336 matches
-
de proiect. În acest fel vor pune în lumina realizările bune, alături de cele mai puțin bune, în care, cred eu, sunt deja specialiști. există pe vreundeva o contabilizare a faptelor bune din politica? să putem shi noi , vulgul, să ne extaziem?și dacă nu, cum s-ar putea crea un stfel de letopisetz la care să aibă și publicul cel larg , un larg acces? și după ce îi lăudam eu propun să-i gâdilam. Ori mor de râs ori terapia (prin râs
Cum îi creşti, aşa îi ai by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82724_a_84049]
-
amuzante și crude priviri despre aberațiile colonialismului. Nu mai gătesc mâncare chinezească de când eram studentă la chineză. Singura mâncare pe care încă o fac cu plăcere și ceva talent este cea românească. Cu vârsta, papilele mele gustative refuza să se extazieze în fata exotismului. Sunt totdeauna receptivă la o chiftea, la o musaca și la o baclava. După cum vezi, identitatea cuiva rămâne totdeauna informă și greu de definit pentru că, deși mănânc ca un turc, nu m-am considerat niciodată a fi
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
săvârșite de bunicul său. O slujbă religioasă la care a participat aici pe când avea vârsta de 12 ani i-a rămas în memorie, compozitorul amintindu-și mai târziu: "„Am luat parte la o slujbă săvârșită de bunicul și am rămas extaziat de frumusețea serviciului... Eram atât de transportat, încât mă închipuiam să văd dacă într-adevăr sunt lângă altar ... O așa slujbă bisericească n-am pomenit și o voi ține minte toată viața.“" În curtea bisericii din Zvoriștea a fost înmormântat
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Zvoriștea () [Corola-website/Science/321707_a_323036]
-
aurită a timpului, sau o pictură din renaștere, nici o exagerare. Acele patru zile de sărbătorire la Tall Stacks m-au vindecat de orice dor, mau umplut cu bucuria unei noi descoperiri, ca și cum vizitasem câteva muzee mari ale lumii. Am fost extaziată și fericită ca un copil! Imaginea orașului Cincinnati nu poate fi completă fără vegetația bogată, spectrele de verde care încântă oriunde privești, arborii uriași înșirați pe toate colinele, mai ales în parcurile care mi-au dat liniștea și oxigenul primăverilor
Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/95_a_376]
-
astfel de exemplu. Aici trebuie să precizez un lucru, pe care n-aveai cum să nu-l observi și tu: relația noastră, a românilor, cu regizorii veniți din străinătate este una cât se poate de încrâncenată și schizoidă. Ba ne extaziem în fața unor nume mari și îi acceptăm fără rezerve (chiar și atunci când fac spectacole inepte), ba îi respingem în mod violent (pe unii dintre ei) pentru că nu fac „teatru adevărat”. Cazul tău e aparte, pentru că ești format la școala rusă
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
de atacatori. Încercând o serie de atacuri simulate, Butch a constatat că cu fiecare ocazie avioanele de vânătoare ale lui Thach ori îi ruinau atacul, ori manevrau într-o poziție în care puteau riposta. După aterizare Butch l-a felicitat extaziat pe Thach: ""Skipper, chiar funcționează. Nu puteam să atac fără să am senzația că armele unuia dintre avioanele tale să nu fie ațintite asupra mea."" Noua tactică de luptă aeriană a lui Thach a fost verificată prima dată în Bătălia
Thach Weave () [Corola-website/Science/325108_a_326437]
-
lui Brahms a făcut senzație. Această știre a ajuns la The New Yorker. Debutul său la Paris în anul următor a provocat furori. La Royal Festival Hall a cântat primul concert al lui Liszt și "Fantezia maghiară". Orchestra a fost extaziată și publicul a aplaudat mai mult de douăzeci de minute. Cariera sa meteorică a continuat cu concerte în toată Europa și debuturi la Festivalul Ravinia (Grieg și Liszt - concerte cu Carl Schuricht) și la Carnegie Hall din New York, cu Thomas
György Cziffra () [Corola-website/Science/304481_a_305810]
-
zburat pe spatele unei păsări imense și că s-a întâlnit cu amazoanele. Acesta ar fi descoperit și fântâna tinereții. Atât de divinizat a fost Alexandru cel Mare pentru realizările sale, încât europenii și oamenii din Orientul Mijlociu erau încântați și extaziați de inventarea și istorisirea acestor legende. Alexandru cel Mare era de asemenea, standardul cu care voiau să se măsoare alți cuceritori, ca: Iulius Cezar care a căzut plângând când i-a vizitat o statuie de-a sa și când a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Light a decis că este prea periculos să țină carnetul aproape de el sau de Misa, atâta timp cât erau sub supravegherea lui Aizawa și lui Mogi. Mare suporter al lui Kira, Mikami împarte multe idealuri, gânduri și priorități cu Kira, si este extaziat când descoperă că, Kira, idolul lui, l-a ales pe el. Soichiro Yagami(夜神 総一郎, Yagami Sōichirō) Tatăl lui Light și ofițer de poliție, acesta conduce echipa de investigații în cazul Kira. Cand L începe să-l bănuiască pe Light
Death Note () [Corola-website/Science/309597_a_310926]
-
surse indică un număr foarte mare de recruți în rândurile franceze. O mare parte dintre soldați și ofițeri erau fie foști prizonieri de război, eliberați după prima abdicare a lui Napoleon, fie militari lăsați la vatră de Bourboni și deci extaziați de întoarcerea Împăratului și extrem de doritori de revanșă. Cu toate acestea, forța morală a soldatului francez era afectată de suspiciunea cvasi-generalizată privitoare la ofițeri, mulți dintre aceștia fiind suspectați că ar avea simpatii monarhiste. După cum subliniază istoricul francez Henri Houssaye
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Juventus, vorbea de meciuri internaționale, și pe bună dreptate pentru că în acel an formația reușește câteva rezultate internaționale foarte bune. Cea mai spectaculoasă victorie vine pe 29 iunie 1925, atunci când Juventusul câștigă cu 2-1 în fața formației Slavia Praga la București extaziind un public de 4000 de persoane, pentru bucureșteni înscriind Melchior și Brauchler. A urmat o nouă victorie, de data aceasta împotriva vecinilor bulgari, un 3-0 cu Slavia Sofia pe 6 septembrie. Juventus reușește să transforme două echipe regionale (de liga
FC Petrolul Ploiești () [Corola-website/Science/302194_a_303523]
-
specie indigen-orientală și probabil pentru occidentali extensia terminologică respectivă nu-i relevantă. Pentru noi cei de acasă, din vadul autohton în care supraviețuim, este. Manelizarea incumbă dominația derizoriului, a îndoielnicului, a zegrasului artistic, în fața cărora unii contemplatori se înclină, se extaziază. Nu fac trimitere aplicată la manelizarea domeniului sonor, pe care o depistăm zilnic, ci la manelizarea integrală petrecută la nivel intelectual, politic, social, la nivelul interrelaționării uzuale dintre persoane. Asistăm la căderea în insignifiant, în grotesc, în vulgar, în hilar
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
în cuplu. Britanicii întotdeauna vor constata laxitatea moravurilor la Dunărea de Jos. Nu același lucru li se întâmplă călătorilor ruși. Prusacii constată mai curând murdăria străzilor, iar referințele la morală sunt rare. Francezii verifică apetența pentru limba străină și se extaziază când văd că se pot înțelege în franceză mai oriunde în casele avute. E o diferență de subiectivitate și de ea de fapt se ține cont în momentul în care, la un moment dat, eseistul, nu istoricul, poate trage concluzia
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
în planul sociologic și filosofic sau mai bine în cel socio-politic-economic și filosofic, tradiționalismul s-a distins ca o orientare hotărât potrivnică oricăror acte evolutive, optând decis pentru menținerea structurilor existente, condamnând efortul industrial, blamând democratismul de tip parlamentar și extaziind iraționalismul". (13 b, pp. 26-27) Publicațiile cu scriitorii-suporteri și publicul cititor au fost și ele privite în raport cu tradiționaliștii cam așa: de orientare tradiționalistă fermă, de formulă anticonservatoare și antitradiționale, cu poziții mediane între tradiționalism și înnoire, filoindustrialism, înfruntare între patriarhalism
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
perdeluțe de hârtie pe care le așeza apoi pe marginea etajerelor unde păstra farfuriile și paharele. Era o metodă ingenioasă de a „înfrumuseța" urâțenia unei bucătării de vară veșnic năpădită de muște. Faptul că atâția „subtili" consumatori de artă se extaziază în fața acestor mostre de kitsch (sigur, nici kitschul nu mai e ce-a fost!) arată în ce măsură decăderea gustului e astăzi sora geamănă a ideii de creație. Sper că, în sinea lor, promotorii acestei direcții sunt măcar onești. Adică nu sunt
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
complex spa și un restaurant cu o listă de așteptare de trei luni, mai puțin dacă stăteai la hotel, caz în care săreai automat rândul. Avusesem o lansare de produs acolo cu patru luni în urmă și mă întorsesem acasă extaziată de cât era de frumos. Îmi dorisem dintotdeauna să stau acolo, dar cum era s-o fac când stăteam la patru minute distanță? În timp ce coboram din mașină, aproape că mi s-a făcut rău de emoție. — Aici visam să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
le-a atras atenția: eram dusă cu pluta. Era clar, eram complet nebună. Groaza s-a așternut pe chipul lui Franklin: îmi permisese să păstrez secretul asupra campaniei până acum. Ariella avea să-l ucidă. Desigur, Wendell și Lois erau extaziate - jumătate din concurență era eliminată fără ca ele să trebuiască să facă ceva. Chiar înainte ca Ariella să se ridice de pe scaun și să mă plesnească peste față, am continuat. —Ei bine, nu chiar nimic. Le-am făcut cu ochiul. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
declarație negativă“ În ceea ce privește relația lor. Declarația negativă a cui? Cât despre schimbările la 180 de grade, fosta lui soție avea practic o personalitate multiplă. De exemplu, bucătăria lui: În calitate de proaspătă iubită a lui, se Îndrăgostise de ea, o adorase, se extaziase și Îi admirase În mod deschis bateriile à la anii 1920, minunatul și prețiosul aragaz aproape identic cu un O’Keefe & Merritt, numai că nu costase mii de dolari cât era unul original. În calitate de proaspătă soție, Îl bătuse la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
singurul din gașcă pe care poza îl lăsa rece. Detașat de situație, mă simțeam mai degrabă îngrijorat, decât atras: dacă ne prindea vreun vecin? Bineînțeles că n-am spus nimic din ce-mi trecea prin minte, ba chiar m-am extaziat zgomotos, în ton cu băieții: „Mamă, ce bună e!“ sau „Da, moșule, are meserie!“ Erau simpatici bărbații ăștia-n devenire, cu pantaloni scurți cu bretele, prin care de-abia le mijeau smârcurile. Își imitau tații sau vreun unchi alcoolic, vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ai fi un expert imobiliar...“, am tachinat-o. „Asta și sunt. Doar că, în loc de paturi și tabureți, expertizez tablouri. Și mai e ceva, o chestie care-o să-ți placă: au capac de lemn.“ „Capac de lemn la budă?!“ Eram extaziat, nu mai dădusem peste așa ceva din copilărie. Te simțeai ca într-un Rolls, abia așteptai să demarezi. „Trebuie să văd asta...“ M-am apropiat, strecurându-mi și eu capul înăuntru. Caroseria ovală lucea în două ape, lemnul fusese șlefuit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Zoe G. Tutoveanu obsedată o viață de gândul sinuciderii iar Ion Barbu experimentând paradisurile artificiale induse prin opiacee. Fără să fi fost poetă, doamna Parachiva Postolache se apropia, ca matematiciană, un pic altfel de scrisul literar al lui Dan Barbilian, extaziindu-se la citirea unor poezii de genul Jocului secund (Din ceas, dedus...), spre diferență de ceilalți convivi, captivați de Isarlîk ori După melci. Circula din mână în mână unicul număr al masivei și heteroclitei reviste "Agora", multilingvă și stranie în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sub nici un chip de acord cu felul în care doamna Silsburn, în fond o civilă și o femeie, îi ceruse să examineze poza. — Cu Muriel, a răspuns scurt. În fotografia asta aduce cu Muriel. Părul și restul. — Întocmai! s-a extaziat doamna Silsburn. (Apoi, întorcându-se spre mine, a repetat:) Întocmai! Ai întâlnit-o vreodată pe Muriel? Vreau să spun dac-ai văzut-o vreodată cu părul legat într-un superbă — Până azi n-am văzut-o niciodată pe Muriel, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai puțin mărunte, și acestea erau prilejurile care-l necăjeau și-l îngrijorau pe Seymour. De dragul ei, îl supărau în mod special adulții care veneau la noi (la el și la mine) la petreceri sau cu alte ocazii și se extaziau cât de bine arătam în seara aceea. Chiar dacă nu foloseau exact cuvintele astea, astfel de aprecieri surveneau destul de des și Boo Boo se întâmpla întotdeauna să fie de față, așteptând efectiv să moară. Poate că mă dovedesc mai puțin preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și ele din bare de oțel tubular, și numai la căpătâi aveau plăci subțiri de stejar sculptat, încastrate în zid. Îndărătul unor uși duble, uvrajate, pereții sălilor de baie erau căptușiți cu sticlă în culori irizate, înfățișând doamne care se extaziau pe o culme de deal, fauni, cozi uriașe de păun, aeroplane, baloane, și așa mai departe. Podeaua și mobilierul din băi erau acoperite cu blană, iar feluritele nișe, protejate prin grilaje din fier forjat, cu modele orientale. Bazinele (negre) erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ruby îi zâmbi cu gura până la urechi. Era superâncântată că o recunoscuse Rozanov. Spera ca vreo doi-trei din cei ce zăboveau în jur și pe care-i cunoștea să-l fi auzit. Încuviință din cap și continuă să se uite extaziată la filozof. Nu-i dădea prin minte să scoată vreo vorbă. În momentul acela Ruby auzi vocea lui Alex strigând-o peste întreg spațiul bazinului înecat în abur: „Uhuu, uhuu!“. Țipătul acesta strident era chemarea specială prin care Alex o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]