1,101 matches
-
gura închisă”, pecetluită de „asfințitul dragostei ce fabrică oxizi...” În acest din urmă vers, cuvîntul „oxizi” pare un bruiaj. El e folosit însă de poet într-un dublu scop: unu - de-a trezi lectorul din letargie; doi - de-a accentua extincția indusă de Nimicitor printr-un oximoron de natură tehnică. Urmează însă și revelația: „Mai jos nu cobor (...)/acolo amintirile sînt atît de bătrîne, că atîrnă/ în capetele plecate/ te văd umblînd prin cameră/ fîșia de lumină care te urmează/ e
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
Or, cum proprie ne este numai conștiința străinătății noastre în formula existențială în care suntem "aruncați", eliberarea însemnează vacantarea absolută a sinelui, înțeles ca pur receptacol cognitiv. Experiența poetică înfăptuiește în primul rând decondiționarea, purificarea eului empiric, fapt care corespunde extincției în supraintensitate, "ruinării în flăcări", scrie Hölderlin. Pentru că "în poezie, disoluția este soluția". Dar în acest sfârșit se află începutul, afirmă T.S. Eliot. Prin "dezordinea unui delir divin" (Hölderlin), ieșirea din absența pe care ne-o găzduim este urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca în finalul Paradisului dantesc, și prin prea multa energie existențială ce va să înfăptuiască un sine în nelimitată expansiune. Și anume, expansiune către o a treia stare care, prin actul inițiatic poetic, a depășit și eul intramundan străin și extincția, sincopa existențială. Trecerea acestui prag, denivelarea ontică are loc printr-un "fin dezastru", printr-un seism sublim, ce apar deosebit de pregnant în tablourile lui El Greco și Van Gogh, în Chant sacré din Cvartetul 132 beethovenian, în lirica lui Hölderlin, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
apare ! Mallarmé, care prin decantarea extremă a realului și prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorită contaminării lor sensice și fonemice "divina transpoziție", a tentat să ajungă la "tenebrele absolute" înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant", care însemnează extincție inițiind spre "contemplarea eternității": eterul spiritualității pure, ce se confundă cu negrăitul. Că mistica poeziei lui Mallarmé este o inițiere în inefabil, o dovedește suavul poem Sainte (Sfânta): La geam vechi santal tăinuind Ce-n ceas târziu se decolòră Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
murit/ Încet pe cer se suie; / Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem, și nu e". În primele două versuri mișcarea are loc de la nonexistență către existență, pe când în ultimele două stihuri mișcarea este inversă, dinspre ontic către extincție. Este surprinsă astfel în aceste patru versuri una din cele mai expresive și mai tulburătoare ritmicități cu balans cosmic. Strofa finală, reia alternanța între un vers enunțiativ, fără conținut mobil, și un vers cu dinamică prelungită prin indefinitul "nopții adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sau cu durerile din ei. Și la televizor au vorbit despre Apocalisă. Sunt tot felul de semne, totul este să știi să le interpretezi. Eu sunt cu Apocalipsa după mine, în fiecare zi, așa că emisiunile în care suntem amenințați cu extincția nu-mi provoacă decât zâmbete. Dar poate că oamenii au nevoie și de astfel de previziuni cataclismice, tocmai pentru a aprecia fiecare minut din viața pe care o trăiesc. În vis, curva din Babilon era dezbrăcată. Avea, în schimb, ecusonul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de parcă am ține în brațe un copil abia născut", "înfășurat în scutece de nuiele subțiri", liliacului nu i s-ar putea reproșa faptul că "atîrnă ca o zdreanță" iar patefonului nu i s-ar putea suprima brusc "patima blazării moderne". Extincția obiectelor, victimă a unor carii "impulsionate de setea cunoașterii", e serafică: "cînd ele mor din pricina modei mîna dumneavoastră / le depune în cripta din podul casei și vine / îngerul un porumbel care veghează deasupra". În cazul lor poate interveni o resurecție
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
zăpadă a atins grosimea de zece centimetri. Tonul îi rămăsese dramatic, întrebarea se născu: oare să mai cutezăm a ieși din case, pe un asemenea cataclism? Viața pune asemenea crâncene probleme, te bate gândul că e preferabilă pacea eternă, nirvana, extincția cosmică. Eventual, părăsirea patriei, evadarea în mările sudului, la Pago-Pago, Bali, în Haway. Aventurierii care vor opta pentru rămânere acasă se vor târî cum vor putea în Capitală, printre un milion de automobile. în 2008, aceleași două milioane de bucureșteni se
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
despre ce vorbesc fizicienii, constați că aceștia nu prea găsesc metaforele cele mai nimerite. Și astfel, limba fizicienilor e tot mai specioasă și mai ilogică, aducînd cu argoul pestriț al unor copii născocind expresii bizare. Avem supracorzi și singularități, avem extincții termice și universuri inflaționare, tot așa cum avem găuri negre sau lumi pluridimensionare în fața cărora nu poți să nu capeți senzația că ai nimerit într-o lume ireală. De pildă, nimeni nu a văzut o particulă cuantică, și totuși fizicienii vorbesc
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
1984) al lui Michael Radford, brava lume nouă în care ne introduce fiind adaptată mai degrabă amenințărilor secolului XXI, printre care se află și dezvoltarea populației islamice, spectrul te-rorismului și cel al unei pierderi a energiei vitale care conduce la extincția speciei. În cele din urmă, primul copil aparține unei femei de culoare. Alfonso Cuarón reușește să cuantifice această angoasă care bîntuie un se-col al celor mai îndrăznețe experimente genetice, dar și al unui nou tip de război, neconvențional, fără
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
mîinile subțiri/ Crizanteme roz și trandafiri/ Fumul de tămîie legănat sub lanțuri.// Preoții-ngînau cîntări de morți/ Căutînd prin cărți să mai citească/ Mîinile cu degete de iască/ Nu știam prin fum cum să le port" (Cîntec de mort). De la extemporalul extincției poetul trece la caligrafia galantă: "Ce frumoase mîini ai, Doamnă, ce frumoase mîini/ Și subțiri, și lungi, legănătoare/ Pe sub ele răsuflarea mea/ Ca lumina printre trestioare.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă lumînări/ Peste carnea mea de iască rară/ Degetele libelule
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
că e de preferat în fabule (Cioculescu), fiind el un clasiciazant, în compozițiile epice (Scarlat). în realitate, Eliade este liric și romantic prin însuși sufletul său poetic monstruos". Nu o dată intervine în polemici vechi. N. Iorga susținuse "versiunea romantică" a extincției lui Cârlova, pe care-l portretiza, în 1907, ca pe un "frumușel tînăr cu fața rotundă, delicată, cu ochii mari, triști, ca de simțirea morții apropiate", ceeace a prilejuit lui Șerban Cioculescu o replică "sarcastică". Remarca lui N. Manolescu: "în
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
edentat, cu un aer de iremediabilă deprimare întipărit pe chip, Funar nu mai e nici măcar fantoma care se imagina candidat la președinția țării, a cărui alchimie politică se rezuma la sorbirea apei chioare din paharele tricolore de plastic. Condamnarea la extincție a PRM-ului e dovedită de migrația masivă de parlamentari spre câmpii mai mănoase. Distanța enormă dintre ceea ce Vadim pretinde a fi și ceea ce este în viața de zi cu zi i-a îndepărtat și pe puținii indivizi valabili care
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
de reproducere așezate În interiorul craniului. Aceștia n-au pierdut timpul: au construit rapid câteva piramide, săli de bowling și un centru de descompunere În factori primi a luminii, Însă când erau gata-gata să descopere călătoria În timp, au ajuns la extincție. Unii, Întrucât din dorința procreării s-au dat cu capetele de pereți până și le-au sfărâmat, alții, din depresia cauzată de Întrebările existențiale. Cert e că Ăl Bătrân se săturase de forme de viață apropiate de perfecțiune și, pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ce ne rezervă viitorul. Deși marea majoritate a specialiștilor militari afirmă că un război militar este improbabil, dar sunt de acord că armele chimică și biologică s-ar putea întrebuința în conflictele militare „s-a admis că drumul nostru spre extincție este implacabil. Că o lege universală prevede că orice specie înțeleaptă care a descoperit energia atomică se va sinucide cândva în secolul următor... premeditat sau accidental. Lumea de astăzi ne dă totuși speranțe. Cel puțin sub aspectul diplomației transparente, omul
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
de ani îs ca mâine... drepturile lu’ Homo Sapiens, Divinitatea trăgând la aghioase pe-o mănăstire renovată de UNESCO și seamănând periculos de mult cu frate-său mai mic și mai închiondorat, degradarea post-comunistă, consumismul împuțit, diluarea substanței, corcirea valorilor, extincția ce vine-vine... ei, ăla-i un bou sinistru, așa, cam ca prefectul. Și vrei tu să semeni cu Panghelică? Fă-ți o cruce mare că încă mai ai insomnii, n-ai aer de una, de alta și mai dai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
înțelege mai bine pe cei reali, care apar în mod natural. Munca mea mă ajută să recunosc primele semne prevestitoare și să ofer protecție împotriva viitoarelor epidemii periculoase. Limbile pot să se îmbolnăvească și să moară, să știi. Au loc extincții și mai sunt și migrările. Fidorous aruncă o ultimă privire textului furtunii, apoi se mută la următoarea masă, unde un computer asemănător procesa sunetele unor funeralii de stat sobre. Își făcu de lucru o vreme cu opțiunile programului. — Ai observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu știe de către cine: de acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești (dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat, pe tema extincției, și cu un altul inspirat de un paragraf din Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann, în care se afirmă că iubirea neîmpărtășită sau refulată provoacă boală. Iubirea împlinită exercită, dimpotrivă, o acțiune terapeutică. Locuitoarea din "Îngerul exterminator" mai are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-le toate în acest conclav, nimicim miracolul care a mai rămas în lumea asta a noastră, încercăm să-l controlăm sau să ni-l explicăm, să-i ucidem inefabilul. În parte ai dreptate, dar ei oricum sunt în proces de extincție, încercăm să-i facem să se simtă ocrotiți, importanți, ascultându-le poveștile, ele sunt singurul lucru care contează. Suntem aici ca să reînvățăm să le ascultăm, să discernem dintre ele pe cele autentice și originale. Ăsta este scopul nostru aici, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am acceptat și însușit ca pe un drept, ca pe cel mai firesc lucru, numai pentru că este repetabil și la îndemâna oricui. El este însă un dar pe care, dacă nu-l apreciem așa cum se cuvine, îl vom pierde încet până la extincție. Miracolul lui Joao nu este la îndemâna oricui și nu este repetabil; de aceea el rămâne un miracol. Pentru omul primitiv, miracolul telefonului, al televizorului, al fotografiei este mai incomprehensibil decât o vindecare survenită miraculos în urma unui act ritualic. Totuși, miracolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
parte, este cea care ne strivește, ne subțiază, ne ia suflul; este insuportabilă, cuprinzându-ne toată ființa, până la sufocare, ocazie în care apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare, încât imortalizarea ei prin extincție constituie o posibilitate. Este poate unicul moment în care gândul morții se ivește curajos, curat, firesc, eliberat de orice regrete. La limita unei suferințe insurmontabile, gândul morții poate fi salutar, dar totuși impur, alterat de regrete, speranțe, îndoieli. În pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din lumea întreag.... Nu în cele din urm..., este vorba de cadrul internațional, de legitimitatea unei politici. Încercarea de a readuce acum ONU în ecuația stabiliz...rii situației din Irak demonstreaz... sl...biciuni ale doctrinei care condamn... aceast... organizație la extincție, ca reguli și proceduri ce au guvernat relațiile internaționale în deceniile trecute. ONU are nevoie de transformare dup... sfârșitul R...zboiului Rece, deoarece lumea s-a schimbat, ins... r...mane de v...zut cum va reuși acest lucru. Unilateralismul are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
x+1, adică qx = D(x, x+1) / Sx . Acestea fiind definite, calculăm coeficienții de mortalitate pe vârstă procedând ca și cum am aplica acești indici unei generații fictive de 100 000 de persoane (baza tabelului) care vor ajunge pe rând, până la extincția lor, la diferite vârste. Vom obține astfel un "tabel asupra mortalității de moment" care oferă " Speranța de viață la naștere" sau "media de viață", adică numărul mediu de ani de viață ai unei persoane aparținând "generației" căreia i se aplică
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de mortalitate încetinește, mișcarea de creștere a deceselor va fi accentuată. La aceasta trebuie adăugat că în acești ultimi ani decesele s-ar referi la clasa cu pondere scăzută a Primului Război Mondial. Acest efect moderator de natură istorică este pe cale de extincție și va ceda locul în circa treizeci de ani efectului baby-boom. A spune că mărirea speranței de viață va face să scadă cheltuielile de sănătate pentru că numărul de decese va scădea nu este deci fondat. Îmbătrânirea drept consecință a cheltuielilor
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
explica și discursul său de rămas-bun către soldați, pe care spera a-i convinge să inițieze o lovitură de stat (din fericire, militarii se mulțumeau să-l ironizeze pe orator). În scrierile sale, Mishima teoretizase și apărase o doctrină a extincției, pe care o numise "nihilism activ" și despre care declarase că exprimă scopul ultim al existenței: accederea la realitatea marelui vid. Inspirat, după propriile mărturisiri, de filosofia gânditorului chinez Wang-Yang-min, prozatorul nipon puncta cu emfază (repetând, inconștient probabil, un titlu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]