1,458 matches
-
niveluri normale, probabilitatea de cristalizare crește odată cu creșterea nivelurilor. Alți factori despre care se crede că ar fi importanți în declanșarea episoadelor acute de artrită includ temperaturile scăzute, schimbările rapide ale valorilor acidului uric, acidoza, hidratarea articulară și proteinele matricelor extracelulare, cum ar fi proteoglicani, colageni și sulfat de condroitină. Precipitarea sporită la temperaturi scăzute explică în parte de ce cele mai afectate încheieturi sunt cele de la picioare. Schimbările rapide ale acidului uric pot apărea din cauza unui număr de factori, printre care
Gută () [Corola-website/Science/321436_a_322765]
-
mater spinala ( pia mater spinalis ) . Pia mater craniana Secțiunea de pia mater învăluie creierul este cunoscut sub pia mater craniene . Acesta este ancorat la creier prin procesele de astrocite , care sunt celule gliale responsabile pentru multe funcții, inclusiv întreținerea spațiul extracelular . Dr. biolog Viorel Păiș, prin studii de microscopie electronică a demonstrat că pia mater este formată din cordocite și vase de sânge. Craniana pia mater se alătură cu ependyma , care liniile ventriculelor cerebrale pentru a forma plexuri coroide care produc
Pia mater () [Corola-website/Science/310711_a_312040]
-
Acest proces este realizat de pompele de calciu și necesită energie furnizată de ATP (acid adenozintrifosforic). Pompele de calciu sunt proteine membranare adaptate pentru transportul activ al ionilor de calciu în mediul extraceleular (interiorul reticulului sarcoplasmic este de asemenea mediu extracelular). În fibra musculară striată scheletică pompele de calciu sunt reglate de calmodulină, iar în cele miocardice de fosfolamban. Calciul este necesar pentru contracția fibrei, fiind eliberat din reticulul sarcoplasmic în momentul în care fibra respectivă este excitată, prin deschiderea canalelor
Reticul endoplasmatic () [Corola-website/Science/302324_a_303653]
-
plasmatice maxime atinse după 72 până la 96 ore de la administrare . Biodisponibilitatea absolută a Pegasys este de 84 % și este similară cu cea observată cu interferon alfa- 2a . Peginterferonul alfa- 2a se găsește în special în sângele circulant și în lichidul extracelular , după cum indică volumul aparent de distribuție la starea de echilibru ( Vd ) de 6 până la 14 litri , determinat după administrare intravenoasă la om . Conform studiilor de echilibru a maselor , de distribuție tisulară și de autoradioluminografie efectuate la șobolan , peginterferonul alfa- 2a
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
plasmatice maxime atinse după 72 până la 96 ore de la administrare . Biodisponibilitatea absolută a Pegasys este de 84 % și este similară cu cea observată cu interferon alfa- 2a . Peginterferonul alfa- 2a se găsește în special în sângele circulant și în lichidul extracelular , după cum indică volumul aparent de distribuție la starea de echilibru ( Vd ) de 6 până la 14 litri , determinat după administrare intravenoasă la om . Conform studiilor de echilibru a maselor , de distribuție tisulară și de autoradioluminografie efectuate la șobolan , peginterferonul alfa- 2a
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
plasmatice maxime atinse după 72 până la 96 ore de la administrare . Biodisponibilitatea absolută a Pegasys este de 84 % și este similară cu cea observată cu interferon alfa- 2a . Peginterferonul alfa- 2a se găsește în special în sângele circulant și în lichidul extracelular , după cum indică volumul aparent de distribuție la starea de echilibru ( Vd ) de 6 până la 14 litri , determinat după administrare intravenoasă la om . Conform studiilor de echilibru a maselor , de distribuție tisulară și de autoradioluminografie efectuate la șobolan , peginterferonul alfa- 2a
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
plasmatice maxime atinse după 72 până la 96 ore de la administrare . Biodisponibilitatea absolută a Pegasys este de 84 % și este similară cu cea observată cu interferon alfa- 2a . Peginterferonul alfa- 2a se găsește în special în sângele circulant și în lichidul extracelular , după cum indică volumul aparent de distribuție la starea de echilibru ( Vd ) de 6 până la 14 litri , determinat după administrare intravenoasă la om . Conform studiilor de echilibru a maselor , de distribuție tisulară și de autoradioluminografie efectuate la șobolan , peginterferonul alfa- 2a
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
și nicio afinitate față de receptorii alfa și beta adrenergici , histaminergici , colinergici , dopaminergici și ai benzodiazepinelor . Agomelatina resincronizează ritmul circadian la modelele animale care prezintă afectarea ritmului circadian . Agomelatina intensifică eliberarea dopaminei și noradrenalinei în cortexul frontal și nu influențează concentrațiile extracelulare de serotonină . Agomelatina a demonstrat un efect de tip antidepresiv la modelele animale de depresie ( testul de neajutorare învățată , testul de disperare , testul de stres cronic ușor ) , precum și la modelele cu ritm circadian desincronizat și la cele legate de stres
Ro_1109 () [Corola-website/Science/291868_a_293197]
-
înaltă rezoluție ale structurilor vasculare . Fereastra imagistică vasculară extinsă , obținută cu gadofosveset este atribuită relaxivității mărite și timpului prelungit de persistență în spațiul vascular , datorită legării sale de proteinele plasmatice . Nu s- au efectuat studii comparative cu medii de contrast extracelulare pe bază de gadoliniu . 7 5. 2 Proprietăți farmacocinetice • Distribuție Profilul curbei concentrație plasmatică- timp pentru gadofosveset administrat pe cale intravenoasă este conform unui model deschis cu două compartimente . După administrarea intravenoasă a unei doze de 0, 03 mmol/ kg , timpul
Ro_1114 () [Corola-website/Science/291873_a_293202]
-
timpul mediu de înjumătățire plasmatică al fazei de distribuție ( t/ 2α ) a fost de 0, 48 ± 0, 11 ore iar volumul de distribuție la starea de echilibru a fost de 148 ± 16 ml/ kg , aproximativ egal cu cel al lichidului extracelular . Legarea de proteinele plasmatice s- a situat într- un interval de 80 % până la 87 % , în maxim 4 ore după injectare . • Metabolism Rezultatele obținute din diferitele analize ale probelor de plasmă și urină indică faptul că gadofosveset nu suferă o metabolizare
Ro_1114 () [Corola-website/Science/291873_a_293202]
-
musculaturii vasculare netede producând reducerea rezistenței vasculare periferice și scăderea tensiunii arteriale . Datele experimentale sugerează că amlodipina se leagă atât de situsurile dihidropirinice cât și cele non- dihidropirinice . Funcția contractilă a miocardului și musculaturii vasculare netede depinde de deplasarea ionilor extracelulari de calciu în interiorul acestor celule , prin canale ionice specifice . În urma administrării dozelor terapeutice pacienților cu hipertensiune arterială , amlodipina produce vasodilatare , având ca rezultat scăderea tensiunii arteriale în clinostatism și ortostatism . Aceste scăderi ale tensiunii arteriale nu sunt însoțite de modificări
Ro_336 () [Corola-website/Science/291095_a_292424]
-
musculaturii vasculare netede producând reducerea rezistenței vasculare periferice și scăderea tensiunii arteriale . Datele experimentale sugerează că amlodipina se leagă atât de situsurile dihidropirinice cât și cele non- dihidropirinice . Funcția contractilă a miocardului și musculaturii vasculare netede depinde de deplasarea ionilor extracelulari de calciu în interiorul acestor celule , prin canale ionice specifice . În urma administrării dozelor terapeutice pacienților cu hipertensiune arterială , amlodipina produce vasodilatare , având ca rezultat scăderea tensiunii arteriale în clinostatism și ortostatism . Aceste scăderi ale tensiunii arteriale nu sunt însoțite de modificări
Ro_336 () [Corola-website/Science/291095_a_292424]
-
musculaturii vasculare netede producând reducerea rezistenței vasculare periferice și scăderea tensiunii arteriale . Datele experimentale sugerează că amlodipina se leagă atât de situsurile dihidropirinice cât și cele non- dihidropirinice . Funcția contractilă a miocardului și musculaturii vasculare netede depinde de deplasarea ionilor extracelulari de calciu în interiorul acestor celule , prin canale ionice specifice . În urma administrării dozelor terapeutice pacienților cu hipertensiune arterială , amlodipina produce vasodilatare , având ca rezultat scăderea tensiunii arteriale în clinostatism și ortostatism . Aceste scăderi ale tensiunii arteriale nu sunt însoțite de modificări
Ro_336 () [Corola-website/Science/291095_a_292424]
-
Nu există antidot specific pentru supradozajul de enfuvirtide . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanismul de acțiune : Enfuvirtide face parte din clasa terapeutică numită inhibitori de fuziune . Este un inhibitor al rearanjării structurale a gp HIV- 1 și funcționează prin legarea extracelulară specifică de această proteină virală , blocând astfel fuziunea dintre membrana celulei virale și membrana celulei țintă , prevenind intrarea ARN- ului viral în celula țintă . Activitatea antivirală in vitro : Sensibilitatea la enfuvirtide a 612 recombinante HIV conținând gene env din probe
Ro_399 () [Corola-website/Science/291158_a_292487]
-
Nu există antidot specific pentru supradozajul de enfuvirtide . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanismul de acțiune : Enfuvirtide face parte din clasa terapeutică numită inhibitori de fuziune . Este un inhibitor al rearanjării structurale a gp HIV- 1 și funcționează prin legarea extracelulară specifică de această proteină virală , blocând astfel fuziunea dintre membrana celulei virale și membrana celulei țintă , prevenind intrarea ARN- ului viral în celula țintă . Activitatea antivirală in vitro : Sensibilitatea la enfuvirtide a 612 recombinante HIV conținând gene env din probe
Ro_399 () [Corola-website/Science/291158_a_292487]
-
sinaptice întâmplătoare și într-o fază succesivă, prin fenomene apoptoice, sunt eliminate acele sinapse care nu stabiliseră legături utile. Astfel, așa cum ilustrează exemplele precedente, supraviețuirea tuturor celulelor din țesuturile organismelor multicelulare depinde de continua activitate a semnalelor provenite din ambianța extracelulară. Ca răspuns la apariția în organism a unui antigen străin, limfocitele B produc fiecare un anticorp particular, recombinând la întâmplare genele lor codificante de imunoglobuline - recombinări VDJ ("variable diversifying joining"). Limfocitele care produc anticorpi inactivi sau autoimuni sunt eliminate prin
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
câteva zile) și migrează din zona profundă a criptelor către vârful vilozităților intestinului subțire, unde asigură funcția de absorbție a substanțelor nutritive. Ulterior ele se detașează și declanșează un fenomen apoptoic particular, numit "anoikis", datorită pierderii contactului celulă-celulă sau celulă-matrice extracelulară. Acinii glandelor mamare, după perioada de alăptare, în absența menținerii unui semnal de proliferare/diferențiere datorit prolactinei, se resorb și pierd - printr-un proces de apoptoză - un număr important de celule epiteliale. O celulă normală are în mod permanent nevoie
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
în lanțul sistemului imunitar. Când o celulă are dificultăți în structurarea unei proteine, fapt care duce la acumularea acestei proteine în reticulul endoplasmatic, ea poate intra în apoptoză. Pierderea contactului între anumite celule sau între celulele respective și matricea lor extracelulară înconjurătoare antrenează într-o manieră foarte rapidă un proces apoptoic denumit "anoikis". Apotoza poate fi deasemenea cauzată prin degradarea telomerilor cromozomiali, poate fi însă la rândul ei inhibată prin enzime specifice zise telomeraze. La o celulă în apoptoză se observă
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
ultimul stadiu de apoptoză emite pe membarana citoplasmatică semnale "eat me" (tradus literal, "mâncați-mă"), semnale alcătuite din fosfatidilserină. În mod normal, fosfatidilserina, o fosfogliceridă, se găsește în stratul citosolic al membranei citoplasmatice, însă în timpul apoptozei este redistribuită pe suprafața extracelulară prin intermediul unei proteine ipotetice încă neizolată, denumită în mod arbitrar "scramblase" (în traducere aproximativă din engleză ca ""enzimă care produce dezordine""). Fagocitele necrofage, de ex. macrofagele, au receptori specifici pentru fosfatidilserină. Eliminarea celulelor moarte este necesară pentru a preveni o
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
țesutul parenchimal inflamat . Un mecanism suplimentar de acțiune al natalizumab poate fi cel de a suprima reacțiile inflamatoare în curs din țesuturile afectate prin inhibarea interacțiunii dintre leucocitele pe care se află exprimată subunitatea α4 cu liganzii lor , în matricea extracelulară și pe celulele parenchimale . În SM , se crede că leziunile apar atunci când limfocitele T activate traversează bariera hematoencefalică ( BHE ) . În condiții normale , VCAM- 1 nu este exprimată în parenchimul cerebral . Totuși , în prezența citokinelor pro- inflamatorii , exprimarea VCAM- 1 este
Ro_1101 () [Corola-website/Science/291860_a_293189]
-
farmacodinamice Receptorul de suprafață , sensibil la valoarea calciului , al celulei principale a glandei paratiroidiene este reglatorul principal al secreției de PTH . Cinacalcetul este un agent calcimimetic care scade direct valorile PTH prin creșterea sensibilității receptorului sensibil la calciu , la calciul extracelular . Reducerea valorii PTH este asociată cu o scădere concomitentă a calcemiei . Reducerea valorilor PTH se corelează cu concentrația de cinacalcet . La scurt timp după administrare , PTH- ul începe să scadă ; atinge valoarea minimă la aproximativ 2- 6 ore după administrare
Ro_631 () [Corola-website/Science/291390_a_292719]
-
farmacodinamice Receptorul de suprafață , sensibil la valoarea calciului , al celulei principale a glandei paratiroidiene este reglatorul principal al secreției de PTH . Cinacalcetul este un agent calcimimetic care scade direct valorile PTH prin creșterea sensibilității receptorului sensibil la calciu , la calciul extracelular . Reducerea valorii PTH este asociată cu o scădere concomitentă a calcemiei . Reducerea valorilor PTH se corelează cu concentrația de cinacalcet . La scurt timp după administrare , PTH- ul începe să scadă ; atinge valoarea minimă la aproximativ 2- 6 ore după administrare
Ro_631 () [Corola-website/Science/291390_a_292719]
-
farmacodinamice Receptorul de suprafață , sensibil la valoarea calciului , al celulei principale a glandei paratiroidiene este reglatorul principal al secreției de PTH . Cinacalcetul este un agent calcimimetic care scade direct valorile PTH prin creșterea sensibilității receptorului sensibil la calciu , la calciul extracelular . Reducerea valorii PTH este asociată cu o scădere concomitentă a calcemiei . Reducerea valorilor PTH se corelează cu concentrația de cinacalcet . La scurt timp după administrare , PTH- ul începe să scadă ; atinge valoarea minimă la aproximativ 2- 6 ore după administrare
Ro_631 () [Corola-website/Science/291390_a_292719]
-
spin- mediu ) și T2 ( spin- spin ) . La concentrația uzuală de 100 micromol/ kg , predomină scurtarea timpului T1 ; scurtarea timpului T2 este nesemnificativă când se utilizează secvențe de măsurare pe bază de T1 . După administrarea pe cale intravenoasă , gadoversetamida , o substanță chelatoare extracelulară pe bază de gadolinium , atinge rapid starea de echilibru în lichidul sau spațiul extracelular și se elimină în principal prin filtrare glomerulară . Ca urmare a acestor caracteristici , timpul de achiziție a imaginilor după administrarea mediului de contrast este esențial în
Ro_745 () [Corola-website/Science/291504_a_292833]
-
scurtarea timpului T1 ; scurtarea timpului T2 este nesemnificativă când se utilizează secvențe de măsurare pe bază de T1 . După administrarea pe cale intravenoasă , gadoversetamida , o substanță chelatoare extracelulară pe bază de gadolinium , atinge rapid starea de echilibru în lichidul sau spațiul extracelular și se elimină în principal prin filtrare glomerulară . Ca urmare a acestor caracteristici , timpul de achiziție a imaginilor după administrarea mediului de contrast este esențial în imagistica la nivelul ficatului . Pentru metastazele hepatice , diferența de semnal dintre tumoră și țesutul
Ro_745 () [Corola-website/Science/291504_a_292833]