128 matches
-
primul pas spre coada grupei, când s-a auzit ordinul aspru al lui Toaibă: La loc comanda, sergent!!! Acesta, descumpănit, s-a întors pe locul de unde plecase. Cu un crâmpei de zâmbet în colțul gurii, Toaibă privea la Limbosu, care - fâstâcit - privea în toate părțile. Până la urmă a înțeles că cel care comandă acolo este Toaibă. A luat poziția de drepți, a salutat scurt, a făcut un stânga-mprejur reglementar și, în pas gimnastic, a pornit spre locul indicat. Grupă, drepți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ce să facă, iată că se apropie de ele o fetiță cu două codițe care tocmai culesese un buchet de flori de prin preajma lor. - Bună ziua, Gărgăriță Riță și tu Gândăcel Bondărel! - Buunnăăă ziuaaa! Răspunse în cor cele doue gâzulițe fâstâcite. Mie „Buna” mi-a spus că buburuzele pot prezice vremea, astfel, dacă ele stau în roi, vremea va fi frumoasă, iar dacă își caută adăpost, va veni timpul rece. - Nu, eu abia am ieșit din adăpost și vreau să zbor
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
privilegiul unui examen medical complet. Innelda făcuse o alegere bună. Doctorul părea a fi genul de om prea speriat și respectuos ca să se împotrivească pacientei sale imperiale. ― Abia acum am descoperit adevărul, îi spuse lui Hedrock, bîlbîindu-se ca un copil fîstîcit. E sub efectul analgezicelor, dar mi-am păstrat un canal de comunicare. Prințe Hedrock, trebuie neapărat s-o convingeți. Trebuie să alegem între viața ei sau cea a copilului. Convingerea ei că va scăpa cu viață după naștere este total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ultima clipă să fac pe miratul: "Cum cine?" Doream s-o intimidez arătîndu-i cu câtă familiaritate vorbeam eu despre taine atât de importante: "Bătrînul N-ai aflat că l-am vizitat în sala cu oglinzi?" Mă așteptam s-o văd fâstâcită și mândră de mine. Când colo, ea m-a întrebat serioasă. ― Tu nu ești zdravăn la minte? ― N-ai auzit...? am încercat eu, crezând că, stând închisă în laborator, nu era la curent cu ultimele evenimente care făcuseră azilul să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
clipă să fac pe miratul: „Cum cine?” Doream s-o intimidez arătându-i cu câtă familiaritate vorbeam eu despre taine atât de importante: „Bătrânul. N-ai aflat că l-am vizitat în sala cu oglinzi?” Mă așteptam s-o văd fâstâcită și mândră de mine. Când colo, ea m-a întrebat serioasă. — Tu nu ești zdravăn la minte? — N-ai auzit...? am încercat eu, crezând că, stând închisă în laborator, nu era la curent cu ultimele evenimente care făcuseră azilul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dat lacrimile privind banca de piatră de lângă puț; în locul acela de sub rodiu obișnuia să stea maică-mea când cosea și broda. Taică-meu a apărut în ușa casei, sprijinindu-se în toiag. S-a uitat la mine îndelung, iar eu, fâstâcit, am îngenuncheat în fața lui și i-am spus: - Tată, iată-mă acasă ca să-ți cer iertare. Ca și cum n-ar fi înțeles ce-i spuneam, m-a întrebat: - Cine sunt cei care te însoțesc? I-am explicat cine erau și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văd, spune. — Da, fac reverențe, zic sfidătoare. Ai ceva împotrivă ? Privirea lui Nathaniel se oprește din nou asupra codrilor de pâine ce zac pe blatul de bucătărie. — Sunt pentru prânz ? spune. — Nu, nu sunt pentru prânz, i-o tai scurt, fâstâcită. Ești te rog drăguț să mă lași singură în bucătărie ? Am nevoie de spațiu, ca să mă pot desfășura. El ridică din sprânceană. — Atunci ne mai vedem. Noroc cu sosul. Arată din cap spre cratița cu vin. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe care le cunosc, pur și simplu oferindu-mă lui... Iar el încearcă să-mi transmită că nu-l interesez. Îmi vine să intru în pământ de jenă. Trebuie să fug imediat de aici. Și de el. — Ai dreptate, zic fâstâcită. E... prea devreme ca să mă gândesc la ceva de genul ăsta. De fapt, ar fi o idee foarte proastă. O să mă concentrez pur și simplu asupra noii mele slujbe. La gătit și... și... la toate celelalte. Trebuie să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
împrăștie imediat într-un lac maroniu-închis pe masă, provocând un adevărat dezastru, pătează hârtiile și se prelinge pe jos. Contractele ! strigă tipul cu cravată mov enervat. Femeie proastă ce ești ! — Îmi cer mii de scuze, spun pe tonul cel mai fâstâcit de care sunt în stare. Îmi pare foarte, foarte rău. Pur și simplu... mi-a scăpat din mână. Încep să șterg cafeaua cu un șervețel, având grijă să o împrăștii bine și pe restul documentelor. Nu mai avem copii ? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un cărăbuș strălucitor în cap. — Iar ăsta e foarte la modă ! Acum tocmai îmi înconjoară talia cu un lanț auriu. Stai numai puțin să-ți dau și ceva care să-ți poarte noroc... Să-mi poarte noroc ? — Doamnă Geiger... încep, fâstâcită, în clipa în care Eddie iese din biroul său. — Tocmai am primit prețul estimativ pentru baie, îi spune lui Trish. — Nu-i așa că elefantul ăsta cu ape e absolut splendid ? spune Trish, atârnându-mi-l de lanțul auriu. Și broscuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
urmată de încă una. E ridicol. Trebuie să-mi vin în fire. — Arată bine, aud glasul relaxat al lui Nathaniel în spatele meu, și mă întorc stresată. Stă în picioare lângă Iris, și părul îi strălucește în bătaia soarelui. — Bună, zic fâstâcită. Credeam că repari... o țeavă sau așa ceva. Păi asta și fac. Încuviințează din cap. Am trecut doar puțin pe-acasă. Mă duc să scot celelalte franzele, spune Iris bătându-mă ușor pe umăr și dispare în iarba din direcția casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la facultate ! Probabil că au auzit cumva de el ! Melissa a rămas cu respirația tăiată. O, Doamne ! Daily Mail ! — Și vor să-ți facă și poze ! intervine Eddie. Vor un reportaj în exclusivitate ! — Trebuie să mă fardez ! Melissa pare total fâstâcită. Cum arăt ? Trebuie să opresc toate astea. Trebuie să le dau vestea. — Domnule Geiger... Îmi dreg glasul. Sunteți sigur... adică au întrebat de... numele Melissei ? — Dar nici nu era nevoie ! Îmi face cu ochiul. Nu e decât o singură avocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un șervețel. SÎnt un pic copleșită. — Vai, Katie... Nu știu, pur și simplu simt că sînt Într-un moment de cotitură. Că viața mea se va schimba curînd În bine. Și ăsta e numai meritul tău, Emma ! — Serios, Katie, spun fîstîcită. Exagerezi. — Ba nu exagerez deloc ! spune, cu un nod În gît. Și am vrut să-ți mulțumesc cumva. Începe să scotocească În geantă și scoate o chestie imensă tricotată, portocalie. Așa că azi-noapte ți-am făcut asta. E evident că așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la care lucrăm, spune Lissy. — Aha, zic repede. Bravo ! Materiale despre cazuri. Vezi să nu. Și de-asta se auzeau toate bufniturile alea. Hai că mă umflă rîsul ! Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitîndu-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fîstîcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau cîteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe canapea. Mă doare tot corpul de la cît am stat de Încordată toată ziua. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
I-a adunat pe toți aici ca să asiste la concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de fîstîcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surîs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam doar să te Întreb ceva. Aha, spun, surprinsă. OK, hai că acum m-a zăpăcit de tot. Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fîstîcită, Împrăștiind firimituri de pîine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicîndu-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? SÎnt atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cel mai potrivit moment. — Ieși În oraș ? Îi cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cît de curînd. Cel puțin la birou... — De ce ești atît de fîstîcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sînt deloc fîstîcită ! spun și mă rezem cît pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întîmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întîmplă ? — Connor. Pun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cît de curînd. Cel puțin la birou... — De ce ești atît de fîstîcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sînt deloc fîstîcită ! spun și mă rezem cît pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întîmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întîmplă ? — Connor. Pun o mînă liniștitoare pe brațul lui. Nu se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și Îmi fac de lucru cu gheața. — Emma, aruncă Jack În treacăt. Voiam să vorbesc două minute cu tine. Despre chestia aia pe care te-am rugat să mi-o bați la computer. Dosarul Leopold. — Ăă da ? zic, scăpînd de fîstîcită ce sînt un cub de gheață pe tejghea. — Poate ai puțin timp să vorbim un pic Înainte să plec ? Îmi Întîlnește privirea. Am un apartament aici, la etaj. — Aha, spun, cu inima sărindu-mi din piept. OK. — Să zicem pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vinul ăsta, Îți convine? Fiindcă, dacă e, dăm repede o fugă la magazinul de vinuri și luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să-ți mai dau să mănînci ? spune mama, fîstîcită. Am pe undeva niște somon afumat gourmet. Emma, dă-i lui Jack farfuria ta ! se răstește la mine. Doar n-o să mănînce de pe o hîrtie. — Ia spune... Jack, zice Nev pe un ton camaraderesc. Ce mașini conduce un tip ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
așa era ea grasă dar, după ce se cuibărise În ea pruncul meu, se făcuse precum un uriaș bulgăre de seu. - I-ai numărat zilele? mă Întrebă femeia. - Zilele? Să i le număr? Femeia se uită lung la Gupal iar acesta, fâstâcit, se Întoarse spre Logon. Îi era teamă că eu, mut și pregătindu-mă să fiu tată, nu eram În stare să-i răspund. - Nu a numărat nimeni zilele de când e pruncul În cuib? - Cum să numeri zilele? se holbă Logon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
podea, îmbujorându-se. Eugen mai reținu mâna mică o clipă și apoi o eliberă ușor, elegant, de parcă se temea să nu se lovească de ceva, privind atent fata îmbujorată din fața lui. Nu-i venea să creadă că este atât de fâstâcită. - Iuliana! Te rog mult să nu te superi, dar am o situație mai dificilă alături... Nu-mi pot lăsa colegii singuri... Dacă nu mă poți aștepta..., vorbim la telefon când pot fi eu liber... Tu, tu ai ore? Marian Malciu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am venit să vă cer mâna Iulianei. O cer în căsătorie pe fata dumneavoastră și... - Și ce? îl întrerupse doamna Luiza, cu o voce neașteptat de tăioasă, privindu-l în ochi pe bietul Eugen care începu să-și frece mâinile, fâstâcit total. Mi-o cereți mie? Este mâna ei, nu a mea... ea ce zice? Ați întrebat-o? Iuliana se prăpădea de râs și nu știa cum să-și ascundă fața, doamna Eleonora o privea stupefiată pe doamna Luiza, neștiind ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
întinsă din creștetul capului îi întregea ovalul feței. Ochii îi erau verzi-sidefii, culorile obrajilor proaspete, sângele curgea subțire, fără opreliști. Bătrânul se apropie, luă cartea și o mângâie pe păr. Fetița zâmbi, mâinile ei apucară, școlărește, poalele rochiei, mototolindu-le fâstâcită. — Ce frumos citește ! spuse Tili, care, în prima clipă, fu ispitit să-i spună pe nume, dar se abținu, căci ar fi avut prea multe de explicat. Câți ani ai ? — Șapte, răspunse bătrânul în locul ei. Acuma intră în clasa întâi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în fruntea armatei spiritualiste în bătălia pentru Cruce și Neam. (Gazeta favorabilă comenta astfel: "Un murmur de admirație a întovărășit uluitoarea predică a acuzatului, care acuza generațiile noastre de lipsă de orizont și spiritualitate românească. Președintele, neobișnuit cu problemele abisale, fâstâcit, a schimbat direcția interogatoriului". Gazeta defavorabilă releva "incoerența fanatică a acuzatului, nutrit cu idei haotice și torționare, sub care mocnesc instincte primejdioase de intoleranță, incompatibile cu spiritul blând al Bisericii noastre, deliruri mistice venite din surse de a treia mână
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]