1,988 matches
-
bună zi va ieși totuși ceva din el. Mda, ce voiam să zic...?" În timp ce Dumnezeu căzuse pe gânduri, omul nostru plecă, necăjit. Până la urmă a sfârșit rău. Găsi niște săraci din India sau Burma care mai aveau de dat câteva fărâme de speranță; le uscă și le congelă, pornind cu ele pe străzi asemeni comis-voiajorilor despre care se credea că ar fi dispărut acum o sută cincizeci de ani. ,Speranță, speranță frumoasă și verde!", striga de zor cu voce cârâitoare, ,speranță
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
îndrăgostit, “interpretat” de inconfundabilul Eusebiu ștefănescu, toate concură, cu succes, la crearea unui autentic spectacol-eveniment. Talentul incontestabil de dramaturg și actor al Claudiei Motea, ușurința și iscusința cu care intră în “pielea” celor opt personaje pe care le joacă, propun fărâme de realitate într-o inspirată manieră comicodramatică. Impresionează lesnea cu care artista izbutește să treacă de la o stare sufletească la alta, bătătorind când calea tristeții nemărginite, când pe cea a bucuriei exaltante. Turneul american cu acest spectacol, programat începând din
CRONICA UNUI PECTACOL-EVENIMENT: IUBEŞTE-MĂ, AMERICA!. In: Editura Destine Literare by Corneliu Victor Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/95_a_378]
-
gloria și dizgrația, bucuria și eșecul, curajul și teama, dar a rămas mereu el însuși.” Îi urăm și noi domnului Șora La mulți ani! Oricum, lui par să i se potrivească aceste versuri: „Ce se petrece cu el trezește o fărâmă de speranță/ și-n noi,/ cei fără daruri:/ poate, totuși, sfârșitul nu e ceva bătut în cuie,/ mai sunt și oameni ce reușesc să încetinească timpul/ și îndelung să-l îmbuneze.” Cum ne raportăm la Europa Numărul 519 al revistei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2823_a_4148]
-
evenimentelor actuale; în capitolul Vaticana sînt discutate experiența diplomatică a autorului, vizita papei, modelul catolic de implicare în viața publică; partea a patra, Nume proprii, conține portrete ale unor personalități importante în biografia autorului și nu numai, iar ultimul capitol, Fărîme antropologice, reunește o serie de eseuri cu subiecte diverse. N-am să încep cu începutul și nici n-am să pot discuta aici fiecare din articolele acestei cărți minunate, așa cum nu numai că s-ar cuveni - cum se cuvine cu
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
un fel de Baconsky însuși și "promovat" eficient și riguros, pe de altă parte, un "uitat", Vasile Băncilă. Portretul profesorului André Scrima e subtil și misterios ca personajul însuși, iar acela despre Mihai Șora e un adevărat eseu filozofic. Din Fărîmele antropologice am reținut mai ales un lung eseu despre Marea Neagră, o pledoarie subiacentă pentru centralitatea geografică, dar mai ales un festin cultural în jurul fascinantei tradiții a cartografiei. Mesajul teologic general al eseurilor din prima parte a cărții este acela al
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
de pe ringul de dans:// "Vă scufundați tot mai adînc, bezmeticilor,/ în luturile poemului meu: aveți deja nămol la picioare,/ în mlaștina lui sînteți, orbeților!...".// Cuvintele lui se izbesc de ei ca de niște sfere metalice,/ se sfarmă în mii de fărîme aproape ca niște boabe de/ semințe, care cad peste tot și-n lumina jilavă le vezi/ încolțind, le vezi frunzulițele de alge cum se unduie/ printre ei ca niște solzi ai nopții" (ibidem). Materia apare omogenă în dramatismul său. De
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
în felul acesta un altoi "tehnic": "a venit un om ruginit/ și a cerut ulei să-și toarne/ pe oasele înțepenite./ a venit altul și a rîs de primul/ și l-a lovit cu un ciocan pînă/ l-a facut fărîme. odată cu el/ întreg peisajul s-a făcut țăndări/ precum un geam izbit c-o piatră./ altcineva s-a apropiat și a început/ să adune cioburile/ căutînd să recompună întregul/ după o semnificație dată" (Semnificație dată). Că și "te încumeți să
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
decizii ale justiției române. Sunt cu totul sceptic în fața unor declarații sforăitoare à la Brucan, care nu dovedesc nimic altceva decât că politologul român are entuziasmul facil și că e gata să sacrifice, de dragul unor figuri retorice, până și ultima fărâma de adevăr. Nu statul de drept s-a născut în România după bătălia de la Stoenesti și condamnările lui Miron Cozma și în "lotul Țigareta ÎI", ci un nou stăpân. Lămuriți, în fine, ca iliescienii au cam pierdut partida și că
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
în preajma foșnește/ și tu rîvnești bolti cu idei căzătoare/ sărbători fără nume./ Daniel, Daniel, în spațiul înfricoșat dintre da și nu/ moartea amarnic foșnește/ în groapă din suflet umbră stelei/ se-alintă/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ adunînd fărîmele răbdării/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ dansînd pe acoperișul secundei./ Lasă vor veni destui să atingă/ corpustii curajului peticitele drumuri ale gloriei/ Daniel, Daniel, moartea foșnește în groapă/ cu lei?"(Groapă cu lei). Dar Daniel Corbu nu rămîne
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
care nu au legătură cu textul. La final ieși din sală cu frustrarea celui căruia i s-a servit o farsă, silit fiind să asiste la o circăraie deșucheată. Nici urmă de spirit în toată parada de contorsionări cabotine, nici fărîmă de tensiune cu suspans intelectual. Un carnaval semidoct de la care spectatorii pleacă răsuflînd ușurați că au scăpat de o grosolănie. Cu gîndurile acestea în minte, dacă citești cartea lui Peter Brook, capeți confirmarea paraginii teatrale pe care o intuiai înainte de
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
asfințitul pleoapei, cu care scobeam lutul Noiembrie și-a așternut genunchiul, cuvintelor respirate în strungăreața sânului, pe chipul frunzei, rătăcind haihui, peste care așezam tâmpla degetelor și cotul la nunta voastră au dansat bemolii, sărutului, sărutului dintâi. închipuindu-mă o fărâmă de soldat, pe care trupul l-a abandonat în tranșeea cu deliruri de coapse Peste mușcele a căzut amurgul, și incest de mirări. în turlă clopotul se frânge, pe nervii toamnei picură diezii, Miros a tine noapte limbută, cu luna
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
Înfuriată, prinse între fălci înălțimi. aripa atârnată a porumbelului. Oasele trosniră. Porumbelul se clătină o clipă ca o frunză fără vânt, În furia ce o cuprinse, cățelușa îl sfârtecă. după care se îndepărtă în fâlfâitul aripilor spre marginea Apoi târî fărâmele în groapa abia făcută. Nu ajunsese orașului. De acolo, porumbelul se orientă asupra direcției la trupul ei, dar cel puțin îi pusese pe față ceva de care spre care trebuia să se îndrepte. avea să se sperie și să nu
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
în ce măsură au fost presiuni în aceste comisii. Eu sunt convins că nimeni niciodată nu a făcut vreo presiune”, a declarat președintele Alin Tișe la finalul ședinței de luni. Citește și: După cinci ani de la declanșarea falimentului, a dispărut și ultima fărâmă din ARO Câmpulung
Licitaţiile CJ Cluj din ultimii 11 ani, analizate de o comisie specială () [Corola-journal/Journalistic/24602_a_25927]
-
în sine // până și singurătatea ar fugi cu altul // în dulap va începe să plouă” (Suspans); sau: „la masa din bucătărie / singurătatea-și trosnește degetele / ibricul bolborosește rugăciuni”... Cum se vede, Virgil Botnaru debutează foarte promițător: are știința construcției - din fărâme - a unor corelative obiective asociate adesea surprinzător, în stare să sugereze, să aproximeze stări sufletești desfășurate, cum s-a observat, pe o gamă largă, ilustrată deocamdată doar prin câteva eșantioane. Ele sunt totuși probe ale unui talent real, solidar cu
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
front, mult mai aspru. Odată dispărută cenzura, însă, confesivitatea și spiritul dialogal al lui Emil Brumaru și-au găsit matca, într-o publicistică literară pe care pana sa a onorat-o și o onorează cu umor, inteligență și cu o fărâmă de umanitate care, câteodată, salvează numere întregi ale publicațiilor care îl găzduiesc. Volumul al IV-lea al seriei de autor Brumaru este alcătuit din trei cicluri, dintre care unul, Jurnalul de la Dolhasca, însumând 61 de pagini, este inedit (și ar
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
în mod necesar să caute adevărul, atât în chestiuni lumești, cât și în altele. În consecință, rațiunea umană susține, cu insistență, că trebuie să existe un răspuns adevărat la orice întrebare. Chiar și credințele false și doctrinele greșite conțin o fărâmă de adevăr și de bine. Logica, adesea, demonstrează, indiscutabil, că o concluzie adevărată poate rezulta din două premise false. Sarcina unificării înțelegerii este de a extrage grăunțele de adevăr din rapoartele prejudiciate și teoriile distorsionate, și să arunce pleava. Dacă
Marea Adunare Națională, singurul Parlament consensual la români. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_446]
-
scrisorile celorlalți, întotdeauna simpatică și simpatizată, un Marian Papahagi tulburător ("Dante? Vine de la Roma." - și n-a mai venit), un Livius Ciocârlie rafinat și afabil ca întotdeauna. Scrise între 1990 și 1998, scrisorile conturează și un fel de istorie în fărâme a acestor ani postdecembriști, începând cu lipsa plicurilor din librării în 1990 până la febra alegerilor din 1996. Cartea se încheie cu un neprețuit dosar Eugen Ionescu - un text inedit al scriitorului din 1946. Textul conține mici fabule în proză și
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
nici în Franța, nici în Statele Unite, unde presa e la fel de însetată de senzațional, nu găsești cantitatea de murdărie și degradare a umanului propagată prin presa de la noi. Trebuie să citești "Le Monde"-ul luni în șir pentru a găsi o fărâmă din abjecțiile tipărite, cotidian, de gazete românești cu pretenții de seriozitate. Numai mahalaua, numai inșii lipsiți de orice demnitate și rușine pot găsi plăcere în exhibarea obsesivă a organelor sexuale și a nefericirilor de tot felul. Asemeni găinii care-a
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
gazetarul de la Timpul care nu era de acord să renunțe la pretențiile românești asupra Ardealului și să se plieze ordinelor venite de la Viena în chiar vîrful negocierilor de alianță secretă dintre România și Austro-Ungaria! Și în tot balamucul acesta, nici o fărîmă de dovadă. Doar presupuneri devenite certitudini. Simple întrebări de bun simț rămîn în aer: cum de nu s-au mirat și n-au protestat apropiații poetului cînd un om perfect sănătos a fost dus la nebuni? cum de a acceptat
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
vieții redescoperite în ajun și trăirile apocaliptice, combinațiile rău mirositoare între politicieni pitici, cu ambâțuri de mântuitori, nu există absolut nici o legătură. Motiv să le spun de la obraz: "Domnilor politicieni! Domnilor ziariști! Nu vă mai zvârcoliți degeaba! Nu sunteți decât fărâmele anemice de piper dintr-o piftie flască! în România anului 2000 nu se întâmplă absolut nimic! Nimic din ce spuneți nu e adevărat! Vai, nici măcar partidele priapice de sex cu care decorați, onanistic, primele pagini!"
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
noi îmbrățișarea/ era o lume/ și nu ne miram de unde." Cînd nu cată spre ceruri-nalte, poemele se deghizează stîngaci în cîntece populare și își doresc să semene cu giuvaierurile adunate de Blaga sau își subțiază vocea după boabele și fărîmele argheziene. E un progres față de grotescul filozofărilor în cascadă din alte poeme, dar vocea falsează voioasă ca la o serbare școlară. Versurile care apar pe ultima copertă ne lămuresc în sfîrșit: "Darul întîmpină dorul și-l împlinește/ dorul primește darul
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
Consecințele hibridizării, adică o sumă de confuzii pe care ea le iscă la tot pasul sunt puse în discuție după lectura volumului Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv de Elvira Sorohan. De la început, miza cărții pune probleme: "refacerea, din fărâmele textului, a unui profil al autorului" - critică literară sau psihologie ? Primul capitol transgresează grațios ambele domenii, abandonând cititorul în derivă; confuzia ia proporții abia odată cu al doilea capitol care subminează premisele celui dintâi: se afirmă că "în scrisori e bufonul
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
ficatului, inima cu embrionii ei electrici, suprarenalele și marea incintă a vezicii urinare, cobora ca un amurg ploios în coapse și alerga de-a lungul femurului, tibiei și peroneului până în vârful degetelor de la picioare, înlocuind fiecare celulă, fiecare mitocondrie, fiecare fărâmă de acid nucleic, cu o încâlcire muzicală." Alți autori visează o viață întreagă să scrie un asemenea poem și nu reușesc... în loc să sărbătorească întâlnirea cu marea literatură, Dan Petrescu face o grimasă de dezgust cu totul inoportună, care îl descalifică
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
de paradigme poetice, fronda este înlocuită de o mobilitate imagistică ieșită din comun și, în plus, experimentul ascunde nu de puține ori "mesaje" cu o altfel de miză: "derizoriile mașini ale puterii/ iluminate în zori/ predicînd sistemul marginii pentru apărarea fărîmei/ de Gheenă/ semnalizînd cu morți cenușii splendoarea plimbăreață" sau "cerneala cu care-s scrise hieroglifele în zăpadă [...] Se usucă pe fruntea Revoluției/ pe fruntea Culorii"... În Pour un complot mystique, Reichmann optează pentru formula "poemului în proză". Apropierea de formula
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
lor, după moartea noastră aici, care e începutul unei alte vieți. Amintirea Paradisului: nu iluzorie fugă de imediat și din imediat, ci vocația de a-l regăsi în frumusețea trecătoare a lucrurilor și a sentimentelor din apropierea noastră. O fericire "în fărâme", o arvună, o anticipare a ceea ce vom întâlni la soroc. Amintirea deșteptată de o pădure bucovineană dimineața devreme, sau de colinele toscane, sau de surâsul unui copil sărac, dar cu inima ușoară din Basarabia prăfoasă, prin care treci, sau de
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]