147 matches
-
în realitate (nuvele, romane fantastice, basme); - psihologică - prezintă întâmplări în care predomină trăirile sufletești ale personajelor (nuvela, romanul, drama psihologică); - istorică -în care sunt evocate evenimente și întâmplări din istoria popoarelor (legenda istorică, romanul, nuvela, drama istorică). Momentele subiectlui: a) Expozițiunea - care cuprinde prezentarea locului, a momentului și a personajelor ce vor participa la acțiune; b) Intriga -reprezintă momentul din acțiune care marchează apariția conflictului dintre personaje sau situații; c) Desfășurarea acțiunii -înseamnă dezvoltarea conflictului dintre personaje sau situații, anunțat la
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Situată, cu alte cuvinte, chiar în "interiorul privirii", imaginea operează, în literatură, dubla comunicare, despre obiect și subiect privitor, despre imaginarul și discursul reprezentării. Considerînd că secolul al XIX-lea se ilustrează, în roman, prin invazia imaginii și a temelor expozițiunii (făcînd un loc în lumea textului fotografiilor, "obiectelor analogice"replici vizuale în sine, "còpii"-, muzeelor, colecțiilor, expozițiilor, motive care presupun, toate, etalarea, deplierea imaginilor care înmagazinează fragmente de "real"), poeticianul francez asociază romanului realist și naturalist un model structural corespunzînd
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
semnătura" caracterologică a subiectului. În sens poetic, spațiul locuit este hieroglifa persoanei, expresie materială și totodată simbolică a unei naturi umane. Cînd se confundă cu blazonul familiei, expresie a ridicării pe scara socială, casa este și obiect al expunerii, al expozițiunii, etalare orgolioasă, dar caracteristică, a însemnelor de proiecție și autoimagine. Mistica "cetății" arată descoperite, pe parcursul întregului ciclu al Hallipilor, atît înflăcărarea lirică a celibatarei Mini, cît și cinismul unor rezidenți de ultimă generație, precum Ada Razu, doctorul Walter, sau Coca-Aimée
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a Linei Rim. Palatul Barodin, devenit sanatoriul "Walter", se deschide altor nou-venite, Lenora și mai ales Coca-Aimée. Ocazie pentru a fi privite, aceste spații cercetate, considerate parte a ființelor care le locuiesc, exprimă relația motivată între decor și actori, între expozițiunea scenică și suflul acțiunii așteptate. Un caz particular, cum s-a arătat mai sus, devine raportul între universul astfel descris și personajul jucînd rolul introductiv. În mod repetat, aceste legături sînt sugerate, explicate, susținute, în discursul personajului reflector (Mini): "Negreșit
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că or să înceapă să scoată scândurile și să smulgă bârnele casei. Iar pentru Matriona acesta era sfârșitul întregii ei vieți"196. În timp ce oamenii încearcă să transporte lemnele, se produce accidentul pe calea ferată, despre care era vorba încă în expozițiunea povestirii. Este aproape un dezastru feroviar, pentru că trenul era să se răstoarne de pe șine din cauza tractorului încărcat cu lemne, înțepenit pe linia ferată. Aceasta înseamnă sfârșitul groaznic al Matrionei, care plecase împreună cu toți ceilalți să ajute la transportul lemnelor. Dincolo de
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
întâlnire semnificativă se află în centrul unei alte povestiri, Mâna dreaptă. Incipitul îndreaptă atenția spre personajul-narator și plasează acțiunea într-un trecut nedeterminat ("în primăvara aceea"). Locul acțiunii, în schimb, este clar determinat, fiind vorba despre clinica oncologică din Tașkent. Expozițiunea extinsă, ce pregătește rememorarea întâmplării propriu-zise, constă în descrierea parcului din apropierea clinicii, cu aleea pe care se află bustul lui Stalin, chioșcul de papetărie și chioșcul cu fructe. Accentul pe vizual, evident încă de la început, din descrierea parcului, domină toată
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
construcție de diferite tipuri etc.); de exemplu, o povestire de tipul Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici poate fi valorificată la: Educarea limbajului cu trimitere la basmul Frații Grimm; Cunoașterea mediului secvențial, actualizând și insistându-se doar pe episodul inițial, al expozițiunii, în corelație cu o activitate tip experiment în care se poate prezenta copiilor zăpada (supusă observației) peste care se pune apoi o picătură de cerneală roșie (asociere cu basmul și cu dorințele exprimate de către împărăteasă); Educație plastică pretext pentru realizarea
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
ele în regula jocului, și a înțeles că acesta e „semnul de noblețe, dar și dramatismul condiției cronicarului”. În anul 1976 își descoperea însă vocația de editor și dădea la iveală jurnalul de călătorie din 1878 al lui Ioan Droc, Expozițiunea de la Paris, apărut în seria „Restituiri” a Editurii Dacia. Au urmat alte ediții, toate din opera lui I. L. Caragiale: Teatru (1980), Cele mai frumoase scrisori (2000), Triptic pentru Eminescu (2000) și, în fine, Opere (I-IV, 2000-2002), în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
aproape două sute de epistole noi capitolul corespondenței. Notele și comentariile sugerează un nou orizont de lectură al operei caragialiene. Se stăruie prioritar asupra circulației textelor, asupra transferurilor de teme și motive, asupra laboratorului de creație al scriitorului. Ediții: Ioan Droc, Expozițiunea de la Paris, pref. edit., Cluj-Napoca, 1976; I. L. Caragiale, Teatru, pref. edit., București, 1980, Cele mai frumoase scrisori, pref. edit., Ploiești, 2000, Triptic pentru Eminescu. În Nirvana, Ironie, Două note, Ploiești, 2000, (în colaborare cu Nicolae Boaru), Opere, I-IV, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
Nirvana, Ironie, Două note, Ploiești, 2000, (în colaborare cu Nicolae Boaru), Opere, I-IV, pref. Eugen Simion, București, 2000-2002 (în colaborare cu Stancu Ilin și Nicolae Bârna). Repere bibliografice: Radu Mareș, Constantin Hârlav, TR, 1975, 4; Ion Marcoș, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, TR, 1977, 4; Teodor Tihan, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ST, 1977, 12; Eugen Duca, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ECH, 1978, 2-3; Zaciu, Lancea, 299; Tudor Dumitru Savu, Rânduri la o postfață, TR, 1981, 5; Virgil Leon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
Boaru), Opere, I-IV, pref. Eugen Simion, București, 2000-2002 (în colaborare cu Stancu Ilin și Nicolae Bârna). Repere bibliografice: Radu Mareș, Constantin Hârlav, TR, 1975, 4; Ion Marcoș, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, TR, 1977, 4; Teodor Tihan, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ST, 1977, 12; Eugen Duca, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ECH, 1978, 2-3; Zaciu, Lancea, 299; Tudor Dumitru Savu, Rânduri la o postfață, TR, 1981, 5; Virgil Leon, Pentru o mitologie caragialeană, TR, 1985, 35; Marius Pop, Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
colaborare cu Stancu Ilin și Nicolae Bârna). Repere bibliografice: Radu Mareș, Constantin Hârlav, TR, 1975, 4; Ion Marcoș, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, TR, 1977, 4; Teodor Tihan, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ST, 1977, 12; Eugen Duca, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ECH, 1978, 2-3; Zaciu, Lancea, 299; Tudor Dumitru Savu, Rânduri la o postfață, TR, 1981, 5; Virgil Leon, Pentru o mitologie caragialeană, TR, 1985, 35; Marius Pop, Caragiale într-o nouă interpretare critică, „Flamura Prahovei”, 1985, 21 septembrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
însemnată influență în Moldova. Generalul Dimitrie Lecca comanda batalionul de vânători de gardă la Palat, când a fost detronat Vodă-Cuza, la 11 februarie 1866. În războiul Independenței a comandat cu bravură pe câmpul de bătălie. În 1889 va fi o Expozițiune Universală la Paris, România va participa. Comisar al României și președinte al comitetului este numit prințul George Bibescu. Un mare comitet urmează. În fruntea acestui comitet sunt oameni de mâna întâi a țării, precum: Lascăr Catargiu, general I.Em. Florescu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
un pic. Pe de altă parte, Stanton nu prea are de ales : în momentul în care își aruncă spectatorii (mulți dintre ei, copii) într-o lume atît de neliniștitoare, în care aceștia trebuie să se orienteze din mers (fără o expozițiune care să stabilească de la bun început în ce an sîntem, ce s-a întîmplat și unde au plecat oamenii), fără altă companie în afară de Wall-E, el își asumă un pariu atît de greu încît e obligat să-l facă pe Wall-E
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
două chipuri distincte de fundamentare a suspansului epic: edificarea stării de tensiune grație unui crescendo al intrigii, cum procedează Joseph Sheridan Le Fanu, sau bulversarea completă a cititorului prin plonjarea narativă în nefamiliar sau chiar în alteritatea deplină încă din expozițiune, cum procedează Edgar Allan Poe. Corelativ, în enciclopedia editată de Jack Sullivan, se vorbește despre două modalități opuse de îndepărtare a îndoielii cititorului (deși se ia în calcul terifiantul de extracție supranaturală, îmi permit să extrapolez fără mari riscuri teoretice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
8 mai, an neprecizat) care înregistrează o "zi admirabilă"48. Simplitatea aproape dezarmantă a începutului este sugestivă pentru maniera în care naratorul își va conduce firul epic. De fapt, efectul general al unei proze este determinat de materialul descriptiv al expozițiunii, iar Maupassant știe, cu exemplară siguranță, cum să pună în scenă totul. Martin Turnell observă, de altfel, că "începuturile se numără printre cele mai strălucite realizări" (1959: 202) ale prozatorului francez, de vreme ce "[f]iecare propoziție, fiecare cuvânt este plasat în locul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
are în față figura femeii epuizate: "Agripina, roșie-vânătă la față și cu cămașa sfâșiată pe pieptul umflat ca un cimpoi, venea tot blagoslovind cu capul și cu mâinile". Finalul este condensat diegetic, într-o simetrie a descrierii serene, prezente în expozițiune: "Era liniște împărătească. Nu se auzeau decât tălăngile, din ce în ce mai îndepărtate, ale turmelor de deasupra". Dănilă, însoțit de ceilalți ciobani înarmați, cu Măriuca alături de el, în șa, este frământat de întrebări, în anticiparea unei confruntări iminente cu inamicii. Realitatea însă este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
indimenticabila poezie de debut O fată tînără pe patul morții, își topesc definitiv frăgezimile în sterilitatea unor Satire fără har și haz. Romanele Manoil și Elena apar ca o adevărată izbîndă după un șir de trudnice nefinalizări ale genului, cu expozițiuni semnificative dinspre Ion Ghica și M. Kogălniceanu, dar cu apogeu stilistic în Nicolae Filimon. Piesele de teatru, ca și viețile romanțate ale unor domnitori patrioți merită din plin "vălul" aruncat de Titu Maiorescu, din pudoare estetică, și peste goliciunea lor
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu, propozițiune, expozițiune și diviziune), continuând cu tractarea perorația (cuprinzând o recapitulare a faptelor, o pre zentare patetică a acestora și concluzia). Modificările intervenite în structura discursului politic contemporan subliniază toc mai latura pragmatică a evoluției și necesitatea acestuia de a fi cât
Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
prime, preludiile conflictelor duminicale. O altă modificare importantă vine cu partea a doua a romanului, mai redusă ca întindere, dar mai dinamică, accelerând viteza cu care sunt prezentate evenimente importante și depășind, în ,salturi" aproape imperceptibile, timpii morți dintre ele. Expozițiunea o dată făcută, și încă pe larg, firele conflictuale sunt desfășurate în direcția lor logică, uneori frânată și deturnată, readusă însă implacabil pe făgașul constituit. S-a speculat masiv, pe marginea acestui roman, pornindu-se de la prima lui frază: ,În câmpia
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
caleașca, dar ici-colo, privit la început cu mare scepticism, ca un moft, își face apariția câte un automobil. Sunt anii în care centrul devine ,Micul Paris", iar abagii, găitănarii, covrigarii, bragagii se retrag discret, pe nesimțite, spre periferie. Așa că la Expozițiunea de la 1906 (volumul al III-lea), menită a celebra împlinirea a 40 de ani de la venirea lui Carol I în România, nimic nu mai seamănă cu deprimantul peisaj bucureștean din momentul sosirii. Orașul și-a găsit o nouă identitate, îndrăzneala
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
dintre 1970 și 1980, „reformarea paradigmei” indusă de postmodernism (1980- 1990), respectiv momentul actual. Nu toate aceste momente sunt la fel de importante și nu toate produc poeți care să intereseze dincolo de marginile provinciei, iar antologia nu distinge net între valori, preferând expozițiunea. Editorul crede că poezia basarabeană trebuie mai întâi cunoscută, pentru a o putea, ulterior, judeca mai nuanțat. De aceea, el nici nu reface, printr-o nouă valutare, ierarhiile interioare ale generațiilor, în care, de pildă, Leo Butnaru sau Andrei Țurcanu
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
operei literare denumește succesiunea întâmplărilor, faptelor, din care se constituie conținutul unei opere epice sau dramatice, deoarece numai acestea cuprind întâmplări, fapte desfășurate cu ajutorul personajelor, prin intermediul cărora scriitorul exprimă ideile și sentimentele sale. Momentele subiectului unei opere literare sunt: a) Expozițiunea - partea introductivă în care se prezintă cadrul acțiunii (locul, timpul), unele personaje și câteva date despre ele. b) Intriga - momentul care determină întregul curs al acțiunii viitoare. c) Desfășurarea acțiunii - prezentarea întâmplărilor, a faptelor determinate de intrigă (este partea cea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
crescuți de ,,mamițele” lor și, când ajunge acasă, descoperă surpriza - dulceață în șoșoni. În această schiță, I.L.Caragiale nu respectă succesiunea clasică a momentelor subiectului, scopul lui fiind să capteze interesul cititorului din primele rânduri. În ,,Vizita...”, în primul alineat, expozițiunea (câteva informații despre familia Popescuă este combinată cu intriga (dorința de a o felicita pe doamna Popescu pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu...) care este subînțeleasă. Dezvoltarea relațiilor cuprinde peripețiile vizitei și evoluția sărbătoritului înșirate într-un vădit crescendo
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
I. Președinte al Consiliului de Miniștri, I.C. Brătianu. Primar, D. Cariagdi; ajutori: Gr. Serurie, dr. Sergiu, N. Manolescu. Direcția: profesor N. Culmann și Biirkly-Ziegler, D. Matac, reprezen tant, inginer șef. C. Simțion, întreprinzător, A. Boisguérin. în Calea Rahovei 16 se deschide Expozițiunea națională a Societății Concordia. Animatorul acestei expozițiuni este un domn Porumbaru, cât și D. Butculescu, un pasionat îndrumător al mișcărilor economice naționale. Expoziția este un început foarte modest, care va avea însă imitatori mai târziu. Intrarea: duminicele, 50 bani, celelalte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]