939 matches
-
stomac devorator încărcat cu acizi, și multe altele constituie miracolul acestei călătorii și imaginea inextricabilă a acestui Dumnezeu care veghează călătoria lui Patel. Ang Lee este autorul acestei cinefeerii. Cu toate acestea, regizorul știe să întrețină focul narațiunii dincolo de inserturile extatice, prin mici întâmplări. Așa cum o spune și Pi, călătoria este una vegheată, una inițiatică, unde Richard Parker nu este decât o epifanie, una dintre figurile alegorice ale unei șarade kharmice. Patel va supraviețui pentru a spune povestea, și nu doar
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
unui public de oameni interesați de cultură și care, fiind de obicei ieșiți la pensie, au timp să asiste la cursuri. Deși aveam o anumită vîrstă, în amfiteatrul unde țineam conferințele eram, probabil, persoana cea mai tînără. Receptarea mesajului era extatică, dar nu cred că din cauza cursului, ci, pur și simplu, pentru că publicul venit la Collège de France știa că în principiu tot ce auzea era formidabil și că, deci, n-avea încotro, trebuia să se extazieze. Într-o conferință susținută
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
și grăsime pe creierul nostru.“ Și pasajul din Underhill considerat a-i corespunde, dar pe care omite să-l citeze: E.U.: „Știm [...] că deopotrivă Sf. Caterina de Siena și tiza sa, Sf. Caterina de Genova - femei active și totodată extatice [...] - au trăit, prima ani întregi, a doua perioade de mai multe săptămâni, repetate constant, fără altă hrană în afara anafurei sfințite pe care o primeau la Sfânta Cuminecătură. Ele au făcut acest lucru nu ca semn de grea obediență față de un
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Arătări minunate", exponenții unui spațiu sacralizat, prezențe fantastice mai mult decât reale. Aceste arătări aparțin unui timp suspendat. ("Arătare", în DEX, prezintă următoarele accepțiuni: "Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; halucinație, vedenie; monstru, stafie, fantomă". Botta este un extatic. El conferă halucinațiilor sale atribute spațiale, dar nu și temporale. Tocmai acest fapt le mistuie chiar în momentul concretizării lor, le pierde din physis pentru a le regăsi în logos.) Dorința de sustragere, de suspendare este și a "fratelui Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mănăstirile din muntele Athos: Când clopotele la Athos,/se înalță în cer mănăstirile/cetăți ale credinței, harfe de voal/ lumini de cristal își schimbă culoarea/... Degradarea existenței individuale,în timp, ireversibilitatea eternei treceri, neaderența la prezent, evadarea în vis, contemplația extatică sunt, desigur, doar câteva din motivele poemelor din acest volum al Mariei Octavian, dar sunt cele ce definesc și califică superior actuala etapă evolutivă a poetei. În temeiul acestei constatări, se poate spune despre Galeria cu antichități că o exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Om adevărat și că cel mai bun filozof este, în comparație cu el, o caricatură." Iar Descartes afirma: "Cele mai profunde gânduri se află la poeți pentru că ei se folosesc de imaginație și entuziasm"; or, "entuziasm" însemnează a vedea și a trăi extatic în Dumnezeu. În adevăr, ce evaziune pur rațională, pur silogistică se ridică până la culminația spirituală unde are loc prin viziune și impuls transcendental zborul lui Hyperion spre Absolut sau Deschisul hölderlinian? Evaziunile marilor poeți, ale marilor creatori ai artelor sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. Fii și cunoaște și a neființei stare, infinit întemeind lăuntrica-ți vibrare, deplin s-o desăvârșești în această unică oară. Printre uzatele, ca și printre mutele, fără de nume, rezerve ale deplinei naturi, negrăitele sume extatic să te numeri și numărul fă-l ca să piară. Cum să evităm stingerea definitivă și să intrăm în circuitul eternității ? Trebuie, afirmă Rilke "să murim neîncetat în Euridice": să intrăm în ciclicitatea perenității proprie muzicii: sunet, apunerea sunetului, renaștere într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
intricate cu ritmurile naturii, ale universului. În melodicitatea poemului, cititorul întâlnește calitatea receptivă cea mai nemijlocită, căci muzica însemnează armonizarea interiorității noastre, a sufletului nostru "ideal" de care vorbește Hegel, cu faptul pur de a exista purtat la plenitudinea sa extatică, absolutizarea identificării eu-existență. Grecii recitau cuvintele însoțite de cânt. Dacă nu ar emana melodicitate, poemul ar fi perforat de cuvinte. Și, prin aceasta, și sufletul nostru ar fi sfâșiat de cuvinte. Melosul contribuie decisiv la a crea un continuum, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un asemenea zbor sufletesc să asculte vocea misterului: graiul florilor și al lucrurilor mute. Goethe, după ce în lumea de jos, materială, s-a bucurat deplin de viața pământească alături de prieteni, natură, fete frumoase, se înalță dincolo pentru a se pierde extatic în iubirea eternă. Poemul eminescian exprimă dinamismul muzical al existențialului uman simțire și intelect îmbogățit cu dinamica ritmurilor universale. Astfel, are loc o trăire în continuă desfășurare cu inflexiuni ce se prelungesc în ecouri repetate în văzduhurile profunde ale sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Dumnezeu, entitate identificată de Nietzsche cu Ahriman, care ar însemna "ucigaș" (principiul răului la vechii perși). Sufletului dionisiac îi este accesibil tărâmul eternei Lumini și a divinului pur, precum și Adevărurile și Valorile ideale, încă din această viață, prin încântare extatică. Dionisiacul este nevoia de unitate și de depășirea eului, panteismul simpatetic al bucuriei și al suferinței sanctificate, eterna voință de renaștere, de eternă întoarcere. * Așa cum afirmă în autobiografia sa, Ecce homo esența cărții Așa vorbit-a Zarathustra, este ceea ce Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
frumusețe, la transfigurare. "Vreau să dau eternitate celui mai umil lucru". "Denn alle Lust will Ewigkeit, will tiefe, tiefe Ewigkeit" "Căci toate bucuriile vor Eternitatea, vor adânca, adânca Eternitate". Iar această eternitate este un prezent absolut și inefabil, o stare extatică a unei vieți superioare. Moartea nu este decât un interludiu ce ne desparte de următoarea "întoarcere" a lui același. Ca și pentru Spinoza, pentru Nietzsche, nu există transcendență, totul este aici, imanent. Din acest motiv, nu trebuie să amânăm bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o frumusețe inefabilă", și se aneantizează unul în celălalt au murit împreună într-o "sănătate esențială". "Prințul era Geniul, Geniul era Prințul". Or, prințul confundat cu Geniul este Poetul care a supus totul transmutației lirice, adică unei morți inițiatice întru extatică renaștere. S-a spus despre Mozart că este perfect inteligibil și perfect neinteligibil. Ambiguitatea este exprimată în primul rând prin opoziția dintre mișcările rapide și mișcările lente ale compozițiilor sale. Secvențele pline de vioiciune allegro, presto sunt chemate să ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a sensibilității și intelectului care depășește lumea și eul empiric intramundan și dă aripi eliberatoare sinelui transmundan, homo sui transcendentalis nietzschean, abolind timpul consumptiv, apteric, pentru a deschide porțile eliberării metafizice în mers pasionat fără încetare, asemenea lebedelor în zbor extatic din viziunea lui Tagore. Poezie și imposibil Tu m'attendais depuis l'éternité, Et maintenant qu'as-Tu fait de ma chance? Seigneur, ne fus-je que la conscience De l'absolue impossibilité ? 1942 Imposibilul este stihia care domină lumea: este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
am realizat faptă și gând am afirmat viața și natura pe care le-am celebrat până la sacralizare pentru că natura îmi oferise acel al treilea ochi. Transfigurarea trăită poate avea analogie cu conceptul sanscrit samădhi, care este de asemenea o stare extatică, o beatitudine supremă, urmare a unei intense și îndelungi meditații asupra eliberării dhyana. Și dacă, într-o pentagramă, am scris: "transposibilul frate cu Nirvana", este vorba de atingerea unei creste de asemenea ultimă, dar separată, suită pe alte căi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
noi, plante aiurea - crezi tu -, limbi comice și pantere parfumate. Acolo mă găsești pe mine, fără hartă. Tăcea în continuare, uitându-se la mine cu ochii holbați. Hai s-o oprim aici în seara asta, i-am zis, că devine extatic, bine? Și pe loc i-am dat lovitura de grație: — Oricum, m-a durut că mă ocoleai așa. Eu vreau foarte mult să fim prieteni și să vorbim, și n-ai deloc de ce să te temi de mine, pentru că eu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
luat-o cu un aer suspicios. Ce pijama? i-am zis. Eu dorm gol, iarna și vara. Am o pijama undeva, stai s-o caut. — Andreea, agapi mu, așteaptă, divină arătare! Pija maua e pentru îngropăciune. Dacă, după această noapte extatică, voi decide să-mi prelungesc transa cu câțiva eoni, mă vei putea îngropa în pijama invocând o ruptură de anevrism, dar până atunci hai să extragem licoarea asta. M-a privit, perplexă, cu pantofii mei în mână. — Faci mișto de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
oroare sacră. Și am văzut Își am înțeles) într-o străfulgerare pe chipul lui toate misterele antice, de la Eleusis până la orgiile bacan telor și sfintele taine ale lui Isis și Osiris. în puținele lui cuvinte, Păpădie îmi transmitea o experiență extatică, una din acelea, rare, care te izbesc cu fața în dușumea și te lasă mut, idiot, marcat pe vecie cu pecetea împerecherii sacre. Ce s-a întâmplat cu cocoșata? am întrebat. A stat și s-a uitat o clipă lungă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ruj pe buzele trunchiului) ne-a explicat șușotind că micuțul Manneken Pis din bronz e un zeu al fertilității dintr-un cult antic, sau poate plodul unui zeu al fertilității. Dând ochii peste cap de i se vedea doar albul extatic, neobrăzatul bătrân ne-a făcut să remarcăm, mormăind conspirativ, că țâncul burtos din Bruxelles își atinge mădularul sacru. Jamsheed zâmbea absent. N-o mai văzusem pe Leila așa tăcută și gravă. Fixându-l pe omul-trunchi, pe care nu înceta să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
întreaga gîndire greacă. Cine intră în contact cu cosmosul nu se poate să nu-i împrumute muzica, furîndu-i ritmul și transmi-țîndu-l mai departe omenirii. Efectul pe care un asemenea om îl va avea asupra publicului va fi unul de încîntare extatică și de răpire cvasi-religioasă. Dar dacă înrîurirea imediată pe care inițiatul o va avea asupra semenilor va fi una de răscolire estetic-religioasă, efectul de lungă durată asupra lor va fi unul terapeutic. Cine poate să-și încînte apropiații, înfiorîn-du-i de
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
longilin, și-o lumină căzută-n păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leșurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Și o ceașcă măreață de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subțiri, și-un tren marfar, c-un singur vagon de persoane, adăugat chiar lângă locomotivă, trecând, trecând, trecând, metameric, râmă uriaș-translucidă, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri... și-un aer limpede și rece
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
biologică ca și cea spirituală este produsul unei aurorale, nu mai puțin tulburătoare complementarități între cele două sexe, ilustrînd admirabil teza coincidentia oppositorum. O poți judeca doar coborînd la fondul acela obscur, atavic formînd o întreagă floră instinctuală care iese extatic la lumină ca un ciorchin de poezie, calinerii, inefabil care dau farmec vieții-viață sau ca o epură, sublimată artistic în literatură". întrebarea pe care și-o punea Baudelaire dacă actul sexual ar trebui repudiat "cu mîrșavă ipocrizie" nu mai constituie
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
și demonstrația ca o lamă de brici cresc, se umflă, asemenea aluatului pus la dospit, se inflamează și, pe nesimțite, trec din denotația austeră în tangajul poematic al unei epopei fără sfîrșit. Sever cu lumea exterioară și de o suavitate extatică și blîndă cu cea interioară, din care nu lasă nimic în calea risipei, el se preschimbă, chiar sub ochii cititorului, în ceea ce este de fapt: într-un poet baroc, într-o sursă inepuizabilă de incantații, de construcții lexicale surprinzătoare, de
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
Gheorghe Grigurcu La o primă vedere avem impresia apartenenței lui Ilie Constantin la orientarea formal-clasicizantă, apolinica a liricii noastre. Opțiunea poetului e pentru ordinea unei expresii care esențializează, construită prin mijloacele calculate ale intelectului, stăpînita de abstracțiunea extatica a raporturilor pure, reflectînd în subsidiar "suferință proporțiilor". Pitorescul, ca și orice altă înfățișare a particularului mai mult ori mai puțin insubordonabil, nu-l atrag, "în jocul unghiurilor de materii" pe care-l practică, într-o geometrizare ce ne duce
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Ne va salva cineva din dezastrul spre care ne îndreptăm plini de trufie? Deocamdată, nu-mi vin în minte decât tinerele femei pe care le-am văzut plecând de la Târgul de carte cocoșate de greutatea cărților, dar cu un zâmbet extatic pe buze.
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
trasee oblice, directe sau contrare determină dalta compozitorului să arunce în subsidiar materia sonoră degajată de obsesia unei Trinități atotstăpînitoare. Morfoza, Metamorfoza, Anamorfoza, Catharsis sunt secțiuni în care magma melodică, polifonică sau omofonă este brăzdată de fenomene pulsatorii ori, dimpotrivă, extatice, de procese ce fie că aglomerează, fie că rarefiază discursul sonor. Iar cele douăzeci și unu de salve - "in memoriam decembrie 1989" -, ce dramatizează copios finalul simfoniei, nu fac altceva decît să sculpteze la rîndul lor tăcerea, tăind de data aceasta în
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]