57,797 matches
-
până în ziua de azi. Partea slabă a acestui raționament — altminteri cât se poate de realist — este că regulile sunt trucate. Prin felul în care s-a ajuns la Legea de funcționare a CNSAS e limpede că s-a urmărit tocmai expunerea personajelor neconvenabile, reușindu-se, cel puțin până în clipa de față, salvarea celor care asigură continuitatea vechiului sistem (nici măcar nu-i spun ”comunist”) în România. Așa cum s-a desfășurat confruntarea, ca un turnir între expresivități, și nu între esențe, nu sunt
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
asta face literatura beckettiană, prin excelență), crede autorul în final, iar cititorul suferă. Nesațul de lume cu sens al lui Ioan Pânzaru se transpune într-o sistematică a culturii în care textul de față se înscrie ca o verigă. Concluzia expunerii sale afirmă o nevoie nețărmurită de sens și o încredere greu de clintit în cunoaștere: „Nu este vorba în nici un caz de o manieră de abordare a tipologiei etnice, ci de o modalitate de o tipologizare cognitivă a artei ș
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
Muzică LA GREU!" etc.; chiar o o emisiune-concurs de televiziune se intitulează "Bani la greu " (Prima TV). În citatele furnizate masiv de Internet, apar și unele surprinzătoare intruziuni ale formulei într-un discurs mai puțin colocvial, de pildă într-o expunere pe teme de istorie: "o sută de ani mai târziu, cruciații cucereau Constantinopolul, prilej cu care s-au furat la greu tehnologii nemaivăzute până atunci de europeni" (zi-de-zi.ro). Oricum, pentru cei cărora o schimbare de construcție prepozițională li se
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
poate fi, iată, propria voința, îl întoarce la esență lui ca artist și a artei sale că viziune - tot în cuvintele lui Beckett, "germenele soluției proustiene se află conținut în însăși punerea problemei" (în alt loc: "Punctul de plecare al expunerii proustiene nu este aglomerarea cristalina ci miezul ei - ceea ce s-a cristalizat deja"). Căci "unicul paradis ce nu e un vis de nebun" e Paradisul pierdut: opera lui Proust - si intuiția lui Beckett, aici, este cu adevarat colosală! - este "excavarea
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
realismul socialist", prezentarea contextului istoric este făcută mai mult decat sumar, în mai puțin de cinci pagini, Luciano Mallozzi luându-și revanșa însă printr-o foarte bună documentare și o prezentare minuțioasa a filmelor românești din anii �60, inclusiv prin expunerea la finalul cărții a unei cronologii și a unor "schede" (fișe) tehnice a șaisprezece pelicule vizionate de autor însuși, cu sprijinul Arhivei Naționale de Film. Posibilă punte între cele două curente - în cazul în care acordăm "realismului socialist", împreună cu autorul
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
Ionesco ar fi avut simpatii fasciste - care are semnificația mai degrabă a unui proces de intenție decât a unei cercetări biografice valabile. Încetul cu încetul însă, cartea se transformă într-un veritabil eseu biografic. Marie-France Ionesco reușește ca, printr-o expunere clară și percutantă, să deceleze esența metafizică a operei lui Ionesco. Prin invocarea unor simple fapte biografice, printr-o interpretare clară și argumentată a textelor, ea schițează un portret nou al omului Ionesco, reușind, mai ales, să prezinte opera lui
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
culturii noastre, ar fi împlinit, în ziua de 20 decembrie, 70 de ani. Mort prematur la Paris, unde s-a exilat din disperare, după ce climatul din România anilor '80 devenise de nesuportat, el a părăsit subit și spațiile noastre de expunere și a migrat, într-un mod inexplicabil, în folclorul de atelier și în anecdotica boemei artistice bucureștene, și nu numai, din ce în ce mai restrînsă și ea. Cum nici un eveniment public nu pare să marcheze acest moment important al calendarului sculpturii românești contemporane
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
teoria genurilor este constant marcată de impactul dintre categorial și istorie, dintre tipologie și particular, dintre clasa integratoare și lumea individuală a faptului literar." Definirea romanului, mimetismul, speciile liricului și epicizarea teatrului sunt chestiuni urmărite cu aceeași acribie. Odată încheiată expunerea teoretică, urmează drept studiu de caz Anatomia dramaticului, unde Antoaneta Tănăsescu discută pe larg alte două interesante chestiuni: teatrul ca spectacol între a arăta, a ascunde și a sugera și teatrul ca literatură sau formă artistică distinctă ce interacționează cu
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
pe care o socotesc "a lor"? ș...ț Muzica pe care romii-muzicanți profesioniști o cântă pentru ei înșiși?" sau pentru alții?" etc. Să nu ne așteptăm să găsim în paginile cărții " atât în suita de "taifasuri" cât și în interesanta expunere teoretică ce le premerge " răspunsuri tranșante (adeseori nici chiar răspunsuri pur și simplu) la întrebările pe care tocmai le-am înșiruit. Ezitări, contradicții, răspunsuri vagi, clișee, termeni sau noțiuni înțelese sau explicate variabil de unul sau altul dintre cei interogați
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
altul dintre cei interogați întrețes aproape toate convorbirile. Astfel că, cel puțin pentru moment, încercerea de a defini "muzica țigănească" din perspectiva insider-ilor se sprijină pe relativ puține certitudini, pe care autoarea le creionează atent într-un subcapitol final al expunerii sale teoretice. Citind aceste "însemnări finale", apoi recitindu-le după ce te-ai lăsat purtat pe nisipurile mișcătoare ale "taifasurilor" nu-ți poți reprezenta "muzica țigănească" altfel decât ca pe o realitate proteică, multiplu și instabil ipostaziată, scăpând oricăror analize după
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
de restaurație a echilibrului și a ordinii raționale a lumii sensibile, derivă, în ultimă instanță, și preocuparea exclusivă a artistului pentru momentul creației, al elaborării, și într-o măsură extrem de mică, dacă nu chiar foarte aproape de nivelul zero, pentru spectacolul expunerii și pentru ieșirea în public, în general. Deși interesat de tot ceea ce ochiul poate să absoarbă, de la accentul de culoare întîmplător sau de la forma spontană și pînă la construcțiile simbolice de o mare complexitate și la amplele simfonii cromatice pe
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
asta nu-i mai lasă să doarmă. Se simt avariați în orgoliul național. Unul dintre cei care suferă de această stupefacție, intelectual cu preocupări balcanice și de integrare europeană, îmi făcea zilele trecute, între două meciuri la Campionatul European, o expunere de motive pe tema " De ce ar trebui să fim noi înaintea bulgarilor, dar nu suntem". Intelectualul cu preocupări zonale a avut, recunoștea, niște experiențe neplăcute cu poliția din Bulgaria. Trecînd în scopuri turistice prin țara vecină, cu automobilul, l-au
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
de a impune un "moldovenism primitiv", de fapt "resovietizarea" culturii. Dinu Flămând s-a referit la "criza identității în postmodernism", susținând, în spiritual opiniei radicale a lui I.P. Culianu, că aproape totul trebuie reconstruit în cultura noastră. A reținut atenția expunerea lui Andrei Brezianu care s-a referit la însemnătatea "factorului busolă". Un răspuns la întrebarea "unde ne aflăm" nu poate fi dat, a spus Andrei Brezianu, fără a ține seama de acest factor. Unde ne aflăm în raport cu ce? Cu societatea
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
fost pe măsura entuziasmului cu care mi-am îndreptat pașii spre culoarul indicat: mă așteptam la o prezență "vizibilă" "reperabilă", în binecunoscutul anturaj: Croația, Slovenia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Turcia. Dar... în afara unui afiș lipit pe pereții exteriori ai spațiului de expunere nimic nu semnala prezența unei țări care are totuși un potențial cultural și de carte respectabil. încerc să mă consolez cu ideea că poate în interiorul standului "național" lucrurile arată mai bine. Sunt plăcut surprinsă de cîteva întîlniri cu binecunoscuți editori
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
frenetică, așa cum mi-o imaginez eu de la București, sau agonizează? Este înregistrată de conștiința publică sau trece neobservată? Care sînt vedetele momentului? Care sînt discuțiile cele mai pasionante? - întrebările unui critic mă îndeamnă înainte de toate să definesc conceptul. Dar o expunere în doar cîteva cuvinte e imposibilă. Prin ,viață literară" francezii înțeleg tot ceea ce apare la un moment dat în librării sau prin nenumăratele reviste, tot ceea ce se manifestă în cîmpul literelor prin lansări de carte, colocvii, conferințe, tîrguri de carte
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
a transmis Festivalului vreun mesaj. Unii participanți au fost dezamăgiți: pariaseră pe ideea că premierul nu va pierde ocazia să exploateze electoral împrejurarea, lucru care nu s-a întâmplat. în centrul Festivalului s-a aflat colocviul cu tema "", aproape toate expunerile întâlnindu-se în constatarea că, paradoxal, cu cât se înmulțesc, datorită noilor tehnologii, posibilitățile de cunoaștere interumană, cu atât crește, sub felurite forme, singurătatea individului. Eugen Uricaru spunea în cuvântul său de deschidere: "Suntem informați asupra marilor orori ce se
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
scrie cuvinte, parcă punctează idei. Aproape îți vine să spui că, dacă ar fi avut la îndemînă, în afara cuvintelor, o altă cale de a-și scrie textul, ar fi renunțat fără șovăire la ele. De aceea, împingînd forma epică a expunerii pînă la înșiruirea abruptă, uneori în cascadă, a unor înlănțuiri de gînduri sau a unor asociații libere de idei, Alexandru Dragomir este preocupat în chip exclusiv de ceea ce spune, acordînd prea mică importanță retoricii însoțitoare. De aici senzația pe care
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
gîndirii. Ce poate fi mai bizar decît să gîndești pentru simpla plăcere de a gîndi, și asta pe durata a cîtorva minute sau zeci de minute, după care, brusc, tot atît de brusc precum începuseși analiza temei, să întrerupi firul expunerii și să abandonezi problema, uneori chiar mărturisind fățiș că ,acum m-am plictisit" (p. 27)? Bizareria aceasta, izvorîtă dintr-un simț aparte grație căruia Dragomir simte cînd anume, în analiza unei teme, trebuie să se oprească este una din trăsăturile
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
sobre. Însă odată duse good old times, schimbul de haine devine o modă, ciocnirile sînt inevitabile și spre ele țintește critica lumii moderne. O critică, înclină să creadă Anca Manolescu, autoritară și excesivă, ca tot discursul lui Guénon. E o expunere metafizică, făcută să nu se schimbe, în esență, ci doar să-și rotească punctele de interes. O formulare care se potrivește, de altfel, cu unitatea pe care Guénon o susține riguros. Dă, pe lîngă asta, și rețete de ,asimțire" a
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
raiul copilăriei" (d. Cieílikowski), ,atemporalitarea" (E. Krasowska), ,iederă pe ruine" (W. Pietrzak), ,metafora dezvoltată în imagine" (M. Chmielowiec, P. Szymański, J. Ficowski), ,omul mecanomorf" (N. Manolescu). Mai puțini, fără îndoială, sunt istoricii literari care ambiționează cuprinderi mai ample, încheindu-și expunerile analitice cu concluzii sintetice: J. Krzyüanowski (portret), A. Sandauer (fragmente ale unei autobiografii fantastice), St. Jaworski (medalion), J. Speina (roman experimental inimitabil, fantastic, imagine labirintică, interpretarea subiectiv-mitologică a lumii copilăriei), B. MamoŐ (lumea descrisă prin senzații, impresii și fiori) etc.
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
2004, la Muzeul "Național" de Artă Contemporană!!! Performanța în sine ar fi remarcabilă, ba poate ar trebui să fie trecută în Cartea Recordurilor, numai că ea este clădită pe un fals intelectual și cultural. Ceea ce ni se arată în actuala expunere este o artă născută "ex nihilo", care nu are trecut, nu are înaintași care să o fi pregătit, nu are părinți spirituali, nu este susținută de o mișcare culturală care s-o justifice, să-i dea temei. Sau cel putin
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
Köln, Muzeul Louisiana din Copenhaga, Muzeul din Barcelona,Tate Modern din Londra, Muzeul din Edinbourgh, ca să nu mai vorbesc de Beaubourg. în toate acestea, dar și în altele pe care nu le mai numesc, există un fond de opere în expunere permanentă care arată drumul parcurs, devenirea în timp a unor concepte și care fac inteligibil fenomenul artei moderne, îl pun sub semnul raționalității, îl transformă într-un spectacol uimitor al inteligenței, al creativității. în paralel cu acest discurs logic, în
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
sub semnul raționalității, îl transformă într-un spectacol uimitor al inteligenței, al creativității. în paralel cu acest discurs logic, în săli speciale, sunt expuse fenomenele "la zi", propunerile de ultimă oră, ultimele cercetări și ipoteze de lucru legate de imagine. Expunerea de la București vrea să arate că, în ultimii 50 de ani, în România, a fost un vid cultural, că nu s-a întâmplat nimic, sau nimic semnificativ, că arta cu adevărat "europeană" s-a născut doar acum, este produsă doar
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
în altă epocă. Prea puțin s-a demodat. Și azi multe teatre includ în repertoriu piesele vestite, desțelenind drumul lor spre actualitate. Peste tot se observă respectul față de modelul clasic, intervine și controlul modernității, care retează excesele în declamare, în expunerea patimilor. Un accent mai sceptic nu e interpretat ca o jignire, ci ca o aprofundare a tâlcurilor. Astfel, ca o dovadă a lipsei de încrâncenare șirul de manifestări a fost inaugurat de un discurs eretic la Marbach, la vernisajul expoziției
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
discursului ca formă de reprezentare a lumii, aplicîndu-l pe un text polemic al lui Carol I, exemplar prin abilitatea de a stăpîni intrigi și de a aplana conflicte. Elda Weizman și Zohar Livnat (Bar Ilan) au organizat o secvență de expuneri despre roluri și identități, la care s-a vorbit despre impersonalitatea discursului științific, despre situația de popularizare (Daničle Torck, Amsterdam), despre diferențele de tratare a femeilor și a bărbaților în interviurile politice (Svetla Cmejrková. Praga), despre dezbaterile unor proiecte publice
Cooperare și conflict by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11654_a_12979]