138 matches
-
I-a adunat pe toți aici ca să asiste la concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de fîstîcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surîs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam doar să te Întreb ceva. Aha, spun, surprinsă. OK, hai că acum m-a zăpăcit de tot. Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fîstîcită, Împrăștiind firimituri de pîine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicîndu-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? SÎnt atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cel mai potrivit moment. — Ieși În oraș ? Îi cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cît de curînd. Cel puțin la birou... — De ce ești atît de fîstîcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sînt deloc fîstîcită ! spun și mă rezem cît pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întîmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întîmplă ? — Connor. Pun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cît de curînd. Cel puțin la birou... — De ce ești atît de fîstîcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sînt deloc fîstîcită ! spun și mă rezem cît pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întîmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întîmplă ? — Connor. Pun o mînă liniștitoare pe brațul lui. Nu se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și Îmi fac de lucru cu gheața. — Emma, aruncă Jack În treacăt. Voiam să vorbesc două minute cu tine. Despre chestia aia pe care te-am rugat să mi-o bați la computer. Dosarul Leopold. — Ăă da ? zic, scăpînd de fîstîcită ce sînt un cub de gheață pe tejghea. — Poate ai puțin timp să vorbim un pic Înainte să plec ? Îmi Întîlnește privirea. Am un apartament aici, la etaj. — Aha, spun, cu inima sărindu-mi din piept. OK. — Să zicem pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vinul ăsta, Îți convine? Fiindcă, dacă e, dăm repede o fugă la magazinul de vinuri și luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să-ți mai dau să mănînci ? spune mama, fîstîcită. Am pe undeva niște somon afumat gourmet. Emma, dă-i lui Jack farfuria ta ! se răstește la mine. Doar n-o să mănînce de pe o hîrtie. — Ia spune... Jack, zice Nev pe un ton camaraderesc. Ce mașini conduce un tip ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
te îngropi în fuste! Mă temui c-o să afle tat'tu și vine să ne bată pe amîndoi... Că Violeta a ajuns între timp... Da' apropo! Ce mai știi de soția ăluia, de era prim-vice la voi? Teona? îngînă Mihai fîstîcit. Nu mai țin minte cum o chema. O cunoscui cînd fuseși cu ea prin București. Mihai tace. S-au întîlnit atunci cu Liuță și au mers la restaurantul Berlin împreună. "Ce zici?" l-a întrebat cînd au rămas singuri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dormit prost și, spre ziuă, am avut un vis pregnant din care m-am sculat tulburat. Andrei, îmbrăcat în negru - parcă în frac? - și cu fular alb strălucitor (en magicien), mă anunța că urmează să moară; era jenat pentru noi, fâstâcit, dar totuși senin și jovial, pierzîndu-și teluricitatea și desprinzîndu-se grațios și lin. E opt fără un sfert când mă trezesc și ziua începe greu. Seara, după cină, îl întrebăm pe Noica, jumătate în glumă, jumătate în serios, cum să-i
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un zâmbet cu desăvârșire nedumerit, ca și cum în vizita prințului găsea ceva imposibil și aproape miraculos. Deși se aștepta la așa ceva, prințul era stupefiat. — Parfion, poate n-am venit într-un moment potrivit, plec imediat, spuse el, în cele din urmă, fâstâcit. — Ba-i potrivit! Potrivit! zise Parfion, venindu-și, în sfârșit, în fire. Fii binevenit, prințe. Erau la per tu. La Moscova se ivise prilejul să se întâlnească des, avuseseră întrevederi lungi și în decursul acestor întâlniri ale lor existaseră câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
extrem de ciudată și de grea. Își aminti de ceva recent, greoi, sumbru. Rămânând nemișcat în picioare, îl privi câtva timp pe Rogojin drept în ochi; aceștia luciră parcă și mai tare în prima clipă. În sfârșit, Rogojin râse, dar întrucâtva fâstâcit și parcă pierdut cu firea. — De ce te uiți așa de încordat? îngăimă el. Stai jos! Prințul se așeză. — Parfion, spuse el, spune-mi sincer, știai sau nu că sosesc astăzi la Petersburg? — Că o să sosești, mă gândeam eu, și vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și se hotărî nerăbdător, să plece; însă, desigur, îl urmărea ceva, și acest ceva era realitatea, nu fantezia, cum înclina el să creadă. Aproape instalat în vagon, aruncă subit pe podea biletul de-abia cumpărat și ieși din clădirea gării, fâstâcit și îngândurat. Peste câtva timp, în stradă, parcă își aminti brusc ceva, parcă-și dădu seama pe neașteptate de ceva foarte ciudat, care-l îngrijora cam de prea multă vreme. Dintr-odată fu nevoit să se surprindă, în mod conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tuse a dat iarăși peste mine. Doctorul meu a insistat să mă așez din nou ca să mă odihnesc; i se adresă soției și aceasta, fără să-și părăsească locul, îmi spuse câteva cuvinte de mulțumire și prietenie. Era atât de fâstâcită, încât obrajii ei palizi, uscați chiar se îmbujorară. Am rămas, dar arătându-le în fiecare secundă, prin înfățișarea mea, că mi-e grozav de frică să nu-i deranjez (așa se cădea). În cele din urmă, căința ajunse să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Știu că lucrurile par cam sumbre deocamdată, dar nu ești primul ofițer la datorie care cedează și nici ultimul n-o să fii. Busby a avut probleme. Apoi a fost Clell. Acum pare pe cale să se vindece. Bruce... Toal pare puțin fâstâcit. Își freacă mâinile Înmănușate una de alta. — Da? — Ai prieteni știi, spune el cu blândețe. Apoi zâmbește firav. Nu suntem atât de tâmpiți pe cât crezi tu. Soția ta. Știm că a avut o relație cu un tip negru. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Este săptămâna în care mâinile mâncate de detergenți or să fie sărutate. După celelalte 357 de zile din an, bărbații își vor aminti de datoriile lor omagiale față de cele care le prestează servicii domestice gratuite sau le sunt subordonate devotate. Fâstâcite, emoționate și ușor încântate, noi vom surâde, uitând și iertând neglijențele, lipsa de parteneriat în viața privată și în cea publică. Unele dintre noi vor uita chiar și bătăile, violul conjugal, abandonul copiilor noștri de către tații lor, sărăcia, dubla zi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
-ai scos-o? — Din Tacit, luminăția-ta - răspunse viziriul. — A fost un mare cărturar. Pămătuful! - porunci sultanul. — Cunoscând așadar interesul neostoit al luminăției-tale pentru trebile împărăției - continuă viziriul - am îndrăznit împreună cu aceiași preaplecați slujitori din Herțegovina... — Din Moldova, prealuminate! - șopti fâstâcit Barzovie - ... sau, mă rog, din Moldova - se corectă viziriul - să intrăm în acest loc al forței și îndemânării din totdeauna... Cu multă boia și răziți și hreanul - zise sultanul către o altă cadână așteptând respectuoasă în poziție de drepți. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
podea, îmbujorându-se. Eugen mai reținu mâna mică o clipă și apoi o eliberă ușor, elegant, de parcă se temea să nu se lovească de ceva, privind atent fata îmbujorată din fața lui. Nu-i venea să creadă că este atât de fâstâcită. - Iuliana! Te rog mult să nu te superi, dar am o situație mai dificilă alături... Nu-mi pot lăsa colegii singuri... Dacă nu mă poți aștepta..., vorbim la telefon când pot fi eu liber... Tu, tu ai ore? Marian Malciu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am venit să vă cer mâna Iulianei. O cer în căsătorie pe fata dumneavoastră și... - Și ce? îl întrerupse doamna Luiza, cu o voce neașteptat de tăioasă, privindu-l în ochi pe bietul Eugen care începu să-și frece mâinile, fâstâcit total. Mi-o cereți mie? Este mâna ei, nu a mea... ea ce zice? Ați întrebat-o? Iuliana se prăpădea de râs și nu știa cum să-și ascundă fața, doamna Eleonora o privea stupefiată pe doamna Luiza, neștiind ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ultima clipă să fac pe miratul: "Cum cine?" Doream s-o intimidez arătîndu-i cu câtă familiaritate vorbeam eu despre taine atât de importante: "Bătrînul N-ai aflat că l-am vizitat în sala cu oglinzi?" Mă așteptam s-o văd fâstâcită și mândră de mine. Când colo, ea m-a întrebat serioasă. ― Tu nu ești zdravăn la minte? ― N-ai auzit...? am încercat eu, crezând că, stând închisă în laborator, nu era la curent cu ultimele evenimente care făcuseră azilul să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și spiritul proaspăt și ochii frumoși, clari, cu gene lungi, ca ai mamei lui, cea atât de iubită și niciodată uitată, Isabel... Salvarea venise pe neașteptate. Într-o dimineață cu cireșe și gânduri negre, pe Dominique o vizitase François, băcanul. Fâstâcit. Ea îi oferise șerbet de lămâie. El se foise preț de multe minute lungi, prinzând, din când în când, copilul din zbor, ciufulindu-l și dându-i, apoi, din nou drumul în grădina cucerită de soare și de râsul lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
privilegiul unui examen medical complet. Innelda făcuse o alegere bună. Doctorul părea a fi genul de om prea speriat și respectuos ca să se împotrivească pacientei sale imperiale. ― Abia acum am descoperit adevărul, îi spuse lui Hedrock, bîlbîindu-se ca un copil fîstîcit. E sub efectul analgezicelor, dar mi-am păstrat un canal de comunicare. Prințe Hedrock, trebuie neapărat s-o convingeți. Trebuie să alegem între viața ei sau cea a copilului. Convingerea ei că va scăpa cu viață după naștere este total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
așa nu înțelegea nimeni ce spun, să caute pe mă-sa, dar mare mi-a fost mirarea când mă trezesc cu frumosul meu în piept, numai că nu-l răstorn de pe picioare. Se uită amuzat la mine, eu sunt din ce în ce mai fâstâcită, lui îi crește amuzamentul, se vede pe fața lui, zice, nu ești dispusă să facem o plimbare pe faleză, mie îmi sare inima din piept, cum să nu vreau să mă plimb pe faleza de la Varna cu cel mai chipeș
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tânăr și nu atât de dărâmat. El se uită la mâna ei stângă și ridică din sprâncene. — Văd că și tu ai de gând să intri în rândul nostru, al celor căsătoriți. Fără să știe de ce, ea se simți brusc fâstâcită. Fâstâcită și foarte stânjenită. — Desert? întrebă ea luând meniul și prefăcându-se că se uită în el cu atenție. Jesse comandă expresso pentru amândoi. Fără s-o întrebe. Ceea ce, normal, lui Leigh i se păru enervant și atrăgător în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și nu atât de dărâmat. El se uită la mâna ei stângă și ridică din sprâncene. — Văd că și tu ai de gând să intri în rândul nostru, al celor căsătoriți. Fără să știe de ce, ea se simți brusc fâstâcită. Fâstâcită și foarte stânjenită. — Desert? întrebă ea luând meniul și prefăcându-se că se uită în el cu atenție. Jesse comandă expresso pentru amândoi. Fără s-o întrebe. Ceea ce, normal, lui Leigh i se păru enervant și atrăgător în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
avea cartea dumneavoastră. Suntem cu toții foarte curioși. — Ca și mine în legătură cu cea care mă va edita pe mine. — Ce anume ați dori să știți? — Ce autori mai aveți? Pe care îi preferați? Care dintre cărțile lor v-au plăcut? Ușor fâstâcită, Leigh spuse: — Cred că știți deja răspunsurile. — Adică? Leigh se opri o clipă să se gândească la implicațiile unei sincerități totale. Bineînțeles că nu simțea nicio obligație morală să-i spună tot adevărul; doar că în acest moment i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
văd, spune. — Da, fac reverențe, zic sfidătoare. Ai ceva împotrivă ? Privirea lui Nathaniel se oprește din nou asupra codrilor de pâine ce zac pe blatul de bucătărie. — Sunt pentru prânz ? spune. — Nu, nu sunt pentru prânz, i-o tai scurt, fâstâcită. Ești te rog drăguț să mă lași singură în bucătărie ? Am nevoie de spațiu, ca să mă pot desfășura. El ridică din sprânceană. — Atunci ne mai vedem. Noroc cu sosul. Arată din cap spre cratița cu vin. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]