148 matches
-
el la consiliul științific, care își rememorase păcatele, se căise în sinea sa, implorînd iertare, se așteptase să fie arestat, se gîndise la sărăcie, să fi fost el cel care înlemnea, imaginîndu-și conversația cu funcționara de la Evidența Populației sau cu fătuca de la biroul de cartele!? - Dumnezeule, Doamne, exclamă Liudmila Nikolaevna. Și Tolea nu va afla niciodată. Se apropie de ușa camerei băiatului și o deschise. Strum ridică receptorul din furcă și îl puse din nou la loc. - Dar dacă a fost
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
au înțeles să ne terorizeze azi. Teoria e că dacă ne sperie destul la început, n-o să le dăm bătăi de cap mai tîrziu. Așa speră. Urmă o tăcere meditativă, apoi cineva zise: — Ce credeți despre talent? — îmi place de fătuca aia blondă. — E, ai văzut-o? Nu stătea locului o clipă. N-aș zice nu să-i pipăi burta pe întuneric. Toți rîseră batjocoritor, în afară de Thaw. Unul din ei îi dădu un cot și-l întrebă: Ce zici de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se cerea să optez pentru un nume. L-am murmurat pe cel al lui Schumann, convins că nu mi se va putea îndeplini dorința, mai mult ca să arăt că mai știu și eu câte ceva. ― Peter Schumann, da, da, a murmurat fătuca, apoi a înșfăcat un telefon, a sunat de câteva ori și gata, întâlnirea avea să aibă loc peste două săptămâni la New York, într-o casă de cultură unde Schumann avea un spectacol. Despre Peter Schumann aflasem, evident, de la Berlogea, Bread
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
întâmplat o singură dată, acum zece ani și, chiar și atunci, a fost rezultatul „accidental“ al neînțelegerii lui și al miștoului ei. Chiar înghiți povestea asta? S-o iau și eu de bună? E chiar cu neputință să acceptăm că fătuca asta și-o fi dedicat oarece timp ocupației de cocotă de lux? Of, Iisuse! Ia-o de nevastă, îmi zic în sinea mea, și n-o să fii cu nimic mai grozav pe scara evoluției decât mafioții și milionarii care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
era, însă, cu adevărat tulburat și nu ar fi putut să respingă ceea ce i se oferea cu atâta dărnicie, cu toate că în sinea sa nu era chiar foarte bine lămurit asupra sentimentelor pe care ea i le inspira. Pur și simplu fătuca asta, cu grația și cu inteligența sa, îl luase pe sus, ca un val irezistibil și n-ar fi vrut s-o contrarieze ori s-o jignească prin vreun gest de reticență în dragostea năvalnică pe care ea, în mod
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de inimă, în timp ce prin minte gândurile îi alergau grăbite, cu multe și dureroase semne de întrebare: Cum am putut noi, oare, eu și Liviu, să lăsăm atâta fericire să ne scape printre degete?... Nici eu nu știu cum s-a putut strecura fătuca asta cu aere de cocotă măruntă în viața lui, între noi... Cum s-a putut îndrăgosti el de altă femeie, unde am greșit eu, dacă am greșit... Unde a greșit el, dacă a greșit, și de ce, de ce s-a întâmplat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
aer, așa că am Închis ochii. Am simțit cum mă Întoarce cu scaunul, apoi frizerul a spus: ― Bun. Gata. Am deschis ochii. Iar În oglindă nu m-am văzut pe mine. Nu mai eram Mona Lisa, cu zâmbetul ei enigmatic. Nici fătuca timidă cu părul negru, Încâlcit, peste față, ci fratele ei geamăn. Cu paravanul părului dat la o parte, schimbările recente de pe chipul meu erau mult mai evidente. Maxilarele Îmi păreau mai pătrățoase, mai late; gâtul mai gros, cu proeminența mărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o autoritate estică sau de Ivy League, al cărei efect nu se risipea nici măcar aici, În restaurantul de la șes. Chelnerița se supuse indignată. Plecă, iar Scheer se aplecă spre mine. Își luă din nou vocea de țărănoi: ― Toate problemele lu’ fătuca asta s-ar rezolva cu o tăvăleală bună În șură. Și tu ești masculu’ tocmai bun pentru treaba asta. Nu părea beat, dar vulgaritatea lui era inedită. Părea mai puțin sigur În mișcări și vorbea mai tare. ― Îhî, spuse Scheer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pios de felul lui. Și pot să-ți spun, Înainte să mă Întrebi, că nu știu cine l-a omorît pe Sid. Și nici nu-mi pasă. Max are un alibi? — Da, dar ar prefera să nu-l utilizeze. — CÎți ani are fătuca? — E foarte tînără. Crezi...? — Da, Russ ar fi În stare să-i facă dosar pentru ea. — Dumnezeule! Toate astea pentru o jigodie ca Hudgens! Jack izbucni În rîs. — Domnu’ avocat, una din lucrăturile lui te-a cocoțat În funcția asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să recunoaștem. — Ascultă, Daniel. Ce-ar fi să dăm gata niște crochete de șuncă și niște spumoase aici, la Xampañet, ca să ne alungăm gustul amar din gură? — Adevărul e că n-aș zice nu. — N-ai stabilit pe azi cu fătuca? — Pe mîine. Ah, ștrengarule. Te lași rugat, eh? Cum mai Învățăm... Nu făcuserăm nici zece pași spre zgomotoasa bodegă, aflată la cîteva numere mai În josul străzii, cînd trei siluete spectrale se desprinseră din Întuneric și ne ieșiră În cale. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Doamne, la timpul meu n-am avut un păr așa de frumos!) Doar și pusese mâna pe foarfece, doar numai îngenunchind am înduplecat-o să renunțe!... Bine, să zicem că a făcut-o din răutate, ca să-și chinuie mama, pentru că fătuca e rea, nesupusă, răzgâiată, dar, mai ales, rea, rea, rea! Însă parcă grăsana de Alexandra nu ținea și ea morțiș să-și taie pletele, dar de data asta nu din răutate, nu dintr-un capriciu, ci sincer, ca o proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putea dori? Dar pentru Adelaida și înainte se temuse mai puțin decât pentru celelalte fiice, deși înclinațiile ei artistice tare-i mai tulburau Lizavetei Prokofievna inima mereu plină de îndoieli. „În schimb, e veselă din fire și foarte chibzuită, deci fătuca n-o să se prăpădească“, se consolă ea în cele din urmă. Pentru Aglaia se temea cel mai mult. Pentru că tot veni vorba, cu privire la cea mai mare, Alexandra, Lizaveta Prokofievna nu știa nici ea ce să facă: să se teamă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaia se temea cel mai mult. Pentru că tot veni vorba, cu privire la cea mai mare, Alexandra, Lizaveta Prokofievna nu știa nici ea ce să facă: să se teamă pentru ea sau nu? Ba, i se părea că „s-a zis cu fătuca“; are de-acum douăzeci și cinci de ani, deci rămâne fată bătrână. Și „e atât de frumoasă!...“ Lizaveta Prokofievna chiar plângea pentru ea noaptea, tocmai în nopțile când Alexandra Ivanovna dormea cât se poate de liniștită. „Ce să fie cu ea, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață de gât pe la spate și-l strânge tare, mai-mai să-l sugrume. Se răsucește pe călcâie și mângâie drăgăstos părul lung și bogat ce i se revarsă pe umeri în jos, până la talie. Fătuca asta este reproducerea fidelă nu numai a caracterului, dar și a chipului și înfățișării sale. Toți găsesc că asemănarea dintre tată și fiică este surprinzătoare. Oare de ce băieții par să se arunce mai degrabă în neamul Agrippinei? — Nu e de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avionul la Comisie o dată la două luni și este extrem de fericită, în așteptarea oportunității unui post mai bine plătit, eventual în „PR-ul“ unei bănci. Atunci când speakerul a încercat să o abată de la eurolimba de lemn pe care o vorbea (fătuca citea de pe foaie, era evident), a rămas fără vorbe, se auzea cum respira aer cu gura deschisă, ca peștele pe uscat... Iată un subiect de studiu fascinant: cum au ajuns românii să treacă fluierând de la limba de lemn comunistă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pierdut sănătatea, poate chiar viața? Apără, Milostive, și ne ferește de așa o năpastă! Ivan își făcu repede vreo câteva cruci mărunte în dreptul pieptului și oftă mulțumit. Era bună funcția lui pe lângă Marele Komandir. Cu libovnica lui ochioasă, mai ales. Fătuca venea în fiecare dimineață la brutăria hanului. După ce lua pâinea pentru casa prințului, se strecura în odăița lui de sub scară. Apoi, și mâncarea era bună, uneori chiar îndestulătoare, atunci când generalul îi întindea tava aproape plină și îi poruncea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Repede! ― Da’... ― Da’ ce? Ivan se repezi pe ușă. Asta nu era a bună! Băutură în loc de mic dejun! Și iar îmbrăcase mantaua aia veche, roasă pe la guler și pe la coate. Ce naiba l-o fi supărat așa de tare?... Să fie fătuca? Nu-i asta!... Eu... Eu nu mi-am făcut decât datoria... Să fie coniacul? E drept că aseară trăsei o dușcă-două din sticla dumnealui. Ah, strașnic coniac mai bea Înălțimea Sa! Să fi băgat de seamă? Stăteam cu tava pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai apucă pictorul să întrebe. De atâta râs se lungise pe toată masa. ― Da, păi, după ce și-a mai revenit, am întrebat-o de-a dreptul când vrea... s-o ajut. Și, văzând o întâmpinare atât de fermă din partea mea, fătuca mi-a mărturisit că ea aduce pâinile pentru casa armeanului în fiecare dimineață. Și că acolo, când tocmai ieșea de la brutăria hanului, l-a întâlnit pe Ivan. Și că de atunci el o tot trage mereu în odăița lui de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la brutăria hanului, l-a întâlnit pe Ivan. Și că de atunci el o tot trage mereu în odăița lui de sub scară ca să-i vorbească despre funcția lui... Sau ca să-i arate cum funcționează el... ― În funcție, desigur! ― Cam așa ceva! Fătuca mai zicea că de aia are ea acum mare nevoie de mine, pentru că Ivan, fiind mereu în funcție pe lângă Marele Komandir, nu prea mai are timp s-o ia de nevastă, ba chiar trebuie să plece, cât de curând, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
De ce sărmană? Era așa de fericită că a găsit în mine un posibil înlocuitor. Tot vremelnic, din păcate! Dar asta o va afla mai târziu. Sau... n-o va afla. ― Ei! Ce vrea să spună privirea asta? Aș zice că fătuca... îți cam place. ― Și de ce să nu-mi placă? Să mă așez și eu, ca orice bărbat, la o anumită vârstă... să am o mână dreaptă... Nu mi-ar strica. Ba, din contră! Gândește-te numai ce moașă pricepută aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și de ce să nu-mi placă? Să mă așez și eu, ca orice bărbat, la o anumită vârstă... să am o mână dreaptă... Nu mi-ar strica. Ba, din contră! Gândește-te numai ce moașă pricepută aș putea scoate din fătuca asta! ― Guibert, ai luat-o razna! Zi-mi repede informația aia! ―Hm! Dacă nu te-aș cunoaște, aș spune că te-a deranjat ideea de a-mi lua o nevastă. Te macină invidia? Sau gelozia? Dante Negro apăsă nasul medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dormitor e fetița asta. N-ar nimica pe ea În afară de-o afuristită de pălărie cu Mickey Mouse. Știi, d-aia cu urechi? Privi spre Logan, așteptând confirmarea, dar Logan era prea șocat să răspundă. Așa că mă uit la fătuca aia goală și ticălosu e-acolo, abia dacă e-mbrăcat. Făcu o grimasă. M-am Întors În sufragerie și l-am rupt și pe el În bătaie. Ticălos bolnav. Logan Își reveni În cele din urmă cât să zică: — Ce s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
departe de tatăl tău, de prieteni și de Ierusalim ai fi reînceput În cele din urmă să scrii. Nu articole politice meschine, pline de Înțepături și mușcături. Încearcă să Înțelegi, Effy. Știu cum m-ai privit tu Întotdeauna. Yael Levin, fătuca din Yavniel. Cam prostuță, dar destul de plăcută. O femeie simpatică și limitată. Totuși atât inginerii noștri, cât și americanii cred că proiectul meu se poate transforma Într-un lucru deosebit. Pentru ei Însemn ceva. De aceea am hotărât să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o să le poarte noroc pămîntul Americii. Așa că Pomean i-a scris Învățătorului din Pișcari, Întrebîndu-l dacă este În sat de vîn zare o casă mai acătării și atîtea iugăre de pămînt, că, dacă se află, el, cu nevasta și cu fătuca, se Întoarnă acasă. De vînzare era chiar casa arătoasă a Învățătorului, iar loturi și vite s-au găsit destule. Cu bani, gospodăria a sporit repede. Erau tineri, viitorul lor, iaca, nu putea fi acuma decît acasă. Cu toate că nostalgia după America
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cumpărăm săniuță, ca s-o aibă tusșapte! Vai de pantalonii și de fundulețele lor! Cheamă-i de urgență în casă, dragii tatei de voinici neînfricați! Și să nu o bați pe Sabinuța! Cum adică, Romică, să n-o bat, atâta vreme cât fătuca asta ne păzește pas cu pas. I-a povestit celeilalte că locuința noastră a fost zguduită alaltăseară de un mare cutremur, că buduarul nostru scârțâia din toate încheiturile, mai-mai să se dărâme! Și că tata o apăra pe mama prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]