care le-ai produs. Chinul are, În cazul acesta, semnificația simbolică a unui ritual de expiere, reparator. Mitologia chinurilor este plină de eroi și exemple: Danaidele, Sisif, Tantal, Oedip, Raskolnikov și seria este departe de a se Încheia. Ceea ce trebuie reținut este faptul că situațiile Închise ale vieții, ca și persoanele care Îi cad victime, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
consideră moartea imanentă vieții, însoțind-o încă de la naștere: "pentru a cunoaște moartea/ în toate ale sale mărunțișuri/ îmbătrânesc pân' la durere". Poezia însăși, la rândul ei supusă vederii scindate, metamorfozei continue, ascultă de aceeași logică a asimilării dramatice a expierii, o etapă necesară în procesul devenirii ontologice având ca punct esențial exorcizarea ei. În acest sens trebuie privit și textul antologic numit Când vine îngerul, selectat din Nimic nu tulbură ca viața (Editura Dacia, Cluj, 2004); frumoasă litanie a întâlnirii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acest gen de metafore-simbol ale rezistenței ori supraviețuirii. Din acest motiv putem descoperi, de pildă, frecvent în textele antologice din Noduri... imaginea-nucleu a poeziei vitale, plină de sălbăticie, asigurând prin forță o binemeritată Victorie asupra viului deci asupra carnalului supus expierii. Pentru a intra în starea de grație propice intuirii miezului liric al lucrurilor, în starea beatitudinală a increatului mascat în poem și pentru convertirea lui în existent textual Starea a treia (potențialitatea) scriitorul se pregătește, își pregătește, printr-o formă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trebuie neglijat faptul că urechile au avut un rol în sarcina miraculoasă a Mariei. Urechile au aici o semnificație de creație și de sublimare a materiei. În imaginar, urechea are o legătură intimă cu pedeapsa. Ea este locul fizic al expierii, după cum arată expresiile: «a fi tras de urechi», «a lăsa urechile în jos». Automutilarea pe care și-o aplică Van Gogh se poate înțelege parțial prin această interpretare simbolică. Vezi Bijuterie pentru cercei. Oase În mai multe tradiții, oasele fac
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de nebulozitatea imagistică specifică dezagregărilor vizionare expresioniste. Premoniția sfârșitului răsună obsesiv: „Cu ultimul răsuflet al muribundului mi-am amestecat respirația,/ Din sursele de pe urmă ale ființei își trage seva poemul meu” (De mai puțină crezare). Chiar și în relația erotică expierea copleșește trăirea sentimentului („Sunt locuit de tine ca de moarte” - Nespusul), totuși pasul apropierii de ființa iubită emană candoare și o emoționantă delicatețe („Cortul tău e o piramidă cenușie/ Al cărei lacăt îl deschid cu o floare” - Mască). Fără să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
al malignului, vibrând tragic și captând rezonanța unui nesfârșit martiraj al ființei. SCRIERI: Intermundii, București, 1975; Reculegeri și alte poeme, București, 1981; Trandafirul și clepsidra, București, 1985; A cincea esență, Cluj-Napoca, 1989; Kaspar Hauser, Cluj-Napoca, 1991; Atotsfârșitul, Oradea, 1995; Cartea expierilor, București, 1996; Poveștile lui Moș Crăciun, Cluj-Napoca, 1998; Îndurările și alte poeme, Cluj-Napoca, 2002. Ediții: „Revista Cercului Literar”, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Constanța Buzea, „Intermundii”, AFT, 1976, 2; I. Negoițescu, „Intermundii”, VR, 1976, 5; Marian Papahagi, Despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
de sancțiuni sociale (pierderea unor drepturi); c) spirale ale violenței care pot duce la eliminarea fizică. Astfel, procesul de punere sub acuzare poate să se oprească la nivelul unor remedieri materiale și/sau simbolice (rituri de confesiune publică, rituri de expiere, acoperirea daunelor produse de presupusul act de vrăjitorie). Alteori, el implică excluderea din anumite structuri ale comunității (pierderea unor drepturi legate de distribuția bunurilor, la accesul la anumite funcții sau la integrarea În anumite structuri de rudenie), excomunicarea (scoaterea În afara
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să dăruiască. Partea rămasă din carne poate să fie consumată Într-un festin comun”. Acest punct de vedere reia, În alți termeni, opoziția dintre riturile de slabă intensitate (rugăciuni, ofrande) și cele de Înaltă intensitate (sacrificiile de comuniune și de expiere) sugerată, Într-un studiu de referință, de J. van Baal (1976). În schimb, A. Child și I. Child (1993, pp. 66-95) consideră ofrandele și sacrificiile ca o parte dintr-un sistem mai complex de rituri ale dublei comunicări cu divinitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru finanțarea instituțiilor, persoanelor sau a activităților) și daruri ca expresie spirituală: acum, „darul este un tribut pentru un bine spiritual ulterior” (I. Silber, p. 301), funcționând ca un sistem mixt, care amestecă valori specifice riturilor de propițiere, riturilor de expiere și chiar sacrificiilor. Mutând accentul de la obiectele transmise către semnificațiile implicate de actele rituale, Edmund Leach (1976, pp. 83-85) consideră că sacrificiul funcționează asemenea actelor de comunicare: el nu este un simplu dar, ci un simbol al darului, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În acte magice de vindecare sau În rituri de inițiere a tinerilor războinici sau a șamanilor; d) sacrificii pentru a Îndepărta anumite forme de putere supranaturală: În această categorie intră sacrificiile de purificare În urma unei poluții de natură magică, de expiere (a unor greșeli) sau de mărturisire a unor păcate. Literatura referitoare la complexul ritual al sacrificiului este enormă: numeroase descrieri etnografice și numeroase reconstituiri cu caracter istoric descriu performarea acestor rituri În mai multe culturi și propun diferite semnificații pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fenomenele meteorologice defavorabile (secete, inundații) sau războaiele, fie pentru a reuși Într-un proiect - Începerea unei construcții, declanșarea unei confruntări, inaugurarea unei expediții În zone necunoscute sau nefavorabile, consacrarea unor obiecte (de la temple la arme). În sfârșit, sacrificiile pot viza expierea unei greșeli (considerată a fi cauza unei pedepse divine): sacrificiile ar intra aici Într-un ciclu ritualic de cerere a iertării, conciliere și propițiere. Comentând mecanismul simbolic al acestui tip de sacrificii, dominante În tradițiile populației Nuer din Africa de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spiritual) cu cele din urmă. Sacrificiul reunește astfel Sacrificatorul (persoana care Îndeplinește sau comandă acest ritual și care speră să obțină bunăvoința divină În urma performării ritului), Sacrificatul și Divinitatea (de la care se speră câștigarea unui lucru: iertarea În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare, menținerea sprijinului În cele de venerare). Între sacrificator și divinitate nu exista, Înainte de performarea sacrificiului, nicio legătură evidentă. Prin actul sacrificial și prin intermediul bunului sacrificat se realizează această legătură - altfel spus, sacrificatul mediază Între uman
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
agenda unui lider politic, constatăm că o parte deloc neglijabilă din activitatea lui ține de domeniul ritului. Și, În primul rând, de două dintre formele sale distincte, care sunt inaugurările și comemorările, versiuni moderne ale riturilor de propițiere și de expiere” (M. Abélès, 1989, p. 130). Sublinierea rolului jucat de sistemul ceremonial, prin calendarul fix al comemorărilor și ritmul, adeseori imprevizibil, al inaugurărilor, În ansamblul manifestărilor obligatorii pentru programul unui politician este binevenită, mai ales când se face prin vocea unuia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
politician este binevenită, mai ales când se face prin vocea unuia dintre cei mai reputați specialiști În antropologia politică. Pe de altă parte, este greu de crezut că sistemul comemorativ se poate reduce la un simplu ecou al riturilor de expiere, cu atât mai mult cu cât comemorarea nu este decât rareori limitată la recunoașterea unei greșeli și purificarea simbolică de o vinovăție individuală sau colectivă (Gettysburg, Katin, Auschwitz). În economia simbolică a comemorării, tot atât de importante sunt și riturile funerare și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
secolul al XX-lea, Hamlet a cedat Regelui Lear onoarea de a fi piesă în care veacul nostru se regăsește cel mai bine". "În Regele Lear Shakespeare pune accentul pe procesul de regenerare umană, de cunoaștere de sine, penitenta și expiere pentru păcate asupra cărora s-a oprit ușor în scenă finală din Othello... Toate personajele au funcții simbolice. Reflectorul este pe Lear și, într-o mai mică măsură, pe Gloucester, ambii reprezentînd omenirea în mare. Celelalte personaje servesc funcții secundare
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]