752 matches
-
Expirația este considerată un act fiziologic pasiv, efect al creșterii presiunii intra-alveolare, cu 2-4 mm Hg peste cea atmosferică, sub influența revenirii cutiei toracice la volumul inițial, în urma încetării acțiunii mușchilor inspiratori. Expirația normală are și o componență activă, în
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
Expirația este considerată un act fiziologic pasiv, efect al creșterii presiunii intra-alveolare, cu 2-4 mm Hg peste cea atmosferică, sub influența revenirii cutiei toracice la volumul inițial, în urma încetării acțiunii mușchilor inspiratori. Expirația normală are și o componență activă, în sensul participării mușchilor intercostali interni la coborârea coastelor. Expirația poate fi împinsă mai departe, adică forțată, sub acțiunea mușchilor abdominali. Volumul inițial al plamânului se restabilește în cursul expirației, pe seama țesutului său elastic
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
creșterii presiunii intra-alveolare, cu 2-4 mm Hg peste cea atmosferică, sub influența revenirii cutiei toracice la volumul inițial, în urma încetării acțiunii mușchilor inspiratori. Expirația normală are și o componență activă, în sensul participării mușchilor intercostali interni la coborârea coastelor. Expirația poate fi împinsă mai departe, adică forțată, sub acțiunea mușchilor abdominali. Volumul inițial al plamânului se restabilește în cursul expirației, pe seama țesutului său elastic. Mișcările de inspirație și expirație se succedă în mod ritmic, fără pauză, inspirația fiind mai scurtă
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
încetării acțiunii mușchilor inspiratori. Expirația normală are și o componență activă, în sensul participării mușchilor intercostali interni la coborârea coastelor. Expirația poate fi împinsă mai departe, adică forțată, sub acțiunea mușchilor abdominali. Volumul inițial al plamânului se restabilește în cursul expirației, pe seama țesutului său elastic. Mișcările de inspirație și expirație se succedă în mod ritmic, fără pauză, inspirația fiind mai scurtă decât expirația (raport 1/2).
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
componență activă, în sensul participării mușchilor intercostali interni la coborârea coastelor. Expirația poate fi împinsă mai departe, adică forțată, sub acțiunea mușchilor abdominali. Volumul inițial al plamânului se restabilește în cursul expirației, pe seama țesutului său elastic. Mișcările de inspirație și expirație se succedă în mod ritmic, fără pauză, inspirația fiind mai scurtă decât expirația (raport 1/2).
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
fi împinsă mai departe, adică forțată, sub acțiunea mușchilor abdominali. Volumul inițial al plamânului se restabilește în cursul expirației, pe seama țesutului său elastic. Mișcările de inspirație și expirație se succedă în mod ritmic, fără pauză, inspirația fiind mai scurtă decât expirația (raport 1/2).
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
și coloritul penajului foarte variabil. Păsările cântătoare se hrănesc în special cu insecte, din care cauză trebuie să fie bune zburătoare. Cântatul păsărilor este posibil datorită unui sfirinx (laringe) bifurcat; trilul lor este realizat de vibrația unei membrane laringiene în timpul expirației. Pulmonul acestor păsări este de 10 ori mai dezvoltat decât pulmonul altor mamifere. Văzul are o deschidere de 300° ... 320°, ochii fiind așezați lateral; prin aceste caracteristici păsările pot observa și ceea ce se petrece în spatele lor. Ochii au o mobilitate
Păsări cântătoare () [Corola-website/Science/314343_a_315672]
-
pentru utilizare sub apă. Acestui prim model i se aduc unele modificări cum ar fi fixarea supapei de evacuare a aerului expirat în camera detentorului la același nivel cu cea de inspirație și punerea unui al doilea furtun separat pentru expirație. În anul 1943, Cousteau împreună cu Philippe Taillez și Frederic Dumas testează prototipul acestui aparat în râul Marne de lângă Paris fixat la trei butelii încărcate la presiunea de 175 bar fiecare. Deoarece aparatul se dovedește a fi sigur și deosebit de ușor
Émile Gagnan () [Corola-website/Science/320681_a_322010]
-
Laertios: Diogenes, cu credința sa în aer ca formă principală a materiei, a încercat să explice o mare parte prin analogie cu respirația. Chiar și substanțele inanimate, ca metalele, inspiră sau expiră, nu aer atmosferic ci umezeală sau umiditate, astfel încât expirația este un soi de transpirație. Percepțiile diferă în funcție de constituția, și în special de temperatura aerului din fiecare individ. Dacă aerul părăsește cu totul sângele, se produce moartea. În "Norii" lui Aristofan, Socrate se roagă "Domnului și Stăpânului, nemăsuratului Aer, care
Diogenes din Apollonia () [Corola-website/Science/302197_a_303526]
-
mișca decât numai în stare uscată în stare umedă ei își pierd calitățile spirituale. În organele omului atomii îndeplinesc anumite funcțiuni : în creier se află gândirea, în inimă mânia, în ficat poftele. Prin respirație omul ia atomi din aer, prin expirație el elimină atomi. Pe acest proces se bazează viața. Atomii sunt datul ultim al vieții. Democrit a plecat în considerațiile lui de la problema materiei pentru a soluționa problema existenței. Rezultatul la care a poposit el fost teoria metafizica a atomilor
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
află în interiorul măștii faciale acoperind gura și nasul scafandrului și este prevăzută cu o supapă de aspirație. Piesa oro-nazală are rolul de a micșora spațiul cu aer din interior, de a elimina posibilitatea acumulării de bioxid de carbon rezultat din expirație, precum și de a îmbunătăți comunicațiile. Este un bloc compact aflat în partea dreaptă a măștii faciale alcătuit din două vane: principală și de securitate. Vana principală este conectată la furtunul de alimentare și poate fi acționată de scafandru de la exterior
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
cu lărgirea spațiilor intercostale, vibrații vocale abolite, hipersonoritate și tăcere la auscultatie. O formă clinică deosebită este "pneumotoraxul sufocant" sau "cu supapă", care apare când perforația pleuropulmonară permite intrarea aerului în inspirație în pleura, dar nu și ieșirea lui în expirație. Dacă nu se intervine prompt și energic, bolnavul moare prin asfixie. Simptomele se pot agrava dacă este schimbată altitudinea (de exemplu, zborul cu avionul sau coborârea la adâncime). O complicație gravă a pneumotoraxului este "Cordul pulmonar acut", prin obstacolul intens
Pneumotorax () [Corola-website/Science/305965_a_307294]
-
semnificativ, astfel încât nu se aude stridorul. Semnele care au loc în timpul unui atac de astm cuprind utilizarea mușchilor respiratori accesorii (sternocleidomastoidienii și mușchii scaleniai gâtului); poate exista un puls paradoxal (un puls mai slab în timpul inhalării și mai puternic în timpul expirației), și o umflare peste limite a pieptului. Poate să apară o culoare albăstruie a pielii și unghiilor din cauza lipsei de oxigen. În cazul acutizării ușoare, debitul expirator maxim (PEFR) este de ≥200 L/min sau ≥50% a maximului estimat. Valoarea
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
un consum pentru femei de 2,7 litri de apă în total (incluzând și sursele de apă din alimente) și, respectiv, 3,7 litri pentru bărbați . Apa se pierde din organism prin urină și fecale, prin transpirație și prin respirație (expirație de vapori). Corpul uman are nevoie de apă care nu conține prea multă sare sau alte impurități. Printre impuritățile frecvent întâlnite se numără chimicalele și/sau bacterii periculoase, cum ar fi crypto sporidium. Unele substanțe sunt însă acceptabile și chiar
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
Halcyon RB 80 poate fi utilizat și în circuit deschis în caz de urgență, scafandrul respirând direct amestecul respirator din același detentor. Aparatele autonome de respirat sub apă cu circuit închis, sunt aparatele, la care întregul amestec respirator rezultat prin expirație este recirculat, bioxidul de carbon fiind reținut în cartușul epurator (absorberul de CO) al aparatului, cealaltă parte fiind recirculată. Oxigenul sau amestecul respirator poate fi livrat scafandrului fie continuu, fie la cerere. Autonomia acestor aparate este foarte ridicată. Aparatele de
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
de pârghii, asupra clapetului, provocând admisia aerului respirator. Aerul respirator, destins în aval de clapet, este îndreptat spre o duză dirijată spre axul racordului de inspirație, care creează o depresiune asupra membranei (efect Venturi), diminuând astfel efortul inspirator. Racordul de expirație are la un capăt o supapă unisens de tip „cioc de rață“, din cauciuc, amplasată la partea superioară a membranei pentru a se evita gradientul de presiune dintre partea de inspirație și cea de expirație a detentorului. Supapa de expirație
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
astfel efortul inspirator. Racordul de expirație are la un capăt o supapă unisens de tip „cioc de rață“, din cauciuc, amplasată la partea superioară a membranei pentru a se evita gradientul de presiune dintre partea de inspirație și cea de expirație a detentorului. Supapa de expirație „cioc de rață“ servește și ca supapă de siguranță, în situația în care scafandrul revine la presiunea atmosferică fără să expire, provocând echilibrarea presiunii pe cele două fețe ale membranei prin eliminarea, în timpul ridicării, a
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
expirație are la un capăt o supapă unisens de tip „cioc de rață“, din cauciuc, amplasată la partea superioară a membranei pentru a se evita gradientul de presiune dintre partea de inspirație și cea de expirație a detentorului. Supapa de expirație „cioc de rață“ servește și ca supapă de siguranță, în situația în care scafandrul revine la presiunea atmosferică fără să expire, provocând echilibrarea presiunii pe cele două fețe ale membranei prin eliminarea, în timpul ridicării, a surplusului de gaz respirator. Avantaje
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
o respirație incorectă. Hipoxia poate avea simpotome respirație grea, dureri de cap, senzația de greață și chiar pierderea cunoștinței. Pentru limitarea efectelor hipercapniei și hipoxiei, scafandrul trebuie să efectueze o manevră respiratorie constând dintr-o serie de inspirații profunde și expirații forțate în scopul ventilării cât mai bune a plămânilor. Această manevră poartă numele de hiperventilație controlată. Sunt accidente care deși nu sunt specifice, pot apărea în timpul desfășurării scufundărilor, datorate mediului subacvatic. Înecul se produce prin asfixiere datorată pătrunderii apei în
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
vorbire se face nu numai prin intermediul corzilor vocale ci și prin rezonanța realizată de cavitățile nazală, bucală, sinusurile paranazale, faringe și torace. Elasticitatea pereților căilor aeriene ca și prezența cartilagiilor le permite expansiunea în inspirație și împiedică turtirea lor în expirație. Interiorul este căptușit de un epiteliu ale cărui celule prezintă numeroși cili care se mișcă sincron. Aceștia constituie un dispozitiv de apărare împotriva particulelor străine inhalate, mai ales împotriva microbilor, dar nu și împotriva vi64 rusurilor care au o afinitate
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
fosfatidil colină și fosfatidil glicerol. Moleculele surfactantului au un capăt hidrofil spre faza lichidă și unul hidrofob spre faza gazoasă. Atunci când alveolele se destind în inspirație moleculele se îndepărtează și tensiunea superficială crește împiedicând supradistensia. Fenomenele au loc invers în expirație când aglomerarea moleculelor de surfactant împiedică colabarea alveolelor datorită scăderii tensiunii superficiale. Surfactantul se formează în pneumocitele granulare celule alveolare specializate din care se eliberează sub influența distensiei alveolare și a stimulării β adrenergice. Sinteza sa este favorizată de glucocorticoizi
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
cu acțiune constrictoare (acetilcolna, histamina, leucotriene, tromboxani, cGMP, pulberi) sau dilatatoare (adrenalina, NO, unele prostaglandine, cAMP, atropina). Presiunea intrapulmonară este egală în repaus cu cea atmosferică, dar scade cu 3 mmHg într-o inspirație obișnuită pentru a crește apoi în expirație. Presiunea interpleurală este subatmosferică menținându-se în repaus cu 5 mmHg sub valoarea presiunii atmosferice. Diferența dintre cele 2 presiuni menționate constituie gradientul de presiune transpulmonar de care depinde mărimea volumului de aer ventilat. Lucrul mecanic ventilator se realizează pentru
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
urmare continua împrospătare a O2 din aerul alveolar și eliminarea CO2 adus de sângele venos. Ventilația se realizează prin mișcările cutiei toracice sub influența mușchilor respiratori, plămânii având doar un rol pasiv. 2.2.1.1.Mișcările ventilatorii. Inspirația și expirația ce cauzează intrarea și ieșirea aerului în sau din plămâni sunt produse prin modificarea volumului cutiei toracice care se însoțește de modificări ale presiunii intrapulmonare. Mușchii respiratori implicați în mișcările cutiei toracice sunt inspiratori (diafragmul și intercostalii externi în inspirația
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
mișcările cutiei toracice sunt inspiratori (diafragmul și intercostalii externi în inspirația de repaus la care în efort se mai adaugă scalenul, sternocleidomastoidianul, pectoralii, trapezul sau dorsalii) și expiratori 68 (abdominali, intercostalii interni, patratul lombelor, tringhiularul sternului) care intervin doar în expirația forțată. Expirația de repaus este un act pasiv care se datorește revenirii toracelui la forma inițială ca urmare a reculului elastic rezultat prin tensionarea structurilor elastice pulmonare în inspirație. Sub acțiunea mușchilor inspiratori cutia toracică își modifică toate cele 3
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
toracice sunt inspiratori (diafragmul și intercostalii externi în inspirația de repaus la care în efort se mai adaugă scalenul, sternocleidomastoidianul, pectoralii, trapezul sau dorsalii) și expiratori 68 (abdominali, intercostalii interni, patratul lombelor, tringhiularul sternului) care intervin doar în expirația forțată. Expirația de repaus este un act pasiv care se datorește revenirii toracelui la forma inițială ca urmare a reculului elastic rezultat prin tensionarea structurilor elastice pulmonare în inspirație. Sub acțiunea mușchilor inspiratori cutia toracică își modifică toate cele 3 diametre: vertical
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]