195 matches
-
în sprijinul cneazului de la Kiev, în alt izvor se vorbește despre 1000 de luptători și nu se spune de unde au venit. În prima jumătate a secolului al XII-lea, berendeii au părăsit sudul Rusiei și s-au îndreptat spre teritoriile extracarpatice și regatul ungar; ei nu se puteau stabili în stepele nord-pontice, unde se aflau cumanii. Berendeii s-au deplasat în grupuri mici, de aceea prezența lor n-a fost înregistrată documentar sau au migrat înglobați de populații turce mai numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asupra altor țări. În primăvara anului 1241, după cucerirea teritoriilor rusești, inclusiv Haliciul, trupe mongole s-au apropiat de ținuturile noastre prin nord și au pătruns în Carpații păduroși. Înainte de a pătrunde în Ungaria, oști însemnate erau concentrate în preajma regiunilor extracarpatice. Despre atitudinea mongolilor față de populația (locuitorii) din teritoriile extra-carpatice, în 1240-1241, după supunerea Cumaniei și Rusiei, deci înaintea pătrunderii în Ungaria, avem informații neclare, contradictorii. Rogerius, în Carmen miserabile, susține că "în mod deliberat, mongolii nu s-au atins de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turanicilor, "cuceritori prin iureș și dominatori prin hoardă" (Iorga); trăind în simbioză cu pecenegii și cumanii, românii au consimțit ușor să coopereze cu tătarii.27 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească Prezența triburilor turanice (vechi turce) în spațiul extracarpatic, pe lângă mențiunile izvoarelor scrise, este atestată și de sursele arheologice. Au fost descoperite complexe funerare asemănătoare cu cele din stepele meridionale ale Rusiei-aici s-au aflat 1000 de morminte din secolele X-XIV ale triburilor nomade turce. După unele izvoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cumanilor rămași sau refugiați aici, după 1241, vor fi curând aserviți-o dovadă este numele de Coman dat uneori robilor țigani. Contactele îndelungate și strânse cu neamurile turcice (pecenegi, uzi, cumani) și-au pus amprenta și în toponimia și hidronimia extracarpatică, mai ales la est de Carpați (vezi A. Boldur, Istoria Basarabiei, I, Chișinău, 1937, p. 89-90). O parte din toponimele menționate este posibil să fi fost aduse de populația venită de pe versanții apuseni ai Carpaților. Adoptarea unor cuvinte de uz
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al istoriei românești, în prima jumătate a secolului al XIII-lea (1204-1241). Ca urmare a destrămării blocului vlaho-bulgaro-cuman, factorul extern care a influențat cel mai puternic existența politică a românilor a fost regatul ungar. Expansiunea acestuia în spațiul românesc intrași extracarpatic se accelera și tindea să-i domine cu totul. În perioada aceasta, părți însemnate din teritoriile românești sudși est-carpatice au fost incluse în aria de dominație a regatului arpadian. Expresia militară a modificării de situație geopolitică a fost trecerea de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cumane și prin misiunile înarmate ungurești la sud de Carpați, o cronică belgiană arată cum "fiul fruntașului din Cumania" a cerut, în 1227, arhiepiscopului de Veszprem să fie botezat cu doisprezece de-ai săi. Într-adevăr, noua organizare a spațiului extracarpatic, intrat sub dominația regalității ungare, s-a materializat mai întâi în sfera bisericească. În urma unei infiltrări și acțiuni misionare reușite, papalitatea a decis să înființeze o episcopie în teritoriile sud-est carpatice (de la curbura Carpaților), smulse în prealabil dominației cumane. Convertirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acționat în convergență de interese cu regatul ungar și nu este o întâmplare că viitorul stat, Moldova, s-a născut în nord-vestul regiunii sub suzeranitate maghiară. Dar forța politică și militară ce avea să oprească, definitiv, expansiunea ungară în regiunea extracarpatică s-a închegat la est de Olt, în teritoriile voievodatului lui Seneslau, situate în Cumania unde, după 1241, regatul arpadian nu și-a mai putut restaura vechea dominație.31 Cruciadele și românii P. P. Panaitescu este poate singurul istoric român
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
realitate politică, suprapusă peste cea economică și geografică, explică rațiunea existenței a două state românești separate în evul mediu.2 Întemeierea statelor medievale românești A doua jumătate a secolului al XIII-lea are drept caracteristică unificarea formațiunilor politice din spațiul extracarpatic. Izvoarele scrise din prima jumătate a secolului, așa cum am văzut mai sus, îndeosebi Diploma ioaniților, informațiile oferite de cercetarea arheologică și alte surse istorice au pus în lumină acea lume românească, care de secole dăinuia la sud și est de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
important factor de decizie în conducerea Hoardei, comandant militar tătar de la Dunăre, s-a desprins treptat de subordonarea față de centrul Hoardei de Aur de la Sarai (Volga). Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, el a preluat sub control întregul spațiu românesc extracarpatic, teritoriile de la est de Olt, Cumania, apoi Țara Severinului, dependent de centrul de putere mongol de la Dunăre. În felul acesta, mongolii au ajuns vecini cu Ungaria, iar această vecinătate punea în primejdie securitatea regatului, în iarna 1284-1285, mongolii au pătruns
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Care era situația regatului arpadian în această perioadă ? După 1204, cum subliniam mai sus, angajat în politica de cruciată în răsărit și sud-est, regatul ungar urmărise asimilarea confesională față de păgâni, schismatici și eretici, în spațiul intracarpatic, dar și în cel extracarpatic. Însă marea invazie mongolă din 1241 a surprins Ungaria în plină înfruntare nobilime-regalitate. Trebuie să spunem că, în secolul al XIII-lea, ultimii cinci regi arpadieni, începând cu Andrei II (1205-1235) și încheind cu Andrei III (1290-1301), au încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpați avea loc, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, un proces asemănător de unificare politică și teritorială. Retragerea mongolilor, în 1242, și stabilirea hotarelor apusene ale hanatului Hoardei de Aur pe Dunăre au dus la divizarea teritoriului extracarpatic românesc în zone distincte, în ceea ce privește raporturile cu mongolii. La sud de Carpați, dominația mongolă se exercita într-o formă mult atenuată, dar pe teritoriul Moldovei viitoare, această dominație era mult mai apăsătoare, ținuturile estice fiind supuse unei permanente amenințări din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
19 In honorem Alexandru Zub (Alexandru-Florin Platon) 21 IMPERII, CONFESIUNI Anul 1204 în istoria Europei: un bilanț (Șerban Papacostea) 27 Aliați nord-dunăreni ai Imperiului latin de la Constantinopol: regii cumani Jonas și Soronius (Ovidiu Pecican) 37 Ortodoxie și catolicism în spațiul extracarpatic în evul mediu. Observații pe marginea unei relații conflictuale (Flavius Solomon) 43 Geneza națiunilor medievale în Europa Est-Centrală. Câteva repere istoriografice (Aurelia Felea, Mihai Felea) 53 PRIVINDU-NE CU OCHII CELORLALȚI Cauze ale părăsirii Moldovei de către armeni la sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
major în istoria universală. Câțiva ani după cucerirea Bizanțului de cavalerii apuseni, cruciata și-a făcut apariția și în spațiul românesc. Un detașament al Ordinului Teutonic a fost instalat în Țara Bârsei pentru a-i combate pe cumanii din spațiul extracarpatic, care constituiau o primejdie imediată atât pentru Transilvania și Regatul Ungar cât și pentru Imperiul Latin instalat la Bosfor prin sprijinul acordat de călăreții stepei statului vlaho-bulgar, adversar primejdios pentru cruciați îndată după 1204. Desfășurare independentă de acest din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1241, momentul marii invazii tătaro-mongole. Practic, de aici înainte, știrile în care se vorbește despre români devin mai consistente, semn că balanța etnică începea să încline în folosul acestora. • Ibidem, p. 221. • Ibidem, p. 220. ORTODOXIE ȘI CATOLICISM ÎN SPAȚIUL EXTRACARPATIC ÎN EVUL MEDIU. OBSERVAȚII PE MARGINEA UNEI RELAȚII CONFLICTUALE Flavius Solomon „... După pilda sfinților regi și principi, care prin binefacerile și daniile lor au crescut și au sporit în multe chipuri închinarea și slujba către Dumnezeu, ca David și alți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
totul alte condiții politice, situația Ecleziei romane din Țara Românească și Moldova să provoace mai degrabă dezamăgirea decât entuziasmul Romei. * În continuare, ne propunem să evidențiem, de o manieră sintetică, statutul celor două culte creștine - ortodox și catolic - în regiunile extracarpatice în prima parte a evului mediu românesc, încercând să surprindem, mai ales, modul în care realitățile confesionale au influențat cotidianul politic și cultural din Moldova, dar și din Țara Românească. Vom urmări, mai apoi, impactul pe care l-a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Târnovo, a întreținut de pildă o corespondență fecundă cu mitropolitul muntean Antim, contribuind la propagarea în Țara Românească a normelor de drept canonic ortodox 25. În sfârșit, tradiția sud-slavă, purtând ea însăși marca Bizanțului, va pătrunde în spațiul românesc extracarpatic și prin filiera Muntelui Athos 26, unde isihaști sârbi și bulgari ocupau de mai mult timp un loc important în viața religioasă și culturală, unii dintre ei fiind trimiși chiar în misiuni diplomatice sau așezați în Scaune mitropolitane din afara Bizanțului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
structurilor proprii, marcată, printre altele, de crearea unor mitropolii proprii 32, a unei vaste rețele de mănăstiri 33, iar după 1453 și de obținerea unei largi autonomii în raporturile cu Patriarhia Ecumenică de Constantinopol 34, pentru Eclezia catolică din spațiul extracarpatic bilanțul a fost unul pronunțat negativ. Acest lucru se explică prin faptul că prezența Bisericii Romei în Moldova și, mai ales, în Țara Românească, a fost mai degrabă rezultatul unor ingerințe din exterior, decât expresia unor nevoi interne, numărul catolicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
XIII - prima jumătate a secolului XV (a Cumanilor, de Milcov, Siret și Baia) au purtat și o pronunțată amprentă politică. Nu este, desigur, cazul să insistăm aici asupra întregii problematici legate de apariția și evoluția diecezelor episcopiilor catolice în spațiul extracarpatic în evul mediu, tema revendicându-și, între timp, o bibliografie destul de consistentă 35. Vom rămâne, de aceea, doar la unele momente care ni se par importante pentru demersul nostru. De pildă, succesele înregistrate de către papalitate în părțile de miazănoapte ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
spațiul românesc, în intervalul temporal enunțat deja, cu preponderență asupra celui moldovenesc, axându-ne pe componenta intelectuală. Pentru înțelegerea climatului cultural specific secolului XVII, se impune identificarea legăturilor româno-polone. Înrâurirea polonă a fost, de altminteri, hotărâtoare pentru evoluția statelor românești extracarpatice 20. Legături cu Republica Nobiliară au existat în tot evul mediu, dar în această perioadă ele se intensifică datorită, preponderent, relațiilor personale ale boierilor români cu nobili poloni, în plan diplomatic, economic, cultural și chiar personal. Semnificative sunt, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
drevnej i novoj istorii Bessarabskoj oblasti, Moldovy i Valahii ot otdalennyh vremen do okončjatel’nogo pokorenija Trajanom v 105 g, 1828, AISRL, f. 673, inv. 1, dosar 245, p. 132. istorico-politic34, în care, potrivit lui I. Liprandi, istoria veche a spațiului extracarpatic a fost în întregime ignorată. Tendențiozitatea studiului lui I. Liprandi devine clară din clipa în care, chiar în partea introductivă, se afirmă că „apariția lucrării date este legată de dorința mea de a completa acest gol din istoria Principatelor Române
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
umbre”, REF, 1962, 3-4; Mihai Pop, Nouvelles variantes roumaines du chant du Maître Manole (Le Sacrifice de l’emmurement), RSL, 1963, 1; Ist. lit., I, 125-128; Lucia Djamo, Tema Meșterului Manole în limba albaneză, RITL, 1965, 1; Adrian Fochi, Versiuni extracarpatice ale legendei despre „jertfa zidirii”, LL, 1966; Gh. Vrabie, Balada populară română, București, 1966, 69-108; Liviu Rusu, Viziunea lumii în poezia noastră populară, București,1967, 295-306; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada populară română și doina), II, îngr. Dumitru Șandru
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Totuși, timp de un secol nu au avut loc frământări militare (moment delimitat de prăbușirea dominației hunice, din anul 454 și până în 550, după care, potrivit izvoarelor scrise și a vestigiilor arheologice încep să se stabilească temporar slavii, în regiunile extracarpatice ale spațiului românesc), cauzate de lipsa grupurilor de alogeni, fapt ce a permis un climat liniștit. În atare condiții, pentru etapa specifică culturii Costișa-Botoșana-Hansca menționăm prezența, în arealul geografic al bazinului bârlădean, a unui număr de 110 vestigii, situate în
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
temporară. Potrivit specialiștilor, contactul localnicilor cu enclavele alogene a avut loc în a doua parte a secolului al VI-lea, mai exact în ultimul său sfert, când majoritatea grupurilor slave se îndreptau spre Bizanț, eveniment ce a afectat și regiunile extracarpatice românești. Aceste interferențe nu au provocat modificări în cultura materială locală sau în tipul de locuință și cuptor, din bazinul bârlădean ori din restul teritoriului românesc. Ca urmare, localnicii nu și-au schimbat modul de viață, în secolele VI-VII
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
care au permis închegarea, consolidarea și apogeul culturii amintite, manifestat în secolele X-XI. În consecință, analiza arheologică are în vedere preliminariile culturii vechi românești, rolul lor și evidențierea vestigiilor de pe teritoriul bazinului. Pentru etapa preliminară s-au înregistrat, în zona extracarpatică, mai multe aspecte materiale locale, de tip Lozna sau Hlincea, ale căror trăsături s-au regăsit și în inventarele altor situri din Moldova (Horodiștea - Botoșani, Suceava-Drumul Național, Udești - Suceava, Fălciu - Vaslui, Borniș - Neamț, Dorobanțu - Iași), iar ulterior ele s-au
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
p. 89-96) , vor fi amintite doar unele aspecte controversate. În privința apartenenței etnice a vestigiilor de tip Dridu, ipotezele emise de-a lungul celei de-a doua jumătăți a secolului XX au fost diferite. Deși, încă de la primele descoperiri în spațiul extracarpatic românesc, I. Nestor a reușit să identifice și să încadreze cronologic elementele noii culturi, au existat contestatari, care le-au atribuit eronat, din punct de vedere etno-cultural, populației slavo-bulgare, mizând pe lipsa lor în Oltenia, Banat sau Transilvania, motiv pentru
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]