417 matches
-
singular, se manifestă ambiguitatea fundamentală între valoarea de desemnare clasificatoare a unui grup prin referire la individul reprezentativ (2.2.1) sau a individului însuși, prin evocarea statutului său reprezentativ (2.4.2). În asemenea cazuri, doar contextul și cunoștințele extralingvistice comune interlocutorilor decid dacă atitudinea depreciativă privește un prototip uman sau mai curând o persoană anume 17. Uneori, contextul impune sau chiar explicitează lectura unică: Noi rămânem cu alde Olăroiu - un nimeni pe toate posturile ("Cronica Română", 8.VIII.2005
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
evoluției continue a limbii: multe elipse inițial lexicalizate se pierd, în timp ce altele, la început accidentale, dobândesc autoritate și rezistă. Vom arăta, folosind câteva exemple cu un grad ridicat de ambiguitate, și în ce măsură reflectă acestea din urmă teme diverse din realitatea extralingvistică. 6.1. Centrul grupului nominal de bază poate fi ușor reconstituit și atunci vorbim de elipse lexicalizate. O elipsă este considerată lexicalizată atunci când conversiunea gramaticală este permanentă, consemnată de dicționare, iar decodarea semnificației termenului existent în enunț se face automat
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
pentru fiecare club sportiv 28. Acestea au un grad de transparență extrem de scăzut, sunt susceptibile de confuzii și ambiguitate. Prezența acestor forme în enunț, reprezentând jucătorii unor echipe sau cluburi sportive, presupune în mod automat o bună cunoaștere a situației extralingvistice: Din momentul în care oficialii dinamoviști au aflat că în 16-imile Cupei UEFA alb-roșii vor da piept cu Benfica Lisabona, toate resursele financiare și nu numai au fost folosite pentru a asigura o cât mai bună pregătire a elevilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
studiu de caz, o analiză pe baza unui corpus alcătuit din publicații cu caracter sportiv. Ca fiecare tip de limbaj, și cel sportiv își alcătuiește propria grilă de elipse, decodabile de către cunoscători. Spre deosebire de cele din limbajul obișnuit, ancorate în realitatea extralingvistică și predispuse la efemeritate, elipsele din limbajele de specialitate par să fie mai rezistente. 1 Stoichițoiu Ichim (2006a: 231-315), cap. VI, Vechi și nou în domeniul conversiunii 2 Vezi Mihail, în acest volum, p. 3 Precedate de articol nehotărât, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
al structurii propoziționale față de care este antepus. În această situație, citirea pe care o imprimă enunțului este "uitați-vă ce scaune cool are, nu vă uitați la altceva". De regulă, ambiguitatea nu apare în textul oral, unde elemente paralingvistice și extralingvistice contribuie la decodarea corectă. În textul literar, această ambiguitate este uneori exploatată în mod voit: Marile lui bătălii numărau mai puțini morți decât bombardamentele, numai, ale obișnuitelor noastre războaie mondiale (Ana Blandiana, Calitatea de martor). 3.4. Doar prezintă același
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
credință oricum nu contează. In dicționarul citat se afirmă că moldovenii, ca oricare altă comunitate, . Apare aici o aglomerare ciudată de termeni, un amalgam cu care se operează În planul politic, nu În cel științific. În conștiința lingvistică, un criteriu extralingvistic de delimitare a limbii de dialect, se actualizează voința și dorința colectivității respective de a vorbi o anumită limbă. Dar conștiința În general este rezultatul unei educații, iar pe parcursul cîtorva generații autoritățile din Basarabia au Întreținut ideea că În spațiul
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
explicațiilor și exercițiilor recomandate. Meditația verbală, În asimilarea vorbirii, Îndeplinește două funcții principale: * Pune În evidență relațiile dinamice, reflectînd structura semantică a limbajului * Modelează structurile lexicale și sintactice Prima funcție este realizată prin intermediul a trei strategii: 1. marcarea lingvistică și extralingvistică a segmentelor de interacțiune 2. orientarea atenției către elementele importante ale unui eveniment sau relații. 3. introducerea copilului Într-o situație de explorare și manipulare, pentru a descoperi proprietățile dinamice și relaționale ale obiectelor și fenomenelor din lumea Înconjurătoare. A
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
limbajul mimico-gestual a fost studiat sub aspect teoretic și metodologic de către V. Mare și D. Ciumăgeanu (Mare, V., Ciumăgeanu, D.,1956),V. Țârdea (V.Țârdea, 1962) și C. Pufan (Pufan, C., 1972). Mimica și gesturile fac parte din categoria limbajelor extralingvistice. Mimica este arta de a exprima prin mișcarea mușchilor feței sentimente și idei, iar gestul este mișcarea mâinii, a capului, a corpului, care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, Înlocuind uneori cuvintele și dă expresivitate vorbirii.Cea mai subtilă
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
dactilolalie, sistemul dactil sau metoda dactilă de comunicare, instruire și educație a persoanelor deficiente de auz. Atât limbajul mimico-gestual cât și dactilemele, În transmiterea mesajelor utilizează semnele manuale. Din această cauză unii cercetători consideră gesticulația și dactiologia ca fiind limbaje extralingvistice. În realitate numai limbajul mimico-gestual este un limbaj extralingvistic. Dactilemele nu au nimic comun cu mimico-gesticulația, În comunicare decât folosirea mâinilor În aer,dar dactiologia apelează la mână În aceeași măsură În care și scrisul necesită Înregistrarea manuală a grafemelor
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
și educație a persoanelor deficiente de auz. Atât limbajul mimico-gestual cât și dactilemele, În transmiterea mesajelor utilizează semnele manuale. Din această cauză unii cercetători consideră gesticulația și dactiologia ca fiind limbaje extralingvistice. În realitate numai limbajul mimico-gestual este un limbaj extralingvistic. Dactilemele nu au nimic comun cu mimico-gesticulația, În comunicare decât folosirea mâinilor În aer,dar dactiologia apelează la mână În aceeași măsură În care și scrisul necesită Înregistrarea manuală a grafemelor. Prin comparație putem spune că În timp ce grafemele, scrisul, sunt
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
fi detașat de contextul situației sale deoarece, Împreună, ele formează un Întreg, din punct de vedere semantic, unic și irepetabil. Alterarea acestei relații indestructibile nu Înseamnă altceva decât Îndepărtarea de semnificația reală a enunțului, care este strict dependentă de factori extralingvistici: „O propoziție, rostită În viața reală, nu este niciodată ruptă de situația În care a fost enunțată. Doarece fiecare propoziție rostită de o ființă umană are scopul și funcția de a exprima un anumit gând sau sentiment existent la momentul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
din semnificația cuvintelor). Pentru a explica un astfel de demers interpretativ de identificare a implicaturilor conversaționale, filosoful englez, pentru prima dată În istoria cercetării procesului de interpretare/Înțelegere a enunțurilor, pune la temelia acestui act, În mod explicit, un principiu extralingvistic, universal, de natură socială (legat de practica socială) pe care Îl numește principiul cooperării. Întregul demers interpretativ are ca punct de plecare, ca premisă fundamentală, faptul că, În procesul de comunicare, fiecare participant, urmărind să-și atingă anumite scopuri, acceptă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
scopuri, acceptă să respecte, În mod tacit, anumite reguli: „Intervenția ta În conversație trebuie să fie conformă cu scopul sau direcția acceptată de desfășurare a schimbului verbal la momentul intervenției” (traducerea mea). Acest principiu este privit ca o instanță psihologică, extralingvistică la care este trimisă semnificația literală pentru a fi judecată. Pentru a cuantifica cât mai exact această confruntare dintre lingvistic și extralingvistic, principiul general al cooperării a fost concretizat În binecunoscutele patru maxime: de cantitate (spune doar cât trebuie, nu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de desfășurare a schimbului verbal la momentul intervenției” (traducerea mea). Acest principiu este privit ca o instanță psihologică, extralingvistică la care este trimisă semnificația literală pentru a fi judecată. Pentru a cuantifica cât mai exact această confruntare dintre lingvistic și extralingvistic, principiul general al cooperării a fost concretizat În binecunoscutele patru maxime: de cantitate (spune doar cât trebuie, nu mai mult, dar nici mai puțin decât este cerut de context), de calitate (spune doar ceea crezi că este adevărat), de relație
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
5 Indic în paranteză de unde am preluat indicația etimologică. 6 Adaptarea la sistemul morfologic românesc ar putea fi un semn că nu sunt foarte recente. Se poate ca substantive ca agoră, barjă, pubelă, sardină să fie anterioare DOOM1. Din motive extralingvistice, știm însă că unele dintre aceste substantive sunt recente, fiind adaptate foarte repede sistemului românesc (telenovelă este foarte recent, circulă de la mijlocul anilor 1990). 7 Vezi Pană Dindelegan, în acest volum, p. 8 Din cauză că tiparul este neobișnuit, în uz există
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
pamperși, pounzi, stewarzi. 17 Homeless are, în limba vorbită, în registrul colocvial, o formă de plural cu desinența -i și alternanță consonantică: homeleși. 18 Vezi și Pană Dindelegan, în acest volum, p. 19 Vezi și Dragomirescu (2005). 20 Din motive extralingvistice, am făcut o selecție între formele pe care le-am testat. Subiecții obosesc destul de repede, iar răspunsurile lor nu ar mai fi fost relevante dacă aș fi testat foarte multe serii de variante. 21 Se poate ca subiecții să fi
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
produce, să prezintă compatibilitate sau adecvare intra-discursivă (coeziune, coerență, consistență); această situație poate fi surprinsă prin sintagma „intenționalitatea lingvistică” a locutorului. În capitolul al treilea investigăm conceptul de referențialitate, acea dimensiune a limbajului prin care acesta trimite la lumea extralingvistică sau, mai bine zis, prin care interlocutorii se raportează la lume în practica discursivă. Asumăm modelul triadic al semnului lingvistic, redat în triunghiul semantic al lui Ogden și Richards, și concepția fregeană despre sens și semnificație (referință). Atunci când producem o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
locutorul, adresându-se interlocutorului, pune în circulație un discurs care spune ceva despre lume, discursul fiind o “tensiune în raport cu celălalt și în raport cu lumea” (Rovența Frumusani, 1995:157). Referențialitatea este, așadar, acea dimensiune a limbajului prin care acesta trimite la lumea extralingvistică sau prin care interlocutorii se raportează la lume în practica discursivă. Cu alte cuvinte, prin dimensiunea sa referențială, limbajul prezintă un “angajament ontologic”. Cu privire la latura semantică a limbajului, s au impus două școli de gândire. Una este școala structuralistă, ce
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Richards (cf. Tullio de Mauro, 1978:172). Modelul saussurian mai mult maschează decât elimină lumea reală din ecuația lingvistică, căci ce înseamnă semnificatul sau conceptul dacă nu o abstractizare și o generalizare a lucrurilor și stărilor de lucruri ale lumii extralingvistice. Plecăm, însă, ca premisă de lucru, de la modelul triadic al limbajului, în care referențialitatea este caracteristica limbajului de a trimite sau de a se referi la lume. Într-o practică discursivă sau situație de comunicare, receptorului îi este oarecum suficient
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
altceva decât folosire, întrebuințare (a cuvintelor și enunțurilor). Oprindu-ne asupra termenului context, observăm că acesta, întâlnindu-se la mai multe niveluri, putem vorbi, mai degrabă, de contexte. Dihotomia cea mai relevantă este, credem, aceea dintre contextul lingvistic și cel extralingvistic. Contextul lingvistic este definit ca „parte a unui enunț (sau părți ale enunțului) care precedă și / sau urmează unitatea lingvistică supusă analizei și care îi condiționează prezența, forma sau funcția” (Bidu-Vrânceanu, 1997:133) sau „vecinătatea strict lingvistică a unui element
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ajută ca, reintegrând cuvântul sau enunțul în suita discursivă de unde am decupat-o, să-i determinăm sensul și referința cu care sunt utilizate într-o anumită situație de comunicare. Contextul lingvistic este un context al enunțului ca produs, pe când contextul extralingvistic, de care vom vorbi mai jos, este, mai degrabă, un context al enunțării ca proces productiv. Contextul extralingvistic mai este cunoscut și drept context situațional sau situația enunțării. El constituie ansamblul factorilor extralingvistici ce exercită o influență asupra sensului și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
referința cu care sunt utilizate într-o anumită situație de comunicare. Contextul lingvistic este un context al enunțului ca produs, pe când contextul extralingvistic, de care vom vorbi mai jos, este, mai degrabă, un context al enunțării ca proces productiv. Contextul extralingvistic mai este cunoscut și drept context situațional sau situația enunțării. El constituie ansamblul factorilor extralingvistici ce exercită o influență asupra sensului și referinței unei unități lingvistice, cu alte cuvinte „trăsăturile mediate și specifice ale unei situații sociale sau ale unui
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
context al enunțului ca produs, pe când contextul extralingvistic, de care vom vorbi mai jos, este, mai degrabă, un context al enunțării ca proces productiv. Contextul extralingvistic mai este cunoscut și drept context situațional sau situația enunțării. El constituie ansamblul factorilor extralingvistici ce exercită o influență asupra sensului și referinței unei unități lingvistice, cu alte cuvinte „trăsăturile mediate și specifice ale unei situații sociale sau ale unui mediu care înconjoară o anumită interacțiune sau un schimb de comunicare.” (Tim O’Sullivan, 2001
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
perlocuționar, care este compus din latinescul per “prin, prin intermediul” și locuțio “vorbire”. Rezultă, așadar, că limbajul, în cazul actului perlocuționar, nu este altceva decât un mijloc, scopul fiind acela de a determina anumite efecte, rezultate care sunt de cele mai multe ori extralingvistice. În acest sens, Ducrot va afirma că, în ce privește actul perlocutoriu, “enunțarea servește unor scopuri mai îndepărtate, pe care interlocutorul poate să nu le sesizeze chiar cunoscând perfect limba” (1996:504). Iar Ricoeur va spune că efectele “fac din discurs un
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
despre mișcarea nazistă, “noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obține un anume efect”. (apud Thom, 1993:118). Semnificația, punctul forte al limbajului, este cea mai afectată dimensiune a acestuia, discursul de lemn netrimițând spre o realitate extralingvistică, ci doar spre el însuși, adevărul fiind astfel avortat, semnele, cuvintele devin simple semnale, stimuli pentru serii de acte ilegitime. Astfel, limba de lemn este, mai curând, un fenomen discursiv patologic, iar dimensiunea ei perlocuționară este una ilegitimă deoarece influența
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]