KorAP: Find »[drukola/base=extrarenal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...13 >

306 matches

Corola-publishinghouse/Science/92239_a_92734

vena cefalică), se poate și el complica cu infecții locale sau generale. Cel mai frecvent implicați sunt stafilococul auriu și germenii gram-negativi. Dializa peritoneală ambulatorie (cronică) este folosită la circa jumătate dintre diabeticii cu insuficiență renală cronică care necesită dializă extrarenală. Evident, cateterul introdus în peritoneu este o sursă potențială de infecție deși dispozitivele moderne sunt destul de bine protejate prin sisteme multiple de siguranță. În multe statistici, se menționează la acești pacienți o medie de 2 episoade de peritonită/pacient/an

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Luminiţa Scăiceanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92239_a_92734]
Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286

al tuturor celulelor este dependent în mod direct de concentrația extracelulară de potasiu. Variații anormale ale potasemiei vor produce tulburări de excitabilitate cardiacă (aritmii) și tulburări ale contractilității mușchiului scheletic, precum și ale excitabilității neuronale. Balanța potasică este redusă, pierderile zilnice extrarenale (transpirație și fecale) fiind foarte mici. Principalul mecanism prin care se reglează potasiului este cel renal. Potasiul se filtrează liber prin membrana filtrantă. În condiții normale, cea mai mare parte a potasiului este reabsorbită, în așa fel încât doar foarte

Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
corpului printrun ansamblu de conducte musculo-membranoase care alcătuiesc căile urinare. Din punct de vedere a poziționării lor anatomice, căile urinare sunt împărțite în căi urinare intrarenale (ductele papilare (canalele Bellini), calicele mici, calicele mari, pelvisul renal (bazinet)) și căi urinare extrarenale (uretere, vezica urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele

Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181

hipotonă (hiponatremia adevărată): Diagnostic : Na<136 mEq/L, osmolaritate<270 mOsm/L; Tipuri: sunt diferențiate după volumul extracelular: hipovolemică, hipervolemică, isovolemică; Cauze: * hipovolemică: pierderi renale (diuretice, insuficiență corticosuprarenală, boli ale parenchimului renal rinichi polichistic, acidoza tubulară renală, insuficiență renală) sau extrarenale (gastro intestinale vărsături, diaree, arsuri, acumulare în spațiul III) ; * hipervolemică: insuficiență renală acută sau cronică cu rata filtrării glomerulare mult redusă (<10 ml/min), stări edematoase (insuficiență cardiacă congestivă, ciroză hepatică, sindrom nefrotic, hipoproteinemie severă), iatrogenă (administrare de cantități mari

Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485

evident că sporirea diurezei trebuie să aibă în vedere și efectul alcalinizant al curei de diureză, împreună cu modificările de pH, care sunt legate de calitatea alimentației, de activitatea fizică, de temperatura mediului ambiant, de utilizarea unor medicamente, de eventualele pierderi extrarenale de apă. Studii referitoare la variațiile de pH la omul normal 4 au stabilit că media pH-ului normal în urina din 24 de ore este în jur de 6 și că el nu depășește în cursul a 24 de

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
Y. Pak a afirmat că tratamentul medical este justificat de șase obiective mari: prevenirea recidivei, eficacitatea programului profilactic, favorizarea eliminării spontane a unor calculi, evitarea colicii renale, reducerea necesității de înlăturare a calculilor sau fragmentelor restante de calculi, corectarea manifestărilor extrarenale (în cadrul unor afecțiuni multisistemice în care litiaza este una din manifestări) și de costul tratamentului, costul tratamentului litiazei urinare în general fiind diminuat de eficacitatea crescândă a tratamentului medical. Lingeman în cadrul discuțiilor la Conferința de la Bethesda din 1988 pentru prevenirea

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
hiperuricemii care pot atinge și depăși 4700 µmol/l (în cazul leucemiilor și limfoamelor), și prin infiltrație tumorală a peretelui ureteral, sau prin compresiune extrinsecă de origine ganglionară . În aceste cazuri este indicată sonda ureterală temporară și radioterapia sau epurația extrarenală (transferul de acid uric este înlesnit de slaba sa greutate moleculară care este 168 ). 2) În mielomul multiplu, în care insuficiența renală este explicată mai ales de precipitațiile intratubulare de cilindri paraproteinici, tratamentul indicat este reprezentat de chimioterapie, hidratare normală

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664

catecolaminelor. Tromboxanul A2 are efect vasoconstrictor renal cu reducerea fluxului sangvin renal și a ratei de filtrare glomerulară. Eritropoietina este o glicoproteină sintetizată la adult la nivel renal (în proporție de 90 %) în celule peritubulare interstițiale de la joncțiunea corticomedulară. Producția extrarenală de eritropoietină este predominant hepatică. Sinteza este stimulată de hipoxia, ce rezultă din anemia sau ischemia rinichiului. Eritropoietina acționează asupra unităților formatoare de colonii (colony forming units CFU) ale celulelor eritroide și stimulează producția de globule roșii de către măduvă. Eritropoietina

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
calculi la nivel renal; Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • caracterizarea maselor intrarenale (de regulă tumori, abcese, chisturi) - la orice pacient cu hematurie macrosau microscopică sau cu semne de infecție urinară înaltă; • evaluarea spațiului perirenal (abces, hematom, chisturi renale cu dezvoltare extrarenală) - este necesară îndeosebi la pacienți cu traumatisme, sindrom infecțios sau după puncție-biopsie renală (PBR); • screening-ul pentru boala polichistică - forma autosomal dominantă - este de dorit la toate rudele de gradul I ale unui pacient cu boală cunoscută; • localizarea rinichilor (pentru proceduri

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
cunoscută; • localizarea rinichilor (pentru proceduri invazive, de ex. PBR, puncționarea unui chist renal etc.). 3.7.2. Ecografia vasculară renală (EVR) EVR utilizează procedeul Doppler (color, pulsat și power-Doppler) pentru caracterizarea vascularizației intrarenale, dar și a vaselor renale în traiectul extrarenal. Se pot astfel decela absența totală sau segmentală a vascularizației (infarct renal, stenoza totală a arterei renale), trombozele venei renale, stenozele parțiale ale arterelor renale. în acest din urmă caz, pe lângă vizualizarea directă a stenozei arterei renale la emergența din

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
NG primitive (idiopatice), în care suferința glomerulară apare ca o boală de organ, fără etiologie cunoscută și fără semne de afectare concomitentă a altor organe. • NG secundare, în care etiologia leziunilor renale este cunoscută, iar acestea coexistă adesea cu afectări extrarenale (uneori în cadrul unei boli generale, sistemice) (vezi tabelul 1). Tabelul 1: Cauzele NG secundare Infecții Bacteriene: GN post-streptococică, GN din endocardita infecțioasă, lepră, sifilis, tuberculoză etc.; Virale: hepatitice B și C, HIV, Fungice: Aspergilus, Candida, Histoplasma Parazitare: Schistosoma, Plasmodium, Toxoplasma

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
de celulele endoteliale și mezangiale, atât direct (printr-o reacție încrucișată cu Ag glomerulare), cât și indirect (prin intermediul unor „punți” formate de Ag nucleare). De asemenea, acești Ac pot pătrunde în interiorul celulelor glomerulare și tubulare renale (ca și în celule extrarenale), având ca efect fie proliferarea, fie apoptoza acestora. în fine, ei sunt capabili să inducă eliberarea unor interleukine (IL-1, IL-6, IL-8), factori de creștere (TGFβ), molecule de adeziune (ICAM-1) și factori proagreganți (factorul von Willebrand), ceea ce sugerează rolul lor patogenic

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
pentru tratamentul anemiei. 9.1.3. Afectarea renală în proliferările limfoplasmocitare Lipșește o bucată consistentă de text (trebuie introdusă la tehnoredactare) Tratamentul TM are următoarele obiective: • reducerea precipitării urinare a lanțurilor ușoare; • scăderea producției de lanțuri ușoare; • tratamentul de epurare extrarenală (dializa). Reducerea precipitării urinare a lanțurilor ușoare se realizează prin: • hidratarea pacientului (urmărind obținerea unei diureze > 3 l/24 h); • oprirea administrării de medicamente nefrotoxice (AINS, aminozide etc); • tratarea infecțiilor urinare; Colchicina (?). Aceste măsuri terapeutice sunt suficiente pentru ameliorarea funcției

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
depozitele apar dense, granulare, fine sau grosiere. Clinic, se manifestă prin proteinurie variabilă: sindrom nefrotic în 25-67 % dintre cazuri și proteinurie tubulară în 25 %. Adesea, se asociază hematurie și HTA. Insuficiența renală este frecventă, precoce și cu evoluție rapidă. Manifestările extrarenale sunt, în special, hepatice (hepatomegalie, alterarea testelor biologice hepatice, mai rar insuficiență hepatocelulară sau hipertensiune portală) și cardiace (cardiomegalie, insuficiență cardiacă, tulburări de ritm și de conducere). Mai pot fi afectate: sistemul nervos central sau periferic, ganglionii limfatici, tubul digestiv

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
IF Predominant κ Predominant λ Tratamentul în cazurile asociate MM constă în chimioterapia acestuia. în absența malignității, chimioterapia este indicată în cazurile cu insuficiență renală moderată (pentru prevenirea/încetinirea evoluției acesteia) sau în cazurile cu insuficiență renală severă și manifestări extrarenale. Transplantul renal este practicat în mod excepțional. Recidiva bolii pe rinichiul transplantat este regulă. 9.1.3.5. Glomerulopatiile cu depozite organizate monotipice Se caracterizează prin depozite fibrilare (GN fibrilare) sau microtubulare (GN imunotactoide) în mezangiu și în pereții capilarelor

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
evoluează relativ rapid către IRC terminală. Uneori, SN se poate ameliora sau chiar dispare spontan, dar, mai frecvent, el persistă chiar și în IRC avansată. Evoluția poate fi agravată de instalarea unei tromboze de venă renală (4-40 % dintre cazuri). Manifestările extrarenale sunt numeroase, adesea latente: • afectarea cardiacă - cardiomiopatie restrictivă, insuficiență cardiacă predominant dreaptă, trombi intraatriali; • afectarea digestivă - macroglosie, sindrom de malabsorbție, hepatomegalie; • afectarea sistemului nervos autonom - hipotensiune arterială ortostatică, impotență, tulburări de tranzit intestinal, sindrom de canal carpian; • afectarea vasculară - fragilitate

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
o amiloidoză de tip AA, ce afectează, în special, rinichii și splina. Tratamentul constă în colchicină, 1-2 mg/zi. Colchicina previne crizele și apariția amiloidozei, iar la pacienții cu afectare renală constituită, întârzie evoluția insuficienței renale și a altor complicații extrarenale. Bibliografie Dember LM. Amyloidosis-associated kidney disease. J Am Soc Nephrol 2006;17(12):3458-3471 Falk RH, Comenzo RL, Skinner M. The systemic amyloidoses. N Engl J Med 1997; 337(13):898-909 Gertz MA, Lacy MQ, Dispenzieri A, Hayman SR. Amyloidosis

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
cu AINS, fără efecte adverse; la un moment dat dezvoltă nefropatia interstițială acută sub terapia cu același AINS pe care l-a tolerat); nefropatia interstițială acută la AINS evoluează (atipic) cu proteinurie nefrotică (80 % dintre cazuri) și fără clasicele semne extrarenale. Asocierea insuficienței renale acute cu proteinurie nefrotică la un vârstnic este intens sugestivă și obligă la anamneză insistentă în ceea ce privește consumul cronic sau ocazional de AINS; • poate surveni și la pacientul cu insuficiență renală cronică sub tratament conservator. Se înregistrează creșterea

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
complementare Ecografia renală (uneori computer tomografia renală) este absolut necesară pentru excluderea unei anomalii urologice. g) Diagnosticul pozitiv se face pe baza datelor clinice, biologice și a explorărilor complementare. h) Diagnosticul diferențial în absența sindromului cistitic - cu alte boli febrile extrarenale: • septicemii; • amigdalită acută; • pneumonie bazală; • meningită. în prezența sindromului dureros abdominal și a sindromului febril ce domină simptomatologia - cu afecțiuni ce evoluează cu simptome dureroase abdominale: • apendicita; • sarcina ectopică; • ruptura de chist ovarian; • boala inflamatorie pelvină; • diverticulita. în prezența sindromului

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
valvule). 13.1.2.1. Afectarea renală în ADPKD este secundară, în principal, dezvoltării progresive de chisturi multiple în cei doi rinichi. Ea se caracterizează prin instalarea unei insuficiențe renale lent progresive. Hipertensiunea arterială ocupă un loc aparte printre manifestările „extrarenale”. Inițierea hipertensiunii arteriale se face la nivel renal prin ischemia determinată de compresiunea exercitată de chisturile renale asupra vaselor din vecinătate și cu contribuția capitalului mare de celule producătoare de renină. în același timp, hipertensiunea arterială reprezintă factor de progresie

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
infecție intrachistică. Aceasta evoluează cu simptome și semne tipice de infecție urinară înaltă - dureri lombare, febră, frisoane, leucocitoză cu PMN, dar inconstant (funcție de păstrarea comunicării dintre chistul infectat și căile urinare) cu leucociturie, hematurie, bacteriurie. 13.1.2.2. Manifestările extrarenale în ADPKD: a) Chisturile hepatice reprezintă cea mai frecventă polichistoză extrarenală, se dezvoltă mai tardiv decât cea renală, în special, la femei. Atingerea hepatică este cel mai adesea asimptomatică însă poate evolua cu complicații determinate de infecție și compresiune. Atingeri

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
urinară înaltă - dureri lombare, febră, frisoane, leucocitoză cu PMN, dar inconstant (funcție de păstrarea comunicării dintre chistul infectat și căile urinare) cu leucociturie, hematurie, bacteriurie. 13.1.2.2. Manifestările extrarenale în ADPKD: a) Chisturile hepatice reprezintă cea mai frecventă polichistoză extrarenală, se dezvoltă mai tardiv decât cea renală, în special, la femei. Atingerea hepatică este cel mai adesea asimptomatică însă poate evolua cu complicații determinate de infecție și compresiune. Atingeri chistice mai rare pot fi decelate la nivelul pancreasului, veziculelor seminale

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
în special, la femei. Atingerea hepatică este cel mai adesea asimptomatică însă poate evolua cu complicații determinate de infecție și compresiune. Atingeri chistice mai rare pot fi decelate la nivelul pancreasului, veziculelor seminale. Acestea sunt, de obicei, asimptomatice. b) Manifestările extrarenale nonchistice pot fi exprimate prin anevrismele arterelor cerebrale, arterele coronariene, aorta toracică sau abdominală (mai rar), prolaps de valvă mitrală, diverticuloză colică. Anevrismele vascularte cerebrale sunt prezente la 20-30 % dintre pacienții ADPKD, de 5 ori mai frecvente decât în populația

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
individul vârstnic) în următoarele circumstanțe: • apariția unor complicații generate de prezența polichistozei renale - dureri lombare, hematurie macroscopică, colică renală, infecția unui chist; • descoperirea întâmplătoare a chisturilor renali cu ocazia unui examen sistematic sau în cadrul anchetei familiale; • complicații cauzate de manifestările extrarenale: accidente vasculare cerebrale prin ruptură de anevrisme vasculare, chisturi hepatice simptomatice; • evaluarea etiologică a unei retenții azotate. Diagnosticul de polichistoză renală se stabilește ecografic. Cel mai adesea, la pacienții simptomatici se evidențiază rinichi de dimensiuni mari cu multiple chisturi distribuite

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
fiecare rinichi; • peste 60 ani: cel puțin patru chisturi în fiecare rinichi; la această vârstă chisturile solitare unisau bilaterale sunt frecvente; • înaintea vârstei de 30 ani, o ecografie normală nu exclude diagnosticul; tomografia computerizată are o sensibilitate superioară; • asocierea manifestărilor extrarenale caracteristice este intens sugestivă; • în toate cazurile este indispensabil un arbore genealogic complet și detaliat. 13.1.4. Evoluția ADPKD prezintă o expresivitate fenotipică variabilă în mare parte explicată de variabilitatea genotipică. Manifestările extrarenale apar sau nu în diferite combinații

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]