1,154 matches
-
de stea/ Și vânturi cu miresme de ierburi necosite,/ Și dintre toate-acestea mai iute se-afirma/ Pământul - el vorbea cu mânzul prin copite.” Un an mai târziu, în Viața deocamdată (1965), Ioan Alexandru dezvăluie un nou chip - acela de poet expresionist pe un fond rural. La drept vorbind, doar unul - Coborând - are un net caracter expresionist, dar el nu este printre poemele reținute de Imne-le din 1973, selecție decepționantă în multe rânduri: ,, Pe arătura neagră coborând în jos -/ de-o parte
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
afirma/ Pământul - el vorbea cu mânzul prin copite.” Un an mai târziu, în Viața deocamdată (1965), Ioan Alexandru dezvăluie un nou chip - acela de poet expresionist pe un fond rural. La drept vorbind, doar unul - Coborând - are un net caracter expresionist, dar el nu este printre poemele reținute de Imne-le din 1973, selecție decepționantă în multe rânduri: ,, Pe arătura neagră coborând în jos -/ de-o parte cerul întunecat la apus/ și negru de piatră la răsărit./ În groapa aceea de nord
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
consumat muncind? O imagine a părinților vine brusc în prim plan, cristică și zguduitoare: ,,în cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn”. În interiorul casei natale, asistăm la o ultimă explozie expresionistă. Timpul nu are nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără răgaz; el apare ca un supliciu (,,o ladă stranie/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică în cap/ ca pe niște piroane ruginite”), mereu reînnoit
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără răgaz; el apare ca un supliciu (,,o ladă stranie/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică în cap/ ca pe niște piroane ruginite”), mereu reînnoit. Un poem exemplar expresionist (nici el reținut în Imne-le din 1973) este Mâini, unde imaginea unor oameni dintr-o casă ,,presată de furtuni” este deformată expresiv până a-i transforma în niște simple brațe. Pe lângă deformare, expresionist este și procedeul acumulărilor monstruoase; Ilina Gregori
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
piroane ruginite”), mereu reînnoit. Un poem exemplar expresionist (nici el reținut în Imne-le din 1973) este Mâini, unde imaginea unor oameni dintr-o casă ,,presată de furtuni” este deformată expresiv până a-i transforma în niște simple brațe. Pe lângă deformare, expresionist este și procedeul acumulărilor monstruoase; Ilina Gregori vorbea despre ,,gâlgâirea de metafore feroce în neprevăzutul lor”, de imaginile ,,parcă bolborosite cu furie de un oracol al nenorocului”. Sorin Alexandrescu disocia ,,serii metaforice-tip: vâscozitatea, bezna, otrava, cariile bântuind lemnul, mișcările
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
ci al unei mișcări zigzagate și mereu răsfrânte în oglinzile deformatoare ale realului (“bilele curg prin galerii labirintice / capul meu în oglinzi convexe / o lebădă peste care a trecut un tanc”), - sugerate de o tehnică în genere deformatoare, de ascendență expresionistă, ce exploatează vecinătățile puternic contrastante de obiecte și stări, cu vehemențe de culoare sau de intensitate a sunetului: “ce aproape de vita sacrificată / ce aproape de altarul de jertfă / este patul / ce aproape de ochiul străpuns al scroafei / e țipătul dragostei”. Libertatea manipulării
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
altarul de jertfă / este patul / ce aproape de ochiul străpuns al scroafei / e țipătul dragostei”. Libertatea manipulării de formule poetice asimilate e proclamată de altfel, cu accente ironice, într-un poem: “ne bârfeam prietenii / îi ordonam în curente / impresioniștii la dreapta / expresioniștii la stânga / la nord și la sud / câțiva ocoliți de binefacerile absolutului / și noi în centrul pământului / într-un ochi de reptilă”... Tocmai acest joc, și liber și reglat, între extrema grav-dramatică și ironismul carnavalesc al viziunii e definitoriu pentru discursul
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ceea ce am putea numi o coerență de stare lirică. Este o stare de inconfort lăuntric, de tensiune nerezolvată, de luciditate dramatică, recurgând adesea, ca să se exprime mai convingător, la notația verificabilă în faptul istoric, cu necesarele remodelări aspre, de accent expresionist, ca în suita de reîntoarceri în piața cerului, datată, ca să se știe despre ce este vorba, 13-15 iunie 1990: “eu nu m-am născut oarbă!/ unde sunt luminile mele / îngropate în galerii subterane / de oamenii nopții /.../ pe străzi o curtezană
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mișcare și o permanentă solidaritate cu ceva din trecut." Așadar, stilul ca solidaritate și nu ca manieră. Autorul se dovedește a fi adeptul unui trăirism incendiar, care mistuie orice iluzii, orice false pudori. Un vitalism debordant, având ceva din hiperemia expresioniștilor de altă dată, străbate versurile sale, coroborat cu je-m'en-fiche-ismul demitologizant al poeziei postmoderne care dizolvă orice tabuuri. Erotismul poeziilor este, în același timp, diafan și truculent, amestec de promiscuitate și sublim: "Te iubeam atât de platonic,/ Încât mi se
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
vagabondului, cloșardului, hoțului și chiar a asasinului, în decoruri de mahala cu cârciumi sordide și închisoare, cu prostituate, sergenți și jandarmi chemați să păzească o ordine precară. Ceva din patosul schematizat al melodramei de roman foileton-senzațional ori de îngroșată psihodramă expresionistă trecea în acele poeme ai căror protagoniști sunt în câteva rânduri poetul și câinele său rătăcind pe la margini de urbe imundă, femeia elogiată sau înjosită, "proletarul" viguros racolat de câte-o cucoană parfumată și cu automobil etc. Revolta sinceră, exprimată
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
vagabondului, cloșardului, hoțului și chiar a asasinului, în decoruri de mahala cu cârciumi sordide și închisoare, cu prostituate, sergenți și jandarmi chemați să păzească o ordine precară. Ceva din patosul schematizat al melodramei de roman foileton-senzațional ori de îngroșată psihodramă expresionistă trecea în acele poeme ai căror protagoniști sunt în câteva rânduri poetul și câinele său rătăcind pe la margini de urbe imundă, femeia elogiată sau înjosită, "proletarul" viguros racolat de câte-o cucoană parfumată și cu automobil etc. Revolta sinceră, exprimată
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
pustiul de munte?/ și ochi de sticlă urmăresc zborul văpăii/care nebănuit se stinge/printre genele coborâte ale uitării/ de semeni” (Nimeni nu vede). În versurile pe care le-am citat putem descifra și un alienant peisaj sufletesc de factură expresionistă, destul de frecvent în florilegiul bilingv Tăcerea ghimpilor / Il silenzio delle spine, ce rezonează cu erezia și rebeliunea din care își trage originea misterul poeziei (Tăinuită în cuvinte). Versurile poetei noastre par a trăi ceea ce în Renaștere era cunoscut sub numele
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
fără a fi, însă, și o natură livrescă, arhitect la scară mare, dar și cercetător în infinitezimalul formei, pe parcursul numeroaselor sale cicluri el se mișcă liber atît în lumea austeră și nonfigurativă a iconarilor, cît și în dezlănțuirile cromatice ale expresioniștilor sau în construcțiile voluptuoase și luxuriante ale nabiștilor, în mod special ale unui Vuillard, de pildă. Chiar dacă fiecare dintre etapele sale, așa cum încercam să sugerez cu prilejul amplei sale expoziții de la Muzeul Național de Artă, are o logică interioară proprie
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
această gîndire specifică poate fi extrapolată, că ea reverberează într-o atitudine spirituală și, finalmente, existențială, ține exclusiv de performanța artistică, de strictețea unei viziuni aplicate, de profunda stăpînire a tehnicilor, și nicidecum de anexarea unei retorici exterioare. Perioada romantico - expresionistă de la început, cea conceptual-scientistă de mai apoi, Praporii, Hrana, exterioarele și interioarele de biserici, florile, Grădinile, Stîlpii și peisagistica străbătută de convulsiile vederilor toledane, creează un ansamblu de o rară încordare a dicției, cu un tonus interior menținut mereu la
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
pe particularitatea fenomenului indicat: (a) muzică lui este definibilă ca aparținând ultimei modernități - o primă etapă a modernismului secolului XX (perioada antebelică), deci deținând calitatea de a fi modernistă, (b) ea fiind încadrabilă, în interiorul acestui din urmă termen, în curentul expresionist, întrucât e vizibilă orientarea termenului înspre semnificația estetică-stilistică, (c) iar în interiorul expresionismului creația lui se va subdivide, la rândul ei, în termeni cu funcție de corelativi tehnici, câte unul pentru fiecare perioadă definibilă ca atare: postromantică, atonală, dodecafonică, serială, tonală. Însă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
subdivide, la rândul ei, în termeni cu funcție de corelativi tehnici, câte unul pentru fiecare perioadă definibilă ca atare: postromantică, atonală, dodecafonică, serială, tonală. Însă fiecare din cele cinci tipologii de termeni își poate asuma și funcția stilistică: stil modernist, stil expresionist sau stilul muzicii atonale, dodecafonică, serială etc. Lucrurile tind către un retorism eterogen, unul similar cu starea de lucruri în Baroc, unde era vorba despre stil înalt, stil afectat, stil narativ sau expresiv etc. Mai puțin stratificat se prezintă cazul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ei (Ťcentraliiť) zâmbesc politicos și zic: ŤCe simpatic, ce interesant, există și un textualism român? E posibil și un postmodernism românesc? How nice.ť (...) Cum să-i concureze clujenii pe bucureșteni, când sistemul lor de referință, al clujenilor, sunt (maximum) expresioniștii începutului de secol, iar cel al bucureștenilor sunt beatnicii anilor '50. Dar - mai departe - cum să Ťle rupi gurať occidentalilor, în 2001, cu Ginsberg, Corso, Kerouak, Burroughs reciclați și autohtonizați? La mijloc e nu doar o mentalitate de marginal, căruia
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
și inimă rece, un fiu evoluând la limita demenței schizoide) sunt abordate de Teodor Dună în mod similar, indiferent de contextul și de specificitatea diferitelor poeme. Ceea ce surprinde - neplăcut - în acest volum este tocmai mecanica figurării unor scene de tensiune expresionistă, tratarea nediferențiată a universului organic. Viața și moartea, dragostea și ura, normalitatea și boala convulsivă sunt asociate ori disociate ca într-o demonstrație matematică, fie direct, fie prin reducere la absurd. La sfârșit, lectorul rămâne cu senzația unor poeme făcute
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
fiului. Discursul, într-adevăr, se modifică. Dar poezia tot nu apare. Și aceasta fiindcă nu doar rochia albastră pe care o îmbracă "eroul" devine tot mai strâmtă și îi intră în carne, mutilând-o. Și formula destul de stranie a manierismului expresionist e o asemenea haină, improprie, inadecvată, caraghioasă în ultimă instanță, pe care tânărul și talentatul poet ar trebui s-o dezbrace.
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
fel de referințe critice. Păcat, pentru că ar fi fost util de văzut cum a fost primită de critica literară de la sfârșitul anilor '80 această poezie rămasă fidelă marilor modele și aflată în răspăr cu moda poetică a timpului. De factură expresionistă, posedând o "exuberanță narativă încifrată" (Monica Pillat), în care imaginile - unele foarte violente - se revarsă în torente, copleșind cititorul, poezia lui Radu R. Șerban este una a întrebărilor fundamentale privind locul și rostul Eu-lui poetic în construcția proteică, atotcuprinzătoare și
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
unor opere de ficțiune, și ele în măsură să ofere un nou unghi de a privi lumea și, implicit, o altă șansă de a-i surprinde și de a-i înțelege esența. Iar ochiul său este cel al unui pictor expresionist. Extrem de interesant este regimul dedicațiilor în poezia lui Radu R. Șerban. În anumite situații, dedicația este un clin d'oeil, adresat persoanei în cauză, sugerează un model uman care stă la baza construcției poemului. Din această categorie face parte poemul
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
din Timișoara (str. Mercy nr. 4) vor găzdui vernisajul expoziției retrospective a ilustrului sculptor bănățean Ferdinand Gallas (1893-1949). În Banat a organizat o serie de expoziții personale și de grup, unde a participat cu lucrări de plastică mică de factură expresionistă și cubistă. A realizat relieful de pe fațada sediului Sindicatelor Unite din Timișoara, lucrările decorative de inspirație etnografică de pe frontoanele Palatului Ciobanu, statuile de la intrarea Farmaciei „Madonna“ de pe str. Alba Iulia etc. Expoziția, concepută de muzeografa Elena Miklósik, va cuprinde cca
Agenda2003-42-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/281604_a_282933]
-
împlinesc 115 ani de la nașterea lui Eugene O’Neill, unul dintre cei mai importanți dramaturgi americani din toate timpurile. Opera sa este amplă și foarte variată, oscilând între o viziune realist-critică și o concepție mistică, fatalistă, valorificând influențe suprarealiste și expresioniste. Cele mai semnificative piese sunt „Anna Christie“, „Patima de sub ulmi“, „Din jale se întrupează Electra“, „Lungul drum al zilei către noapte“. În anul 1936 a primit Premiul Nobel pentru literatură. pe scurt l Vineri, 10 octombrie, în Timișoara au fost
Agenda2003-41-03-14-15 () [Corola-journal/Journalistic/281568_a_282897]
-
tipic pentru „verva galică, pentru ironia latină și bravada gasconă” etc. Jean Copeau a știut să fie un „minunat animator” care „a impus, în scurt timp, tuturor concepția și ideologia sa”, un spirit înnoitor, la fel ca Hasenclever „modernistul convins, expresionistul feroce”. Trsătura specifică este repede depistată și în jurul ei autorul țese o seamă de considerații care pun în lumină figura celui abordat. Astfel de „Siluete” a semnat Ionel Jianu și în două ziare de mare tiraj apărute la noi în
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
la alte publicații ale timpului ne pune în legătură cu o natură spirituală de mare pătrundere, cu un causeur cu aplomb, spirit ironic și persiflant. De la început, el se arată un promotor al „teatrului nou” al experimentelor lui Pirandello sau al celor expresioniste, se arată receptiv la fenomenul de avangardă în poezie, la maniera nouă de a scrie a lui Proust sau Gide. Lui Proust îi va consacra mai multe articole, în care se va referi atât la filosofia lui, la valoarea timpului
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]