14,149 matches
-
footnote>. Această „răpire” a sfinților din starea de rugăciune în cea de extaz, este o „răpire în contemplarea dragostei lui Dumnezeu, sau o copleșire a lor de dragostea ce o simt pentru Dumnezeu”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, nota explicativă nr. 571a, în Filocalia ...., vol. X, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1981, p. 454. footnote>, iar „beția dumnezeiască și lucidă”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, X, P. G. XLIV, col. 992B
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 145, în Filocalia..., vol. VIII, Edit. Humanitas, București, 2002, p. 76. footnote>. Uneori, diavolii vor să-i facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum actuale. Pe cei care viețuiesc despărțiȚi
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
trup greoi, înțelegere curată ... Deci ne aflăm acum în lăuntrul Sfintei Sfintelor, care este Cântarea Cântărilor<footnote Părintele profesor Dumitru Stăniloae, comentând acest text, scrie următoarele: „Cântarea Cântărilor este Sfânta Sfintelor pentru că descrie taina unirii dintre omul-mireasă Și Mirele-Dumnezeu”. (nota explicativă nr. 23, în col. Părinți Și scriitori bisericești (PSB), vol. 29, p. 128). footnote>. Căci precum în Sfânta Sfintelor avem o prisosință Și o întărire a sfințeniei, arătată prin cuvintele cele mai înalte, așa Și prin Cântarea Cântărilor, Înaltul Cuvânt
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Dar cea mai înaltă cântare, care descrie cea mai înaltă taină a unirii omului cu Dumnezeu este Cântarea Cântărilor. Și ea este cea mai înaltă poezie, dacă poezia se străduiește să exprime ceea ce nu poate fi deplin exprimat”<footnote Nota explicativă nr. 24, PSB 29, p. 124. footnote>. Astfel, dacă Proverbele, „își îndreaptă cuvintele spre cel ce e încă prunc”, este pentru a deștepta dorința, prin descoperirea bunurilor spirituale pe care le poate dobândi credinciosul: „(Învățătura Proverbelor) începe prin a descrie
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
așa cum omul se cunoaște cu mult mai bine când se vede în comuniune cu altul, la fel, dar nesfârșit mai fericit și mai deplin se vede pe s i n e în comuniune cu Dumnezeu<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 98, în Filocalia ..., vol. VII, p. 278. footnote>. Varlaam de Calabria nega experiența directă și unirea nemijlocită cu Dumnezeu, susținând o cunoaștere indirectă a Lui în această viață prin Scriptură, Tradiția Bisericii sau prin intermediari creați (printre care include
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
nu mai este. Lucrarea lui Dumnezeu, deși nu e permanent aceeași (de exemplu lucrarea creatoare), nu e totuși accident pentru că Dumnezeu ar putea să o manifeste oricând ar voi, având o bază în ființa Lui<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 122, în Filocalia..., vol. VII, p. 502. footnote>. Numai manifestarea lucrării începe și se sfârșește, potențial ea e veșnică<footnote Pr.Lect.Dr. Ștefan Buchiu, Învățătura despre ființa lui Dumnezeu și energiile necreate la Sfântul Grigorie Palama, în rev
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Din această mentalitate se explică doctrina catolică despre caracterul creat al grației. Omul rămâne chiar în starea de har închis în limitele creaturității sale. De aceea nu se vorbește în teologia catolică de îndumnezeirea creaturii<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 138, în Filocalia..., vol. VII, p. 327. footnote>. După Sfântul Grigorie Palama, care redă tradiția Părinților răsăriteni, sunt trei etape ale urcușului în cunoașterea lui Dumnezeu: cunoașterea rațiunilor dumnezeiești ale făpturilor, cunoașterea lui Dumnezeu prin negarea lor și vederea
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
un întuneric supraluminos, deoarece, pe de o parte, această lumină e mai neînțeleasă decât primele două trepte ale cunoașterii pe de alta, în ea e o cunoaștere mai bogată, mai adâncă, mai nemijlocită a prezenței lui Dumnezeu<footnote Idem, notă explicativă, nr. 149, în Filocalia..., vol. VII, pp. 333-334. footnote>. Însă, Sfântul Grigorie menționează că vederea lui Dumnezeu e superioară teologiei raționale afirmative și negative, și arată pe larg care este diferența dintre vedere sau unire și teologia negativă în cunoașterea
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
nu are formă materială, nu e ceva difuz, dezorganizat, ci se simte în ea o armonie superioară, o plenitudine de bunătăți și, ca atare, e frumoasă, e chiar frumusețea de model a oricărei frumuseți văzute<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 10, în Filocalia..., vol. VII, p. 415. footnote>. Această vedere a luminii, Sfântul Grigorie o va numi antinomic simțire intelectuală sau duhovnicească, cu toate că cel care vede nu-și dă seama atunci, nici nu poate cerceta natura acelui instrument cu
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
practică la contemplarea adevărului, care e Dumnezeu Cel personal. Practicanții adevăratei filosofii ajung la cunoașterea adevărului, Însă prin Duhul Sfânt, la aceasta ajungând nu fără o contribuție Și o pregătire proprie a lor<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notele explicative nr. 7 și 8, În col. Părinți și scriitori bisericești (PSB), vol. 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 456. footnote>. În mod evident, ideea Sfântului Grigorie de viață În mănăstire reprezintă doar
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Își Înfăptuiește Însă chipul adevărat doar făcându-l mai asemănător cu modelul său, care este Binele suprem. Altfel, nu Își transfigurează, ci Își urâțește, Își desfigurează chipul omenesc, Încât devine mai puțin om<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 77, În PSB, vol. 29, p. 159. footnote>. O armă foarte puternică Împotriva păcatului sădită În fire de Dumnezeu este sfiala care nu numai că ne Întoarce de la rele, dar o ia și Înaintea greșelilor, făcându-l pe om
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
cuvântul αμαρτια cu același sens; în limba latină găsim de asemenea termenul peccatum, care are un sens foarte larg, putând însemna orice greșeală. În limba română, cuvântul păcat are mai multe sensuri, dintre ele predominând sensul moral-religios. Astfel, potrivit „Dicționarului explicativ al limbii române”, păcatul este „o încălcare a unei legi sau a unei porunci bisericești; fărădelege, greșeală, vină”<footnote Cf. „Dicționarul explicativ al limbii române”, ediția a II-a, Edit. Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 761. footnote>, iar conform învățăturii
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
greșeală. În limba română, cuvântul păcat are mai multe sensuri, dintre ele predominând sensul moral-religios. Astfel, potrivit „Dicționarului explicativ al limbii române”, păcatul este „o încălcare a unei legi sau a unei porunci bisericești; fărădelege, greșeală, vină”<footnote Cf. „Dicționarul explicativ al limbii române”, ediția a II-a, Edit. Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 761. footnote>, iar conform învățăturii Bisericii Răsăritene, păcatul este „o călcare cu știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă a voii sau poruncilor lui
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Firea nu poate da decât temeri și inspirații bune. Păcatul vine ca un adaos, prin faptul că voința primește inspirații din altă parte, sau poate nu vrea să țină seama peste tot de rațiunea firii”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr.1, în „Filocalia...”, vol. II, p. 274 footnote>. Așadar, depinde de noi să acceptăm sau nu, ceea ce ne îmbie diavolul. Astfel, „celui slab toate i se fac spre pagubă, celui tare toate spre folos, iar în păcatele noastre și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
continuă. Pe lângă acestea, ei se comportă față de Dumnezeu cu viclenie, promițându-i că nu vor mai păcătui, dar gândind încă din acel moment la o eventuală nouă păcătuire, deci mințind pe Dumnezeu sau înșelându-L<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 364, în „Filocalia...”, vol. X, p. 312 footnote>. V. Gravitatea păcatelor și consecințele pierzătoare ale acestora Relevând pe cât posibil gravitatea păcatelor, putem menționa, pe baza mărturiei Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți, că orice păcat săvârșit aduce cu sine
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
în bine. Sfinții Părinți au înțeles că „cel ce a fost în comuniune cu cei păcătoși pe pământ și i-a aprobat, se va descoperi în ziua judecății că a fost în comuniune cu diavolul”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 548, în „Filocalia...”, vol. XII, p. 268. footnote>. Pentru a-l vindeca pe om de această boală a păcatului, pentru a-l scăpa de nebunia și suferințele pe care i le provoacă, ca și pentru a-l feri de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
ci din El curge harul mereu. Dar sfântul Grigorie nu nesocotește nici colaborarea voinței omului prin împlinirea poruncilor. Curgerea continuă a harului și colaborarea mereu sporită a omului sunt ca dialogul unei iubiri mereu sporite între Dumnezeu și om”. (notă explicativă nr. 13, PSB, vol. 29, p. 458) footnote>. De acest har umplându-se, sfinții apostoli au arătat Bisericilor lui Hristos, rodurile plinătății și ale adeveririi. Acest Duh rămâne sălășluit în cei ce au primit darul Lui, împreună-lucrător, după măsura credinței
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
de credință, îl îneacă întreg. Dacă prin credință se prinde de Dumnezeu, el se ridică din ea ca germenele întărit al vieții celei noi, care a început să încolțească în el prin credință”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 31, PSB, vol. 29, p. 62. footnote>. Patrologul Jean Laporte, referindu-se la mistagogia cărții biblice a Exodului, subliniază că aceasta „nu se termină cu Botezul și cu inițierea în Euharistie, ci ne conduce în deșert ca să ne pregătim
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
Lui; astfel, nici o grijă de noi înșine și nici o slăbiciune nu ne îngreuiază nevoința sau lupta pentru faptele virtuții, care alcătuiesc dreptatea noastră. În însuși faptul de a da tot, e o mare<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 41, p. 476. footnote> putere . . Printr-o viață vrednică și fără de păcat ne facem, așadar, asemenea lui Dumnezeu, căci „Creatorul a dat vrednicie deosebită făpturii noastre prin aceea că, făcând-o după chipul Său, i-a oferit posibilitatea de
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
treacă la păcat. Sau, în cazul botezului copiilor, cei din jurul lor nu pun toată sârguința în a-i deprinde să folosească puterea primită în Botez, pentru a nu mai cădea în robia păcatelor<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, nota explicativă nr. 32, PSB, vol. 29, pp. 63-64. footnote>. „Dar mulți din cei ce au primit botezul tainic, nesocotind învățăturile Legii, au amestecat aluatul vechi al păcatului cu viața de după botez și poartă prin faptele lor oastea egipteană cu ei vie
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
vol. 31, Edit. Anastasia, București, 1999, pp. 41-42. footnote>. Așa cum ieșise din mâinile Creatorului, cel dintâi om era perfect. Dar, Adam nu se afla la capătul final al slavei, ci numai la mijlocul ei.<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 1030, în Filocalia..., vol. IX, p. 478. footnote> El se afla într-o slavă și cinste mijlocie, era în desfătarea Raiului, în rugăciune, în vedere duhovnicească, cu simțurile întregi, nevătămate și aflându-se în starea cea după fire, precum
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
nu o oprire veșnică [...] Răul nu se identifică cu ipostasul vreunei realități, care vine și dintr-o intrare a omului în relație cu un lucru înainte de-a fi crescut la capacitatea unei relații juste<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 2, în Filocalia..., vol. III, p. 32-33. footnote>. Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți numesc pomul acesta pomul cunoștinței binelui și răului nu pentru că ar fi avut într-adevăr puterea de a împărtăși protopărinților noștri o cunoștință care le-ar
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Dumitru Stăniloae, pornind de la cuvintele Sfântului Maxim, afirmă că nu abia păcatul lui Adam, ci însăși constituția lumii, așa cum a ieșit din gândul și actul creator al lui Dumnezeu, o îndrumă spre Hristos<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 1, în Filocalia ..., vol. III, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 305. footnote>, căderea numai a imprimat Întrupării caracterul de chenoză căci, așa cum spuneam și mai sus citându-l pe Sfântul Maxim, aspirația eternă a creaturii ar fi unirea cu
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
de la Hristos, să o folosim pentru a deveni și noi puternici, Hristos oferindu-ne o mare cinste, noi să nu o refuzăm, ca să nu-I facem coborârea, osteneala și jertfa zadarnice, râzând de ele<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 292, la răsp. 199, în Filocalia..., vol. XI, Edit. Episcopiei Romanului și Hușilor, p. 232. footnote>. Noi trebuie să facem să rodească această maximă apropiere a lui Hristos față de noi, care e privită de Părinții filocalici ca una ce
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
ci interior, devenind astfel Viața vieții lor. Referindu-se la taina iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu, Părintele Stăniloae menționa: Iubirea lui Dumnezeu țâșnește de pretutindeni, din toate lucrurile și împrejurările, arătându-se în toate felurile<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 597, în Filocalia..., vol. VIII, p. 276. footnote>. Dumnezeul nostru, care este prin excelență iubire, caută prin toate numai folosul omului, îl iubește pe acesta mai mult decât se iubește el însuși pe sine și depășește în daruri gândurile
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]