208 matches
-
și dătător de vise plăcute, vise care de data aceasta nu l-au prea încântat. Se visase cum se plimba prin pădurea cu stejari bătrâni de la Gârboavele de mână cu Andrada, profitând de aerul curat și liniștea tulburată doar de fâlfâitul aripilor câte unei păsări ce se plimba din copac în copac, căutându-și hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc, cioc. Apoi relua
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
miresme fine. (7) Georgeta RESTEMAN: SĂ NU LĂSĂM ÎN PĂSĂRI ÎMBUFNAREA Să nu lăsăm în păsări îmbufnarea Sortite sunt să zboare spre 'nălțime Cuibar clădind în stropi de curățime Dintre pământ și cer, iar întristarea S-alunge lin, c-un fâlfâit de-aripe - Îmbrățișări pe-ntinderile-albastre, Apoi să curgă-n sufletele noastre Potop de floare, murmurul de clipe. În ochi purtăm sclipiri diamantine Și-un crez zidit în lacrima credinței Mai ard tăceri în palma suferinței Ascunse-n taine, înrobind destine. Dar păsările
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
stânca unde amușinează cerbul. De acolo privind în jos își spune: -Mic este timpul, departe lumea este! Iar soarele după stâncă apune. -Toate acestea sunt o poveste Ce-ncape într-o singură clipă. Ce mare sunt! Și dispare la un fâlfâit de-aripă. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Ploaia din metaforă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 410, Anul II, 14 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PLOAIA DIN METAFORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356334_a_357663]
-
rugă: „Soare, dă-mi De la tine O fâșie Nu mai mare Ca o maramă. Doar pentru un crâmpei De seară. Am întâlnire Cu zâna inimii. Cum să fiu eu Învăluit de umbre, Când în fața Ei, Până și îngerii-și Contenesc fâlfâitul? Mi-aș trece pe umeri O eșarfă: Strălucirii ei Să-i răspund Barem C-un sâmbure de lumină. Și soarele s-a-ndurat, Împrumutându-mi o șuviță Din aurul lui. Împopoțonat astfel, I-am aținut calea Dragei mele. Dar ea trecu prin
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. RENAȘTE PRIMĂVARĂ Când răsare ghiocelul Se- aude iarbă cum crește Zburda pe câmpie mielul Totul, totul reânoiește Fetele își poartă țanțoș Mărțișoarele pe piept Mamele fac mucenicii Păsările zbor discret Și în fâlfâit de aripi Prin glas de izvor de munte Se ivește o cireada Cu vite mari și cornute Se-nvârtesc copiii roată În câmpia însorită Iazul morii se-nfioară Îndrăgostiții se săruta Repetabila minune A renașterii Divine, M-a cuprins prin dorul
LIGYA DIACONESCU [Corola-blog/BlogPost/354375_a_355704]
-
Divine, M-a cuprins prin dorul vieții An de an aici prin lume ... Citește mai mult RENAȘTE PRIMĂVARACând răsare ghiocelulSe- aude iarbă cum creșteZburdă pe câmpie mielulTotul, totul reânoieșteFetele își poartă țanțoșMărțișoarele pe pieptMamele fac mucenicii Păsările zbor discretși în fâlfâit de aripiPrin glas de izvor de munteSe ivește o cireadăCu vite mari și cornuteSe-nvârtesc copiii roatăîn câmpia însorităIazul morii se-nfioarăîndrăgostiții se sărutăRepetabilă minuneA renașterii Divine,M-a cuprins prin dorul viețiiAn de an aici prin lume... ÎI. LIGYA DIACONESCU
LIGYA DIACONESCU [Corola-blog/BlogPost/354375_a_355704]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ÎMBRĂȚIȘAREA PRIMĂVERII Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Îmbrățișarea primăverii Un fâlfâit de aripi peste lume, E poezia ce se naște-n mine... Ea îmbrățișează tandru cu iubire Primăvara ce-i acum în tine. O simfonie cu ferestre sacre Deschise veșnic înspre cer Aș vrea să fie stihurile toate Din iubirea cea
ÎMBRĂŢIŞAREA PRIMĂVERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354504_a_355833]
-
pot smulge misterul. Îți aparține doar ție, este hrana sufletului tău, desertul din care nu trebuie să se înfrupte decât familia ta. Sunt poate clipele copilăriei, ale primului cuvânt rostit, al primului pas hotârât, al primei emoții sau al primului fâlfâit de aripi dinainte de a părăsi căminul. Priveam cu uimire zilele trecute cuibul unor rândunele. Era zidit cu atâta măiestrie, din stropi de lut și fire de iarbă care îi întăreau temelia. De unde să știe oare păsările că dacă o temelie
ACASĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354522_a_355851]
-
Acum mai rămânea doar să găsească o cale de a pătrunde în castel. Se învârti cât de învârti pe lângă șanțul aprins, după care hotărî să sufle în fluierul de aur. Imediat ce țiuitul subțire se împrăștie în pădure, se auzi un fâlfâit de aripi și un dragon verde apăru lângă Ionuț. - Care ți-e voia? Aripă-Verde o îndeplinește! - Vreau să ajung în turnul cel mai înalt, spuse Ionuț impresionat de aripile uriașe ale dragonului. - Aripă-Verde spune că nu poți intra în castelul
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
chemi! Pe o aripă duc plânsul Și pe una doar tăcerea, În pahar îți torn -albastru Să - nțelegi că asta-i vrerea! Cerul tot îl prinde zborul Și în suflet doar fiorul, Norii fug în alte zări Îmbrăcați în resemnări... Fâlfâitul din priviri Are murgu-n amintiri Și nechează când aleargă, Peste timpul smuls din iarbă... Duc în zbor de pescăruș, Gândul cel mai jucăuș Aripi de cuvânt să treacă Peste valea care-i seacă! 30 aprilie 2015 foto sursa internet Camelia
PESCĂRUȘII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352601_a_353930]
-
îmi pătrunde-n piele și pielea se-nfurnică, Vibrează e o undă pe tâmple mă masează Se face corzi de aur în suflet se așează... Cu-atâta pasiune posedă a mea simțire În trupul meu dansează plăcerea în extaz E-un fâlfâit de aripi, e-o aghilă-n privire Mă ispitește dulce de mi-ar făcea și caz; Știi gustul mierii dulci? Pe buze mă atinge, Aș vrea să îi rezist pe clapele plăcerii, C-un zâmbet ștrengăresc în inimă se-nfinge Pe mine
DE COSTINA SAVA de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347161_a_348490]
-
deplasa decât după ce ne deposeda de câteva capace de bere. Am intrat tiptil ținându-ne de mână, cu ochii mai mult în jos decât la gard, de unde trebuia să cadă un pui. -Șase! a strigat Nuța și dintr-o dată un fâlfâit de aripi a trecut pe deasupra capatelor noastre. Puiul, care de fapt era o adevărată găină, fugea în toate direcțiile și cotcodăcea de răsuna nu numai curtea, dar și strada. -Nu știu nimic! ne-a șoptit Nuta și s-a furișat
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
se adâncea amețitor de repede. A închis ochii și maxilarele i s-au încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv până când s-a transformat în ceva plăcut ce îi amintea de fâlfâitul unor aripi de pasăre ce-i atingeau obrajii ca într-o mângâiere maternă. A simțit că prăbușirea sa a luat sfârșit și a deschis ochii. Era întins pe pământ, aproape de poalele muntelui, la câțiva pași de platoul acoperit de iarbă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
vorbe descurajatoare ... Nimic! În lumea pe care o văd eu , totul e vesel ... Poți zbura cu licuricii peste câmp ... Poți asculta poveștile copacilor, șoaptele lunii, bâzâitul bondarilor, cântecul zânelor ... Poți vedea dânsul vântului, mișcările frunzelor ... Poți simți atingerile razelor soarelui, fâlfâitul aripilor fluturelui ... Toate acestea sunt din Raiul meu ... Din LUMEA mea ... CRISTIANA-SORINA GHEORGHIU REVISTA ARMONII CULTURALE www.armoniiculturale.ro Referință Bibliografica: CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -Câștigătoarea trofeului Concursului Național de Creație Literară Bogdania - Focșani, 16 iunie 2012 / Mihai Marin : Confluente Literare
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
mai simțeai din când în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se trezește la viață. Vedeai cum stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șirele de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de vânt primăvăratic. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
și dătător de vise plăcute, vise care de data aceasta nu l-au prea încântat. Se visase cum se plimba prin pădurea cu stejari bătrâni de la Gârboavele de mână cu Andrada, profitând de aerul curat și liniștea tulburată doar de fâlfâitul aripilor câte unei păsări ce se plimba din copac în copac, căutându-și hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc, cioc. Apoi relua
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
casei românești a sugerat-o tacit, dintotdeauna - o dimensiune sculpturala a sacralității, decupata din trupul viu al lemnului de cireș. În viziunea artistului, arhetipala pentru o implicită conștiința românească, se regăsește - pe langă geometria magic împletita a nodului maramureșan - si fâlfâitul de aripă a Gândului-înger, de care românul nu s-a lipsit niciodată. Pentru că el, românul, a trăit mereu cu tălpile pe Pământul în care coloana să arhetipala este înfipta prin rădăcina și din care a izbucnit, mai apoi, ca un
UNIND CERUL ŞI PĂMÂNTUL, ARIPĂ DE ÎNGER...UN ARTICOL DE TRAIAN-DINOREL STĂNCIULESCU, DESPRE NESFÂRŞIREA COLOANEI LUI BRÂNCUŞI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360439_a_361768]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Strofe > Introspectie > VIRGIL CIUCĂ - POEME NEWYORKEZE (2) Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului INEFABILELE GÂNDURI Inefabilele gânduri Ludicele simțăminte Se așază rânduri, rânduri În poem fără cuvinte Fără fâlfâit de-aripă Zboară spre albastrul zării Gândurile care țipă Din durerile tăcerii Răvășite, insolite Cu mult har și fără teamă Sosesc gânduri inedite Strajă codrilor de-aramă GÂNDURILE DOR Gândurile dor și strigă, Uneori le-auzi oftând Oare cine le
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
semeț. Acum fiul meu, între altele, înfruntă piscurile Alpilor italieni. Iar eu, tatăl, îmi împart emoția între gândurile legate de aspirațiile lumești ale fiului și gândurile cele venite odată cu amintirile, aduse la o anumită vârstă pe „aripile” nostalgiei. Acum, iată, fâlfâitul de aripi nostalgice mă mângâie cu boarea caldă a întâmplării de demult, legată de întâlnirea cu Părintele Teoctist, Patriarhul de mai târziu care a dat românilor unicul prilej de a fi văzut alături de un Papă - ca o efemeră iluzie a
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
lumea: Puia, Ghiță, Berbe: „Nu trecu mult timp și în poiană își făcură apariția purceluși, berbecuți și tăurași, iar o parte dintre ei se opri direct în apă, unde începu o hărmălaie de nedescris. De pe un dâmb, se auzi un fâlfâit de aripi și lângă Azorel și Ghiță, ateriză Puia“. Al doilea text, În brăduțul de Crăciun, se bazează pe un procedeu dificil, de pendulare a eului care povestește, între lumea animală și cea umană, motivul de intersecție fiind fascinația pe
Un carusel al timpului pentru toţi () [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
a trei feciori, bărbați și ei întoată firea, avea să fie prins sub dărâmături, de unde totuși va fi scos în viață și va fi salvat. A urmat apoi o alunecare ca în vis, mi s-a părut că aud un fâlfâit de aripi trecându-mi pe la urechi, mișcările au devenit mai ample, "Cutremur!" a strigat soldatul și a rupt-o la goană, după care podul pe care îl priveam în permanență a îngenuncheat îmbrățișând pământul ca un muribund. Iar eu mă
RAPORT DE EVENIMENT de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340728_a_342057]
-
sunt cântecele glăsuite neegal de alinător cu altele, de artistul Benone Sinulescu. Sunt și cântăreți între cântăreți, așa cum sunt păsări între păsări, dar niciuna nu are glasul, spiritul, coloritul condorului ce străjuiește obrazul văzduhului și cîntă nepereche de lin din fâlfâitul aripilor vaste, tăind aerul sus, deasupra marilor canioane. Asemenea este Benone Sinulescu. Trece de șaptezeci și șapte de ani, frumoși și lucitori ani, cu atât mai mult cu cât a minunat cu vocea pe mai obișnuiții, mai marii, mai înțelepții
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
sale pline de mister. Trecuse de miezul nopții și o boare rece le mai alungă somnolența care-i cuprinsese în mrejele sale ca o vrajă. Tocmai când luna se ascunse în frunzișul copacilor din apropiere, liniștea nocturnă fu deranjată de fâlfâitul unor aripi. Undeva în depărtare o bufniță își anunță prezența. Ca replică, un huhurez accentuă și mai tare tensiunea și misterul unei nopți destul de apăsătoare. Străjerii tresar și inima li se face cât un purice. Căpitanul își dă seama că
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Toți morți. Undeva într-o groapă, parcă-parcă mai mișcă un rănit. E ultima șansă. Ce-o fi, o fi! - Na! Șah de la nebun - veni mișcarea lui Sile drept în plexul lui Fane. Lui Fane i se rupe filmul ca un fâlfâit de păsărică lovită de o praștie șmecheră cu crăcan în V și mâner rabatabil: - Ptiu!...Cum dracu'?... Cred că la plezneală. Din prostie ai mutat. - Te pui cu nebunu'! - gânguri vesel Sile, neprecizând care nebun. Ce spuneai de banii ăia
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
este greu să deosebești masculul de femelă. Ca diferență, masculul are doar un moț de pene ridicat spre spatele capului. Natalița cu ochii țintă spre punctul ce se distingea cu greu pe bolta senină a cerului, mișcându-se agale în fâlfâit de aripi, asculta trilul ce-i tulbura cele mai sensibile gânduri ale ei. - "De mi-ar da și mie Dumnezeu, o fetiță cu un glas atât de frumos, ca al acestei păsări micuțe și gingașă"! își propunea ea în gând
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]