344 matches
-
a dirijorului Horia Andreescu, a colectivului simfonic al Filarmonicii, ne-a prezentat Concertul pentru două piane și orchestră de Francis Poulenc. Ne-a întărit convingerea că tinerețea este o stare a spiritului. Nu a ales întâmplător această muzică în care exultă însăși esența spiritualității franceze, între ludic și imaginativ, între culoare și farmec melodic. Este un tablou de mare atracțiozitate în care poți întâlni - dacă le găsești, dacă le dibui - frânturi melodice din opere franceze și italiene, scăpărari ale clasicismului vienez
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
șansă! La meciul de marți, Pițurcă va alege primul 11 din cei 50.000 de români care și-au luat bilet de meci; - Dacă premierul Ponta s-a declarat dezamăgit de faptul că grecii au bătut cu 3-1, deputatul Ponta exultă: "I-am bătut pe greci cu 3-0, returul de la București va fi o simplă formalitate"; - FMI ne poate duce la Mondial! Grecilor încă nu li s-a aprobat împrumutul de care au nevoie ca să-și ia bilete de avion pentru
Bancul Zilei: Cele mai bune glume pe seama returului România - Grecia by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63033_a_64358]
-
națiilor în lume și critică patriotismul, al cărui spirit de înșurubare în rădăcini etnice nu concordă cu iubirea universală în numele crucii. Chiar și față de propriul neam este fluctuant în aprecieri: cînd e amărît de spiritul de turmă al rușilor, cînd exultă pe seama virtuților lor native. Are repulsie de darwinism, pe care îl consideră o găselniță a dogmatismului științific, și respinge în genere științele exacte, ca ipostaze ale unui tip de gîndire care nu se împacă cu dulceața tainelor hristice. Scriitorul crede
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
proiect mai tinerii lor discipoli, pianistul Toma Popovici și percuționistul Alexandru Anastasiu. Au realizat împreună celebrul opus bartokian care este Sonata pentru două piane și percuție, una dintre cele mai originale lucrări camerale ale primei jumătăți a secolului trecut; pianul exultă caracterul percutant al emisiei sonore ce întâlnește bogăția coloritului timbral al instrumentelor de percuție; o sporită precizie ritmică din partea acestora ar fi întărit structura mare a lucrării, marcată de caracterul trepidant, stimulator al mișcării, al ritmului. În realizarea trio-ului
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
născut la periferia Austriei." Sau: "Păcat doar că nu puteți merge și la Sibiu, pentru a cunoaște și vechea graniță a Austriei, de aici încolo, neantul, Blacanii." Când Kraus scrie despre relația "intimă" a lui Cioran cu "monarhia dunăreană", acesta exultă: "Nimic nu mă poate măguli mai mult. Și în definitiv este adevărat. Sunt un transilvănean." Destinul Austriei este pentru el unul "ș...ț strălucit, exemplar. Aș putea să citesc o mie de cărți despre casa de Habsburg. Împărăteasa Elisabeta face
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
populară improprie, sau eliminaseră (forțat) referirile la ierarhia socială, a cărei abolire fusese decretată? Oricum, în textele literare din prima jumătate a secolului al XX-lea se poate constata folosirea corectă și nuanțată a termenilor în cauză: "Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvârșite modestii, așa ca să poți mistifica pe ceilalți până acolo încât să se poarte cu tine condescendent și protector" (G. Ibrăileanu, Adela); "Și Gaittany, cu o gingășie exagerată, plecând
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]
-
cazna lecturii lor integrale. Mai degrabă cred că au căutat istorii de culise (care nu lipsesc) și argumente „pentru crezul lor neabătut”. Mai sunt și „anti-imperialiștii” vechi și noi, adepții lui Stalin, Mao, Ceaușescu, Chavez și Chomsky, care probabil că exultă la reflecțiile lui Popescu-Dumnezeu de genul: „Imperiul rus a scăpat din gheare victimele, dar naționalismul de superputere trăiește mai departe în persoana Statelor Unite ale Americii, care se duc și pun stăpânire pe o țară cu forța armelor, iar când poporul acelei țări
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
s-ar putea să fie, ca orice ideal, numai un miraj. Cu un frumos orgoliu, D.C.-E. spune și ceea ce de obicei nu se dă pe față: consecința atitudinii lui, așa cum și-o dorește - să nu fie „un învingător dement, exultând în vârtejul distrugerii”, ci unul „înțelept, care va guverna peste popoarele supuse”. Voință de putere, deci. Nu insist asupra faptului evident că-mi lipsește, dar îi adaug încă o condiție acelui jucător improbabil: să poată avea putere și să renunțe
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
o comunitate imaginară pur masculină, care-i cuprindea atât pe scriitori și cititori, cât și pe protagoniștii eminamente masculini ai acestei literaturi” (Smith, 2000: 32) Ar merita scrisă istoria confruntării, în perioada anilor ’30 și ’40, dintre literatura pulp, care exulta machismul, și cea slick, tipărită pe hârtie de calitate mult mai bună și adresată publicului feminin. Războiul dintre cele două formule nu era doar cultural, ci și comercial-ideologic. Erin A. Smith citează un articol din „Vanity Fair” care pornise, încă
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
neglijat nici faptul că din fiecare participare în operațiuni militare, Statele Unite au ieșit întărite nu doar ca poziție militară, ci și din punct de vedere economic. Urmarea acestui fapt e că „astăzi Statele Unite sunt singura țară avansată care glorifică și exultă forța militară, un sentiment familiar Europei înainte de 1945, dar practic necunoscut astăzi”. În această logică, „pentru mulți comentatori și politicieni mesajul secolului trecut este că războiul rentează. Implicațiile acestei interpretări a istoriei s-au făcut simțite deja în ceea ce privește decizia de
Brave old world (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5632_a_6957]
-
meets East) „Majestate, acordați-i națiunii libertatea de a gândi!“, putea fi auzit un ministru în nu mai știu ce piesă de teatru. La vremea aceea, nicio reprezentație a acelei piese nu a fost dată fără ca publicul să nu fi exultat ori de câte ori personajul pomenit dădea glas acestei revendicări: spectatorii vedeau în el un fel de purtător de cuvânt. În mod limpede, autorul, actorii și spectatorii credeau cu toții că libertatea gândirii se acordă de sus. Deși totul se petrecea în timpul unui regim
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
curăție; și mai multe De-aș ști, ți-aș dărui; dar fac ce spun”. M-a strâns la dulce sânul ce-n tumult e, De parcă n-ar fi ca la pieptu-mi loc mai bun. Ochii-i sărut și gura, să exulte, Dar, ce ciudat: deodată mă transpun, Iar meșterul, de obicei năpraznic, Ca un școlar dă înapoi și-i naznic. XII. Copilei, sărutări pe ochi, pe gură Păruseră a-i fi de-ajuns; sfioasă, Mă-nlănțuia cu dulcea ei făptură, Cu
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
nu mă mai despart de ea, orice aș fi fost silit să întreprind pentru asta... Evident, a doua zi am cerut în mod expres superiorilor mei să duc eu până la capăt cercetările. Ceea ce s-a și întâmplat. În sinea mea, exultam pentru că făcusem acest prim pas triumfător: de acum, practic, Clara îmi aparținea, eu îi decideam soarta, era complet la dispoziția mea, sub steaua mea, în mâinile mele, mai mult chiar decât în mâinile lui Dumnezeu, în care ea credea și
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
nopții orașului gândește orașul e om sub acoperire cifruri limbaje și chiar și filozofări de doi lei conspirația și panda Fără pansamente fără iod cu acizi cu incizii adânc distilate graffiti povestesc alchimiile întunericului lumină putrefactă din tomberoane din care exulta alcoolul îngerilor Sau crimă Sau obielele frumoasei adormite când scriam prin latrine Îmi place de tine Maria și aș vrea să te pierd Pentru că în unii se naște slugă și-n alții răsare stăpânul cărările sunt controlate de câinii electrici
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
imprecațiilor la adresa cititorilor, într-o captatio pe invers, scontând pe iritarea noastră. Dar ,palmele" primite mai degrabă amuză decât enervează. Lipsit de un demonism substanțial, personajul lui Alain Gavriluțiu vehiculează unul de operetă, mitraliind sensibilitățile cu gloanțe de cauciuc și exultând la fiecare pișcătură. Pledoaria lui pentru muzica bună, de exemplu, cu osândirea celor ce ascultă manele, prezintă toate notele ascuțite ale patetismului puberal: , Eu nu mă adresez vouă. Sunteți pierduți, iar timpul și resursele mele argumentative sunt limitate în fața reliefului
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
nu se vedea nimic.” (p. 28). Atrag atenția asupra ultimelor versuri, funcționând ca o definiție fără cusur a poeziei (desigur), dar și a entropiei care de când e lumea ghidează existența seculară a acesteia. Poeții se descoperă unii pe alții și exultă, își construiesc unii altora statui de ceață sau se cadorisesc cu castele-n Spania, pentru ca în final, în acel final care chiar contează, nimic să nu rămână după ei: nici propriile moaște, nici propriile amintiri, nici propriile succese de-un
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mai pot să plâng Nu mai pot să plâng,căci sunt în uitare lacrimi și dureri,doruri și suspine. Simt de-o vreme cum o-mprimăvărare exultă-n mine. N-am niciun regret care să mă poarte prin locuri ce-au fost triste-n amintire. În oricare zi ce vine am parte de-o fericire. Parcă am intrat într-o altă viață care-îmi dă din plin tot
NU MAI POT SĂ PLÂNG POATE FI ORICÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384705_a_386034]
-
o moștenire! -... n-apuc decât să-mi salt sprâncenele a stupefacție, că și începe să-mi relateze minunea. Tot holbat, doar constat că din introvertit, Calu devenise... extrovertit și nu știam dacă asta e bine sau rău... Era ferice! Chiar exulta! * -În ziua schimbării sorții, preciză el distrat, lucrurile decurseseră ca de-obicei. După cana de cafea, îmi anunțasem consoarta că ies: -Am plecat! Nu știu când revin. -O iei de luni cu hoinăreala?! Vrei ca toată săptămâna să-ți meargă
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
însă, ceva surprinzător! Tânărul doct obosise de atâta recunoaștere a valorii sale. Convins că știe cât să-i ajungă șapte vieți, renunță la ochelari, aruncându-i a lehamite într-un fund de sertar. Pe moment, simți că nimic din ceea exulta în mintea sa nu-i rămăsese. Nimic! Privi în jur neliniștit. Ce-avea să facă?! Precipitat, încercă să-și pună din nou ochelarii dar, stupoare! Nu mai vedea cu ei! Lentilele erau oarbe! În fața ochilor i se așternu perdeaua neagră
OCHELARII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384504_a_385833]
-
privește însingurată trecând pe lângă oamenii imateriali, calcă tiptil pe amintiri, pe fumuri gri de vatră, alături de trecătorii arseniați și boreali. 64. Reperaj: femeia nud ce-a tras săgețile și le-a înfipt în gâtul dușmanului și-n brațe, de fericire exultă. Sunt foarte puternice viețile celor care pentru a trăi, de tot și de toate disperă să se agațe. 65. Reperaj: fetișcana blondă cu cozi de rândunică ce mândră a îmbrăcat bluza roșie cu mâneci scurte, surprinsă, cu mult curaj se
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
este mai înceată...ciripește ea. - Mie îmi spuneți? La mine este și mai rău...calculatoarele pornesc lasfoară! spune el serios...dar în sinea sa este bucuros că o face să zâmbească având mai mult timp să o privească în voie. Exulta de această apropiere și chiar îi simte căldura ochilor și parfumul discret, de bună calitate. - Ați luat 120.000 de franci elvețieni și mai aveți de plată 10 ani ...citește ea cifrele de pe un tabel. El devine puțin contrariat ... nu
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
bancă pentru a-și deschide un cont. De cum intră Ștefania îl învălui cu o privire caldă, recunoscătoare!! Ea are o strălucire aparte, este vorbăreață, pozitivă și chiar face glume pe seama unei colege. Privirile ei sunt încărcate de-o lumină uleioasă, exultă de bucurie ca și cum ar fi câștigat la loto marele pot. Pe el această schimbare îl miră, nu știe ce să mai creadă, dar nu stă prea mult să se gândească și se bucură mult pentru ea,pentru această nouă atitudine
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
faci! Pe de altă parte, distanțarea spațială nu implică și una sufletească pentru o fiică și o mamă cum erau ele! Așa gândea Mira, sperând să nu se-nșele. Într-o zi, fata o sunase mai devreme ca de obicei. Exulta de bucurie! Își cumpărase dintr-un anticariat un telefon, amintind, ca linie, de primele modele, căci avea furca din argint cocoțată pe un piedestal lucrat în fildeș, încrustat cu filigrane măiestrite. Din argint și fildeș era și receptorul delicat, aproape
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
-o, deși nu era momentul ideal pentru a cere explicații pe această temă; pentru a cere socoteală, nici atât. De bine, de rău, punând Împreună tâmplă fierbinte lângă tâmplă, izbândiserăm și s-ar fi cuvenit să trăim vibrant jubilații rare, să exultăm, să ne lăsăm legănați de visuri frumoase etc. Folosesc conștient pluralul: da, mă lăsasem prins În jocul acela criptografic, fascinant măcar ca exercițiu intelectual, dacă nu și altfel. Probabil că și altfel, poftim. Mă furase peisajul, mă ambalasem dimpreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să clipesc. Dar, înainte de a apăsa pe manetă, m-aș fi prezentat mulțimii și aș fi salutat elegant. Pe atunci eram încredințat că, de-ar fi posibil și de s-ar împlini toate acestea, mulțimea în care eram ar fi exultat sălbatic. Probabil că tocmai această comuniune de spirit, această sentimentală comuniune cu mulțimea a protejat, în jocul meu, imaginea de sine, o imagine care mi s-a arătat parcă aievea după câteva zile. Stând culcat pe divan în cămăruța mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]