191 matches
-
a profesorului Paul Cornea. Este drept, izbucnirea războiului Crimeii (1853-1856) și noua ocupație militară străină (rusă, apoi austriacă) a Principatelor, începând din vara anului 1853, nu au rămas fără urmări în planul evoluției firești și de ansamblu pentru societatea românească extracarpatică, nevoită a-și adapta obiectivele, resursele și ritmul dezvoltării noilor împrejurări locale și zonale. Dacă, sub raportul "publicității" continentale făcută cauzei naționale românești, noul conflict din orientul european genera cel puțin iluzii, dacă nu și speranțe îndreptățite, în rândul foștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
funcție, la rându-i, cu publicistul și poetul francez Edouard Grenier 39. Or, se știe că orientarea politică a voievodului Moldovei venea în contradicție cu interesele și cu tendințele austriece vizând, pe de o parte, creșterea influenței habsburgice în Principatele extracarpatice și, pe de alta, anihilarea mișcării naționale emancipative, aflată în pragul instituționalizării. Meritul său constă în a fi înțeles, măcar parțial, primejdia și de a o fi contracarat cu destul succes. Sugestiv rămâne gestul domnitorului Ghica, în primăvara anului 1855
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și site), au devenit crescători de catâri sau, mai nou, sunt cărămidari, lăutari, lustragii/văcsuitori, florari etc; - rudari - rromi care În majoritatea lor au fost robi domnești, care se ocupau cu culegrea grăunților de aur din albiile râurilor carpatice și extracarpatice și care plăteau dări În aur. Aceștia și-au pierdut limba maternă și cultura tradițională. Acum ei sunt profund influențați de cultura românească și se ocupă În marea lor majoritate cu prelucrarea lemnului, confecționând linguri, fuse, furci, albii, mobilier, Împletituri
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
pentru un turism permanent). Probleme mai dificile ale sunt generate de suprasolicitarea turistică și de echipamentele de protecție uneori insuficiente sau depășite (stații de epurare a apelor uzate ș.a.). Delta Dunării este o unitate sistemică locală a regiunii de câmpie extracarpatică. Structural este marcată de îmbinarea dintre uscat și ape, acestea acoperind în Deltă, circa 80% din suprafață. Cele trei brațe transportă spre mare un debit lichid mediu de circa 6500 mc/s, la care se adaugă o cantitate de aproximativ
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
la nivel european 53, poziționat pe un traseu funcțional ce lega Stambulul de Budapesta, ca variantă a rutei prin Sofia Belgrad. În al treilea rând, Bucureștiul era poziționat în statul român, care în acele vremuri se întindea exclusiv în aria extracarpatică, undeva pe la mijlocul distanțelor față de orașele importante aflate în punctele extreme ale țării (Craiova, Constanța și chiar Iași). Paradoxal, pentru titlul de capitală, Bucureștiul a concurat cu Focșaniul, și nu neapărat cu Iașiul. Focșaniul putea fi o soluție mult mai pragmatică
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a râurilor, deși rămâne problema situării lor în vechime, considerăm totuși că pot fi făcute o serie de considerații cu un caracter general. Studiind răspândirea pe hartă a așezărilor pe forme joase de relief din faza Cucuteni A din spațiul extracarpatic, observăm că 12 dintre acestea se află în bazinul hidrografic al Bahluiului, patru dintre acestea fiind situate pe cursul mijlociu, trei pe cursul superior, o așezare se află poziționată pe cursul inferior, în timp ce alte patru așezări se află situate pe
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
Influența prafului de la Complexul de fabricație a cimentului și a varului din orașul Bicaz asupra solurilor din regiune, An.Șt.Univ. "Al.I.Cuza" Iași, s.II, t.XX. BARBU N., LUPAȘCU GH. (1975), Studiul pedologic și pedogeografic al luncii Moldovei extracarpatice, Lucr.Stațiunii "Stejarul" Pângărați. BARBU N., STĂNESCU I. (1977), Asupra alunecărilor de la Burla-Botoșani, An.Șt.Univ."Al.I.Cuza" Iași, s.II, t.XXIII. BARBU N., LUPAȘCU GH., RUSU C., BARBU ALEXANDRINA (1977), Solurile Munților Hăghimaș, An.Șt.Univ. "Al.I.Cuza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
prin simplificarea cuvintelor ori a construcțiilor sintactico-morfologice, înlăturând asperitățile, dovezi clare ale continuității, și mai ales există explicații pentru faptul că limba română este atât de unitară, deși se știe că romanii n-au putut și n-au colonizat zonele extracarpatice, dar limba e aceeași peste tot. Toate teoriile vechi și nerealiste, ce sfidează orice rațiune firească, privind lichidarea în totalitate a unui popor, ori dispariția cu desăvârșire a unei limbi într-un timp nesemnificativ, raportat la timpul istoric, se dovedesc
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
de 17% persoane din totalul eșantionului care susțin în același timp că pentru România este bun un sistem democratic, dar și o conducere de tip militar. Situația se întâlnește mai ales în cazul persoanelor autoritare, bărbați în special, din județele extracarpatice relativ dezvoltate. Prezența autoritarismului în seria factorilor care favorizează inconsistența ideologiilor politice ar putea fi indicativă pentru faptul că o parte dintre inconsistențele ideologice observate provin și din acțiunea unor efecte de „dezirabilitate socială”: o persoană de tip autoritar va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
lecțiilor și capitolelor suficient de convingătoare pentru a rezista, în mare măsură, și în următoarele decenii. În această ipostază didactică, decurgând aparent din criteriile strict cantitative ale editorilor, informațiile despre Transilvania erau mult mai abundente, fiind relaționate cu evenimentele istorice extracarpatice. Dar scopul manualului nu era o informare obiectivă, echidistantă, asupra trecutului, ci formarea unor juste atitudini și convingeri. Pentru cititorii avizați, acele 6 pagini consacrate unirii Ardealului făceau și mai evident laconismul singurei propoziții despre soarta "teritoriului dintre Prut și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
occidentale. În estul Europei, el trasează o linie care include Finlanda, țările baltice, vestul Belarusului și al Ucrainei; linia taie România În două, Transilvania și Banatul intrând În perimetrul civilizației occidentale, la fel ca și Voivodina sau Croația, În timp ce România extracarpatică rămâne În afara acestuia, laolaltă cu Balcanii și restul lumii ortodoxe. Astfel, crede Huntington, vechile confinii ale Sfântului Imperiu Romano-German și ale monarhiei austriece, combinate cu limita expansiunii catolice și protestante În estul Europei, au calitatea, extrem de utilă, de a fixa
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
menținut caracterul fluctuant și conjunctural al acestor orientări diferite. La alegerile generale din toamna anului 2000, Partidul România Mare a reușit chiar să obțină, În multe județe din Transilvania și Banat, rezultate superioare celor Înregistrate pe țară sau În provinciile extracarpatice, ocupând locul rămas liber prin neprezentarea la vot a foștilor adepți ai Convenției Democratice. La alegerile locale din 2004, Ardealul s-a diferențiat din nou de Vechiul Regat, printr-o orientare antiguvernamentală mult mai marcată: nici un primar PSD În marile
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
natura unor relații speciale cu Poarta, care “a continuat să mențină în țările române același statut de autonomie, atenuat uneori prin incapacitatea sau lipsa de interes a anumitor domnitori". Domnitorii fanarioți mai ales, numiți la conducerea celor două țări române extracarpatice în cadrul pactului turco-fanariot, au atins adevărate culmi în acest sens. Astfel, Nicolae Mavrocordat se intitula el însuși “slugă”, “slujitor”, „supus”, “servul” sau chiar “robul” sultanului. Veniamin Ciobanu consideră că aceste apelative nu reprezentau elemente protocolare, ci reflectau semnificația juridică a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Dintre zonele în care romanitatea s-a impus pregnant în epoca sa de avânt Ardealul s a remarcat datorită poziției sale geografice și continuității centrului de putere al Uniei romanizate. Luând Ardealul ca centru și adăugând la acesta Panonia, voievodatele extracarpatice, banatele, vlăhiile și celelalte spații care păstrează doar resturi sau amintiri de romanitate, identificăm contururile a ceea ce a mai rămas, la ieșirea din evul mediu, din spațiul supus romanizării de la Marea Tracică la Marea Baltică. Cronicarul moldovean Grigore Ureche, militând pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și celelalte spații care păstrează doar resturi sau amintiri de romanitate, identificăm contururile a ceea ce a mai rămas, la ieșirea din evul mediu, din spațiul supus romanizării de la Marea Tracică la Marea Baltică. Cronicarul moldovean Grigore Ureche, militând pentru independența voievodatelor extracarpatice, s-a aflat în imposibilitatea de a separa istoria Ardealului de istoria Uniei, drept care le consacră un capitol unic: Pentru Țara Ungurească de gios și Ardealul de sus vom să arătăm, fiindu-ne vecini de aproape, menționând totodată trecutul lor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și Dalmația (unde acmu îi dzicem noi și trăiesc dobroveneticii), și slavenilor, cu lată stăpânire în toate aceste țări...” (la Costin, p. 278). În compunerea sa în versuri despre primul descălecat, Miron Costin duce în antichitate stăpânirea Ungariei asupra spațiului extracarpatic, spunând despre Traian că: „Elŭ cu vița cestui neamŭ [latin] Țara Rumânească Împlut-au, Ardeaul totŭ și Moldovenească. Podulŭ preste Dunăre-n Țara Rumânească L-au trecutu-și oștile-n Țara Ungurească. Pre acela pod au trecutŭ Moldoavei stremoșii, Bătând
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Negrul lor, pe când moldovenii socotesc peste trei sute optzeci” (p. 234). În consecință, pentru Costin nu există istoria românilor, există numai istoria romanilor, aduși de el până la cel de al doilea descălecat. El vorbește numai despre istoria romanilor retrași din spațiul extracarpatic și trăitori în munți, ca romani, pe parcursul a 6, 7, 8 sau zece secole. Istoria românilor începe în secolul al XIV-lea, când ei devin munteni, moldoveni, ardeleni, neamestecați cu alte nații și nici trăitori printre acestea. La acest descălecat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai departe și accentuând orientarea în această privință a înaintașului său Miron Costin. Mai mult decât atât, Transilvania, vasală Apusului și practic lichidată de Dimitrie ca teritoriu romanizat inițial, este revigorată sub acest aspect prin refugiile peste munți ale romanilor extracarpatici. Din aceștia din urmă se desprinde pe parcursul istoriei și populația valahă din sudul Dunării, până la Salonic. În felul acesta Moldova este imaginată ca o nouă Romă care își lărgește treptat Latiumul. De aici decurge și titlul operei sale de sinteză
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
2) a cărui structură de rezistență au constituito moldovenii. Altă trăsătură definitorie a operei cantemiriene o constituie (3) puterea suverană absolută pe care, perpetuând tradiția statului dacic unitar, o continuă romanii, întâi pe teritoriul întregii fostei Dacii, apoi în spațiul extracarpatic și în sudul Dunării, până la retragerea lor sub conducerea regelui Ioan în Ardeal. În sfârșit, față de spargerea unității romanilor/românilor în urma descălecării separate, prin doi descendenți ai regelui Ioan, în Muntenia și Moldova, Cantemir inițiază prin sine procesul de reunificare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al X lea este intitulat: „Arată-se precum românii cești dincoace de Dunăre să fie luat protecția lui Andreas craiul unguresc” (p. 445). Capitolele rămase necompletate (V-IX), de la lauda adusă lui Bonfini până la supremația crăiei ungurești șí asupra spațiului extracarpatic, nu puteau cuprinde decât starea de apartenență a tuturor românilor la un regat continuator al Daciei lui Burebista și a lui Decebal, regat în care s-a produs romanizarea unitară. Trimițând la Bonfini și la alți istorici ai Ungariei și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a tuturor românilor la un regat continuator al Daciei lui Burebista și a lui Decebal, regat în care s-a produs romanizarea unitară. Trimițând la Bonfini și la alți istorici ai Ungariei și constatând dependența de Ungaria a spațiului românesc extracarpatic înainte de cel de al doilea descălecat (HVR, p. 446, 469), D. Cantemir a avut revelația desprinderii voievodatelor, banatelor și a altor feude din Crăia ungurească, aceasta structurată în hotarele vechii Unii, construite de traci și preluate apoi de romanitate. Inițial
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în latină o istorie a Ungariei, carte care i-a deschis lui Cantemir noi orizonturi asupra istoriei românilor. Cantemir va fi început să bănuiască cel puțin că un istoric al românilor, cramponat în limitele unuia sau ale ambelor state românești extracarpatice, nu poate avea viziunea de ansamblu asupra românismului. Evoluția cunoașterii istoriei îi cerea acum lui Cantemir să renunțe, în idee, la tronul provinciilor românești extracarpatice și la postura de istoric al acestora și să-și pună pe cap, tot în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
puțin că un istoric al românilor, cramponat în limitele unuia sau ale ambelor state românești extracarpatice, nu poate avea viziunea de ansamblu asupra românismului. Evoluția cunoașterii istoriei îi cerea acum lui Cantemir să renunțe, în idee, la tronul provinciilor românești extracarpatice și la postura de istoric al acestora și să-și pună pe cap, tot în idee, coroana de Rex Romanorum, totuna cu cea de Rex Hungarorum pe care au purtat-o Ștefan cel Sfânt și Matei Corvin. Numai această postură
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
românilor. Căci Unia > Hunia > Ungaria a constituit, în pofida tuturor prefacerilor și mișcărilor care s-au petrecut în ea, cadrul stabil în care spațiul tracic a devenit spațiul romanității orientale. Miron Costin fusese cu un pas înainte întrucât, scriind istoria românilor extracarpatici, el o completează pe aceasta cu Istoria de Crăia Ungurească a lui Laurențiu Toppletin de Mediaș. Limba română în viziunea lui D. Cantemir Subordonând istoria neamului românesc și a limbii acestuia provinciei sale natale, D. Cantemir vorbește în Descriptio Moldaviae
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au pus, la sfârșitul secolului al XII-lea, temelia statului româno-bulgar de peste Dunăre” (Ib., p. 59), ar fi fost nevoit să se retragă cu oastea lui în Ardeal, de unde urmașii lui, intitulați cu Ιω în cinstea înaintașului lor, descalecă voievodatele extracarpatice. În aceste condiții singura origine plauzibilă a acestui titlu rămâne pronumele personal de persoana întâia singular: eu. Gospodar este cuvânt compus, ca și Jupiter al latinilor: gospodar și Ju-piter. Părțile componente ale acestor nume sunt atestate în greaca veche ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]