424 matches
-
texte literare cu lecturarea fidelă a textului literar în trei modalități. Cercetările s-au făcut prin aplicarea celor trei modalități: a)-lectura orală auxiliară de mijloace audio-vizualecontext verbal, extralingvistic și mijloace audio; b)-lectura orală auxiliară de mijloace audio-context verbal extralingvistic și mijloace audio; c)-lectura orală iconică intermediată de imagine, context verbal, context extralingvistic si mijloace audio vizuale; Fiecare modalitate a fost urmată de anumite exerciții prin care s-au stabilit si verificat nivelul de receptare și înțelegere a textului
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
făcut prin aplicarea celor trei modalități: a)-lectura orală auxiliară de mijloace audio-vizualecontext verbal, extralingvistic și mijloace audio; b)-lectura orală auxiliară de mijloace audio-context verbal extralingvistic și mijloace audio; c)-lectura orală iconică intermediată de imagine, context verbal, context extralingvistic si mijloace audio vizuale; Fiecare modalitate a fost urmată de anumite exerciții prin care s-au stabilit si verificat nivelul de receptare și înțelegere a textului literar si unele posibilități de înțelegere ale acestuia de către copii. Cele mai bune rezultate
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
și intimidări, identitatea etnică, memoria istorică, conștiința lingvistică“ <footnote Vasile Stati, op. cit., p. 7. footnote> . Apare aici o aglomerare ciudată de termeni, un amalgam cu care se operează în planul politic, nu în cel științific. În conștiința lingvistică, un criteriu extralingvistic de delimitare a limbii de dialect, se actualizează voința și dorința colectivității respective de a vorbi o anumită limbă. Dar conștiința în general este rezultatul unei educații, iar pe parcursul cîtorva generații autoritățile din Basarabia au întreținut ideea că în spațiul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de actualizare a identității categoriilor gramaticale de gradul I (părțile de vorbire) în sistemul lexical prin dezvoltarea categoriilor gramaticale de gradul II, în sistemul gramatical și în actualizarea lui în structura morfo-sintactică a textului. În interpretarea prin limbă a lumii extralingvistice, perspectiva semantică își impune rolul predominant în generarea opozițiilor categoriale (lexico-gramaticale) de gen și număr la substantiv și pronume (lună, soare, corabie, dimineață etc.; fată, băiat, căprioară, cerb; codru, codri, corabie, corăbii etc.; el, ea; eu, noi etc.). Perspectiva sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorba, deci, de două unități lexico-gramaticale distincte; sensul lexico-gramatical modelează în mod specific o aceeași „idee” lexicală, prin perspectiva pe care o introduce în desfășurarea funcției denominative a cuvântului finit: statică, la substantivul luptă, care definește ca ‘substanțialitate’ o realitate extralingvistică reflectată în conștiința vorbitorului ca substanță, dinamică la verbul luptă, care o definește ca procesualitate: E o luptă cu morile de vânt. vs El luptă cu morile de vânt. Substantivul izolează în sine, închide, absolutizează conținutul lexical. Verbul îl raportează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
definește din perspectiva locutorului. Prepoziția și conjuncția rămân exterioare cadrului deictic, fiind condiționate exclusiv de structura textului, pe care, de altfel, o și condiționează. Din punct de vedere semantic, clasele lexico-gramaticale își definesc individualitatea în interiorul raportului limbă-gândire în interpretarea realității extralingvistice. Din această perspectivă se disting: A. - trei categorii de unități lexico-gramaticale, caracterizate printr-un raport de complementaritate între conținutul lexical și conținutul gramatical: • clase lexico-gramaticale cuprinzând cuvinte al căror sens lexical se dezvoltă prin intermediul raportului lume-gândire-limbă: substantivul, adjectivul, verbul, adverbul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
proprie a trăsăturilor semantice, sintactice, deictice și morfematice, dar marcarea identității distinctive se realizează mai ales prin trăsături morfologice și sintactice. CATEGORII GRAMATICALETC "CATEGORII GRAMATICALE" Prin constanta lor lexicală, cuvintele analizează, în interiorul raportului limbă-gândire, și denumesc „obiectele” care alcătuiesc lumea extralingvistică sau, mai exact, reflectarea lor în conștiința lingvistică a vorbitorilor. Rezultatul analizei îl reprezintă sensul lexical al cuvintelor, sinteză între realitatea „obiectivă” a lumii și realitatea „subiectivă” a reflectării lumii în conștiință. În analiza realității extralingvistice, cuvântul poate reține reflectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiectele” care alcătuiesc lumea extralingvistică sau, mai exact, reflectarea lor în conștiința lingvistică a vorbitorilor. Rezultatul analizei îl reprezintă sensul lexical al cuvintelor, sinteză între realitatea „obiectivă” a lumii și realitatea „subiectivă” a reflectării lumii în conștiință. În analiza realității extralingvistice, cuvântul poate reține reflectarea obiectului în sine, ca reprezentant al unei anumite clase de obiecte, cu individualitate distinctă între alte obiecte (= clase de obiecte: arbore vs floare) sau poate reține în prim plan trăsături ale obiectului sau situației în care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distinctă între alte obiecte (= clase de obiecte: arbore vs floare) sau poate reține în prim plan trăsături ale obiectului sau situației în care obiectul se află: „Arborele de acolo este verde”. Modul specific de realizare a acestor analize ale lumii extralingvistice în procesul de reflectare a ei în conștiința lingvistică determină dezvoltarea sensurilor lexico-gramaticale de gradul I; este prima treaptă de dezvoltare a unei dimensiuni gramaticale în planul semantic de natură lexicală. Sensurile lexico-gramaticale de gradul I, situate tot în planul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexico-gramaticale de gradul I, situate tot în planul constantei, determină identitatea claselor lexico-gramaticale la care cuvintele aparțin: substantiv, verb etc. Prin componenta variabilă, cuvintele interpretează diferitele raporturi în care se află înscrise sau pe care le conțin „obiectele” din realitatea extralingvistică, în procesul de reflectare în conștiința vorbitorului sau raportul dintre subiectul vorbitor și lumea despre care el comunică. Interpretarea acestor raporturi se realizează prin intermediul categoriilor gramaticale și generează sensurile gramaticale. Categoriile gramaticale sunt modalități specifice de reflectare, în conștiința lingvistică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lumea despre care el comunică. Interpretarea acestor raporturi se realizează prin intermediul categoriilor gramaticale și generează sensurile gramaticale. Categoriile gramaticale sunt modalități specifice de reflectare, în conștiința lingvistică a vorbitorilor unei limbi, a variatelor moduri de a fi ale componentelor lumii extralingvistice, în funcție de diferite raporturi în care sunt înscrise ele înseși sau numai cuvintele care le denumesc: semantic (genul, numărul), deictic (timpul, persoana etc.), sintactic (cazul, diateza), pragmatic (determinarea, modul etc.). Cu originea în aceste raporturi externe, categoriile gramaticale își dezvoltă conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spirituală - „substanță de gândire”. Din această perspectivă, substantivului i se alătură o altă clasă de cuvinte care are ca referință diferite aspecte ale substanței: adjectivul, unitate lexico-gramaticală care denumește însușiri calitative ale „obiectului” în care s-a fixat substanța lumii extralingvistice odată cu interpretarea sa prin noțiune și cuvântul-substantiv (casă-casă frumoasă). Substantivul și adjectivul constituie grupul numelui, în organizarea căruia substantivul ocupă poziția de bază. În interiorul raportului limbă-gândire, substantivul cuprinde, prin excelență, cuvinte noționale. Seamănă prin aceasta cu verbul, cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ioanei, neliniștea oamenilor sau noțiuni considerate în sine: frumos-urât (categorii estetice), bunătate, cinste, ticăloșie, nimicnicie (categorii morale) etc. Prin aceasta se manifestă cea de a doua trăsătură semantică definitorie, prin care substantivul se distinge de verb: substantivul interpretează static realitatea extralingvistică, denumește substanța fixată, „imobilizată”, închisă în „obiecte”; verbul interpretează realitatea dinamic, denumește substanța în procesualitate: M-a prins o ploaie strașnică. vs M-a plouat strașnic. Perspectiva dinamică este prezentă în planul semantic al substantivelor postverbale (plecare, renaștere, citire, mers
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor.” (M. Eminescu, P.L., p. 10) Numărul se impune ca marcă distinctivă prin natura sa semantică directă, obiectivă; forma de plural, de exemplu, a substantivului reflectă lingvistic existența în pluralitate a „obiectului” extralingvistic denumit prin cuvânt: „Dintre sute de catarge,/Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, p. 396) Categoria gramaticale a cazului are origine direct funcțională, înscriindu-se în sfera de acțiune a principiului recțiunii (nominale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsături ale „obiectelor”, stări în care se pot afla „obiectele” sau relațiile dintre „obiecte”: frumusețe, inteligență, delicatețe, teamă, neliniște, prietenie, iubire, ură etc. Substantivele abstracte denumesc obiecte nereflectate în conștiința lingvistică a subiectului vorbitor prin intermediul simțurilor. Interpretarea lingvistică a realității extralingvistice implică două trepte: a) a sensibilului și b) a inteligibilului (logicului). Substantivele concrete reflectă lumea prin trecerea de la treapta sensibilului la treapta inteligibilului, cu asumarea celei dintâi. Substantivele abstracte reflectă lumea direct prin treapta inteligibilului. Unele substantive polisemantice pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noțional o trăsătură intelectuală de sens negativ, ‘lipsă de inteligență’: „Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,/Privind în urmă prostia imobilă.” (M. Eminescu, IV, p. 333) Substantive continue și substantive discontinuetc "Substantive continue [i substantive discontinue" În interpretarea realității extralingvistice, în planul limbii, substantivele denumesc clase de obiecte: casă, fată, floare etc. iar, în planul vorbirii, obiecte izolate, considerate din perspectiva claselor de obiecte și reprezentând aceste clase: „Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi.” (L. Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
floare etc. iar, în planul vorbirii, obiecte izolate, considerate din perspectiva claselor de obiecte și reprezentând aceste clase: „Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi.” (L. Blaga, p. 79) Prin natura lor, însă, nu toate componentele lumii extralingvistice se caracterizează prin posibilitatea detașării unui (unor) obiect(e) singular(e) de clasa din care fac parte. Această deosebire extralingvistică, ținând de raportul obiect-clasă de obiecte, stă la originea distincției lingvistice substantive discontinue-substantive continue 3. Substantivele discontinue denumesc „obiecte” „finite
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi.” (L. Blaga, p. 79) Prin natura lor, însă, nu toate componentele lumii extralingvistice se caracterizează prin posibilitatea detașării unui (unor) obiect(e) singular(e) de clasa din care fac parte. Această deosebire extralingvistică, ținând de raportul obiect-clasă de obiecte, stă la originea distincției lingvistice substantive discontinue-substantive continue 3. Substantivele discontinue denumesc „obiecte” „finite”, detașabile din mulțimea nedeterminată de obiecte de același fel, care este clasa pe care o pot reprezenta ca atare în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de obiecte, stă la originea distincției lingvistice substantive discontinue-substantive continue 3. Substantivele discontinue denumesc „obiecte” „finite”, detașabile din mulțimea nedeterminată de obiecte de același fel, care este clasa pe care o pot reprezenta ca atare în interiorul raportului semantic, întrucât raportul extralingvistic obiect-clasă de obiecte este un raport de multiplicare: basm, băiat, biserică, ceas, joc, student, toreador, zmeu etc. Substantivele continue denumesc „obiecte”-clasă, nedetașabile și nefinite, întrucât raportul obiect-clasă este un raport de identitate și nu de multiplicare. Substantivele continue denumesc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni în munte.” (Sadoveanu, p. 516) c. - compuse: substantive constituite din doi sau mai mulți termeni lexicali (reprezentați de un număr corespunzător de morfeme-rădăcini), dar denumind un singur „obiect” din realitatea extralingvistică: bună creștere, bun simț, ciuboțica-cucului, drum de fier, fier de călcat, gura-leului, Târgu-Neamț, Reggio Emilia, Tel-Aviv etc. d. - locuțiuni substantivale: grupuri formate din mai mulți termeni, cu sens lexical unitar și sens lexico-gramatical de substantiv; aducere aminte, băgare de seamă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o categorie semantică, întrucât fiecare substantiv are, ca unitate lexicală, un anumit gen - componentă semantică stabilă. Are natură semantică, întrucât reflectă, cel puțin în parte, adică la o parte din substantive, interpretarea lingvistică a unor anumite caracteristici ale obiectelor lumii extralingvistice. Din punctul de vedere al genului, substantivele limbii române se grupează, în primul rând, în două mari clase: • animate: substantive care denumesc „obiecte” înscrise în dinamica viață-moarte: om, băiat, fată, ciocârlie, fluture, pește, arbore, floare, zmeu etc.; • inanimate: substantive-nume de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituie nucleul semantic al celor trei genuri din limba română: neutru, masculin și feminin. În fiecare din cele trei clase de substantive, însă, se mai cuprind substantive la care trăsătura semantică de gen nu-și are originea în reflectarea realității extralingvistice. Cea mai omogenă este clasa substantivelor neutre. Se înscriu aici în primul rând substantive - nume de obiecte inanimate 5. La acestea se adaugă câteva substantive animate, din clasa substantivelor colective, ambigene din perspectiva alcătuirii obiectelor denumite: popor, trib, grup, colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
între altele, o corelație aproape permanentă între raportul pom - fruct și raportul masculin - feminin: vișin-vișină, nuc-nucă, păr-pară, prun-prună. Face excepție substantivul măr, masculin ca nume al copacului, neutru ca nume al fructului. În aceeași perspectivă, a interpretării subiective a lumii extralingvistice, se înscriu substantivele denumind flori; majoritatea sunt de genul feminin: floare, lalea, floarea soarelui, crizantemă, mușcată etc. dar sunt destul de numeroase și substantivele masculine: crin, trandafir, toporaș etc. Între substantivele care denumesc viețuitoare, numai o parte realizează genul ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al tău braț rotund îl pipăi.” (M. Eminescu, I, p. 82) CATEGORIA GRAMATICALĂ A NUMĂRULUITC "CATEGORIA GRAMATICAL| A NUM|RULUI" Conținutul categoriei gramaticale a numărului își are originea în desfășurarea raportului semantic semn-obiect; opoziția internă reprezintă interpretarea lingvistică a realității extralingvistice considerată din perspectiva unor deosebiri cantitative între obiectele unei clase omogene, deosebiri reduse, în planul conștiinței, prin abstractizare, la două moduri opuse de a fi: ca exemplar singular sau ca mulțime nedeterminată de exemplare. În legătură cu realitatea extralingvistică și cu modul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistică a realității extralingvistice considerată din perspectiva unor deosebiri cantitative între obiectele unei clase omogene, deosebiri reduse, în planul conștiinței, prin abstractizare, la două moduri opuse de a fi: ca exemplar singular sau ca mulțime nedeterminată de exemplare. În legătură cu realitatea extralingvistică și cu modul de a reflecta lingvistic această realitate, categoria numărului se organizează bipolar, prin opoziția singular vs plural: casă/case, bărbat/bărbați, curcubeu/curcubee etc. Termenul neutru al categoriei, din planul limbii, are forma singularului nearticulat: casă, bărbat, curcubeu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]