121 matches
-
o mișcare în afara sensului. Imaginea poetică devine o ființă nouă a limbajului, mult mai fragilă și mai diafană decât am fost obișnuiți. Această fragilitate născătoare de sensuri prin ea însăși este, în genere, caracteristică marii poezii. În opera lui Botta, fâlfâirea de aripi, miraculoasă, deschide ochii unei noi sensibilități, care acționează din interior, cu puteri sporite, vindecătoare. Mișcarea în interior coincide cu o aventură a sunetului; în exterior este vorba de o aventură a privirii. Devenirea ființei conduce poetul spre câștigarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de altfel fratele lui mai mare, după ce a terminat liceul, s-a suit pe terasă și s-a aruncat de acolo pe asfalt. Eram în camera mea și făceam solnițe de hârtie când i-am văzut corpul mare căzând cu fâlfâiri neașteptate prin dreptul ferestrei. Am auzit bufnitura și rn-am uitat pe geam: pe asfalt, lângă o Pobedă, zăcea în uniformă fostul licean, iar profilul său nobil se contura pe fundalul unei pete vesele, purpuriu-deschis, care se lățea încetișor. Sigur, gașca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cânte neîncetat, în timp ce luna va evolua pe cerul înstelat. Cântece vesele, și altele triste, și altele puternice, și altele de-abia auzite. Sunetele s-ar aduna împrejurul meu din toate unghiurile lumii și ar forma împreună o pânză în veșnică fâlfâire. Asemeni mării de care m-am simțit odată așa de aproape. Bach ar forma valurile negre, puternice, un ritm egal și cu rezonanțe profunde. Beethoven, freamătul și cataclismele. Mozart, apa liniștită, care joacă ușurel, glumeț, și în același timp melancolic
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
n-ar fi Steaua Polară... Cu greu mi-am adunat gândurile zburătăcite în toate zările și am pornit spre chilie... M-am aciuat cuminte în crivat și nu am mai apucat să citesc nimic, fiindcă somnul m-a cuprins îndată cu fâlfâiri de vis... În fața mea, zâmbind luminos, șade bătrânul călugăr parcă... Îmi întinde mâna și mă îmbie: Hai să tragem o fuguță până la mănăstirea Cetățuia, pentru că e o dimineață limpede, cu cer înalt și din preajma mănăstirii se deschid priveliști minunate în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de a deveni superior, acela prin care însuși sensul este făcut să se înalțe mereu deasupra lui însuși și să ne descopere prin aceasta prezența spiritului în noi... Seriozitatea artei... Fără ea, arta este un zbor scurt, nu e decât fâlfâire. Seriosul ei vine târziu, ca un har ce trebuie meritat. La un moment dat nu mai există deosebire între arte. Toate vorbesc limba unui singur adevăr. „Nu mai am putere să mă bucur...“ au fost ultimele ei cuvinte. Dar ultimul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a se pârgui în acel rai de grădină de lângă Propontis, sădită de mâna lui Dumnezeu, care strălucește cu atâtea frumuseți și te cheamă de nu te poți împrotivi. Șoptirea zefirelor dulci și răcoritoare, împroșcarea cu apă a delfinilor, plăcerile băilor, fâlfâirea în zig-zag a rândunelelor ce se giugiulesc, murmurul șerpuitor al izvoarelor limpezi ca cristalul, cântecul farmecător al privighetorilor, șuierul ciocârliilor ce sfârâie zburând sprinten, gungurirea și cântecul celorlalte păsări în dumbravă și rediuri sânt desigur atracții îndestul de puternice și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
râseră împreună cu ea. ― Fetița... adică logodnica ta, e mare ștrengărită! zise Klapka după ce Ilona fugi afară, să râdă în voie. Oricum, adăugă pe urmă serios, logodna asta e un mister, pentru mine, firește... ― Și pentru mine! șopti Apostol cu o fâlfâire de entuziasm. Dar nu numai logodna, ci toată viața, începînd cu sufletul meu și sfârșind cu infinitul înstelat! Căpitanul îi aruncă o privire mirată și reluă nehotărît: ― Bine... așa se zice... Astea-s dintre vorbele mari pe care toți le
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
De parcă ar fi venit singur și singur s-ar fi păstrat la oarecare Înălțime de pământ, singur. Cum anume? Anume - așa. Ca toate minunile, cumplit de reală. Și, normală; dacă era pe cal... Și mi-a mai rămas, Încremenit În fâlfâire, cu soarele În contrejour, ca Într-o fotografie - colorată: lemnul lăncii, alburiu; În vârf, un vultur, de aur vultural; apoi culorile pânzei - ei, da: albastrul, apoi galbenul, apoi roșul - dar altfele, numai ale mele. Toate aceste elemente - și numai cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din reverie : Se poate intra la pacienta Dora Matei, sectorul nr. 3. Maximum două rude apropiate. Formați "03" pe claviatura de la intrare. Victor este deja în picioare, a și format codul indicat și ușa interzisă s-a deschis cu o fâlfâire asemănătoare cu cea a aripilor unei păsări de noapte. În spatele ușii, o mică barieră și un afiș care îi invită să se echipeze cu materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
privirea verde, luminoasă și penetrantă în ochii Dorei ale cărei pleoape se coboară încetul cu încetul. Din chipul ei relaxat iradiază o lumină blândă. Nu mai resimte angoasa din seara trecută. Cuvinte murmurate de Teodora îi ating urechile ca o fâlfâire ușoară de aripi de fluture : "...păcătoasă... sfârșit... sfânt... iertare..." Nu mai are nevoie de nici un alt îndemn. Se concentrează și o cheamă în memorie pe mama ei, pe Isidora. La început, gândul o poartă doar la patul de spital, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
strecura un ușor, dar periculos, sentiment de frică. PĂSĂRILE. Merse hăt, hăt, departe, într-o stație de autobuz și se așeză, realmente frânt de oboseală, de unde oare atâta oboseală, pe bancă, sub adăpost, filând în continuare mișcarea rândunelelor. Era o fâlfâire de aripi, Dumnezeule! Mergea să dea amendă unor femei reclamate, cine știe cât avea să aștepte mașina, oamenii se pârăsc între ei ca școlarii. Se văzu pe sine la școală, mic, Angelescu Viorel. Prezent! Era primul la catalog. Asta fusese bine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de papură sau de mlajă se clătina. Acum puteam să deosebesc clătirea domoală a vântului, de fiorul ușor, sfios, pe care-l da strecurarea paserei de apă. Deosebeam acum cu urechea și zborurile ca izbiri de vânt ale rațelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de papură; deosebeam bine și strigătul vulturilor care se roteau în văzduh, după pradă, de răcnetul de trâmbiță al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâștelor vinete. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în urmă; și deodată câmpia Moldovei cu miriștile lungi, cu lanurile de păpușoi, cu fânețele neclintite sub lumina orbitoare, se desfăcu în toate părțile, până la dealurile depărtate care sprijineau cerul alburiu de secetă. Nu se simțea nici cea mai mică fâlfâire de vânt; un miros cald de fânețe plutea în lumina lui august. În depărtări se zăreau sate ca într-o pulbere mișcătoare; un acoperiș de biserică lucea ca o oglindă, ori ca o apă; în întinderi, pe lângă crânguri, cositori răzbăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că n-o s-o mai vadă; dar neavând timp să fie foarte conștient de gândul acesta, mâna continuându-și mișcarea, închizând ușa în spatele lui, privirea iscodind mai departe încăperea pustie, în care se simțea adierea călduță a parcului, atunci zărind fâlfâirea ușoară a perdelei și cealaltă ușă deschisă către terasă și presupunând că pe terasă, într-un șezlong, o va găsi pe bătrâna doamnă Marga Pop. Ar fi vrut să continue starea imponderabilă de mulțumire fără vorbe, de la una din vizitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
imensă. Cum Ileana Roman îngheață ghemuită într-o poziție nefirească, în timp ce se întoarce pe o parte, cu o mână pe jumătate scoasă de sub pledul în carouri; cum pasărea care fluturase o clipă lângă geam rămâne suspendată în aer într-o fâlfâire ce nu se mai sfârșește; cum el însuși a înțepenit lângă birou într-o mișcare abia începută; cum sunetul muzical al soneriei de la intrare plutește între ei fără sfârșit. Din forța aceasta imensă desprinzându-se Ioana Sandi, dar ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau nici n-ar fi fost, ci un vis în vis, din moment ce Ileana Roman își continua mișcarea începută, cu totul nestingherită de vreo altă prezență decât a lui, prin urmare nici măcar n-o văzuse, iar pasărea de lângă geam își continua fâlfâirea suspendată. Atunci scuturându-se ca de ceva neclar și pricepând că nu e nicidecum încremenit lângă birou, ci se poate mișca în voie. Da, zicându-și cu voce tare. Da, am să mă duc să-ți fac ceaiul. „Ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o dictatură a banului. * America nu are capacitatea de a înțelege că cei ce o susțin vor să o doboare. * Statuia Libertății a început să prindă igrasie. * Venețienii își usucă rufele în apă. * Bush și Iliescu au dus tratative în fâlfâirea steagului rusesc. * Când stăpânul nu-i acasă, vine președintele Ungariei în Harghita și Covasna. * Udemeriștii vor autonomie culturală cu alipirea Transilvaniei la Ungaria. * În unele zone ale României, însemnele naționale sunt interzise chiar de guvernul țării. * La noi s-a
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră de văzduh nesfârșit. Apoi, se adună în stol, ca într un sfat al bâtrânilor, șoptindu-și tainic: -E fiica pierdută a oceanului îmblânzit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un vast ritual. Moréas, cel din Syrte, începuse să versifice folosind acest material. Dar cât de stîngaci! Iată motivul lunei, în bucata Ottilie: "Cu necromanții, luna, fidelă - stă cunună Sus, peste burg, filtrând prin crengi argint pe-o rază Ca fâlfâiri de-aripi vibrează cîte-o strună De harfă,-n sala-n care armurile visează." (tr. R. V.) Versurile nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și ce mai talmeș-balmeș! Tot calabalâcul simbolist e prezent: satanismul bietului Rollinat, decorul wagnerian de carton, atmosfera
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Isabelita mea a avut coșmaruri o lună Întreagă. Să vedeți că era bolnăvicios copilul ăsta cîteodată. Am aruncat o privire În bucătărie. Geamul unei ferestruici care dădea spre o curte interioară era spart și, de partea cealaltă, se putea auzi fîlfîirea nervoasă și ostilă a aripilor porumbeilor. — Toate apartamentele sînt Împărțite la fel? am Întrebat eu. — Cele care dau spre stradă, adică de la a doua poartă, da, Însă ăsta, fiind la ultimul cat, e oleacă altfel, a explicat portăreasa. Aici are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
subțirel de fetiță, însă nu obținu nimic: nici măcar cetele de turiști și de turiste, care lărmuiau în proximitate, nu-i acordară atenție. Ea striga în continuare, dar Profesorul, fără să răspundă, fără să-și încetinească pașii ori fluturarea poalelor sau fâlfâirea pletelor lui cu geometrie variabilă, se afunda tot mai decis printre trunchiuri magnifice de copaci, dispărând sub fremătătoarele zale de clorofilă. O pornise fără țintă anume, doar pentru a obține un răgaz în care să-și despovăreze cugetul de vălmășagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
jocurilor de vânătoare, practicate de îndepărtați strămoși tribali, Profesorul făcu un instantaneu salt înapoi. Reculul involuntar și prea veloce îi deveni fatalmente gravitațional: se împiedică de o rădăcină vânoasă, simțind pe dată cum se scapătă în gol. Execută disperat zadarnice fâlfâiri de brațe spre ofertele copacilor ce-i întindeau mlădioase mâini de ajutor. Se prăvăli, rotindu-se într-o vâlvoare de frunze uscate, de pulberi de putregai și de carcase sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă, de nevoie, lovituri și dureri iluzorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe o stradă provincială, pe care n-o cunoașteam, departe de un oraș, de un spital. Apoi ea s-a mișcat, a bolborosit chiar un salut. Dar era atât de amețită încât palmele mele trebuie să i se fi părut fâlfâiri ușoare de aripi, ca și cum ar fi atins-o un fluture. Am ridicat-o în sus, vroiam să-și sprijine spatele de perete, să stea dreaptă. Ea mă lăsă, alunecă doar puțin în jos, ținându-și capul aplecat pe umăr. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rigoare, pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi și perlele otrăvite cu luciul grijuliu al captării privirilor, decolteul cu polaritatea magnetică inversă, pentru a respinge bârfele și a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete cu colorit insinuant, mai bogată decât spectrul solar și mai complexă decât Tabelul lui Mendeleev, crama de licori pentru situații neprevăzute, de salvări din imprudențe, insistențe, insolențe, apropouri, qui-pro-quo-uri, déjà-vu-uri. Oglinda A tunci când orașul începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mers, știau doar să țopăie și Mioara o învăță toată istoria dansului, puțin din istorie, o firimitură din fiecare, un sâmbure din ceea ce citise sau văzuse la TV, privind specificul, zona, rolul, simbolistica, limbajul, explicat amănunțit cu privire la bătaie, zbor sau fâlfâire, cu laba oprită cu vârful spre cer sau cu degetele înfipte în podea, diferite pentru bolero, cadril, sârbă, de horă, de nuntă, de duet albastru, de break-dance zbârlit. Mamă, vreau să dansez, poalele să se desfacă, să se desfacă așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]