91 matches
-
Și jumătate din antebraț. Imaginea rămîne nemișcată mai multe secunde. Apoi obiectivul se apropie, ca hipnotizat. Prim-plan cu hîrtiile de-o sută răsfirate de mîna reporterului În poala cretinoidului. Și, imediat, imagini de la demonstrația din fața televiziunii. Acum, pe Onești fîșÎie ca pe vremuri cauciucurile sicrielor negre cu număr mic de Înmatriculare și antene ridicate amenințător. Transportînd polițiști, militari, civili cu aer opac. Lumea e tot mai agitată. Totuși predomină cei bucuroși că vor putea circula din nou, În sfîrșit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și tornade, și astfel Își dau seama cu cine au de-a face odată cu noi, cînd privim ursuleții de pe bancheta din spate a mașinii Îndrăgostiților asasini, așadar candoarea mai există chiar și-n inima lor, e noapte, ei se iubesc, fîșÎie pe autostradă ca-n Wild Heart, doar că Oliver Stone are mai puțin umor decît Lynch, e mai rar vizitat de har, dar și cînd e vizitat se produce o explozie ca JFK sau Natural Born Killers. Printre cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
privire spre sânii mai întotdeauna liberi sub bluze. Dar pe Andrei Vlădescu îl dăduseră gata picioarele ei. Lungi, extraordinare, fără ușoara scobitură pe care o au de obicei femeile tinere în dreptul pulpelor. La fiecare pas mătasea ori nylonul ciorapilor ei fâșâiau tulburător, abia auzit. Îi povestise că maică-sa era speriată întotdeauna când pleca să se plimbe, cu mașina mai ales, ori când se întorcea istovită după vreo petrecere. E terorizată la gândul că mi-aș putea rupe picioarele. Și ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aceeași apăsare a cerului peste orașul troienit. Gerul care se întețise ne-a izbit din nou în față, dar ne-am obișnuit repede. M-am trezit imediat, mergeam în urma lui Andrei, care călca cu greutate pe cărăruia bătătorită. Nu mai fâșâia nici un troleibuz, era prea târziu. N-aveam chef să mă duc acasă. Mă trezisem brusc, n-aș fi putut dormi, nu aveam chef nici măcar să citesc. „Hai la Yvonne“, i-am zis lui Andrei Vlădescu. „E la doi pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
verde a Baisei. Așa se întâmplă că zări, într-o vreme, pata aceea rubinie din depărtare. Grămada de jar spori, în Țarina Baisei, lăbărțându-se, sub malul de lut, îngustat de distanță, taină nouă, ațâțătoare de neliniști. Frunzele de porumb fâșâiră, în fine, ca niște șuvițe de tinichea, pe cărare și, la pârleazul din fundul grădinii, albăstri stins bereta de vânător de munte și ochii iscoditori ai lui Marin Tărniceru. Colegul de armată, Marin Tărniceru, fusese militar nou, în trupele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trăsnea în cap, vedeam cu ochii mei unda fulgerului cum mi se încolăcea printre picioare ca un șarpe de foc... Dar nu m-am speriat. Gata, Suzy! râdeam, s-a zis cu tine... Un grup, continuă ea în timp ce schiurile ne fâșâiau ușor la vale, s-a rătăcit tot așa, din pricina furtunii... I-a atacat o haită hămesită (așa sânt ei, atacă numai în haite și numai când sânt foarte flămînzi)... I-au mâncat, afară de unul, care a reușit să se urce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
calea ferată reduce metafora. (c) Centrala CFR, subiectul unui text este metafora lui centrală, ea reface empiric utopic, dilatat uruind podul peste Moldova, vuietul înfundat în viteză al șinelor clipește roșu-verde pe jumătate de kilometru, arcuiește linia de roșu, cauciucurile fîșîie ude culoarul rutier, lipitori de asfalt, vehiculul de astupat solul, perna de aer, perna magnetică, teleportare, telepatie, jocul pe limbi de ceas, pe continuum spațio-temporal, în transporturi doar orientarea să mai fie pe sol! Săcueni-Roman chenarul vast precum claritatea Baudelaire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
30, în personalul Mărășești Miercurea Ciuc, la Urechești, variabilă în lumina de zi mărfarul cu ștersăturile șoselei prin el, schelărie de pod La Răsturnica, haltă în pantă, personaj barbian, liturghie de pe centura simțurilor feroviare, cele văzute, cele auzite rit de frîne, fîșîit de vînt, cele adulmecate rășina cale de munte, uscăciunea de buruiană linie de cîmp, gust îndepărtat, în contratimp la CFR instinctul distructiv care l-a izolat pe om ca făptură a lui, Căiuți să gust ceva, cenușa altui spațiu, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
iei la fălci imediat, pleacă trenul, ia uite! semințe de dovleac, trompeta lui, bă, da urît mai fac! răsună zidurile blocurilor, multiplu de fiecare metru, și-a greșit muzica, revine la Orfeu tînguit pe goarnă, trenul prinde și el glas, fîșîie să sară de pe macazuri, întrecem duba jandarmeriei, patrulează prin Canta, bucuria cetei sărace începe umanitatea și ea îmbată, Narcis! veselie în disperarea muzicii, bolboroseala înec de cîmpuri de noapte, bulbuci de lumină și cîte o clădire fraza pe portativ, peisajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de origine strict românească (un „zero” latin spune AlfLombard): î protetic în structura unor forme pronominale (îmi < î + mi (h)i; î vocală de susținere silabică a unor structuri consonatice de natură onomatopeică (zvârr! fâșș!): de aici verbe precum a fâșâi, a zvârli, a vâjâi etc.); -î sufix al infinitivului unor verbe postsubstantivale: izvor ® a izvorî etc.). 4. Din perspectiva principiului „străinătății” (occidental-romanice)...; italienii, francezii, spaniolii ar fi nedumeriți - s-a susținut - că, datorită întrebuințării literei î, nu l-ar regăsi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mârâind. Deodată, din burta unui dinozaur electronic, și-a făcut apariția un bărbat masiv, cu părul vâlvoi, încruntat, clipind și el din cele două rânduri de beculețe, ochii și două lanterne din frunte, îmbrăcat într-un fel de manta ce fâșâia la fiecare mișcare. M-a privit, dar nu m-a băgat în seamă. Și-a continuat „vizita“ printre pacienții lui, acolo apăsând un buton sau deschizând o clapetă, dincolo înlocuind un circuit sau măsurând diferite mărimi și valori: tensiunea curentului
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
împarte timpul între master classes, jurii internaționale și lecții de canto parti culare, fără a neglija invitațiile de prelungire a carierei în roluri de compoziție. "Pentru că", în caz că vă întrebați "de ce?" Cândva, în primăvara lui 1990. Imprimeul cauciu cat al tricoului fâșâie plăcut la atingere. Îl port pentru prima dată, deși îl am încă din ianuarie. Mi l-a adus mama de la Viena și nu am considerat că e vreo ocazie atât de specială să îl port. În opinia mea, tricoul bleu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
prin morișcă (vânturat), la despănușat porumbul, la urcat sacii plini în podul casei și alte lucrări "bărbătești". Mie îmi plăcea mult cum bate cu "îmblăciul" în șură și odată apropiindu-mă să iau niște păstăi de mazăre, "îmblăciul" mi-a fâșâit pe la ureche. Dacă nu se oprea la timp, nu știu ce s-ar fi putut întâmpla cu capul meu. Vasile și Ilie învățau foarte bine la școală. Erau mereu premianți. Mi-amintesc că odată domnul lor fiind plecat cu treburi la Bacău
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Henri Heine. Homer. Mérimée. Michelet. Mignet. Alfred de Musset. Rabelais. Ernest Renan. J.J. Rousseau. Sainte-Beuve. Shakespeare. Sf. Dumitru 26 Octomvrie [NOTAȚII REPEZI] [Oprișeni-Fălticeni] Prin crângul de aluni, desfrunzit, al Oprișenilor, dimineața, bate vânt rece. Vâjâie prin arborii mari de la margine, fâșâie prin câțiva stejari cu frunza uscată rămasă pe ramuri. Depărtările se pierd în ceață, întăiu ușoară ca un fum, apoi tot mai deasă. Din sat de la Oprișeni vin lătrături întărâtate de câni; țărci în crâng se chiamă cu țipete aspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un stol de grauri. Vântul fâșâie ușor. Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță ca pete de brumă. * Vreme ploioasă de toamnă, ploaie putredă. Un foc în pădure, învăluirile fumului printre ramurile pe jumătate goale și printre frunzele galbene; într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ales, fără praful ăla cu sulf pe care-l ridică până pe la etajul șapte mașinile seara, am simțit că mă sufoc. Dar cel mai tare m-a supărat liniștea. Era o tihnă în sat, că-mi auzeam rotițele cum îmi fâșâie-n cap. Prima zi a mai fost cum a fost, însă pe urmă am simțit o apăsare-n plexul solar care nu m-a lăsat decât după ce m-am întors la birou. Parc-aș fi avut înăuntru un ceas care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]