824 matches
-
Zidurilor de Sprijin, din rana dezrădăcinării dincolo de mentalitatea asiatică, în două anotimpuri strigăte-n deșert și un catarg de care mă țin de la vaporul meu alb-albastru doar un steag Levana Levana numele meu în ebraică nu-l murmură nimeni aici... fâlfâie steagul în care mă învălui de o bucată de vreme un cer insipid. Doar fetele mele au prins trenul Speranței, Mă împac cu mine!!! Îmi aduc aminte de pactul eșecului Cei de Dincolo mă recunosc! ----------------------------------------------- Bianca MARCOVICI Haifa, Israel 17
DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381698_a_383027]
-
Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI Era spre miezul zilei, o zi nici posomorâtă dar nici din cale afară de frumoasă. Era zi de început de toamnă iar berzele își fâlfâiau aripile, cătând spre soare și spre zare, în zborul lor de întoarcere spre țările mai calde unde le mâna dorul. Erau 31. Își terminaseră treburile, întrunirea la care participaseră decursese frumos, se desfășurase fără incidente majore, ba dimpotrivă cu satisfacții
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
sărite. Nu mai puteam răbda aroganța lui. M-am stăpânit, totuși, spunându-i încet: -Băi, ăsta! Știi să miroși pumnul? Ia, miroase aici! Miroase, mă! Și i-am scăpat un upercut de stânga, lipindu-i două aripioare, care l-au fâlfâit pe fereastră, direct în balcon. La aterizare a provocat un zornăit îngrozitor. M-am uitat cu teamă la cei doi fericiți din pat. Sforăiturile lor erau mai puternice decât troznetul în căzătură al lui Mister Ornic. Am sărit și eu
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
există femei urâte, doar femei fericite și femei nefericite.... VIII. CEL MAI FRUMOS ANOTIMP - ANOTIMPUL IUBIRII, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016. Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei păsări. Atâta timp cât ambele aripi fâlfâie la unison, zborul păsării va fi de neoprit. Cand una dintre ele, însă, încetează să mai fâlfâie, pasărea se va prăbuși. La fel și iubirea... Distanță cea mai scurtă dintre două puncte este... dragostea. Nu cerși niciodată dragostea. Nu poți
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016. Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei păsări. Atâta timp cât ambele aripi fâlfâie la unison, zborul păsării va fi de neoprit. Cand una dintre ele, însă, încetează să mai fâlfâie, pasărea se va prăbuși. La fel și iubirea... Distanță cea mai scurtă dintre două puncte este... dragostea. Nu cerși niciodată dragostea. Nu poți fi iubit din mila. Iubirea... zidește. Meșterul Manole a iubit... și a zidit Cea mai bună dietă
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
genunchi. Pe genunchii... iubitei. Pe scrisorile de dragoste, praful refuză să se așeze, de frică să nu se îmbete cu parfumul cuvintelor însetate de iubire Citește mai mult Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei păsări. Atâta timp cât ambele aripi fâlfâie la unison, zborul păsării va fi de neoprit. Cand una dintre ele, însă, încetează să mai fâlfâie, pasărea se va prăbuși. La fel și iubirea...Distanță cea mai scurtă dintre două puncte este... dragostea.Nu cerși niciodată dragostea. Nu poți
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
se îmbete cu parfumul cuvintelor însetate de iubire Citește mai mult Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei păsări. Atâta timp cât ambele aripi fâlfâie la unison, zborul păsării va fi de neoprit. Cand una dintre ele, însă, încetează să mai fâlfâie, pasărea se va prăbuși. La fel și iubirea...Distanță cea mai scurtă dintre două puncte este... dragostea.Nu cerși niciodată dragostea. Nu poți fi iubit din milă.Iubirea... zidește. Meșterul Manole a iubit... și a ziditCea mai bună dietă e
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
acea perioadă se lucra șase, chiar șapte zile pe săptămână, chipurile, să ... XV. AFORISME DESPRE IUBIRE, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015. Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei păsări. Atâta timp cât ambele aripi fâlfâie la unison, zborul păsării va fi de neoprit. Cand una dintre ele, însă, încetează să mai fâlfâie, pasărea se va prăbuși. La fel și iubirea... Până și iubirea este discriminatorie. Nu se lipește de toată lumea Iubito, fă-mi o poză
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015. Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei păsări. Atâta timp cât ambele aripi fâlfâie la unison, zborul păsării va fi de neoprit. Cand una dintre ele, însă, încetează să mai fâlfâie, pasărea se va prăbuși. La fel și iubirea... Până și iubirea este discriminatorie. Nu se lipește de toată lumea Iubito, fă-mi o poză cu tine, cănd visezi, să mă văd și pe mine în visele tale. O femeie devine mai
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
Să nu te miri dacă nu te găsește. Cel mai frumos anotimp - anotimpul iubirii . Nu există cafea mai bună, decât cea băuta cu persoana iubită. Citește mai mult Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei păsări. Atâta timp cât ambele aripi fâlfâie la unison, zborul păsării va fi de neoprit. Cand una dintre ele, însă, încetează să mai fâlfâie, pasărea se va prăbuși. La fel și iubirea... Până și iubirea este discriminatorie. Nu se lipește de toată lumeaIubito, fă-mi o poză
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
mai bună, decât cea băuta cu persoana iubită. Citește mai mult Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei păsări. Atâta timp cât ambele aripi fâlfâie la unison, zborul păsării va fi de neoprit. Cand una dintre ele, însă, încetează să mai fâlfâie, pasărea se va prăbuși. La fel și iubirea... Până și iubirea este discriminatorie. Nu se lipește de toată lumeaIubito, fă-mi o poză cu tine, cănd visezi, să mă văd și pe mine în visele tale.O femeie devine mai
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
poemă de sorginte simbolistă, dar de croi preeminescian, anume: "Sufleu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină,/ Iedera și mușchiul verde zidurile-i năpădesc,/ Strajă a singurătății, trist veghează pe colină,/ și în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc..." Or, cum în celelalte două strofe, sufletul său fusese, pe rând, echivalat când cu o "mare moartă", când cu o "floare rară", ca și cu o "cântare-ndepărtată" sau cu o "candelă", în fine, care "se stinge pe-un mormânt
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
misiune clară. Trag. La orice li se pare suspect. Dar ce ar putea să aibă ei cu Domna Steluța? Dînsa se apleacă frumos și se uită pe gaura pe care, vorba aceea, special a lăsat-o. Și ce dacă se fîlfîie perdeaua și mișcările ei par ciudate văzute din stradă? Că ăștia ce știu ei? Uite așa vin, pleacă, vin pleacă. Aoleu, cred că ăsta a fost Băsescu. Ați văzut ce ambulanță are? Reportera părea ușor descumpănită. Adică Salvare. Eh, ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
formă de năprăsnicie" (p. 113), "o spumă de gânduri și tânjiri și reacții" (p. 114). Și aici, în fine, lista de monstruozități se încheie. Am ajuns la Postbărbați. Rizibilă, literalmente, în tentativele ei de fantasmare, cu o "lenjerie spirituală" ce fâlfâie la comandă, dar nu prea ademenitor, autoarea se dovedește ceva mai credibilă artistic în secțiunea aceasta de portrete urmuziene. Ele au o cruzime a notației îngroșate, fiind mai degrabă caricaturi negre decât fiziologii. Majoritatea sunt de un scabros bine construit
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
Dudești, acoperită de coșuri înflorate, în diminețile luminoase ale Paștelui. Stătea în Piață Sân Marco cu ochii închiși și sufletul încălzit. Când a ridicat din nou pleoapele, cartea își risipea ultimele petale și parfumul că un suspin, iar deasupra lui fâlfâiau aripile aurii ale Veneției.
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
cu F, indezirabilii, marcați cu un X hotărît. Și totul a luat-o razna, cam așa: Diriga observă un F barosan lîngă numele lui Năstase. Miaună: - Dar, Derrin, iubire, e atît de nesuferit... Și îl privește lung, și genele ei fîlfîie... - Da, Derrin, e un gras prost, aprob eu. 007 chicotește ca o școlăriță: - Așa-i, nici eu nu înțeleg de ce-l mai ținem... Și harști!, cu X-ul, ca pe vite. Pe tăcute, îi mai arăt cu degetul încă vreo
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
coloanele / casei familiale de creație, unde-mi petrec / secvența cronologică din urmă. Dar pleacă o dată / de sub arborii noștri, femeie / dezlănțuită cu bătătorul pe covoare! / Ba chiar, suie-te și te așterne / între marile, prăfoasele lor aripi, / până când vor începe să fâlfâie, / să-și ia zborul spre răsărit, / prin nemărginirea de pulbere! Poetul își depășește uneori spusele, mergând mai departe (sau în altă direcție!) decât crede. Recitită azi, "Pe-aici e neted timpul" îmi îndreaptă gândul spre o altă interpretare decât cea
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
ca în Alfred de Musset: "ia-ți lira și suspină"! Eul liric din poezia mea se mulțumește să o trateze strict ca pe femeia cu covoare: "suie-te și te așterne / între marile, prăfoasele lor aripi". Covoarele vor începe să fâlfâie, "să-și ia zborul spre răsărit, / prin nemărginirea de pulbere". Arta poetică se sfârșește cu imaginea nemărginirii de pulbere - adică rezultatul unei vieți de creație. Într-un poem francez din 1985, Momie, îl parafrazam pe Horațiu (Exegi monumentum aere perennius
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
Romain, frumușelul, mă iau în balon: - Vă duceți la întâlnire? Cu cine? - Cu o femeie. - Ne imaginam. Și cum o cheamă? - Asta n-am să vă spun. - Las' că aflăm noi! Ora 13: Emma! O așteptam, iat-o! Mi se fâlfâie de opinia publică! Ne sărutăm pe gură, apăsat. 30 august 2001 Semnarea actului de vânzare al casei din Contigné S-a petrecut corect, cu bună dispoziție. Notarul nostru obișnuit era înlocuit de un confrate ager și surâzător. Apare Emma, cu
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
stil vechi, pe 10/23 mai și nu pe stil nou cum greșit anunțaseră unele gazete. Pe 25 mai 1921, se consemna: „În ziua de 10 Mai, Timișoara s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare. Orașul pavoazat. Pretutindeni tricolorul nostru fâlfâie în semn de mândrie. Zece Mai din anul acesta pentru noi era sărbătoarea sărbătorilor. Bucuria era generală. Pe fața fiecărui bun român se vedea brăzdată emoția celor mai mărețe clipe. Într-adevăr, ziua de 10 Mai nu vom uita-o
Agenda2006-20-06-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/284960_a_286289]
-
sârbești a fost primită cu un entuziasm nemărginit de către populația orașului spoliată și jefuită până și de banii din casă, așa încât la intrarea în oraș a autorităților române, bătrâni, tineri, femei și copii plângeau de bucurie, în timp ce pe toate casele fâlfâia drapelul nostru național. Autoritățile românești în frunte cu d-nii colonel Drăgănescu, președintele comisiunei de delimitare, Dr. Pincu, reprezentantul prefectului Dr. I. Coste, St. Bungețianu, inspector general de Siguranță, I. Oprea, președintele Camerei de Comerț, inginer Gh. Vasiliu, inspector C.F.R. , protopop
Agenda2006-02-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284623_a_285952]
-
unei formule literare. „Înainte să-mi strîng cortul,/ mia zis ceva foarte frumos din Semiologie,/ că la astm suflul plămînilor e ca vîntul șuierînd pe sub uși,/ la pneumonie ca scîrțîitul zăpezii aerate sub tălpi/ și că plămînii bolnavi de bronșită fîlfîie/ agitați ca porumbeii închiși pe iarnă în voliere” (p. 13) E destul de frumos într-adevăr, și poate că un naiv ar putea considera aceste trimiteri kitsch din imaginarul medical o formă incipientă de poezie. Numai că Dan Sociu e departe
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
se amestecau și făceau aproape cu neputință să urmărești lungul convoi până la capăt, dar ea stătea cu încăpățânare și urmărea totul cu-o atenție încordată. Drumul cobora ușor în pantă, făcea un cot larg pe după comandamentul jandarmeriei cu steagul tricolor fâlfâind deasupra și urca greoi, bătut în pietroaie mari de râu, făcând să se hurduce și să geamă toate măruntaiele camioanelor. Urca pe lângă șinele de tren. De-o parte și de alta se-ntindeau dughenile și prăvăliile murdare foste proprietăți ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
împroșcă jetul de raze pe el. Se lipi din nou de pământ. Simți prin pantaloni și cămașă răcoarea înviorătoare și bună. Mai mulți inși îl îmbrânceau din spate și-l duceau spre vagon pe Ghiță Todireanu. În jurul gleznelor lui slabe fâlfâiau manșetele zdrențuite ale nădragilor. O ușă metalică se auzi scârțâind înăbușită în vacarmul vocilor. Se uită. Nu zări nimic. Parcă ar fi orbit. O întunecime de nepătruns, după care locomotiva îl împroșcă învăluindu-l într-un nor de aburi. "Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
într-un suflet o ținu, descheindu-și șuba să-i vină mai la-ndemână, scoțându-și înfierbântată șapca de blană și lăsând, izbită de crengi și-mproșcată-n zăpadă, să-i cadă cocul și să i se desfacă părul pe spate. Zbura fâlfâind, cântând, cu păru-n ninsoarea deasă, prin avalanșele de troiene spulberate din crengi, ca o coadă de păun, zărind ici-colo, lângă urmele cerbului, urmele pădurarului. O muzică dulce o purta. O bucurie cum nu mai cunoscuse. Totul în ea înflorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]