149 matches
-
ego": Poussin și tradiția elegiacă", în Artă și semnificație, Editura Meridiane, traducere de Ștefan Stoenescu, Cuvânt înainte de Mihai Gramatopol, București, 1980. 426 D. Karnabatt, Un pictor poet, p. 1. 427 Ibidem, p. 2. 428 Miroslav, "Cronica artistica. O privire asupra expozițiunei "Tinerimei Artistice"", în Vremea, An. II, nr. 256, joi 25 martie 1904, p. 1. 429 Spiridon Antonescu, "Expozițiunile de la Ateneu", în Viața românească, aprilie 1908, p. 95. 430 Ibidem, pp. 95-96. 431 Ibidem, p. 96. 432 F. Șirato, Prospecțiuni plastice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Gramatopol, București, 1980. 426 D. Karnabatt, Un pictor poet, p. 1. 427 Ibidem, p. 2. 428 Miroslav, "Cronica artistica. O privire asupra expozițiunei "Tinerimei Artistice"", în Vremea, An. II, nr. 256, joi 25 martie 1904, p. 1. 429 Spiridon Antonescu, "Expozițiunile de la Ateneu", în Viața românească, aprilie 1908, p. 95. 430 Ibidem, pp. 95-96. 431 Ibidem, p. 96. 432 F. Șirato, Prospecțiuni plastice, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958, p. 170. 433 Ibidem, p. 95. 434 Petre Oprea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Lucrezzia Kara, "Expoziția Emilian Lăzărescu. Un pictor poet", la rubrica "Impresii de artă", în Seara, An. I, nr. 358, luni 10 ianuarie 1911, p. 1. 551 Constantin Prodan, op.cit., p. 44. 552 T.A Teodoru, "Cronica artistică, A XII-a expozițiune a Societăței "Tinerimea Artistică"", în Ilustrațiunea Română, direcțiunea Jean Al. Steriadi și A. De Hertz, An III, nr. 3 martie 1913, p. 51. 553 Eva di Stefano, Gustav Klimt. L'Oro della Seduzione, Giunti, Firenze, 2006, p. 94. 554 Vezi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Textul teatral: gen narativ sau dramatic? / 195 1.2. Povestirea în conversație (Școala femeilor II, 5) / 198 2. Abordarea monologului narativ clasic în dramaturgie / 202 2.1. Cele trei legi ale monologului narativ / 203 2.2. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 / 205 2.3. Formele de inserare a monologului narativ / 212 3. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? / 216 3.1. Câteva din aspectele artei oratorice în povestirile lui Rodrigue și ale lui Teramen
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cuvinte, tipurile relativ stabile de enunțuri de bază pot genera infinite combinații și transformări din genurile "secundare". Astfel, structura elementară a secvenței narative se află la baza epopeii, a fabulei, a majorității romanelor, a textelor narative din teatrul clasic, cu expozițiune și deznodământ, dar și a reportajului și a faptului divers jurnalistic, a povestirii orale sau a anecdotei cotidiene. Capitolele ce urmează vor fi consacrate unei astfel de ipoteze asupra unităților minimale de compoziție textuală, forme fundamentale ale limbajului elementar, deplasând
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
bine întocmite, se cade dar ca nici să nu înceapă, nici să se sfârșească la întâmplare, și să țină seama de principiile arătate. (50b26) Această triadă va fi reluată, în mod sistematic, în epoca clasică, prin termenii de "introducere" sau "expozițiune", "nod" sau "desfășurare", "concluzie" sau "deznodământ". Definiția acțiunii unice ca tot unitar îi permite lui Aristotel să facă distincția dintre povestire și cronică sau anale: ...subiectele [...] trebuie să aibă aceeași alcătuire dramatică pe care o au subiectele tragediilor: să poarte
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
adică un obiect valorizat ("o prințesă"). În articolul său "Tematica" din 1925, B. Tomașevschi definea în acest mod prima macro-propoziție: Situația inițială necesită o introducere narativă. Povestirea împrejurărilor ce determină starea inițială a personajelor și raporturile dintre ele se numește expozițiune" (1965: 275). La aceasta el adaugă, cu un foarte fin spirit de observație, că expozițiunea-orientare nu are loc întotdeauna la începutul unei întâmplări. Povestirea poate foarte bine să înceapă ex abrupto: "Povestirea începe printr-o acțiune în curs de desfășurare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Povestirea poate foarte bine să înceapă ex abrupto: "Povestirea începe printr-o acțiune în curs de desfășurare și doar prin cele ce urmează autorul ne face cunoscută starea inițială a eroului. În acest caz, avem de-a face cu o expozițiune întârziată" (id.). Specificul povestirii lui Andersen nu apare decât în propoziția [c]. Proprietatea obiectului de valoare ("veritabil") apare aici drept o Complicație-Pn2 așa cum subliniază dealtfel conectorul argumentativ DAR. Plecând de la această a doua macro-propoziție pe care o numește nod Tomașevschi
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
insistând asupra modalității de inserție a povestirii în dialog. Voi propune, de asemenea, o reinterpretare a textelor lui Jacques Schérer din Dramaturgia clasică în Franța (La Dramaturgie classique en France) care se înscrie în acest demers teoretic și istoric, analizând expozițiunea și deznodământul unor binecunoscute monologuri narative 35. 3. Teatrul și narațiunea 3.3. Textul teatral: gen narativ sau dramatic? Încă din Antichitate, și cu precădere, în epoca clasicismului s-a făcut clar distincția între diegeză și mimesis. Acesta din urmă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
-se împotriva unor excese de forme teatrale, prezente încă înainte de Frondă 37 au considerat necesar să codifice aceste relații. A. Kibedi Varga descrie natura dialogală a textului de teatru: Aceasta presupune prezența a numeroase elemente non dramatice care apar în expozițiune, adică informațiile care au legătură cu evenimentele anterioare acțiunii și pe care autorul le povestește cuiva, în general; evenimentele propriu-zise, reprezentate pe scenă, se reduc, în ceea mai mare parte, la minimum: tot ceea ce unui narator i-ar plăcea să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu este admisă nici de cel care povestește și nici de cel care ascultă (personaj sau spectator). Anumite momente sau pasaje din text pot fi considerate momente cheie pentru motivația narativă: Partea de început a unei piese, cu povestirea din expozițiune, prezintă situația, personajele, relațiile dintre ele, modul în care se țese intriga; astfel aceasta se supune legii informației (atât a spectatorului cât și a personajelor auditor). El trebuie, în plus, să fie motivat, nu doar printr-o disproporție între, ceea ce
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
naratorul și auditorul nu trebuie să fie nici indiferenți, nici prea implicați în povestire. Trebuie să adăugăm la aceasta că legea motivației exclude genul de povestire adresată exclusiv publicului, care ar întrerupe firul acțiunii. 4.4. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 O exclamație, în partea de introducere, marchează sosirea în scenă a povestitorului: Scapin (1) Ce s-a întâmplat, nobile Octave? Ce-i tevatura asta? Nu sînteți în apele dumneavoastră. Octave (1) Ah, bietul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pe două planuri: dacă ne plasăm și preluăm punctul de vedere al lui Scapin, legea informației nu este respectată ("Știu asta"), dar din punctul de vedere al spectatorului, aportul informațional este vizibil, respectând în același timp planul unei povestiri din cadrul expozițiunii: Octave (9) Știi, Scapin, că acum două luni domnul Géronte și tata au pornit într-o călătorie pe mare, fiind tovarăși de negoț. Scapin (10) Știu. Octave (10) Și că Léandre și cu mine am fost lăsați de tații noștri
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de vorbă cu el însuși, se frămîntă, judecă, cumpănește, se hotărăște. Rezolvarea-Pn4'' este, de fapt, sub-înțeleasă: Sylvestre, conform contractului economiei în discurs, își încheie narațiunea prin enunțarea directă a Situației finale-Pn5'' din cea de-a doua secvență a povestirii din expozițiune: Sylvestre (1 urmare): De trei zile, iată-l însurat cu ea. Scapin: (21) M-am lămurit. Subliniem, pe de o parte, contrastul dintre cele două secvențe asumate de către cei doi naratori diferiți (doi naratori a căror implicație psihologică în evenimente
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Tarent. Octave: Unde pui sărăcia în care se zbate ființa iubită și neputința mea să-i vin în ajutor. Apare din partea lui Scapin o reacție de evaluare a situației (Evaluare-Pn3), care vine să închidă ceea ce putem considera o povestire din cadrul expozițiunii: Scapin Asta-i tot? Iată-vă dați peste cap pentru o nimic toată. Și pentru asta vă pierdeți firea? Scapin urmărește, printr-o anticipare a Rezolvării-Pn4 care reprezintă bineînțeles, întregul resort dramatic al piesei și care face trimitere la cererea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acesteia este redusă la minimum" (1988: 84). Putem astfel, după modelul schemei propuse mai sus, să măsurăm acest "minimum": din punct de vedere strict narativ, restul piesei nu cuprinde decât Rezolvarea-Pn4 și Situația finală-Pn5 a povestirii inserante, pe când povestirea din expozițiune reprezintă o mare parte a povestirii propriu-zise. 4.5. Formele de inserare a monologului narativ Pentru a atrage atenția auditoriului, povestirea din teatru trebuie să respecte nu numai cele trei legi despre care am vorbit, ci, în plus, să uzeze
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
scopul deshis al acestor romane era schițarea unui tablou al realității. Pentru a realiza acest lucru erau necesare multe descrieri, în timp ce scurgerea timpului fabulei nu avea o atît de mare importanță. Secțiunile descriptive extinse și, într-o manieră mai redusă, expozițiunile argumentative nu reprezintă excepții în romanele acestei perioade. Pauza era un tempo acceptat. Și cînd astfel de descrieri duceau la întreruperi excesiv de lungi ale fabulei, prezența lor era justificată prin conectarea la viziunea unui spectator. Această ultimă soluție a fost
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
seninătate așteptările prin transcrierea unui dialog stupid, banal, într-un stil evident de mahala, purtat de personaje cu temperamente isterice, exteriorizat atât prin violența limbajului mitocănesc, cât și prin grotesca altercație fizică între rivale. Toate într-un izbitor contrast cu expozițiunea schiței, prin care suntem introduși într-un cadru spațial cu atribute occidentale, în care ,,somptuosul hôtel Piscopesco"50, "salonașul intim de cel mai pur stil Louis XV"51, ar justifica așteptările noastre de a fi martorii unei "causerie" rafinate și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în realitate (nuvele, romane fantastice, basme); - psihologică - prezintă întâmplări în care predomină trăirile sufletești ale personajelor (nuvela, romanul, drama psihologică); - istorică -în care sunt evocate evenimente și întâmplări din istoria popoarelor (legenda istorică, romanul, nuvela, drama istorică). Momentele subiectlui: a) Expozițiunea - care cuprinde prezentarea locului, a momentului și a personajelor ce vor participa la acțiune; b) Intriga -reprezintă momentul din acțiune care marchează apariția conflictului dintre personaje sau situații; c) Desfășurarea acțiunii -înseamnă dezvoltarea conflictului dintre personaje sau situații, anunțat la
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Negru-vodă, demult. 4. Identifică două teme/ motive literare din fragment. 5. Transcrie o figură de stil din primele zece versuri. 6. Notează două trăsături ale lui Manole. 7. Indică măsura versului ‘Ntr-aur poleită. 8. Argumentează, prin două trăsături, încadrarea în expozițiune. 9. Interpretează titlul baladei, pornind de la fragmentul dat. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA MODERNĂ Testul nr. 62 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: MANOLE
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
la forțele protagoniste (nemaivorbind de clișeele compoziționale). Prezența fantasticului în povestire îi conferă însă un titlu de basm stilizat. Lipsind momentele subiectului, povestea pare o extindere a unui plan de ide neterminat, foarte condensat și precis. Bineînțeles, dată fiind absența expozițiunii, coordonatele spațiutimp nu participă la desfășurarea acțiunii. Facem însă cunoștință cu un om mărunțel, a cărui caracteristică (probabil, fizică) este repetată de trei ori - iată, număr magic al basmului ! până la final . “ Eu sunt de acord cu orice, numai să fie
Un soi de basm: Basm, Daniil Harms. In: Apogeul by Astrid Corina Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1792]
-
fie hetero-declanșată (atunci cînd interlocutorul o solicită), de cele mai multe ori explicația recurge la procedeul de reformulare. V. didacticitate, enunțare, refolmulare. MORTUREUX 1982; MARTIN 1983; GRIZE 1990; MOESCHLER - REBOUL 1994; ROVENȚA-FRUMUȘANI 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. CS EXPOZIȚIUNE. Parte a operei literare (situată, în teatrul antic și cel clasic, la începutul acesteia) care furnizează elementele necesare înțelegerii acțiunii ce urmează a fi prezentată, expozițiunea cuprinde date fundamentale ca: locul desfășurării acțiunii, momentul începerii sale, evenimentele care i-au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
MOESCHLER - REBOUL 1994; ROVENȚA-FRUMUȘANI 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. CS EXPOZIȚIUNE. Parte a operei literare (situată, în teatrul antic și cel clasic, la începutul acesteia) care furnizează elementele necesare înțelegerii acțiunii ce urmează a fi prezentată, expozițiunea cuprinde date fundamentale ca: locul desfășurării acțiunii, momentul începerii sale, evenimentele care i-au dat naștere și personajele a căror interacțiune va declanșa intriga ce va constitui materia întregii opere. Termenul este întrebuințat începînd cu 1857 în special în cazul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Termenul este întrebuințat începînd cu 1857 în special în cazul operei dramatice, pornind de la demersul teoretic al lui Gustav Freytag din opera Die Technik des Dramas, lucrare în care G. Freytag trasează piramida celor cinci componente esențiale pentru piesa teatrală, expozițiunea ocupînd prima poziție, fiind urmată de intrigă din momentul producerii incidentului specific care va orienta cursul evenimentelor într-o anumită direcție. În teatrul antic, funcția de expozițiune era îndeplinită de "prolog", un discurs perceput ca exterior acțiunii scenice, cu rolul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în care G. Freytag trasează piramida celor cinci componente esențiale pentru piesa teatrală, expozițiunea ocupînd prima poziție, fiind urmată de intrigă din momentul producerii incidentului specific care va orienta cursul evenimentelor într-o anumită direcție. În teatrul antic, funcția de expozițiune era îndeplinită de "prolog", un discurs perceput ca exterior acțiunii scenice, cu rolul de a prezenta subiectul piesei. Pentru teatrul clasic francez din secolul al XVII-lea, expozițiunea (cunoscută sub numele de "protază") devine o convenție a timpului literar care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]