342 matches
-
rândul/ Căzuților martiri din Poesie’’; La fel și tu, iubire din poveste,/ De vrei să mă lovești, nu da de veste”; ,, De-aceea râd și plâng deopotrivă:/ Arată-mi Calea, barca e-n derivă”; ,, O, de-ai putea să mă fărâmi, Iubire,/ Celui de Sus să-I fac mărturisire”; ,, Mă urlă lupii! Haita e vicleană -/ Mâna fecioarei mângâie o rană”... Frumoase, cutremurător de frumoase, dacă le privești de la distanță -, unele dintre sonetele lui Theodor Răpan se vădesc, privite mai îndeaproape, prea
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
strigăte de surescitare. Genovezii aceia nu păreau la Înălțimea faimei lor, Își zise Dante În sinea lui. Iar Comuna Își storsese din cămară și ultimul bănuț ca să Îi angajeze, trândavi afurisiți. Într-acestea, un huruit neașteptat curmă liniștea. Ceva se fărâma În vârful turnului, ca și când cineva Începuse să demoleze partea de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare Încet-Încet. Apoi, Însoțită de o serie de trosnete, o mică secțiune a crenelurilor se Înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în punga lui de bale, Cu-nsutite griji, pe cale L-am purtat Legănat: Pungă mică de mătasă... Iar acasă L-am pus bine Sus, în pod, ( Tot lângă mine) Ca să-i cânt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
PĂȘEȘTI VÂNĂ DE AUR... Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului prin alveolele secate ale pământului... ridici brațele timpului printre arcurile negândirii, strălucind răspuns, în sfera cuvântului. măsurătorile au limitat veșnicia, fărâmând ziua în pumnul voinței clipei. răsărit sau apus au devenit umbre, în ochiul albastru din peștera prezentului... lumina aprinsă de aripile tale, nasc Zborul în trupul Dorului... trezite nervuri regăsesc viața în fiecare celulă prin care, fluid alb, alunecă mângâietor
PĂŞEŞTI VÂNĂ DE AUR... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361291_a_362620]
-
de poezie semnată de Valentina Becart, de data asta mai amplă, vine să ofere cititorului de rând un mănunchi de stihuri smulse din preaplinul semenilor care, în pofida atâtor tracasări cotidiene, reușesc să-și disece sinele și să aștearnă pe hârtie fărâme dintr-o gândire neîngrădită de prejudecăți și precepte. Aici stă, credem, și explicația titlului, autoarea, sensibilă poetă la rându-i, intunind în fiece autor un ego ce încearcă să se detașeze de o realitate incomodă, oferindu-ne o altă față
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
creație literară VISUL - Orăștie, 2012, pentru volumul de poezie Pastel de Borangic. „Maricica Stroia, dedicată trup și suflet copiilor proprii și, prin profesiune, tuturor copiilor, și-a manifestat dragostea maternă pentru cei micuți și în acest chip, adică dăruindu-le fărâme din sufletul său cald, ca niște fluturași de zăpadă, alături de surprizele de sub brăduleț, în Sărbătorile de iarnă, devenite adevărate feerii, atât ale naturii, cât și ale bucuriei firești datorate Nașterii Sfinte a Pruncușorului Iisus. Însuși titlul volumului de versuri dedicate
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
că mă plâng Nu mi-s boii toți acasă, Când durerea iar m-apasă. M-am pierdut pe undeva, Când căram povară mea Și în cuiul neputinței Am pus cheile voinței... Sunt un boț mic de țărână, Ce adesea se fărâmă... Trec de cercul vicios Caut doar ce-i de folos! Mă proptesc de munți și văi, Dar adesea apar călăi Și strivesc cu vorba rea, Sufletul din floarea mea! Plâng atunci în pumn de milă Și sunt mică și umilă
GRĂDINA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363382_a_364711]
-
licoare o stea ce nu moare mângâierea de alint peste ce-am fost sau sunt. Am închis ușa... am deschis sufletul apoi simfonia simfoniilor a plans peste un oftat de râs. Mă recunoști? Am sufletul într-o clepsidră nisipul se fărâmă-n sticlă iar urma ce se cerne de pe urmă a devenit cutumă. Știu, nu înțelegi! Se rup prin mângâieri poteci, prin care soarele ne spală cu a luminii ei petală. Referință Bibliografică: Urma de pe urmă / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN
URMA DE PE URMĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363454_a_364783]
-
marea lui mărinimie, câte un dar să lumineze întunericul din mine. -Cerule, îți mulțumesc nespus! Cum aș putea aceste daruri să cuprind, cănd sufletul îmi este acum ruină și nu pot aripile să-i deschid? Va trebui să-l recompun fărâma cu fărâma și din cenușă să-l ridic, să încerce apoi din nou să zboare spre lumină. Referință Bibliografica: Pedeapsă cerului / Nina Dragu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
PEDEAPSA CERULUI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362536_a_363865]
-
omul, numai, numai soare, Și-i noapte grea a lui plecare. Un nume bun, un nume drag ne lasă Și-o întristare pentru-o-ntreagă viață! Cum vine omul, numai, numai miere Cum pleacă omul, inimă-n durere: Câte-o fărâmă pentru fiecare, Cât are omul, inima, de mare! Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu) "Zăpezile postume" au început să cadă Și lumea, adevărul a început să-l vadă. Cum la nevreme iarna în vară, azi începe La fel plecarea
A FOST ODATĂ UN OM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360904_a_362233]
-
Vlad să ucidă. Dreptatea și dragostea lui Dumnezeu nu se contrazic. Oricât ar suferi un om, oricât ar fi de traumatizat, nu îi lipsește puterea de a conștientiza binele și răul. În sufletul lui Vlad mai există încă intactă o fărâma de iubire și astfel, reușește să-și învingă gelozia și dorința de răzbunare, renunțând în ultima clipă la ideea diabolica de a înfăptui omorul. Râul însă - cu toata măsură înaltă de iubire pe care o primise de-a lungul vieții
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
de alarmă. Noaptea îmbrăcată în lumina lunii Tronează peste ramuri, case și coșmaruri... Ucis îmi este visul de gândul fără aripi Privirea-mi este goală, suptă de amaruri. Chiar de vine Ziua cu lumina-i sfântă Necruțătorul Timp clipele-mi fărâmă Cioburi de secundă în Infinit plutesc Să le lipesc, să pot, El iar mi le sfărâmă... Umbre trecătoare, suflete tăcute Trecători prin viață, călători spre stele... De undeva s-aude o melodie lină Pe pleoape obosite se scurg lacrimi grele
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
cele care o fac să plutească între "sacru și profan". Cu gândul la suferințele Mântuitorului Hristos este încercată de aceiași "Durere de mama" pe care a trăit-o Maica Indurărilor. În credința ortodoxă o mare însemnătate are "Împărtășania", "Euharistia" când fărâma de pâine și gură de vin "prin hâr se preface / în Trup și Sânge divin". Omul este "Sămânță divină", creație dumnezeeiasca "După Chipul și asemănarea Să", de aceia el trebuie să se lepede de ispite " Mă nevoiesc în post și
AURITA CALE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349297_a_350626]
-
să nu se termine? De ce să se amâne? Alți bani? Eu îmi bag picioarele în toți și nu mai vin... Să mor io dacă nu plec din țară, barosane! Și vin într-o noapte peste ea și iau tot și fărâm tot. A doua zi să mă caute pe dincolo, f...e morții mamei lor la toți! a izbucnit iar tuciuriul, fără să-și poată controla gesturile ori cuvintele și nu s-a liniștit până nu s-a răcorit așa cum era
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
atunci te regăsești și cânți secunda zborului spre crestele de munți înzăpezite veșnic te primesc cu gheața cât o palmă de povești acolo poți să plângi apoi să râzi în hora gândurilor regăsite în povești ești Micul Prinț sau ești fărâma de lumină din scoica blândă-n care perla te animă cu viața ei mereu fragilă plină de jocul umbrelor pe-un fir sidef de vină dar ce spun eu aici? în scoică-i vină? și vinovat nisipul se înclină în fața
ÎN SCOICĂ-I VINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365963_a_367292]
-
și șoaptă divină și nu face decât să le fixeze pe hârtie că pe un fluture în insectar: „Dacă nu toate, măcar un vers din ele este inspirat. Venit așa de sus, din senin, fără să știu de unde și cum. Fărâma a unei șoapte divine. Eu n-am făcut decât să-l prind din zbor cum ai prinde un fluture miraculos și să-l fixez pe hârtie pe hârtie pentru totdeauna. Apoi, ca să nu-l ia vântul sau să nu zboare
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
bunica mamei și surorilor ei m-a urmărit și pe mine toată viața: “Fiți deștepte, mama, că lumea geme de proști!”. De la bunica Ileana Ruxanda nu am moștenit, din păcate, ochii ei limpezi și albaștri, dar sper că măcar o fărâma din bunătatea și din altruismul ei mi s-au transmis și mie. De Mică, alături de care am crescut, mă leagă o mulțime de amintiri, cu atat mai mult cu cât am descoperit cu timpul câtă înțelepciune se ascundea în sfaturile
ENIGMATICI SI CUMINTI… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365550_a_366879]
-
cam tulburat și cu suflet abătut, Copleșită de-ntâmplare ceva și-a dorit să știe, Cât să fi costat minunea? Mult, putin, o avuție? Îmbrăcându-și păpușica i-a răspuns a ei fetiță: Zece lei și cinci bănuți și-o fărâma de credință. Referință Bibliografica: CÂT COSTĂ UN MIRACOL? / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1328, Anul IV, 20 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ines Vândă Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CÂT COSTĂ UN MIRACOL? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364809_a_366138]
-
Să-ți fiu închisoare, pe viață, n-aș vrea, Și nici temnicerul nu pot să-ți fiu eu. Dar ce rost mai are să-nchizi cu-n zăvor O ușă-n ruină, din lemn prea uscat, Sau inima-n care-o fărâmă de dor Se zbate-n izvorul ce-aproape-a secat. Te las să fii liber, să vii sau să pleci, Să stai liniștit, dar vezi, bunăoară, Când curgi tumultuos, prin vene îmi treci În atriul stâng, n-aș vrea să mă doară
ÎN ATRIUL STÂNG de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366281_a_367610]
-
ele există numai o nesemnificativă pofta de viață. 13. Se ascundea în văgăuna deșertului și am încredințat lumină - nisipului. 14. Nu ulița îmi aduce aminte de vară. Mă prăduiește leacul pe care l-am pierdut odată cu buzduganul zmeului. 15. Aceeași fărâma de zi pe care o cunosc dintr-o îndatorire riscantă. Mihaela CRISTESCU Sydney, noiembrie 2016 Referință Bibliografica: DETALII / Mihaela Cristescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2155, Anul VI, 24 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Cristescu : Toate
DETALII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366371_a_367700]
-
ochiul lui Homer, / se răzuiește cu raze, / până cubul iese perfect. / După aceea se sărută de nenumărate ori cubul / cu gura ta, cu gura altora / și mai ales cu gura infantei. După aceea se ia un ciocan / și brusc se fărâmă un colț de-al cubului. Toți, dar absolut toți zice-vor: / - Ce cub perfect ar fi fost acesta / de n-ar fi avut un colț sfărâmat ! (SOrd, II, 195), și, în „închidere“, o „arhimedică“ «Lecție despre cerc»: Se desenează pe
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
l-am apărat și îndrumat să-ntoarcă soarta unor lupte considerate ca pierdute, astfel ca faima-i de strateg cu cea de om să se confrunte. Căci știu atâtea din trecutul acestui ins degenerat, încât ce-n taină se șoptește, fărâmă-i dintr-un scelerat...) Dar, cum a fost și va mai fi, amicii-n spate m-au lucrat, iar împăratul nostru drept, decretu-n grabă l-a semnat... Venind aici cu fierea-n clocot la tot ce ține de evrei, nu
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
energie pozitivă pentru că se simte un numitor comun: toți antologații sunt slujitori ai culturii. Doamne, și sufletul meu, în fremătare și cu speranța că poezia poate să facă lumea aceasta mai bună, se leagănă că un salcâm înflorit, aducând o fărâma de alb în peisajul câmpiei arse de soare. Fie că „Armoniile culturale” să se zidească zdravăn în durată eternă și albinele nu vor ocoli polenul, nectarul și culoarea, adâncul, povestea și poezia pentru a le dărui cu generozitatea și bunătatea
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ ÎN COLECŢIA ANTOLOGIS A EDITURII ARMONII CULTURALE: „MERIDIANE LIRICE (ARIPI DE VIS)” [Corola-blog/BlogPost/352413_a_353742]
-
la poartă, în colț de stradă ori la fereastră, un chip drag pentru care merită să te întorci de pe oriunde ai fi fost rătăcit în această lume imensă și destul de străină. Gesturi familiare, surâsuri calde, semne de bunăvoință și chiar fărâme de tandrețe. Mă întâmpinau cuvintele cunoscute, (prietenii care nu m-au trădat niciodată), cuvinte vechi, nefolosite încă, ori cuvinte noi, al căror parfum îl recunoșteam de departe. Am învățat (învăț încă!) de la alții. Nu mi-e rușine s-o afirm
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]