196 matches
-
eu dacă aș fi fost în locul lui, deși mare diferență între situația mea fianciară și a lui, nu era prea mare. Mai discutăm de una, mai discutăm de alta, mă scarpin în cap nedumerit căci tot nu înțelesesem de unde venea fâșâitul care mă intrigase la sosire și, până la urmă, fie ce-o fi, mă hotărăsc și arunc provocarea: - Mă' Fane, de aici de unde stau eu, se aude un fâșâit, cum se auzeau paraziții la Vocea Americii altădată, că era bruiat de
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
alta, mă scarpin în cap nedumerit căci tot nu înțelesesem de unde venea fâșâitul care mă intrigase la sosire și, până la urmă, fie ce-o fi, mă hotărăsc și arunc provocarea: - Mă' Fane, de aici de unde stau eu, se aude un fâșâit, cum se auzeau paraziții la Vocea Americii altădată, că era bruiat de mama focului. Dar asta numai când te miști. Dacă stai locului, nu se mai aude nimic. - Mare pehlivan ești dom'le. Dacă te-ai prins, hai să-ți
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
rămas după expunerea sa în față tânărului. Privea la televizor și asculta cum dușul din baie împrăștia apă peste corpul atletic al iubitului său. Își imagina cum trupul mușchiulos se răsfață sub plăcuta ploaie de apă călduță. Se auzi apoi fâșâitul prosopului frecat pe corpul lui Mircea. Era fericită, împlinită și era bucuroasă cum nu mai fusese niciodată. Avea posibilitatea acum ca împreună cu bărbatul ce va apărea din clipă în clipă de sub duș, încă purtând picături de apă în păr, să
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
trandafiri și se gândi, ca în drumul de întoarcere, să adune vreascurile de care mama avea nevoie. Nu se rătăci, însă își dădu seama că e mult de mers și o va prinde noaptea. Grăbi pasul, dar în urma ei un fâșâit o făcu să întoarcă privirea. Uimirea era peste poate: o arătare, ca o plasă de fân venea după ea. Ea fugea, plasa fugea. De frică, a aruncat și lemne, și ciuperci. Alerga țipând, iar arătarea se ținea scai. Se făcuse
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
ce îi va strivi Într-o zi trupul De multele vehicule Aflate în viteză? Ți-am arătat că toate acestea Se întind peste asfalt Ca petele slinoase Și pier odată cu venirea ploii? Într-o zi din luna Mai Auzeam înfundat Fâșâitul omizii pe frunza de dud. Trăia din trăindul altora Și se târa agale Băloșind frunza netedă Și proaspătă a pomului Ce rod își pregătea să dea. Înainta omida agale, Dar în urma ei Frunza își scutura Clipele. Cât timp i-a
DIN POM, UN BRAŢ DE VREASCURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345755_a_347084]
-
și supra (trans) hermeneutică, ducând la transfigurarea poetică și la reconsiderarea sintagmaticului pe axa paradicmaticului, și invers, dedesubtul și deasupra lecturii noastre își corespund, își răspund pe vertical (Axis mundi). „Este-o noapte de-nceput de lume,/ Ape trec cu fâșâit de șarpe,/ Ard departe stele fără nume,/ La-nceput de viață și de moarte.//“ (Axis mundi -1). Acelaș sens integrator îl descoperim și în celălat volum: „Sila te aruncă-n margine de lume,/ Îți renegi ființa cu o ură grea
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373073_a_374402]
-
lipsit să nu te sfâșie fiarele astea! Of, suflețelule, vino încoace să îți dau ceva de mâncare! Floarea îngenunche în țărâna amestecată cu fulgi și găinaț de găină și-l trase pe micuț afară din cotețul improvizat. Se auzi un fâșâit prelung și Iliuță ieși din vizuină fără o mânecă la hăinuță și cu brațul brăzdat de o zgârietură urâtă. Lacrimi de durere îi țâșniră din ochi și se întoarse să-și recupereze mâneca din cuiul mare și ruginit care i-
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
șenalul nostru un șir de valuri leneșe. Barca noastră începea să se legene, frecându-se de marginea neagră a șalupei. Tot cimitirul acela pe jumătate scufundat se însuflețea. Se auzea scârțâitul unui cablu, clipocitul sonor al apei sub un ponton, fâșâitul trestiilor. - E grozav bastingajul ăsta! am exclamat eu, folosind cuvântul acela, căruia nu-i cunoșteam decât vag apartenența maritimă. Pașka mi-a aruncat o privire cam încurcată, a vrut să vorbească, apoi s-a răzgândit. M-am ridicat, grăbit să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Dumnezeul tău să fi plănuit lucrurile în așa fel încă de la începutul Timpului. - Folosești vorbe mari, Diribal. Timp, Dumnezeu... - Iar tu te joci cu vorbele mari, popo! Cu un gest scurt, consilierul regal închise ușa navetei care decola cu un fâșâit puternic. Nava se pierdu repede printre norii verzi care pluteau veșnic deasupra Abației. Starețul se așeză pe o bancă de piatră de lângă piersic. Privi spre zidul ciobit al Fortăreței. Legenda caracterului inexpugnabil al cetății călugărilor terrani se spulberase... Deși nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
britul“ era separat astfel de apa ce li se scurgea printre buze. Aidoma unor cosași matinali care, mergînd încet unul lîngă altul, își înfig coasele în otava jilavă a unor pajiști mlăștinoase, acești monștri înotau cu un zgomot straniu, ca fîșîitul ierbii tăiate, lăsînd în urma lor, pe marea gălbuie, nesfîrșite brazde albastre. Dar ele aminteau de niște cosași numai prin zgomotul pe care-l făceau cînd despicau „britul“. Văzute din vîrful catargului, mai ales cînd se opreau și rămîneau locului o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
n-aveam să mi-l explic niciodată). Trezindu-mă dintr-un somn scurt, de-a-npicioarelea, am avut senzația oribilă a unei primejdii fatale. Echea din os de balenă mă izbea în coaste, căci stăteam rezemat de ea; urechile îmi țiuiau de fîșîitul velelor care tocmai începuseră să fremete în vînt; credeam că ochii mi-s deschiși, dar, ducîndu-mi în neștire degetele la pleoape, i-am deschis și mai mult. Cu toate astea, nu vedeam în fața mea nici un compas care să mă călăuzească
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iarbă, cu arma sa mare pregătită, al doilea băiat, care privea În față și asculta, Macomber, mergând aproape de Wilson cu carabina ridicată, abia intraseră cu toții În iarbă când Macomber auzi mârâitul Înecat de sânge și văzu saltul care scoase un fâșâit. Apoi se trezi că fugea: fugea cuprins de o panică sălbatică, pe câmp, spre râu. Apoi, bang!, auzi carabina lui Wilson și, Într-o secundă, același bang!, strivitor. Se Întoarse și văzu leul, care acum arăta oribil, cu capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iată, unghiile i-au ieșit, parcă, și mai mult din pernuțele pufoase ale labelor. Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-i, Motănel îi și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și, mai ales, încearcă să nu faci zgomot. Acum-acum...” Un fâșâit se-aude, deodată, din locul în care este câinele. Ba nu, parcă de lângă pisoi. Cei doi își trimit, imediat, priviri pline de mustrare: „A fost vorba că nu facem zgomot, nu? Iar tu...” Însă zgomotul devine din ce în ce mai mare, se apropie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de peste drum de biserică, beția luase proporții epice. Un țăran prea de tot vesel ne-a petrecut trăsura cu un chiot sălbatic. Dealul cel lung l-am suit la pas. Mergeam cu Adela pe jos. Cosașii de sub ierburi îi imitau fâșâitul aspru al fustei de mătasă. Noaptea era nemișcată. Numai stelele tremurau deasupra capetelor noastre. Munții, pe care ziua îi văzusem glorioși amenințând cerul, acum erau niște ipotetice blocuri de întuneric masiv, profilate pe întunericul universal diluat în puțina lucoare a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
munții mari ai Horaiței. Stăteam jos pe o pelerină întinsă, cu care biruisem iarba înaltă și dârză. Nu se auzeau decât greierii și cosașii, țârâind a secetă, cei de aproape stăruitor și provocant, cei de departe discret și tainic, ca fâșâitul trist al unor beldii 1. Câteva clipe se amestecă și toaca măruntă a unei căruțe nevăzute de pe șoseaua din vale. Știam un mijloc, descoperit altă dată în chiar acest loc, de a transfigura peisajul, dîndu-i o noutate fantastică. Lipirăm amândoi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
picioare, dacă nu dispăruse în eter, ca o magie de zâne. Mai târziu, când m-am așezat în pat, am încercat să-mi imaginez familia Hart care se pregătea de culcare: fiecare membru al familiei făcându-și excursia la baie - fâșâitul periuțelor de dinți, strigătele pe scări, hohotele de râs și apoi zgomotul care se stinge încet până când singurul zgomot din casă rămâne foșnetul cearceafurilor și al paginilor de carte. Mai devreme sau mai târziu, întotdeauna începeam să mă îndoiesc. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aveau privirea celui ce cunoaște demnitatea de a muri cu arma în mână, sub comanda unui general întotdeauna victorios. Acolo însă, în pădurea aceea, erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se, scrâșnetul mașinii urnindu-se, fâșâitul roților, departe, tot mai departe, înspre zorii pe care doar îi voi mai auzi, zori numai ai mei, urcând de-acum și spre mine, dinspre răzarea unei dimineți care n-aș fi vrut să mă mai atingă, să-mi aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se poate să continuăm așa. Mă tem că va trebui să te concediez. —Dar, domnule, dacă aș putea măcar să... Îmi pare rău, Manuela, dar hotărârea mea e definitivă. Te plătesc pentru toată săptămâna, dar asta e tot. Am auzit un fâșâit și un plâns Înăbușit, apoi se lăsă tăcerea până când, după câteva minute, se trânti o ușă. Stomacul meu mi-a semnalat că nu va mai tolera mahmureala prea mult și am Început să mă uit cu disperare În toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
generalul armatei ungare era, Încă din octombrie, Vlad. Și apoi toate acestea se năruiseră În starea de rău și de sfârșeală, care se transformase din nou În leșin. Când deschise din nou ochii, era seară și nu se auzea decât fâșâitul saniei pe zăpada Înghețată. După o vreme sania se opri, iar chipul doctorului apăru din nou, ceva mai Îngrijorat. Izbucni chiar o ceartă Între doctor și Ali beg. Rezultatul fu acela că se opriră peste noapte Într-o altă casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erau strigăte de uimire, urmate de tăcere. Erau strigăte de groază. Între tăcere și strigăt mai exista, totuși, un zgomot. Căpitanul Oană ascultă atent, adunat În sine Însuși. Era un zgomot cunoscut, deși Îndepărtat. Un zgomot simplu, aproape elementar. Un fâșâit metalic. Brusc, Își dădu seama. Era șuieratul sabiei prin aer, Înainte de a aduce moartea. Dar, dacă sabie era aceea, atunci cel care o mânuia nu era un luptător de pe acele pământuri. Sabia nu lovea nici tăișul altei săbii, nici platoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
centură, Încercă să-și imagineze șocul ciocnirii și primele mișcări pe care le va face, nu reuși, se aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis. Auzi, ca prin vis, fâșâitul metalic al săbiilor scoase din teci și apoi strigătul nebun al luptătorilor, prăvălindu-se asupra achingiilor. Scoase spada fără să-și dea seama, cu un gest reflex, dictat de teamă sau de iminența ciocnirii, și strigă și el, unindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a scăpa de această senzație, își imaginează că-i e cald, aducându-și aminte cum se suia pe acoperișul haveli-ului tatălui ei vara, când dogorea. Simte puternic aerul fierbinte pe față și pe mâini. Parcă aude cum băteau covoarele și fâșâitul măturilor când servitoarele curățau nisipul de pe podele. Dar căldura o face să-și amintească mai degrabă de tatăl ei, învârtindu-se în jurul unui pyre în timp ce un preot arunca ghee în foc pentru a-l face să ardă mai bine, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]