148 matches
-
Geani, ești mereu galant cu mine! Dacă nu erai tu, nu știu cum m-aș fi putut urca în tren. M-am îmbrăcat special pentru întâlnire. Vezi, am ia, catrința și fota mămucăi. Simt și acum pe creștet mâinile ei noduroase, tremurânde: ”Fătuca maichii, să-l porți sănătoasă!” Geani, cum îmi șade costumul? Sîîît! Nu, nu-mi răspunde, lasă-mă să te privesc. Mi-e dor să te privesc. Mi-ai lipsit. Trenul aștepta impasibil startul. La un moment dat, conductorul trenului și-
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
luase lucrurile și plecase la baie, Lucica îndrăzni să i se adreseze cu vocea ei blândă: - Nu rămâi sa bei o cafea, până una alta, să vedem ce se mai întâmplă? - Oi rămâne, ca vreau să-mi spună și mie fătuca asta cum a fost... La bucătărie era mai cald și mirosea frumos. S-au așternut la vorbă, după ce au dat televizorul mai tare să-l audă de acolo. Fata povestea încet, cu pauze în care i se înnoda vocea și
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
asta a lu” Neculai, de Gherghina? Iar a fost cu de mâncare la nea Ilie, Damblagitu, ce inimă are fata asta...s-o pui la rană , nu alta, ea ce-i mai deschide și ăluia poarta! Sau: -Văzuși Dumitre, pe fătuca cea mică a lu ”Neculai, se ducea cu două găleți de apă de la fântână, la țața Maria, a dân deal, că e bolnavă de vreo două zile, săraca, și copii-s duși cu treburi pă la București, vin abia poimâine
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
om, cu toate că era cu zece ani mai în vârstă decât mine, dar am avut întotdeauna ce învăța de la el. Îmi amintesc că l-am vizitat de câteva ori și în Corsica, voia să mă însoare și pe mine-acolo, dar fătuca ce îmi găsise... era minoră” - îmi zice nea Mitică zâmbind. Între timp, Dumitru Sinu pleacă în Canada, dar păstrează legătura cu Stoian Brăiloiu. La un moment dat revine în Franța și, împreună cu nea Brăilă, mai „fac un bine”! Alben și
STOIAN BRĂILOIU – LEGIONARUL ROMÂN EXPULZAT DE PREŞEDINTELE CHARLES DE GAULLE ÎN CORSICA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372645_a_373974]
-
i-am pus punct! Venetia arată de parcă ar fi lovit-o. CÎteva secunde, pare că a rămas fără grai - apoi, privirea i se fixează asupra mea, cu o asemenea ferocitate, că mă fac mică. — Și ea e? Întreabă gesticulînd sălbatic. Fătuca asta fără minte, obsedată de tot ce apare nou prin oraș, e cea cu care vrei să-ți petreci restul vieții? Luke, e o ființă de o superficialitate crasă! N-are pic de creier! N-are În cap decît shopping
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aer, așa că am Închis ochii. Am simțit cum mă Întoarce cu scaunul, apoi frizerul a spus: ― Bun. Gata. Am deschis ochii. Iar În oglindă nu m-am văzut pe mine. Nu mai eram Mona Lisa, cu zâmbetul ei enigmatic. Nici fătuca timidă cu părul negru, Încâlcit, peste față, ci fratele ei geamăn. Cu paravanul părului dat la o parte, schimbările recente de pe chipul meu erau mult mai evidente. Maxilarele Îmi păreau mai pătrățoase, mai late; gâtul mai gros, cu proeminența mărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o autoritate estică sau de Ivy League, al cărei efect nu se risipea nici măcar aici, În restaurantul de la șes. Chelnerița se supuse indignată. Plecă, iar Scheer se aplecă spre mine. Își luă din nou vocea de țărănoi: ― Toate problemele lu’ fătuca asta s-ar rezolva cu o tăvăleală bună În șură. Și tu ești masculu’ tocmai bun pentru treaba asta. Nu părea beat, dar vulgaritatea lui era inedită. Părea mai puțin sigur În mișcări și vorbea mai tare. ― Îhî, spuse Scheer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață de gât pe la spate și-l strânge tare, mai-mai să-l sugrume. Se răsucește pe călcâie și mângâie drăgăstos părul lung și bogat ce i se revarsă pe umeri în jos, până la talie. Fătuca asta este reproducerea fidelă nu numai a caracterului, dar și a chipului și înfățișării sale. Toți găsesc că asemănarea dintre tată și fiică este surprinzătoare. Oare de ce băieții par să se arunce mai degrabă în neamul Agrippinei? — Nu e de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bucluc. Primăria a declarat-o „în insolvență“, (adică în faliment personal), din cauza unor amenzi de aproape juma’ de miliard. Pentru prostituție (horibile dictu pentru o meserie așa de serioasă). Deci dacă este bine instrumentat cazul, tot ce ar mai „produce” fătuca falimentară, multă vreme de-acum încolo, s-ar duce direct la coșnițele fără fund, cu creștere negativă ale statului român. Ziceam, dacă ar fi bine instrumentat cazul, adică dacă statul ar avea, în vreun fel, control asupra veniturilor fetei. Dar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și ouă numit Hamlette, care putea fi un baptist sau o ruladă sau un erou. Am avut la dispoziție un teatru și total s-a filmat pe scenă. Era și un actor în negru, cu tigva și globul, boscorodit de fătuca pe care o împinsese în păcat. Când, deodată, apare o prospătură în chiloți și sutien, care aduce o tavă cu doi hamleți aburinzi. Ea îi face semn cu ochiul - și gata-i treaba. Toate reclamele mele au drept personaj o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pot provoca un stop cardiac cu tenul lor sănătos, dinții strălucitori și țâțele mari cu care sunt prevăzute. Și totuși, undeva e o chichiță. (Există. Cele mai multe din ele sunt nebune. E un lucru pe care merită să-l țin minte.) Fătuca de pe scaun - semăna cu Cleopatra. Nu știu de ce, dar imediat am încadrat-o drept înnebunită după sex, putoare, idolatră a sulii și așa mai departe. Imediat le ochesc. M-am uitat la ceas: opt și jumătate - nu, nouă jumătate. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
viața mea. M-au ajutat cărțile să supraviețuiesc. De-asta mă și simt bine în mijlocul lor. Le simt sufletul, le simt căldura ocrotitoare, le simt prezența sprijinului dezinteresat. Gh.Gh. tot nu vine. A trecut aproape o oră. O întreb pe fătuca de la catedră. Se duce în spatele unei uși masive. Revine și mă duce la o grăsană, secretara probabil. Zâmbind, doamna îmi spune că Gh.Gh. a telefonat să-l aștept. „E la rectorat, cu probleme.“ „Când a telefonat?“ „Acum douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nici nu-ți închipui, profesore, ce drag mi-erai p-atunci. Când te pileai, ce chestii mai scoteai din tine! Mai ții minte? P-aia cu Basarabia, mai ales, o mai știi? Mă topeam când te-auzeam cum povesteai de fătuca aia de la Chișinău. Ochi albaștri, cozi blonde, față ca o lună plină. Ai reușit până la urmă s-o fuți? Că acu’ s-a dat liber la Basarabia! Prostește, am izbucnit în râs. — Hai, popo, du-te. Nu-i lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să recunoaștem. — Ascultă, Daniel. Ce-ar fi să dăm gata niște crochete de șuncă și niște spumoase aici, la Xampañet, ca să ne alungăm gustul amar din gură? — Adevărul e că n-aș zice nu. — N-ai stabilit pe azi cu fătuca? — Pe mîine. Ah, ștrengarule. Te lași rugat, eh? Cum mai Învățăm... Nu făcuserăm nici zece pași spre zgomotoasa bodegă, aflată la cîteva numere mai În josul străzii, cînd trei siluete spectrale se desprinseră din Întuneric și ne ieșiră În cale. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pierdut sănătatea, poate chiar viața? Apără, Milostive, și ne ferește de așa o năpastă! Ivan își făcu repede vreo câteva cruci mărunte în dreptul pieptului și oftă mulțumit. Era bună funcția lui pe lângă Marele Komandir. Cu libovnica lui ochioasă, mai ales. Fătuca venea în fiecare dimineață la brutăria hanului. După ce lua pâinea pentru casa prințului, se strecura în odăița lui de sub scară. Apoi, și mâncarea era bună, uneori chiar îndestulătoare, atunci când generalul îi întindea tava aproape plină și îi poruncea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Repede! ― Da’... ― Da’ ce? Ivan se repezi pe ușă. Asta nu era a bună! Băutură în loc de mic dejun! Și iar îmbrăcase mantaua aia veche, roasă pe la guler și pe la coate. Ce naiba l-o fi supărat așa de tare?... Să fie fătuca? Nu-i asta!... Eu... Eu nu mi-am făcut decât datoria... Să fie coniacul? E drept că aseară trăsei o dușcă-două din sticla dumnealui. Ah, strașnic coniac mai bea Înălțimea Sa! Să fi băgat de seamă? Stăteam cu tava pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai apucă pictorul să întrebe. De atâta râs se lungise pe toată masa. ― Da, păi, după ce și-a mai revenit, am întrebat-o de-a dreptul când vrea... s-o ajut. Și, văzând o întâmpinare atât de fermă din partea mea, fătuca mi-a mărturisit că ea aduce pâinile pentru casa armeanului în fiecare dimineață. Și că acolo, când tocmai ieșea de la brutăria hanului, l-a întâlnit pe Ivan. Și că de atunci el o tot trage mereu în odăița lui de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la brutăria hanului, l-a întâlnit pe Ivan. Și că de atunci el o tot trage mereu în odăița lui de sub scară ca să-i vorbească despre funcția lui... Sau ca să-i arate cum funcționează el... ― În funcție, desigur! ― Cam așa ceva! Fătuca mai zicea că de aia are ea acum mare nevoie de mine, pentru că Ivan, fiind mereu în funcție pe lângă Marele Komandir, nu prea mai are timp s-o ia de nevastă, ba chiar trebuie să plece, cât de curând, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
De ce sărmană? Era așa de fericită că a găsit în mine un posibil înlocuitor. Tot vremelnic, din păcate! Dar asta o va afla mai târziu. Sau... n-o va afla. ― Ei! Ce vrea să spună privirea asta? Aș zice că fătuca... îți cam place. ― Și de ce să nu-mi placă? Să mă așez și eu, ca orice bărbat, la o anumită vârstă... să am o mână dreaptă... Nu mi-ar strica. Ba, din contră! Gândește-te numai ce moașă pricepută aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și de ce să nu-mi placă? Să mă așez și eu, ca orice bărbat, la o anumită vârstă... să am o mână dreaptă... Nu mi-ar strica. Ba, din contră! Gândește-te numai ce moașă pricepută aș putea scoate din fătuca asta! ― Guibert, ai luat-o razna! Zi-mi repede informația aia! ―Hm! Dacă nu te-aș cunoaște, aș spune că te-a deranjat ideea de a-mi lua o nevastă. Te macină invidia? Sau gelozia? Dante Negro apăsă nasul medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nici tu n-ai fost. Nu părea să dea o para chioară pe această ultimă remarcă. — Păi, nici Derek n-a fost. Îl știu de-un car de ani. N-ar omorî nici o muscă. — Mai rămân Brian, Jeff și Naomi. — Fătuca aia n-are ce căuta la o sală din capul locului, spuse Fliss și se Încruntă. Își pierde vremea degeaba. Dar crezi că... — Nu cred nimic, zise ea pe un ton neutru. Nu-i treaba mea. Se uită foarte lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
by Emil Trifa Oare nu se întorc morții în groapă cînd apare despuiata aia lîngă pozele în chenare negre ? Oare capetele luminate cu lanterna de la vînzări sau „maiștrii” de la IT (aiti) nu s-au gîndit că nu are ce căuta fătuca (ca să nu spun altfel) aia despuiată pe un site funebru, macabru și lugubru ? și în definitiv, de ce există un site pentru morți ? Oare pagina asta nu e în sine o blasfemie ? E cool să mori mai nou, nu ? E fain
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
au înțeles să ne terorizeze azi. Teoria e că dacă ne sperie destul la început, n-o să le dăm bătăi de cap mai tîrziu. Așa speră. Urmă o tăcere meditativă, apoi cineva zise: — Ce credeți despre talent? — îmi place de fătuca aia blondă. — E, ai văzut-o? Nu stătea locului o clipă. N-aș zice nu să-i pipăi burta pe întuneric. Toți rîseră batjocoritor, în afară de Thaw. Unul din ei îi dădu un cot și-l întrebă: Ce zici de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai stat noi într-o vară La taifas, în mod precis: Topîrceanu a mai scris „Rapsodii de...” Acum gândul mă îndeamnă Să vă spun, cât nu-i târziu, Că acest poet hazliu A scris „Rapsodii de...” Mai țin minte că fătuca Parcă se numea Lizuca, Dar nu-mi amintesc de fel Cum îl cheamă pe cățel? Am mai stat și-acum un an La taifas și la povești: Spune tu, de-ți amintești, Cum se cheamă acel han? Precizez, de bună
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
și stegulețe mici de hârtie, scrise de mână, care descriu umpluturile. Ton, mentă și castravete. Somon afumat, cremă de brânză și caviar. Pui tailandez cu salată de voinicică. — Îmi cer mii de scuze pentru încurcătura cu numărul de porții, spune fătuca aeriană cu bentiță în timp ce semnez pentru ele. Pe bune că doiul ăsta arăta ca un douăzeci. Și nu ni se prea întâmplă să primim comenzi de sandvișuri pentru doar două persoane... — E în regulă ! spun, împingând-o ușor spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]