2,882 matches
-
de răutățile lui Arghezi. De care nu scapă nimeni din specia care se cheamă, în Kuty, "bărbat de Stat, un termen intraductibil". Descriptibil, în schimb, cu toată risipa de absurdități cu țintă de care e capabil un pamfletar dedat la fabulă. Ici-colo, stil de roman interbelic care-și rîde de propriile-i, fiziologice, scăpări: Era noapte, bine înțeles, și noapte cu lună. Naiv și pur, băiatul adormise, ca într'o anecdotă cu proști, obosit de obsesii. El fu deșteptat la mijlocul unui
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
astfel, din menajeria cu fiare sălbatice menită a furniza gladiatorilor carne de măcel, sau din rolul mai modest de sinonim pentru gladiatorul propriu-zis, bestiarul, adică măcelarul de bestii din arena antică, a ajuns cu timpul să însemne... o culegere de fabule. Nimic din sălbăticia termenului antic nu s-a păstrat în literatura medievală, adică tocmai în acea literatură în care cuvîntul avea să facă epocă. Dacă am spune că bestiarul e o culegere de povești cu animale și despre animale nu
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
animale nu am spune mare lucru. Căci ceea ce este cu adevărat straniu la aceste povești este că, deși în ele este vorba despre animale, cei despre care se vorbește de fapt sînt oamenii. Cu alte cuvinte, bestiarele sînt colecții de fabule cu rol moralizator sau educativ, un fel de manuale de dăscăleală morală ale căror personaje sînt luate tocmai din lumea zoologiei. Cum însuși Anca Crivăț scrie în documentatul său studiu de la sfîrșitul volumului, în latina medievală bestiarum însemna o carte
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
lui Gervaise (text scris în octosilabi). În fine, cel al autorului pe care Anca Crivăț îl traduce în volumul de față: Richard de Fournival, cu Bestiaire d'amours, redactat la jumătatea secolului al XIII-lea. Ceea ce deosebește bestiarele medievale de fabulele obișnuite sînt cel puțin trei trăsături. Prima este rolul lor indubitabil didactic. Sub aparența unor analogii inofensive între comportamentul animalelor și cel al oamenilor, autorii urmăresc cultivarea unei anumite virtuți sau înlăturarea unui anumit viciu. Motivul e la îndemîna oricui
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
face din Penelopa prototipul soției abandonate, deziluzionate. Postura convențională presupusă de arhetipul mitic (fidelitate dragoste, admirație pentru soțul erou) este supusă unui proces de corodare progresivă, prin recursul la ambiguitate și ironie. Penelopei îi revine funcția dublă de actant în fabulă (evoluînd de la poziția pasivă și secundară la protagonismul propriei aventuri: peregrinarea pe mare și pe uscat, povestea de dragoste cu Torseos) și în același timp de narator. Istorisind și țesînd în același timp, soția eroului reconstituie, în paralel, cu cuvinte
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
Liviu Dănceanu "să nu încarce pre sine aceea ce nu poate purta" Dimitrie tichindeal (Fabule) 1. Mă întreb adeseori: cum se poate concilia interpretarea muzicii clasice cu cea a muzicii contemporane? Care sunt șansele unui interpret de a restitui în egală măsură și cu bune rezultate atît partiturile arondate tradiției muzicale, cît și pe cele
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
agenda aniversărilor Sâmbătă, 11 octombrie ANDREI MUREȘANU În urmă cu 140 de ani a murit poetul și ziaristul Andrei Mureșanu. Poeziile sale se numără printre cele mai reușite scrieri de atunci din Transilvania. A colaborat cu poezii, articole, istorioare și fabule la revistele vremii și a făcut traduceri din literatura germană. A rămas în istoria literaturii române ca autor al poeziei „Un răsunet“, care a fost pusă pe note de Anton Pann și a devenit marșul revoluționarilor ardeleni. Ulterior, sub titlul
Agenda2003-41-03-14-15 () [Corola-journal/Journalistic/281568_a_282897]
-
surprinzător, un verb conjugat: tu boudes („îți arăți nemulțumirea”, „te îmbufnezi”), pentru „mă mogorogești” (pe care și-l inventase derivîndu-l de la un nume propriu de personaj), două denumiri științifice de animale, în latinește: Falco peregrinus și Mustella vulgaris. O dată, invocă fabula lui La Fontaine Vulpea și corbul, pentru a limpezi expresia „a lua cu măgulèle”. În fine, încă mai uluitor - dacă lăsăm deoparte două explicații ad usum delphini , trase de păr spre a suna decent, pentru imagini cam fără perdea -, rămîn
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
alte meridiane, este vorba de o singură piatră prețioasă ori de un singur ban. Creangă e deci cel care pune în „punguță” două monede, ca atributele esențial masculine care sînt pereche și pe care cocoșul le simbolizează la superlativ. Morala fabulei este că virilitatea triumfătoare duce la cucerirea bogățiilor lumii. De va fi ajuns după moarte în raiul bunului Dumnezeu sau de va fi nimerit de cealaltă parte a gardului, la zaiafet cu seniorul Scaraoțchi, ca Ivan Turbincă, Moș Creangă cel
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
Personaje pitorești într-un basm l Studenții din München, la Timișoara Scena T.G.S.T. va găzdui miercuri, 12 noiembrie, ora 19, spectacolul prezentat de colectivul teatrului Prinregentheater München/Academia Bavareză de Teatru „August Everding”, cu varianta scenică a unui text clasic, fabula „Vulpoiul Reinike”, de J. W. Goethe. Premiera adaptării și montării realizate de regizorul Jochen Schölch, șeful catedrei de arta actorului din cadrul Academiei Bavareze de Teatru „August Everding”, a avut loc în aprilie 2003, în capitala Bavariei. Personajele pitorești ale percutantei
Agenda2003-45-03-45-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281683_a_283012]
-
s, caricaturist de faimă mondială, NERO (Neboișa Rosici), cunoscut pe plan european, artiști de renume precum Nic Lengher și Sergiu Nicolae. La fel de bine reprezentată este și secțiunea de literatură satirică, ale cărei genuri diverse, de la epigramă la proza umorisitică, de la fabulă la cronica ritmată, de la poezia în grai la parodie au fost practicate cu har, de-a lungul timpului, de Dimitrie Jega, Marius Munteanu, Virgiliu Șchiopescu, Damian Ureche, Ion I. Mioc. C.C.M. a mai organizat astfel de întâlniri naționale ale epigramiștilor
Agenda2004-37-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282860_a_284189]
-
cartofii/ sar în pământ parcă-s dropii/ se dau de-a dura/ trec prin asfalt/ că gloanțele de cobalt/ împușca tot ce-ntâlnesc în cale -/ ce mai, e jale!// Ministerul nostru de interne/ i-a stropit ast'noapte/ cu baliverne." (Fabula rasă) Aceasta este prima impresie. Când începem, însă, să citim cartea cu adevarat, lăsându-ne absorbiți integral de ea și începând să înțelegem limbă străină în care ni se adresează Cristian Bădilită (pentru că stilul oricărui poet valoros reprezintă inițial pentru
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
Întreaga fabulă narativă a romanului Zăpezile albastre (1996 - în Polonia, versiune în limba română - 2008, prin Carmen Luiza Săvescu, editura Humanitas, 164 pagini) se poate rezuma în câteva fraze. Un copil, evreu polonez, trăiește într-un lagăr din Siberia drama celor lipsiți
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
muzici înalte. Am străbătut neguroase păduri de hătișuri virgine/ cu tubulara mea lanterna..." (Școală de poezie). Optzecistul din Onești scrie, scrie, scrie, preschimbându-si durerile și bucuriile din fazele de "bestie latentă", "fiara autentică", "bărbat săgetat de Cupidon" (faze ale fabulei lirice) în fazele de: "educator", "scolitor", "bărbat-cult-poet-si-singur", "trăitor-al-zilei-de-atunci-în-mâine" (faze ale fabulei sociale). ETC. ETC. Muză din tomberon este o antologie de versuri (vol. Ansamblul de manevre, ÎI. Melodrama realului, cărora li se adaugă inedite din Gură mea e un oraș
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
mea lanterna..." (Școală de poezie). Optzecistul din Onești scrie, scrie, scrie, preschimbându-si durerile și bucuriile din fazele de "bestie latentă", "fiara autentică", "bărbat săgetat de Cupidon" (faze ale fabulei lirice) în fazele de: "educator", "scolitor", "bărbat-cult-poet-si-singur", "trăitor-al-zilei-de-atunci-în-mâine" (faze ale fabulei sociale). ETC. ETC. Muză din tomberon este o antologie de versuri (vol. Ansamblul de manevre, ÎI. Melodrama realului, cărora li se adaugă inedite din Gură mea e un oraș viitor). Dincolo de negarea oricărui optimism, luate în simultaneitate, căile organicității (împlinirile
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
perspectiva lucidă a defectului principal: superficialitatea. Spune dl Liviu Grăsoiu: "În lirica erotică el rămâne așadar un romantic, un romantic minor", și mai departe " Topârceanu nu realizează o metafizică a iubirii, preferând jocul cuminte, grațios, șăgalnic". În schimb, capitolul despre fabule este remontant, deși încă i se reproșează o oarecare superficialitate ținând de motivație: "Superioare prin economia limbajului, prin poanta inspirată, subțire - în sensul subtilității, nu al sărăciei - prin capacitatea de a broda inteligent pe o idee generoasă sunt acele bijuterii
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
nu se poate abține și adaugă încă un titlu, un fel de morală. Și asta din "reflexul plastic" de a așeza titlul în partea inferioară a pânzei. Tocmai prin acest peocedeu Val Gheorghiu își camuflează ochiul moralist. Textele sale sunt fabule în toată regula. Repertoriul tematic este stabil: femeia frumoasă și bărbatul bătrân sau de condiție socială inferioară, dragostea imposibilă etc. Particularizarea se produce prin minuția extraordinară a descripției. Imaginile rezultate sunt puternic picturale: "Din dreapta trece, bătând cald cerul, o pasăre
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
și o mărturisire autobiografică. Cum menționează autorul în Preliminariile romanului, "urzeala cărții mele - cîtă se vede și cît va mai fi - este luată dintr-un jurnal intim și completată, după trebuință, cu mărturiile cotidianelor epocii. Din acest punct de vedere, fabula mea are picioare de cronică". Precizarea din urmă e importantă și clarificatoare. La temelia romanului e o (sau și o) cronică de epocă, pe fundalul căreia se desfășoară trama sa, care e, și ea, autobiografică (așa cum reiese din tulburătorul său
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
ei de femeie, a intuit pericolul, Elvira, s-a păstrat dîrză și la pîndă, fără a crea alarme inutile. O sfătuise mai demult o altă prietenă comună: "Doru este un suflet inegal, v Instructivă, ca atmosferă de epocă (vorba autorului "fabula mea are picioare de cronică") este și relația din grupul de prieteni ai lui Doru Filipache. Aceștia (Boruzescu, Bujoreanu, Badea Jiu) se întîlnesc în agape de cenaclu, citindu-și creațiile și sînt, mai toți, socializanți. Eroul romanului îl frecventase pe
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
se închide, doar înghețul salvând Moscova de la asaltul iminent al armatei de monștri. Profesorul Persikov e ucis de mulțime, "rază vieții" dispărând odată cu el. Demiurgul e devorat de propriul experiment în finalul unei narațiuni care, dincolo de aparente, are echilibrul unei fabule. Profesorul Preobrajenski din Inimă de câine are iluzia că poate salva casă Kalabuhov de la prăbușire: dispariția galoșilor din hol după 1917 și agresivitatea membrilor comitetului de bloc sunt semnele vizibile ale disoluției vechii ordini - tuturor acestora profesorul le opune invocarea
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
trăsături naturist-păgîne, panteist, adică spre un Dumnezeu ce l-ar putea salva asumîndu-și lumea integral, fără o prezență specializată în zone privilegiate, fără criterii discriminatorii. Un "abis de azur", cum ar spune Rimbaud, "o fîntînă de foc unde mari și fabule se întîlnesc". E un Dumnezeu vizionar El însuși, un Dumnezeu artist, care suprimă limitele. Un Dumnezeu al totalității, cu un mesaj criptic, pe care ondulația imagistică a versului l-ar putea surprinde mai convenabil decît conceptul: "Crepusculul cu dezmierdări solare
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
hengheri azi stop mumos cățel./ Uitat muscal bancheta umbreluța.// Duzini mănuși piei câine cumpăr 2./ Uitat bagaj tren Bucarest-Berlin/ via Midil. Vând blană zibelin./ Schimb paloș vechiu arme albe nouă." (Mică publicitate) În sfârșit, se mai remarcă și caragializarea celebrei fabule cu "pelicanul sau babița" a lui Urmuz: "Cică niște șapte-opt/ Duceau lipsa de pașaport;/ Și-au rugat pe domnul tist/ Să le dea un plebicist./ Tistul nostru, la bulău,/ Juca baza, - că-i de rău/ Neștiind (căci, aristați,/ Nu văzuse
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
Duceau lipsa de pașaport;/ Și-au rugat pe domnul tist/ Să le dea un plebicist./ Tistul nostru, la bulău,/ Juca baza, - că-i de rău/ Neștiind (căci, aristați,/ Nu văzuse ipistați)./ Candian! O, Candian!/ Strigă el acum un an -" etc. (Fabula rasă) Rezultă un hibrid literar, pe care Pavel Susară, specialist în rescrierea textului urmuzian, ar merita să-l achiziționeze pentru propria să colecție. Caragiale în versiunea lui Șerban Foartă seamănă foarte mult cu Caragiale. Există însă și o deosebire, de
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
reușește - și nici nu încearcă - să surprindă nimic din complexitatea și nici măcar din pitorescul "personajelor" sale. Memorialistul povestește, de exemplu, cum l-a vizitat pe Tudor Arghezi în 1950 la Mărțișor, întâi ca să-l convingă să traducă în limba română fabulele lui Krîlov (în materie de traduceri, aveau prioritate absolută autorii ruși) și a doua oară ca să-l determine să accepte anumite modificări ale versiunii românești. Singură remarcă pe care o face Mihai Beniuc în legătură cu un om atât de original că
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
de pe vremea aceea". Laudă, după aceea, într-un capitol special, ceea ce numește "curentul autohton în faăa romantismului de împrumut". Aici se referă la Heliade Rădulescu, desi crede că "în materie de poezie n-avea Ureche", Costache Negruzzi, Gr. Alexandrescu cu fabulele lui ("fabulele lui au păstrat acest caracter indigen"), Ion Codru Drăgușanu. Cît privește romantismul francez, pe subiecte românești, el e "contemporan cu curentul autohton". E surprinzătoare observația că "Grigore Alexandrescu nu poate fi separat de Voltaire", lamartinismul lui Heliade, poezia
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]